Divort cu minori

Sentinţă civilă 119 din 17.01.2014


Prin cererea înregistrată la data de 26.08.2013 pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. 4770/207/2013, reclamanta R.M. a chemat în judecată pe pârâtul R.P., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se declare desfăcută căsătoria încheiată  între părţi la data de  25.04.1998, înregistrata sub nr. 3  în Registrul de căsătorii al  Primăriei com. Dobrun, jud. Olt din vina exclusivă a pârâtului, revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de ,, B…”, exercitarea autorităţii părinteşti în comun, stabilirea domiciliului copiilor minori R.M.B., născută la data de 16.06.1997 şi R.S.I., născută la data de 04.05.2008, la domiciliul mamei.

În motivarea cererii, s-a arătat că părtile s-au căsătorit la data de 25 aprilie 1998, conform certificatului de căsătorie seria CA. nr. 658900, înscris în Registrul de stare civilă sub nr. 3 din data de 25.04.1998, eliberat de către Primăria comunei Dobrun, judeţul Olt.

Reclamanta a mentionat că, relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, deoarece pârâtul nu îşi mai îndeplineşte obligaţiile conjugale, obligat-o pe aceasta să părăsească domiciliul conjugal, în prezent, fiind despărţiţi în fapt, iar această situaţie se datorează stării de beţie în care se află pârâtul  aproape în permanenţă, precum şi a comportamentului violent pe care îl are faţă de aceasta.

Precizează reclamanta că, în prezent locuieste în gazdă la familia L. C., din com. Mărunţei, sat Malu Roşu, jud. Olt (localitate în care a copilărit), întrucât a fost alungată de la domiciliul comun, iar în acest sens a făcut numeroase sesizări la Postul de poliţie al Comunei Dobrun, în care a relatat situaţia de fapt, situaţie care persistă şi în prezent, pârâtul interzicându-i în mod violent să-şi facă datoria de soţie şi mamă.

Din căsnicia părtilor au rezultat trei copii, respectiv : R.I.V., născut la data de 30.07.1994 (în prezent major), R.M.B., născută la data de 16.06.1997 şi R.S.I., născută la data de 04.05.2008. În tot acest timp, pârâtul nu s-a ocupat sub nicio formă de creşterea şi educarea celor trei copii şi nu a contribuit nici financiar la cheltuielile familiei .

Reclamanta a precizat ca a tolerat acest comportament al pârâtului, în interesul copiilor, facandu-i  cunoscut acestuia, între altele, şi faptul că îşi doreste refacerea viaţii de familie ca la început, pentru a readuce relaţiile de familie pe drumul firesc, să fie crescuti copii în linişte, să se respecte şi  aprecieze reciproc, însă a fost în zadar.

Aceste demersuri, făcute în repetate rânduri, în vederea încetării acestei situaţii şi pentru încercarea de a păstra căsătoria, de a menţine familia unită, au fost un eşec de fiecare dată, întrucat pârâtul, evitând în mod categoric o soluţionare a problemelor, a continuat să-i interzică, în mod violent, să vină acasă .

Motivele privind desfacerea căsătoriei  sunt determinate de fapte reale care, în mod obiectiv reprezintă gravitate şi care îndreptăţesc despărţirea reclamantei de pârât. Desfacerea căsătoriei prin divorţ are punctul de plecare în esenţa afectiv morală a căsătoriei, sens în care chiar dispoziţiile legale prevăd în mod expres că relaţiile de familie se bazează pe prietenia şi afecţiunea reciprocă a soţilor, pe respectul unuia faţă de celălalt, constituind mobilul determinant al căsătoriei şi fundamentul moral al comunităţii de viaţă a soţilor.

Prin urmare, dacă acest fundament lipseşte căsătoria încetează de a mai fi morală. Practica judiciară în materie, consacrată chiar de instanţa supremă a statuat faptul că, în orice relaţie de familie se trăieşte un interes social, având fundament în esenţa morală a acesteia, realizată pe prietenia şi afecţiunea reciprocă a soţilor ori, atunci când elementul moral şi afectiv lipseşte este evident că instituţia căsătoriei nu mai corespunde menirii pentru care este reglementată şi ocrotită de lege, devenind pur formală şi, în opinia mea chiar imposibilă.

Aşadar, având în vedere cele mai sus expuse, continuarea căsătoriei este vădit imposibilă, drept pentru care solicit admiterea cererii aşa cum a fost formulată .

În  drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1), art. 383 alin. (3), art. 397, art. 400 alin. (1) - (2) şi art. 402 din Codul Civil, precum şi pe dispoziţiile art. 194, art. 914 şi următoarele din Noul Cod de procedură civilă, iar în dovedire solicita administrarea probelor cu înscrisuri, martorul Stroe Ion şi interogatoriul pârâtului.

