Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 2029 din 21.10.2013


Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile având ca obiect plângere contravenţională  formulată de petentul B.V.C.  împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. …… din ………. încheiat de intimatul I.P.J. CONSTANŢA, SERVICIUL POLIŢIEI RUTIERE.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de ……….. şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de ……….. când a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ………. sub numărul ……………, petentul B.V.C. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. ……….. din data de ……….., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa – Serviciul Rutier, solicitând anularea procesului – verbal contestat ca netemeinic şi nelegal iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul.

Drept motive de nulitate a procesului verbal, petentul a invocat imposibilitatea de a face obiecţiuni, aplicarea prin acelaşi proces – verbal a două sancţiuni contravenţionale principale, respectiv avertismentul şi amenda, inexistenţa termenului de „radar” (folosit de agentul constatator în cuprinsul procesului – verbal) în legislaţia privind regimul sancţionator rutier, necesitatea prevederii cinemometrului cu o funcţie de autotestare, nelegalitatea sancţionării pentru o faptă contravenţională prevăzută într-o Hotărâre de Guvern.

În privinţa temeiniciei procesului – verbal, petentul a susţinut faptul că deplasarea autovehiculelor se făcea în coloană, astfel că nu i se poate atribui cu certitudine o anumită viteză.

În dovedire, au fost anexate plângerii, în copie, procesul-verbal contestat şi cartea de identitate a contestatorului.

În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Norma de Metrologie Legală NML 201-05 aprobată prin Ordinul BRML nr. 301/2005.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susţinut temeinicia şi legalitatea procesului – verbal.

Întâmpinării i-au fost anexate 1 planşă fotografică, certificat de aprobare de model nr. 185/27.07.2001, buletin de verificare metrologică, atestat al operatorului radar şi înregistrarea video a faptei.

Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a mai invocat următoarele:

-Inexistenţa identităţii între operatorul radar şi agentul care a întocmit procesul – verbal;

-Inexistenţa identităţii între cinemometrul omologat şi cel verificat metrologic conform înscrisurilor depuse de către pârâtă;

-Faptul că cinemometrul montat pe auto CT-09-LGI nu este omologat şi certificat pentru punerea pe piaţă;

-Expirarea termenului de valabilitate a certificatului de aprobare model.

Răspunsului la întâmpinare i-au fost ataşate extrase din Monitorul Oficial al României privind normele legale invocate.

Ulterior, petentul a depus şi completare la plângerea contravenţională prin care a invocat:

-lipsa menţionării locului unde a fost încheiat procesul – verbal şi a locului în care a fost săvârşită fapta;

-Faptul că nu reiese dacă s-a realizat autotestarea cinemometrului.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi a administrat, la solicitarea ambelor părţi, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu înregistrarea video şi planşele foto depuse de către intimat.

Prin notele de şedinţă depuse la termenul din data de 07.10.2013 petentul a mai invocat:

-Faptul că cinemometrul utilizat la înregistrarea este neomologat, neavând aprobarea de model valabilă;

-Inexistenţa identităţii între radarul omologat şi cel verificat metrologic.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de ………. a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţiei Judeţean Constanţa procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. …………, prin care s-a reţinut săvârşirea de către petent a două contravenţii:

-deplasarea cu o viteză de 98 km/h într-o zonă cu limitare de viteză de 50 km/h, faptă sancţionată de art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002

-nerespectarea obligaţiei de a avea asupra sa documentele, sancţionată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002

Pentru aceste motive, contestatorul a fost sancţionat cu avertisment, 9 puncte – amendă în cuantum de 675 lei şi 6 puncte de penalizare.

Petentul a semnat procesul – verbal, consemnându-se că nu este de acord cu cele menţionate.

1.Sub aspectul legalităţii, analizând conţinutul procesului-verbal de contravenţie, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.

1.1.În legătură cu susţinerile petentului privind imposibilitatea formulării de obiecţiuni, instanţa constată că în cuprinsul procesului – verbal semnat de către contestator şi înmânat acestuia au fost redate menţiuni, respectiv „Nu sunt de acord cu cele consemnate”.

Mai mult, nulităţii procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei i se aplică regimul nulităţii actelor de procedură prevăzut de art. 175 Cod procedură civilă, care, la alin. 1, arată că „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia”, iar în alin. 2 prevede că „în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară”.

