Partaj judiciar

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.218/10.02.2010

Domeniu asociat - partaj

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă la data de 03.10.2007 reclamantul C. L. M., domiciliat în M., str. S. B. nr.-, jud. S., cheamă în judecată pe pârâţii S.C. M. M. SRL, cu sediul în M., str. I.G. D. nr.-, jud. S., şi M. V., domiciliat în M., str. I.G. D. nr. 13, jud. S., solicitând:

Sistarea stării de indiviziune asupra terenului aferent imobilului situat în M., str. I.G. D. nr.-, jud. S., proporţional cu cotele deţinute de fiecare proprietar coindivizar şi atribuirea în natură, către fiecare dintre aceştia, a suprafeţei de teren aferente;

Stabilirea căilor de acces pentru fiecare imobil, pe drumul cel mai scurt;

Intabularea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate al fiecărui coindivizar asupra suprafeţei de teren rezultată în urma sistării stării de indiviziune.

În motivare arată că, fiind proprietar al apartamentului nr. 2, situat în M., str. I.G. D. nr. -, jud. S., înscris în CF 12434 I, având nr. top 491-492-493-494/I/II, care se compune din: demisol cu 2 pivniţe, intrare pivniţă; parter cu 2 camere, bucătărie, baie, cămară, terasă, scări de acces, podul la scara de acces, cu părţi indivize comune de 16,17% din întreg teren clădit şi neclădit în suprafaţă de 788 mp, precum şi al corpului nr. 2 de clădire de la aceeaşi adresă, înscris în CF nr. 193 M., având nr. top 491-492-493-494/2, compus din: parter cu magazin, magazie, 2 camere, bucătărie, debara, 2 latrine, 5 magazii; demisol cu 4 magazii, hol, birou; etaj cu 4 camere, bucătărie, verandă, hol, 2 debarale, latrină, balcon,; subsol cu pivniţă, cu părţi indivize comune de 67,15% din întreg teren clădit şi neclădit în suprafaţă de 788 mp, poarta, ziduri despărţitoare, intrare sub poartă, racorduri tehnico-edilitare, apă, canal, curent electric, şi că a solicitat coproprietarilor ieşirea din indiviziune pentru terenul aferent fiecărui corp de clădire, însă aceştia au refuzat.

În drept invocă dispoziţiile art. 728 şi urm. Cod civil, art. 112 Cod pr. civilă, art. 6731

Cod pr. civilă.

Acţiunea a fost timbrată cu 19 lei taxă judiciară şi 0,3 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinare, pârâtul M. V. arată că este de acord cu sistarea stării de indiviziune.

Pârâta S.C. M. M. SRL invocă prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, faţă de împrejurarea că nu este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 193/1, nr. top 491-492-493-494/1/III, apartament nr. 3.

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 26.11.2007, reclamantul a chemat în judecată şi pe C. M., în temeiul dispoziţiilor art. 57 alin. 3 Cod pr. civilă, formulând aceleaşi cereri ca şi cele din acţiunea principală, raportat la împrejurarea că aceasta este proprietara apartamentului nr. 3 din imobilul ce are în comun terenul.

Prin întâmpinare la această cerere, pârâţii S.C. M. M. Srl şi C. M. au solicitat ca crerea să fie respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 57 Cod pr. civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 16 ianuarie 2008 instanţa a respins în principiu cererea de chemare în judecată a altor persoane, întemeiată pe dispoziţiile art. 57 Cod pr. civilă, cu motivarea că reclamantul nu poate înlocui o persoană chemată în judecată, care nu are calitate procesuală pasivă, prin chemarea în judecată a altei persoane, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 57 Cod pr. civilă.

Totuşi, având în vedere că numita C. M. este coproprietară împreună cu reclamantul şi pârâtul M. V. asupra terenului, instanţa a pus în discuţie oportunitatea citării acesteia în calitate de pârâtă.

Reclamantul a fost de acord cu această cerere, dar cele două pârâte s-au opus.

Faţă de împrejurarea că acţiunea privea sistarea stării de indiviziune faţă de toţi proprietarii şi faţă de faptul că reclamantul a fost de acord, instanţa a dispus să fie citată în cauză, în calitate de pârâtă, şi C.M., al cărui drept de proprietate ar fi putut fi afectat prin sistarea de indiviziune între ceilalţi coproprietari.

Prin încheierea de şedinţă din 29.10.2008 cauza a fost suspendată în baza art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă, până la introducerea în cauză a moştenitorilor pârâtului M. V., care a decedat la data de 09.07.2008.

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 27.04.2009, reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că a cumpărat de la moştenitorii defunctului M. V., respectiv M. G., dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 şi că nu se mai impune citarea în cauză a acestuia.