Se ataseaza încrisuri, respectiv, certificatului de căsătorie Seria CA. Nr. 658900, acte de stare civilă, împuternicire avocatiala, taxa judiciara de timbru, certificat de informare cu privire la procedura medierii.

La data de 27.09.2013 pârâtul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată şi cerere reconvenţională, prin care solicită să se declare desfăcută căsătoria încheiată  între părţi, din vina exclusivă a soţiei reclamante - pârâte;  să  se dispună ca domiciliul  minorelor R.M.B. şi R.S.I., sa fie stabilit la pârât, urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi; să fie obligată pârâtă la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorilor în cuantum de 1/3 din veniturile ce realizează; să se dispună ca reclamanta pârâtă să-şi reia numele avut înainte de căsătorie, acela de Bebece, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul a arătat ca părtile s-au casatorit la data de 25 04 1998, căsătoria acestora fiind înregistrată în registrul stării civile la nr. 3 din 25.04.1998 în Registrul de casătorii al Primăriei com. Dobrun, iar înainte de încheierea căsătoriei, părtile au trăit în relaţii de concubinaj o perioadă mai mare de timp de aproximativ 5 ani, fiind în prezent despărţiţi în fapt din data de 05. 05. 2013, când pârâta a părăsit  domiciliul conjugal, mutandu-se  definitiv în locuinţa concubinului său L. M., în comuna Mărunţei, sat Malu Roşu, judeţul Olt.

Din relaţia şi căsătoria părtilor se arată cu au rezultat trei copii, respectiv cele două minore şi un băiat, R.I.V. care este acum major, având vârsta de 19 ani.

Se arată că, în timpul concubinajului şi o perioada scurtă de timp după încheierea căsătorie, părtile au avut un trai liniştit şi o viaţă frumoasă, dar după naşterea minorei R.S.I., reclamantei pârâte a început să neglijeze viaţa de familie si să plece destul de des din domiciliul comun în compania unor bărbaţi.

Astfel, arata pârâtul ca fiind la muncă în timpul zilei, reclamanta o lasa pe cea minora R.S.I. în grija unei vecine şi pleca de acasă, având diverse escapade cu diverşi bărbaţi.

Arata pârâtul că, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal de cel puţin 3 ori pentru perioade mai lungi, iar acesta era persoana care se ocupa atat creşterea şi supravegherea minorelor, cat si de treburile gospodăresti, fiind ajutat de fiul sau major şi de bunica paternă, iar de la  despărţirea în fapt pârâta nu se mai îngrijeşte nici de creşterea celor două minore şi nu a mai contribuit cu nimic la întretinerea acestora.

Considera că  poate avea grijă de minore care de la despărţirea în fapt locuiesc numai cu acesta,  R.M.B. fiind elevă de liceu, iar minora R.S.I. merge la grădiniţă, motiv pentru care a solicitat ca acestora să li se stabilească locuinţa la tatăl, acesta  fiind capabil să le ofere un trai decent şi o viaţă liniştită.

Dat fiind că relaţiile dintre pârât şi reclamanta sunt grav şi iremediabil vătămate, datorită comportamentului de neînţeles al acesteia, s-a solicită instantei admiterea cererii reconvenţionale, astfel cum a fost ea formulată şi să respingerea cererii principale.

In dovedire, solicită probele testimonială şi cu înscrisuri.

Au fost efectuate anchete sociale de către cele doua autoritati tutelare de la domiciliul părtilor, iar in Camera de Consiliu, conform disp. art. 264 Ncpc, s-a procedat la ascultarea minorei R.M.B., care a declarat instantei ca doreste sa-i fie stabilita locuinţa în domiciliul tatălui său.

De asemenea, s-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului R.P., iar la solicitatrea părtilor au fosta udiaţi martorii S. I., M. C. şi S. M.

Din examinarea probatoriului administrat in cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 25.04.1998 a fost încheiată căsătoria între reclamantă şi pârât, fiind  înregistrată sub nr. 3  în Registrul de căsătorii al  Primăriei com. Dobrun, jud. Olt, iar  din aceasta au rezultat  trei copii  R.I.V., născut la data de 30.07.1994 (în prezent major), R.M.B., născută la data de 16.06.1997 şi R.S.I., născută la data de 04.05.2008.

S-a demonstrat că, din relaţia de căsătorie au rezultat minorii, care de la data despărţirii definitive în fapt au rămas în grija  şi îngrijirea exclusivă a tatălui acestora.

Coroborand materialul probator administrat in cauza, instanţa retine faptul că între soţii R. au avut loc mai multe discutii ce au culminat de fiecare dată cu părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă.

Potrivit dispozitiilor martorilor M.C., cat si martorei S. M., reclamanta a părăsit de fiecare domiciliul comun fara a avea motive întemeiate, lăsand de fiecare minorii în grija şi întretinerea exclusivă a tatălui acestora.