În cazul de faţă, chiar dacă petentului nu i s-ar fi permis să facă acele menţiuni, acest aspect nefiind printre cele prevăzute expres sub sancţiunea nulităţii la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nu este de natură a atrage prezumarea vătămării, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 175 alin. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, în temeiul art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru ca lipsa posibilităţii de a formula obiecţiuni să poată atrage nulitatea procesului – verbal trebuie ca petentul să fi suferit o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. Or, în cauză o asemenea vătămare nu există, de vreme ce contestatorul poate formula oricâte obiecţiuni doreşte, fie că sunt fondate, fie că nu, pe calea plângerii contravenţionale, posibilitate de care în speţă s-a şi profitat.

1.2.În ceea ce priveşte susţinerile petentului privind aplicarea a două sancţiuni contravenţionale principale, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul – verbal contestat a fost constatat şi sancţionat un concurs alcătuit din două contravenţii, respectându-se astfel prevederile art. 20 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia „dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces – verbal”.

Pe de altă parte, potrivit art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie”, iar conform alin. 2 din acelaşi articol „când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces – verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează (…)”.

Raportat la textele legale redate, instanţa reţine că deşi foarte bine observă petentul că prin procesul – verbal contestat i-au fost aplicate două sancţiuni contravenţionale principale, acesta nu menţionează şi faptul că cele două sancţiuni i-au fost aplicate pentru două fapte contravenţionale distincte

În mod convenabil petentul nu se referă în plângerea formulată decât la una dintre acestea, respectiv depăşirea vitezei legale, însă faptul că prin acelaşi proces – verbal s-a constatat săvârşirea a două contravenţii şi i s-au aplicat două sancţiuni distincte reiese cu evidenţă din cuprinsul acestuia. Astfel, la rubrica privind descrierea faptelor săvârşite sunt descrise ambele, agentul constatator arătând atât că petentul a depăşit viteza legală cât şi că acesta nu avea asupra sa documentele. De asemenea, la încadrarea juridică a faptelor săvârşite, sunt indicate ambele texte legale care prevăd şi sancţionează cele două fapte reţinute în sarcina contestatorului.

Aşadar, cele două sancţiuni contravenţionale fiind aplicate ca urmare a reţinerii în sarcina petentului a două contravenţii distincte, instanţa urmează a înlătura susţinerile petentului privind nelegalitatea acestei sancţionări, reţinând că tocmai neaplicarea a două sancţiuni distincte în cazul de faţă ar fi dus la încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 şi, pe cale de consecinţă, la nulitatea procesului – verbal.

1.3.În ceea ce priveşte nulitatea procesului verbal datorită faptului că terminologia „radar” nu există în legislaţia studiată de către petent în condiţiile în care agentul constatator a menţionat în cuprinsul său că fapta a fost înregistrată cu aparatul radar, instanţa reţine următoarele:

În pct. 2.2. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 - "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)" aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, modificat prin Ordinul nr. 187/2009, din care petentul reproduce şi coroborează citate în cuprinsul plângerii contravenţionale şi pe care îl depune la dosar (fila 33) este definită terminologia de cinemometru radar, respectiv „cinemometru al cărui principiu de funcţionare se bazează pe efectul Doppler”.

Pe de altă parte, chiar dacă denumirea aparatului ar fi fost eronat menţionată de către agentul constatator, anularea unui proces – verbal în baza unui asemenea considerent ar fi o dovadă de formalitate excesivă întrucât ceea ce contează este dacă fapta a fost sau nu înregistrată cu un aparat omologat, nu dacă agentul constatator a menţionat corect denumirea ştiinţifică a respectivului aparat, fapt ce nu ar putea produce nicio vătămare contravenientului.

1.4.Instanţa urmează să înlăture şi criticile aduse temeiului legal al sancţionării petentului, în baza următoarelor considerente:

Petentul susţine că sancţionarea sa nu este legală, întrucât fapta contravenţională este prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. 195/2002, anexă la H.G. nr. 1391/2006 iar sancţiunea în O.U.G. nr. 195/2002.

În cauză, în mod corect agentul constatator a menţionat textele legale care stabilesc şi sancţionează faptele reţinute în sarcina contestatorului, respectiv art. 102 alin. 2 şi art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că criticile aduse de către petent nu sunt fondate.

Articolele din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. menţionate de către agentul constatator în cuprinsul procesului – verbal, respectiv art. 121 alin. 1 şi art. 147 alin. 1 reprezintă descrierea obligaţiilor pe care petentul nu le-a respectat, a conduitei impuse de norma legală.

