Plangere contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ NR.490

Şedinţa publică din data de  16.02.2016

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: Emanuela Popescu

GREFIER: Mihaela Ladan

Pe rol fiind pronunţarea din data de 16.02.2016 în cauza civilă formulată de petentul …  împotriva intimatului … având ca obiect „plângere contravenţională”.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 09.02.2016, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată parte integrantă din prezenta sentinţă când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 16.02.2016.

INSTANŢA,

-deliberând-

Prin plângerea adresată Judecătoriei Onești şi înregistrată la această instanţă sub nr. 4435/270/2015 la data de 14.08.2015, petentul … a solicitat, în contradictoriu …, în principal anularea procesului  verbal de contravenţie seria PBCX nr. 017634 încheiat la data de 29.07.2015 de organul constatator din cadrul IPJ Bacău și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptei întrucât autospeciala de poliție se afla în coloană pe sensul opus de mers astfel încât exista posibilitatea măsurării eronate a vitezei. Petentul a mai susținut că procesul-verbal nu specifică locul unde a fost depistat iar autospeciala intimatului nu este identificată cu număr de înmatriculare pentru a se verifica omologarea. De asemenea, petentul a mai arătat că articolul de lege prevăzut pentru sancționare nu e indicat corect deoarece este din Regulament și nu din HG. De asemenea, petentul a susținut că intimatul a aplicat 6 puncte de penalizare în loc de 4 iar agentul de poliție a consemnat greșit că petentul recunoaște fapta deși în realitate nici nu i s-a comunicat dreptul de a face obiecțiuni.

În drept, petentul a indicat dispoziţiile art. 16,17, 31-36 O.G. nr. 2/2001, art. 118 alin. 1 OUG 195/2002R, art. 6 parag. 3 CEDO, Normele Metodologice Legale nr. 021-05

Petentul a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosarul cauzei copie carte de identitate(f. 7) și copia procesului verbal atacat(f.8).

Plângerea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru(f. 6).

La data de 07.08.2015 intimatul a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale.

În motivare, intimatul a arătat că în data de 29.07.2015, ora 16:17, petentul a condus autoturismul marca Fiat, cu nr. de înmatriculare …, pe DN11, localitatea Bălăneasa, cu viteza de 81 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar marca Autovision. Aplicarea sancțiunii și întocmirea procesului-verbal au fost făcute în mod nemijlocit pe baza înregistrării video a aparatului marca AUTOVISION montat pe autospeciala MAI 34631. Referitor la motivele invocate prin plângere, intimatul a susținut că din vizualizarea planșelor foto se observă că autovehiculul condus de petent a fost înregistrat cu viteza de 81 km/h, în interiorul localității Bălăneasa, nefiind înregistrate erori în măsurare iar petentul a semnat că recunoaște fapta fără obiecțiuni.

În drept, intimatul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.205-208 C.pr.civ., HG 1391/2006, OUG 195-2001 RMCU şi OG 2/2001.

În probaţiune intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, şi a depus la dosar: buletin de verificare metrologica nr. BBSC-02.01-1204 (fila 23), atestatul operator radar al agentului constatator (fila 24), raportul agentului constatator (fila 25), planşe foto (filele 20-22), cazierul petentului(f. 26).

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

 Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare la data de 26.10.2015 prin care a reiterat cele susținute prin cererea introductivă referitor la faptul că, la momentul măsurării vitezei de 81 km/h el deja circula în afara localității Bălăneasa, pe marginea carosabilului nemaifiind case ci doar arbori și vegetație. De asemenea, s-a arătat că agentul constatator nu a menționat numărul de înmatriculare al autospecialei pe care acesta era montat și astfel nu se poate face dovada omologării și verificării metrologice a aparatului radar. Petentul a mai susținut că încadrarea juridică a faptei este greșită deoarece art. 121 alin. 1 HG 1391/2006 nu există, hotărârea de Guvern cuprinzând doar 4 articole iar pentru fapta săvârșită se aplică 4 puncte de penalizare și nu 6 astfel de puncte. Cu privire la rubrica ”alte mențiuni”agentul constator a menționat ”Recunosc fapta”, dar aceasta nu a fost declarația petentului și nici nu a semnat pentru această recunoaștere, fiindu-i încălcat dreptul prevăzut de art. 16 alin. 7 OG 2/2001. De asemenea, petentul a susținut că are carnet de 20 de ani și nu este un șofer problemă, fiind sancționat doar de 2 ori pentru depășirea vitezei.