Instanţa a dispus citarea în cauză a succesorului lui M. V., respectiv M. G., iar prin încheierea din 17 iunie 2009 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi a dispus scoaterea lui din cauză.

Pentru că terenul aferent apartamentului 1 figurează ca fiind proprietatea Statului român, teren care, potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, trece de drept în proprietatea municipiului M. şi pentru care proprietarul apartamentului are dreptul să solicite atribuirea în proprietate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol, în cauză a fost introdus în calitate de pârât şi Municipiul M. prin primar.

Având a se pronunţa mai întâi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. M. M. SRL, instanţa constată că, la data promovării acţiunii de către reclamant, aceasta nu mai era proprietara  apartamentului nr. 3, el fiind înstrăinat către pârâta C. M. în anul 2006. Ca urmare, nefiind titulara vreunui drept în raport de care reclamantul să poată pretinde sistarea stării de indiviziune, pârâta S.C. M. M. SRL nu poate dobândi nici calitate procesuală pasivă şi, ca urmare, excepţia va fi admisă, iar acţiunea va fi respinsă faţă de această pârâtă.

Examinând cauza instanţa reţine:

Terenul asupra căruia se solicită sistarea stării de indiviziune este aferent imobilului construcţie situat administrativ în M., str. I.G. D. nr.-, care se compune din 4 corpuri de proprietate.

Reclamantul este proprietarul imobilelor înscrise în CF 12434 I, nr. top 491-492-493-494/I/II, apartament nr. 2 se compus din: demisol cu 2 pivniţe, intrare pivniţă; parter cu 2 camere, bucătărie, baie, cămară, terasă, scări de acces, podul la scara de acces, cu părţi indivize comune de 16,17% din întreg teren clădit şi neclădit în suprafaţă de 788 mp (fila 5 dosar), a imobilului înscris în CF nr. 193 M., având nr. top 491-492-493-494/2, corp nr. 2 compus din: parter cu magazin, magazie, 2 camere, bucătărie, debara, 2 latrine, 5 magazii; demisol cu 4 magazii, hol, birou; etaj cu 4 camere, bucătărie, verandă, hol, 2 debarale, latrină, balcon,; subsol cu pivniţă, cu părţi indivize comune de 67,15% din întreg teren clădit şi neclădit în suprafaţă de 788 mp, poarta, ziduri despărţitoare, intrare sub poartă, racorduri tehnico-edilitare, apă, canal, curent electric (fila 7 dosar), şi a imobilului înscris în CF 13.134 M., nr. top 491-492-493-494/1/I apartament nr. 1 compus din: cameră, bucătărie, baie, scara de acces, podul aferent, cu părţi indivize comune de 6,7% din întreg teren clădit şi neclădit în suprafaţă de 788 mp (fila 97 dosar), acesta din urmă prin cumpărarea de la moştenitorii defunctului M. V..

Pârâta C. M. este proprietara imobilului înscris în CF 193/I M., nr. top 491-492-493-494/1/III- apartament nr. 3 – spaţiu cu altă destinaţie compus din spaţiu comercial cu 2 magazii cu părţi indivize comune de 9,98% din întreg teren clădit şi neclădit în suprafaţă de 788 mp, dobândită prin cumpărare în baza contractului autentificat sub nr. 4005/2006 (fila 26 dosar). Anterior, imobilul a fost proprietatea S.C. M. M. SRL M., care l-a cumpărat în baza Legii nr.550/2002 (fila 6 dosar).

Imobilul este o construcţie specifică centrului istoric al municipiului M., cu o poartă de intrare undeva aproape de centrul clădirii, acoperită de partea de la etaj, care, probabil, la origine reprezenta locuinţa unei singure familii (a se vedea foto fila 198 dosar).

Pârâta C. M. este proprietara spaţiului comercial situat la parter, în stânga porţii de intrare, cu acces direct din stradă, deasupra spaţiului său situându-se întreg apartamentul nr.1, fost proprietatea lui M. V., în prezent proprietatea reclamantului, şi o parte din apartamentul nr. 2, proprietatea reclamantului (foto fila 198 şi schiţa de la fila 126 dosar). În curtea interioară spaţiul pârâtei se întinde până la cel de-al doilea burlan de scurgere a apei de ploaie, colţul cădirii (foto fila 192, jos, foto fila 193 şi schiţă fila 126 dosar).

Pe peretele aferent spaţiului său, la intrarea în curte pe partea stângă, pârâta C. M. are montat contorul de gaz, instalaţia de ventilaţie a spaţiului comercial, iar sub scara de acces la apartamentul 1, tabloul de curent ce alimentează proprietăţile.  În spaţiul de sub scară, lângă peretele său, pârâta îşi ţine recipientele de gunoi şi are depozitate ambalajele utilizate în desfăşurarea activităţii comerciale (foto filele 196, 200, 201 dosar).