Petentul susţine, de asemenea, că potrivit art. 57 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, o anexă are un caracter predominant tehnic şi nu constituie o normă imperativă (fila 3). Relativ la aceasta, instanţa reţine că, potrivit textului legal invocat de către contestator „pot constitui anexe la un act normativ reglementările ce trebuie aprobate de autoritatea publică competentă, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic”. După cum se poate observa, legiuitorul realizează o enumerare a reglementărilor ce pot constitui anexe ale unui act normativ, enumerare ce începe cu regulamentele şi se termină cu normele cu caracter predominant tehnic, ceea ce înseamnă că cele două noţiuni nu sunt echivalente, ci dimpotrivă. Mai mult, potrivit art. 3 din H.G. nr. 1391/2006 „anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre”, ceea ce înseamnă că au aceeaşi putere legislativă şi produc aceleaşi efecte ca şi hotărârea în sine.

2.Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că intimatul a făcut dovada deplină a situaţiei de fapt reţinute în procesul – verbal de contravenţie.

Conform art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 „amenda contravenţională prevăzută la alin. 1 se aplică şi conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. d)”, iar potrivit art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenţie „depăşirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Aşadar, din textul legal redat, rezultă că pentru a se reţine în sarcina unui participant la trafic săvârşirea acestei fapte contravenţionale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

-Să se depăşească viteza maximă admisă pe sectorul de drum şi pentru categoria autovehiculului condus;

-Viteza înregistrată să fie mai mare cu 41 – 50 km/h decât cea maximă admisă;

-Constatarea să se facă prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;

În privinţa primelor două condiţii extrase din actul normativ, instanţa reţine că intimatul a făcut dovada deplină a situaţiei de fapt reţinute în procesul – verbal de contravenţie. Astfel, din înregistrarea video efectuată cu aparatul radar în data de 03.05.2013 (f.16) şi transpunerea pe suport de hârtie a acesteia (f.12), reiese că autoturismul condus de petent a fost înregistrat cu o viteza de 98 km/h (cadrele 4180-4216) într-un sector de drum având viteza maximă admisă de 50 km/h (cadrele 3071-3158).

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, instanţa constată că cinemometrul montat pe auto tip Dacia Logan nr. înm. CT 09 LGI deţine Buletin de verificare metrologică nr. 0068228 din data de 16.08.2012 ora 1704, cu rezultatul verificărilor „ADMIS” şi valabilitatea verificării „1 AN” (fila 52), deci valabil la data săvârşirii faptei (3.05.2013).

Aplicând textele legale la situaţia de fapt rezultată din probele administrate, instanţa constată că fapta săvârşită de către petent întruneşte toate elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina sa, atât sub aspect subiectiv cât şi sub aspect obiectiv. Astfel, petentul a depăşit cu 48 km/h viteza maximă admisă, faptă constatată prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

2.1.Într-adevăr, după cum bine observă petentul, în materia dreptului contravenţional îşi găseşte aplicare prezumţia de nevinovăţie, însă aceasta a fost înfrântă în speţă prin probatoriul administrat în cauză, care dovedeşte fără tăgadă faptul că cele reţinute în procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei corespund adevărului faptic.

2.2.În ceea ce priveşte zona în care a fost înregistrat autoturismul, instanţa constată că din înregistrarea video reiese cu evidenţă faptul că autovehiculul condus de către petent se afla în zona de acţiune a indicatorului de limitare a vitezei la 50 km/h, astfel cum am arătat anterior (cadrele 3071-3158).

2.3.Susţinerea contestatorului privind faptul că nu i se poate atribui cu certitudine viteza înregistrată de aparatul radar întrucât deplasarea s-a făcut în coloană este contrazisă de înregistrarea video, întrucât autoturismul condus de către petent este singurul care apare în cadru la momentul înregistrării vitezei de 98 km/h (cadrele 4178-4217).

2.4.Cu privire la susţinerea petentului privind necesitatea identităţii între agentul care constată fapta cu mijloacele tehnice omologate şi cel care întocmeşte procesul – verbal de contravenţie, dedusă de către acesta din interpretarea art. 180 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, instanţa reţine că respectivul text legal se aplică atunci când constatarea faptei se realizează ex propriis sensibus (prin propriile simţuri) de către agentul constatator şi atunci este evident că el trebuie să fie cel care aplică sancţiunea, întrucât el este cel care a constatat-o, asistând la săvârşirea acesteia. Or, potrivit art. 121 alin. 2 din Regulament, „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”. Astfel că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 din acelaşi act normativ, care prevede că „în situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei”. În acest caz nu este necesară identitatea dintre agentul care manipulează cinemometrul şi cel care aplică sancţiunea, aceasta fiind aplicată în baza înregistrării, nu a constatării prin propriile simţuri a faptei contravenţionale.