La termenul din data de 24.11.2015, instanţa a apreciat că proba cu înscrisuri solicitată este admisibilă şi poate duce la soluţionarea cauzei şi a încuviinţat-o pentru ambele părți, solicitând din oficiu înregistrarea video a contravenției și precizări de la intimat. Acesta din urmă a răspuns solicitărilor instanței, depunând o serie de înscrisuri(f. 50-57).

La termenul din data de 15.12.2015, instanța a încuviințat cererea intimatului de acordare a unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar înregistrarea video a contravenției.

La termenul din data de 19.01.2016, instanța a comunicat petentului înregistrarea depusă de intimat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PBCX nr. 017634 încheiat la data de 29.07.2015 de organul constatator din cadrul IPJ Bacău (fila 8), petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 630 lei pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 121 alin. 1 HG 1391/2006, faptă contravențională sancționată de art. 101 alin. 2 OUG 195/2002.

În procesul verbal s-a reţinut că la data de 29.07.2015, ora 16.17, petentul a condus autoutilitara marca Fiat, cu nr. de înmatriculare CV-07-MMF, pe DN 11 în localitatea Bălăneasa, cu viteza de 81 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar marca Autovision.

Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 29.07.2015, instanţa reţine că la momentul înregistrării  de la ora 16:17:26, autovehiculul înmatriculat cu numărul  …, circula cu viteza de 81 km/h.

În drept,

Conform articolului 16 O.G. 2/2001 ”Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instițutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.” .”

Conform articolului 17 O.G. 2/2001 ”lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu . ”

Potrivit art. 49 alin. 1 OUG 195/2002 ” Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.” Potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare”, iar art. 121 alin. 2 prevede că „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Conform art. 108 OUG 195/2002: ”(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: c) 4 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte:

3. depăşirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;”

Potrivit art. 101 OUG 195/2002: ” ”(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: (2) Amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).”

Articolul 98 OUG 195/2002 reglementează clasele de sancțiuni: ”(1) Amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.

(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

(3) Contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă li se stabilesc clase de sancţiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amenda, în funcţie de gravitatea faptelor şi de pericolul social pe care acestea îl prezintă.

(4) Clasele de sancţiuni sunt următoarele:

a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;

e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.”

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Instanţa constată că plângerea contravenţională formulată de către petent a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, procesul verbal fiind înmânat acestuia la data de 29.07.2015, iar plângerea contravenţională a fost depusă la Registratura instanţei la data de 14.08.2015.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că au fost respectate dispoziţiile ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal,  instanţa constă că în O.G. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probantă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, dar în lumina jurisprudenţei CEDO - care a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă faţă de dispoziţiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României -  se impune ca, în raport de acele contravenţii ce pot conduce la o calificare penală după criteriile Curţii, prezumţia de nevinovăţie să aibă prioritate faţă de prezumţia de legalitate a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Recent, într-o cauză asemănătoare, respectiv,  I. Pop c. României ( pct.25-27) Curtea a arătat că suspendarea permisului de conducere al reclamantului în temeiul unor dispoziţiilor legale generale care se aplică tuturor cetăţenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice, şi aplicarea unei amenzi nu ca o compensaţie pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenţie avea, în conformitate cu art. 6 din Convenţie, un caracter penal, având în vedere caracterul general al normei şi scopul sancţiunilor, de prevenire dar şi de pedeapsă.

De asemenea, în cauza Nicoleta Gheorghe c. României,  Curtea a făcut câteva precizări importante cu privire la obligaţiile ce le revin părţilor într-o astfel de cauză, astfel “odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanţă crucială ca instanţele de judecată care sunt sesizate cu soluţionarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenţie, să acorde petenţilor în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reţinute de agentul constatator şi de a-şi prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.”

Prin urmare, instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie va prevala asupra celei de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligaţia de a proba în instanţă toate elementele constitutive ale contravenţiei, aşa cum rezultă cu claritate din Hotărârea Anghel c. României, în timp ce petentului trebuie să i se ofere efectiv posibilitatea de a-şi pregăti şi a-şi prezenta apărarea, de a produce şi de a solicita administrarea oricăror probe în favoarea sa.

Totuşi, faptul ca un contravenient beneficiază de prezumţia de nevinovăţia nu înseamnă că este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenţie pentru a fi exonerat de răspundere; chiar dacă procesul verbal nu beneficiază de o prezumţie absolută de legalitate şi temeinicie, el constituie totuşi o probă de vinovăţie.

