Anulare act

Sentinţă civilă 863 din 07.10.2013


Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr………/259/2012 reclamanta C.M. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe B.D. şi B. O.D. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea testamentului numitului B.V. pentru lipsa discernământului la momentul încheierii actului sub nr……/2008 la BNP C.I. din Ploieşti şi nulitatea certificatului medico – legal nr……./13.08.2008 ce stă la baza încheierii testamentului nr.2516/2008.

 În motivarea acţiunii a arătat reclamanta că este fiica naturală şi legitimă a defunctului B.V., calitate recunoscută prin sentinţa civilă nr……../2008 a Judecătoriei Mizil, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr………/2009 a Curţii de Apel Ploieşti.

În esenţă, reclamanta a arătat că, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, la data încheierii testamentului autentificat sub nr.2516/2008 tatăl său, care suferea de mai multe boli (sindrom pseudobulbar – lacunarism cerebral, demenţă vasculară, demenţă senilă, atrofie cerebrală, afazie globulară, artero-scleroză, polineuropatie diabetică, AVC acut) şi, conform actelor medicale depuse la dosarul cauzei şi opiniei expertale a dr.A.F., nu avea discernământ (putere de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voinţă).

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a arătat că certificatul medico-legal nr.1964/13.08.2008 nu este semnat de întreaga comisie de medici şi există mari neconcordanţe între cele scrise şi opinia expertală a dr.A.F.– care exclude discernământul. De asemenea, arată reclamanta că acest certificat este obţinut în baza unei adeverinţe (nr.490) obţinute fără internarea tatălui său, de un medic exclus din sistem.

Cererea a fost întemeiată pe disp.art.948 pct.4, art.650 şi urm., art.955 şi art.961 C.civ.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, opinia expertală a dr.A. F., jurisprudenţă.

La data de 18.03.2013 B.M., B. GH. şi N.E. au formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei.

În motivarea cererii de intervenţie s-a arătat că există un interes în promovarea cererii, rezultat din dorinţa ca bunurile rămase de la defuncţii părinţi ai intervenienţilor să fie moştenite de succesorii legali.

La acelaşi termen de judecată reclamanta şi-a întregit (completat) cererea principală, solicitând constatarea nulităţii testamentului autentificat sub numărul …../20.11.2008 la BNP D. C. I. pentru lipsa discernământului la momentul autentificării acestui act; constatarea nulităţii parţiale a testamentului autentificat sub nr……../20.11.2008 la BNP D.C.I. ca urmare a efectului retroactiv al rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr……./03.11.2008 a Judecătoriei Mizil, prin care s-a stabilit că B. V. este tatăl reclamantei; reducţiunea liberalităţilor care au încălcat rezerva succesorală stabilită prin lege în favoarea reclamantei.

Motivarea „cererii de întregire” a vizat, drept urmare, nu capătul de cerere privind „nulitatea certificatului medico legal nr……./13.08.2008”, ci constatarea nulităţii testamentului autentificat sub numărul ……/20.11.2008 la BNP D. C. I. pentru lipsa discernământului la momentul autentificării acestui act şi constatarea nulităţii parţiale a acestui înscris, urmare a efectului retroactiv al rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr……./03.11.2008 a Judecătoriei Mizil.

La data de 13.05.2013 pârâţii B. D., B. O. D. şi B. L. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind „nulitatea certificatului medico – legal nr……../13.08.2008” ce stă la baza încheierii testamentului nr……/2008 şi au solicitat respingerea capătului de cerere privind „constatarea nulităţii testamentului autentificat nr……/20.11.2008 la BNP D. C. I. pentru lipsa discernământului la momentul autentificării acestui act”.

În motivarea excepţiei invocate pârâţii au arătat că instanţa nu are competenţa materială generală pentru a se pronunţa pe o astfel de cerere, întrucât  certificatul medico legal nu poate genera un raport juridic de drept civil, ci poate fi cenzurat doar printr-o procedură specială, prevăzută de art.26-28 din OG nr.1/2000.