2.5.În ceea ce priveşte susţinerea petentului privind necesitatea autotestării cinemometrului, instanţa reţine că, potrivit modificărilor aduse Normei de Metrologie Legală NML 021-05 prin Ordinul nr. 187/2009, conform pct. 3.5.1 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

„- data şi ora la care a fost efectuată măsurarea

- valoarea vitezei măsurate

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.”

Menţionăm că în forma iniţială a normei, printre menţiunile ce trebuia să fie prevăzute în înregistrări era şi „faptul că a fost efectuată autotestarea”. Acesta a fost modificat iniţial prin Ordinul nr. 153/2007, sub forma :”faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea”. Ulterior, datorită faptului că în România nu se mai utilizează niciun tip de cinemometru care să intre în măsurare fără a-şi efectua autotestarea, prin Ordinul nr. 189/2009 această cerinţă a fost eliminată.

Pe cale de consecinţă, menţionarea că a fost efectuată autotestarea nu este necesară pentru validarea înregistrărilor efectuate, astfel că şi aceste susţineri ale petentului urmează a fi respinse.

2.6.Petentul arată că instanţa ar trebui să anuleze procesul – verbal întrucât nu există identitate între seria cinemometrului menţionată în certificatul de aprobare model şi cea din buletinul de verificare metrologică depuse la dosar de către intimat. Cu privire la aceste susţineri instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 7 lit. c din Instrucţiunile de metrologie legală I.M.L. 3-05 trasabilitatea rezultatelor măsurărilor efectuate cu mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal, aprobate prin HG 1660/2005 „verificarea metrologică periodică stabileşte conformitatea mijlocului de măsurare respectiv cu modelul aprobat şi/sau cu cerinţele aplicabile din reglementările de metrologie legală care s-au utilizat la verificarea iniţială sau la punerea în funcţiune”. Aşadar, scopul verificării metrologice concretizate prin eliberarea Buletinului de verificare metrologică este acela de a stabili conformitatea unui anumit cinemometru în cazul de faţă, identificat printr-o anumită serie, cu modelul aprobat prin certificatul de aprobare model, identificat şi el printr-o anumită serie. Tocmai de aceea se şi numeşte „aprobare de model”, deoarece se aprobă un anumit model de aparate, nu fiecare aparat în parte, urmând ca apoi fiecare cinemometru de acest tip să fie verificat metrologic, pentru a se stabili dacă acesta corespunde standardelor aprobate iniţial.

2.7.În privinţa expirării certificatului de aprobare model invocate de către petent instanţa reţine faptul că, potrivit art. 21 din Instrucţiunile de Metrologie legală I.M.L. 2-05 aprobarea de model, aprobate prin H.G. nr. 1660/2005, „în perioada de valabilitate a aprobării de model producătorul/importatorul fabrică/importă şi comercializează, în condiţiile legii, mijloace de măsurare care au obţinut aprobare de model”. Reiese din textul redat că aprobarea de model este acordată în vederea fabricării/importului şi comercializării respectivului model de mijloace de măsurare. Cu alte cuvinte, chiar dacă, într-adevăr, potrivit art. 11 din aceleaşi instrucţiuni „aprobarea de model este valabilă pe o perioadă de maximum 10 ani”, perioadă ce a expirat, acest fapt nu atrage imposibilitatea folosirii în continuare a aparatelor de măsurare care deja au fost introduse pe piaţă şi puse în funcţiune, ci are ca efect doar faptul că astfel de aparate nu mai pot fi fabricate/importate şi comercializate.

3.Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa constată că sancţiunile aplicate petentului au fost în mod corect individualizate de către agentul constatator, proporţional cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite, fiind aplicat avertismentul pentru lipsa documentelor şi sancţiunea amenzii împreună cu sancţiunea complementară a punctelor de penalizare, ambele la cuantumul minimului special prevăzut de lege, pentru depăşirea vitezei regulamentare. Petentul nu a invocat în cauză circumstanţe reale sau personale care să atragă reţinerea unui pericol social concret redus al faptei săvârşite, de natură a conduce la înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, constatând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de petentul B.V.C. împotriva procesului – verbal de contravenţie seria CP nr. …….. din data de ………. întocmit de intimatul Inspectoratul De Poliţie Judeţean Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul B.V.C. domiciliat în mun. ………………, împotriva procesului – verbal de contravenţie seria CP nr. ……… din data de ………… întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa – Serviciul Rutier, cu sediul în …………….

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Mangalia.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, …………...