Personal martorul M.C. a auzit cand reclamanta spunea rudelor acestora si vecinilor ca este însărcinată, avand o relatie de uniune consensuală cu un barbat din orasul Dragăşani, jud. Vâlcea.

În conf. cu dispoz. art.373 lit.b C. civil, divorţul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive  temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

În acest caz, divorţul se poate pronunţa,  dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţ în destrămarea căsătoriei, potrivit dispoz. art.379 C. civil.

În cauza de faţă din probele administrate instanţa urmează să reţină culpa exclusivă a reclamantei în destrămarea raporturilor de familie, aceasta fiind cea care a plecat din domiciliul conjugal,  fără a mai revenit acasă, nu a păstrat legatura cu familia şi nu a contribuit,  la cresterea şi educarea minorilor.

Astfel, instanţa apreciaza că vinovata de destrămarea relatiilor de familie se face în mod exclusiv reclamanta, care a părăsit familia, şi în consecinţă urmează să admită cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant pentru a se declara desfăcută căsătoria încheiată între părţi  în data de 25.04.1998, din vina exclusivă a reclamantei.

În conformitate cu dispoz. art.396 C. civil  instanţa hotărăşte odată cu pronunţarea divorţului asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copii lor minori, ţinând seama de  interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi dacă este cazul de învoiala părinţilor pe care îi ascultă, copii fiind ascultaţi obligatoriu  potrivit dispoz. art.264 C. civil, dacă au împlinit vârsta de 10 ani.

În conformitate cu dispoz. art.400 C. civil instanţa urmează să stabilească locuinţa  minorilor R.M.B., născută la data de 16.06.1997 şi R.S.I., născută la data de 04.05.2008, în domiciliul tatălui lor, din com. Dobrun, sat Ulmet, str. E….. , nr. …., jud. Olt.

Din  probele existente la dosar reţine instanţa că, pârâtul s-a îngrijit în mod constant de la naşterea minorilor până în prezent, fiind preocupat să le asigure un  trai şi condiţii  decente de creştere şi dezvoltare.

În art.487 C. civil  este prevăzut conţinutul autorităţii părinteşti, constând în dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte copilul îngrijind de sănătatea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

Astfel, instanţa apreciază că  interesul minorilor este acela ca autoritatea părintească să fie atribuită ambilor părinţi .

Conform dispoz. art.402 alin.1 C.civ. instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, iar potrivit art. 499 cod. Civ. tatal şi mama sunt obligati, in solidar, să dea întretinere copilului lor minor, asingurandu.i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învâţătura.

Instanţa constatând că fundamentul legal al obligatiei de intretinere subzistă, în cauză, avand in vedere nevoile minorilor, dar şi posibilitatile materiale ale reclamantei, instanţa apreciind ca suma de 130 lei este suficientă pentru întreţinerea, educarea fiecărui minor, urmează să-o oblige pe reclamantă la plata sumei de 130 lei lunar în favoarea fiecărui minor, ce va fi datorată începând cu data de 27.09.2013 şi până la intervenirea unei cauze de stingere ori modificare a obligaţiei de întreţinere.

În baza dispoz. art. 383 alin. 3 noul Cod civil,  reclamanta  va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „ B……”.

Admite  în parte acţiunea  formulată de  reclamanta R.M. L.,  cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cab. Av. N. L.  cu sediul profesional  în Slatina, str. M…….., nr. …. , jud. Olt împotriva pârâtului  R.P., domiciliat  în com. Dobrun, sat Ulmet, str. E……… , nr. …., jud. Olt, având ca obiect divorţ  cu  minori.

Admite cererea reconvenţională formulata de pârâtul – reclamant R.P..

 Dispune desfacerea căsătoriei  încheiata intre părţi  la data de  25.04.1998, înregistrata sub nr. 3  în Registrul de căsătorii al  Primăriei com. Dobrun, jud. Olt, din culpa exclusivă a reclamantei.

Atribuie autoritatea părintească privind pe minorii R.M.B., născută la data de 16.06.1997 şi R.S.I., născută la data de 04.05.2008,  ambilor părinţi.

Stabileşte locuinţa  minorilor R.M.B., născută la data de 16.06.1997 şi R.S.I., născută la data de 04.05.2008, în domiciliul tatălui lor, din com. Dobrun, sat Ulmet, str. E…….. , nr. …., jud. Olt.

Obligă  reclamanta la plata unor pensii lunare de întreţinere în cuantum de 130 lei lunar în favoarea fiecărui minor (130 lei lunar în favoarea minorei R.M.B.  şi 130 lei lunar în favoarea minorei R.S.I.), ce va fi datorată începând cu data de 27.09.2013 şi până la intervenirea unei cauze de stingere ori modificare a obligaţiei de întreţinere.

Dispune ca reclamanta să-şi reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de ,, B…..”.

Postat 31.01.2014

Domenii speta