În cauză, petentul a invocat netemeinicia procesului verbal aducând următoarele argumente: a condus cu viteza de 81 km/h în afara localității Băleneasa (răspunsul la întâmpinare, fila 32), încadrarea juridică a faptei este greșită, i s-au aplicat în mod eronat 6 puncte de penalizare, nu a semnat pentru recunoașterea  faptei iar intimata nu poate face dovada omologării și verificării metrologice a aparatului radar.

În primul rând, cu privire la locul săvârșirii contravenției, deși din planșele foto nu reiese dacă petentul rula în localitate, din vizionarea înregistrării video, la minutul 16:07:12 se observă pe partea dreaptă indicatorul de intrare în ”Bălăneasa”, precum și mențiunea că viteza maximă este de 50 km/h. Prin urmare, instanța va respinge argumentul petentului privind conducerea autoutilitarei în afara localității.

În al doilea rând, analizând încadrarea juridică a faptei și argumentul privind cele patru articole cuprinse de HG 1391/2006, instanța se va raporta la prevederile art. 1 coroborat cu art. 3 din acest act normativ. Astfel  ”se aprobă Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzut în anexa nr. 1.” iar ”anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.” Prin urmare, este corectă încadrarea făcută de agentul constatator  în art. 121 alin. 1 HG 1391/2006 întrucât acest act normativ cuprinde de drept Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Referitor la numărul de puncte de penalizare menționate în procesul-verbal, se observă că agentul constatator a aplicat în mod legal 6 puncte de amendă pentru contravenția săvârșită, în concordanță cu art. 101 alin. 1 OUG 195/2002, precum și un număr de 4 puncte de penalizare(f. 8). Neindicarea unui temei de drept pentru punctele de penalizare nu atrage sancțiunea nulității în lipsa demonstrării de către petent a unei vătămări.

Cu privire la nerecunoașterea faptei, instanța reține atât din cererea principală cât și din răspunsul la întâmpinare că ”agentul constatator a menționat ‹‹Recunosc fapta›› dar aceasta nu este declarația mea și nici nu am semnat pentru așa zisa recunoaștere a faptei”. În susținerea acestei critici a procesului-verbal, petentul a depus în două ocazii diferite copii ale procesului verbal atacat în care la rubrica ”Contravenient” semnătura este ștearsă (f.8, 47). Din copia lizibilă a procesului-verbal depusă de intimat, se reține că petentul a semnat procesul-verbal, asumându-și întregul său conținut.

Apărarea petentului privind imposibilitatea verificării metrologice a aparatului radar este întemeiată, agentul de poliție menționând în cuprinsul procesului-verbal că înregistrarea s-a făcut cu aparatul radar marca AUTOVISION. Intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1204 (fila 23) care atestă că aparatul montat pe autospeciala poliției cu număr de înmatriculare MAI 34631 îndeplinea condițiile tehnice de funcționare. Având  că s-a depus ulterior buletinul metrologic al aparatului radar, că petentul a recunoscut atât viteza de 81 km/h(f. 32), cât și contravenția prin semnarea procesului-verbal, instanța apreciază că nu s-a cauzat niciun prejudiciu petentului prin neindicarea numărului de înmatriculare al autospecialei.

 Cu privire la cererea subsidiară a petentului de înlocuire a amenzii cu avertismentul, instanța va avea în vedere criteriile impuse de art. 21 alin. 3 OG 2/2001: ” (3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” Analizând conținutul contravenției reținute în sarcina petentului, se observă că aceasta a avut ca urmare imediată punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice. Cu privire la circumstanțele personale care justifică înlocuirea sancțiunii, se observă că petentul are în antecedența contravențională  mai multe abateri privind încălcarea vitezei legale. Referitor la individualizarea sancțiunii, se observă că agentul constatator a aplicat petentului o amendă orientată spre minimul prevăzut de lege, fiind corect apreciată față de pericolul social al faptei. Prin urmare, instanța consideră că înlocuirea amenzii cu avertismentul nu se impune, aplicarea sancțiunii pecuniare fiind necesară pentru atingerea scopului educativ al pedepsei.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

 Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge plângerea formulată de petentul …, CNP …, domiciliat în …, în contradictoriu cu intimatul …, cu sediul în …, ca neîntemeiată.

Menţine ca legal şi temeinic procesul-verbal seria PBCX, nr. 017634/29.07.2015.

Cu drept de apel în termen 30 zile de la data comunicării hotărârii.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16.02.2016. 

Domenii speta

Spete similare