În cursul derulării procesului, la data de 20.05.2013, intervenienţii au depus notă de susţineri, prin care au arătat că susţin cererea reclamantei privind efectuarea unei expertize medico legale şi psihiatrice a defunctului, precum şi expertizarea certificatului medico legal nr.1964/13.8.2008. De asemenea, intervenienţii au depus şi notă de şedinţă, prin care au răspuns la excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâţi prin întâmpinare.

La termenul de judecată din 07.08.2013 instanţa, având în vedere disp.art.165 C.pr.civ. şi art.99 al.4 din Regulamentul de Ordine Interioară a instanţelor de judecată, a dispus disjungerea capătului de cerere privind nulitatea certificatului medico legal nr………/13.08.2013 şi formarea unui nou dosar (……./259/2013) care să fie soluţionat de acelaşi complet.

La termenul de judecată din 30.09.2013, în dosarul nou format (……../259/2013) instanţa a pus în discuţie excepţia formulată de pârâţi prin apărător, privind inadmisibilitatea cererii referitoare la „nulitatea certificatului medico – legal nr………/13.08.2008” ce stă la baza încheierii testamentului autentificat sub nr………/2008.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi, instanţa a  reţinut următoarele :

Prin capătul al doilea din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost disjuns de instanţă, reclamanta a solicitat „nulitatea certificatului medico – legal nr………/13.08.2008” ce stă la baza încheierii testamentului nr……./2008.

Principiile de drept stabilesc că instanţele judecă toate procesele privind raporturile juridice civile pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă, în principiu, orice persoană putându-se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legale.

Instanţa a apreciat că, certificatul medico-legal a cărui „nulitate” se solicită în cauza dedusă judecăţii nu este un act juridic care să prevadă drepturi şi obligaţii şi care să poată fi supus anulării într-un proces civil pentru nerespectarea condiţiilor legale edictate pentru încheierea sa valabilă, ci este un act medical. Drept urmare, certificatul medico legal nr……./13.08.2008 nu produce prin el însuşi efecte juridice, ci doar în momentul în care, în baza lui, se încheie un act juridic care poate fi cenzurat de instanţă.

Astfel, în cazul în care se încheie un act juridic prin care se vatămă drepturile sau interesele legitime ale unei părţi, aceasta are posibilitate de a cere în instanţă anularea actului juridic respectiv, sub condiţia dovedirii îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, în cadrul unui astfel de proces fiind posibilă şi administrarea probei cu expertiza medico-legală pentru dovedirea existenţei sau a lipsei discernământului persoanelor care au încheiat actul juridic a cărui anulare se cere – în lipsa raportului juridic neputându-se vorbi despre competenţa instanţei de a soluţiona cererea în anularea certificatului medico legal.

Chiar dacă orice persoană are dreptul de a avea acces la o instanţă, acest drept nu este absolut, el fiind limitat la câmpul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, respectiv la contestaţiile care poartă asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil.

Ori, cenzurarea modului în care certificatul medico-legal a fost întocmit se desfăşoară conform procedurii speciale prevăzute de art. 26-28 din OG nr.1/2000, republicată, procedură care se aplică tuturor lucrărilor medico-legale şi care se duce la îndeplinire de comisii mixte, formate din medici din cadrul Ministerului Sănătăţii şi din personal de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei.

Potrivit art.26 şi 27 din OG nr.1/20.01.2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, ori de câte ori există indicii cu privire la săvârşirea unor abateri în efectuarea lucrărilor medico-legale şi ministrul sănătăţii sau ministrul justiţiei solicită efectuarea unor verificări, comisii mixte formate din medici legişti din cadrul Ministerului Sănătăţii şi din personal de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, numiţi prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei, controlează modul de efectuare a lucrărilor medico-legale, respectiv dacă lucrările medico-legale vizate au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale. Potrivit art.28 din acelaşi act normativ, raportul întocmit de comisiile mai sus menţionate poate constitui, eventual, sesizare pentru organele de cercetare penală sau pentru Colegiul Medicilor din România.

Drept urmare, faţă de prevederile art.26-28 din OG nr.1/2000, constatând că nu există un raport juridic care să poată fi cenzurat de Judecătoria Mizil, instanţa  a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cauza privind „nulitatea certificatului medico - legal nr………/13.08.2008”, motiv pentru care a admis excepţia invocată de pârâţi prin întâmpinare şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.