Aşa cum se poate observa din modul în care este structurat imobilul, o sistare de indiviziune asupra terenului nu este posibilă, pentru că, în parte, toate corpurile proprietatea reclamantului au elemente comune cu corpul de construcţie proprietatea pârâtei C. M., iar apartamentul nr. 1 şi nr. 2 se sprijină pe aceeaşi suprafaţă de teren. Aceasta creează o stare de indiviziune forţată, care face imposibilă sistarea stării de coproprietate asupra terenului.

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (filele 118-126 dosar) s-a propus o restrângere a dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului, încât aceasta să nu mai aibă acces în curtea interioară, reclamantul urmând să-i plătească diferenţa de teren ce urmează a-i fi lui atribuită. Dacă după actuala stare de coproprietate pârâtei îi revine o suprafaţă de teren de 78,64 mp  (9,98% din 788mp), după propunerea făcută de expert acesteia i-ar mai reveni doar suprafaţa de 53,77 mp ( 30,38% din 177 mp , fila 122 dosar).

Pârâta s-a opus la restrângerea dreptului său de proprietate şi a fost de acord cu o sistare parţială a indiviziunii, aşa cum a fost propusă de expertul consultant (fila 177 dosar), variantă care ar fi păstrat dreptul său de acces în curte pentru intervenţiile la propria parte de clădire şi pentru a-şi putea ţine recipientele şi ambalajele.

Reclamantul a exclus această variantă de împărţeală, după cum s-a opus oricărei alte variante decât cea propusă prin expertiză, deşi instanţa a sugerat posibilitatea unei partajări de natura celei marcate la fila 142 dosar, care i-ar fi putut asigura o independenţă totală pentru corpul 2 de proprietate şi pentru curtea interioară. Pârâta C. M. a fost de acord şi cu această modalitate de partajare, care i-ar fi putut asigura şi ei accesul pentru intervenţii la propria sa parte de clădire şi un minim de spaţiu necesar pentru ambalaje şi recipiente, pentru că, fiind cu intrare direct din stradă, spaţiul comercial nu dispune de un alt spaţiu necesar pentru utilităţile amintite.

În ce priveşte varianta de partajare propusă de expert (filele118-126 dosar), câtă vreme nu se poate face o sistare completă a stării de indiviziune, ci doar o diminuare a suprafeţei de teren care îi revine pârâtei potrivit cotei de proprietate, în condiţiile în care acesteia i se restrâng posibilităţile de utilizare în condiţii normale a corpului său de clădire şi care duce implicit la o scădere a valorii acestuia, instanţa a considerat că această variantă nu poate fi acceptată. Pârâta C. M. nu poate fi obligată să-şi înstrăineze o parte din proprietatea asupra terenului, atâta vreme cât sistarea de indiviziune nu este posibilă, pentru că şi aceasta, ca şi reclamantul, trebuie să se poată bucura şi dispune de bunul său în mod exclusiv şi absolut. Cota parte din teren ce revine pârâtei este nedespărţită de dreptul său de proprietate asupra corpului de clădire ce-i aparţine în proprietate exclusivă şi ea se transmite odată cu clădirea. Dacă pârâta nu este dispusă să-şi restrângă dreptul, reclamantul nu poate beneficia de dispoziţiile art. 728 Cod civil, pentru că aceste dispoziţii se aplică doar în cazul proprietăţii comune pe cote părţi vremelnică, iar starea de coproprietate ar trebui să poarte asupra întregului imobil, construcţie şi teren, nu şi în cazul proprietăţii comune pe cote părţi continue şi forţate, care nu poate înceta prin împărţeală.

Nici varianta propusă de expertul consultant (fila 177 dosar) nu poate fi acceptată, pentru că în cazul acestei variante s-ar îngrădi dreptul de acces cu autoturismul în curtea interioară, iar câtă vreme reclamantul s-a opus unei astfel de variante şi pârâta nu a formulat o cerere reconvenţională, instanţa nu poate trece peste disponibilitatea părţilor.

Cât priveşte raportul reclamantului cu pârâtul Municipiul M., într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 reclamantul are dreptul de a primi în proprietate terenul aferent apartamentului nr. 1, aşa încât, pe bună dreptate acesta a solicitat a nu se dispune sistarea indiviziunii şi obligarea sa la plata contravalorii acestui teren, aşa cum a propus expertul.

În raport de toate aceste considerente acţiunea reclamantului va fi respinsă.

Fiind în culpă cu privire la purtarea procesului, în baza dispoziţiilor art. 274 Cod pr. civilă reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei S.C. M. M. SRL suma de 2000 lei, iar pârâtei C. M. suma de 1490 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare