Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa penală nr.300/11.11.2009

Domeniu asociat -  Lovituri şi alte vătămări - vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.)

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş din 20 martie 2008 a fost trimis în judecată inculpatul C. D. I., fiul lui I. şi E., născut la - în Sibiu, cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor la S.C. J.T. Sibiu, fără antecedente penale, domiciliat în comuna P., sat B. R. nr.-, jud. S., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal. Cu privire la încadrarea în drept, prin rechizitoriu s-a făcut menţiunea că fapta constituie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 184 alin. 2-4 Cod penal, ceea ce ar fi inclus şi alin. 3 al acestui articol. Ca urmare, în şedinţa din 23 aprilie 2008, la cererea procurorului şi cu acordul părţilor prezente, eroarea a fost îndreptată în sensul că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este cea prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.

Prin actul de acuzare se reţine că la data de 23.06.2007, conducând autocamionul cu nr. SB- pe drumul ce leagă municipiul Sibiu de localitatea Copşa Mică, pe raza localităţii Agârbiciu, inculpatul s-a angajat în depăşirea unui autocamion oprit pe partea dreaptă a drumului, ca urmare a unei defecţiuni la motor, într-o zonă de linie continuă, şi a intrat frontal în autocamionul marca Volvo cu nr. MS-, condus regulamentar de către partea vătămată B. A., care a suferit leziuni corporale vindecabile în 140-150 zile îngrijiri medicale.

Prezent la judecată, inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei.

În cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată B. A., solicitând iniţial daune materiale în valoare de 1.100 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor; 400 lei contravaloare deplasărilor pentru motive medicale de la Z. la Tg. Mureş; 2.500 lei contravaloarea unor cheltuieli adiacente făcute în spital pentru îmbunătăţirea îngrijirii medicale; diferenţa dintre salariu şi cuantumul pensiei de invaliditate de la data producerii accidentului până în prezent şi în continuare până la însănătoşire şi reluarea activităţii; suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale.

Printr-o precizare de constituire de parte civilă, partea vătămată B. A. mai solicită  echivalentul salariului minim pe economie de la data externării din spital, 12.07.2007, până în prezent şi în continuare până la încetarea stării de nevoie de însoţitor şi câte 500 lei lunar de la data producerii accidentului, 23.06.2007, şi în continuare până la recăpătarea capacităţii de muncă, reprezentând pierderea din gospodăria ţărănească. În motivarea acestei cereri arată că de la externarea din spital a avut şi are nevoie în continuare de însoţitor, iar în ce priveşte suma de 500 lei arată că până la accident a obţinut şi din  gospodăria ţărănească venituri din creşterea animalelor, pe care în prezent nu le mai poate obţine.

La data de 9 octombrie 2009 partea civilă B. A. îşi precizează din nou pretenţiile civile solicitând: suma de 1899,05 lei contravaloarea medicamentelor; suma de 1550 lei contravaloarea deplasărilor pentru motive medicale; suma de 240 lei contravaloarea cârjelor şi cadru de mers, suma de 2500 lei contravaloare unor cheltuieli adiacente făcute în spital pentru îmbunătăţirea îngrijirii medicale; salariul minim pe economie de la data externării din spital, 12.07.2007, până în prezent şi în continuare până la încetarea stării de nevoie cu însoţitor; 56.000 lei reprezentând prejudiciul suferit ca urmare aîncetării activităţii proprii în agricultură şi în continuare câte 2000 lei lunar până la refacerea capacităţii de muncă; suma de 200.000 Euro cu titlu de daune morale.

S.C. T. SRL s-a constituit iniţial parte civilă cu suma de 20.000 euro, plătibili în lei la cursul de la data plăţii, contravaloarea autocamionului distrus; 450 lei contravaloare remorcii; 10.000 lei contravaloarea pierderii încercate de societate pe perioada de 10 luni de la accident, ca urmare a distrugerii autocamionului; câte 1000 lei lunar în continuare beneficiu nerealizat până la achitarea contravalorii autocamionului.

La data de 30.10.2009 S.C. T. SRL îşi precizează şi ea pretenţiile civile solicitând: suma de 22.895,55 euro sau 72.748 lei la cursul valutar de la data producerii accidentului; suma de 45.556 lei pentru veniturile de care a fost privată societatea pentru lipsa autocamionului de la data producerii accidentului până în prezent; câte 1627 lei lunar în continuare  până la acoperirea prejudiciului.

În cauză s-au mai constituit părţi civile: Spitalul Municipal Mediaş cu suma de 50 lei,  plus dobânda legală şi penalităţi până la data stingerii obligaţiei, reprezentând cheltuieli de spitalizare; Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sibiu cu suma de 471,20 lei, plus dobânda legală şi penalităţi până la data stingerii obligaţiei, reprezentând cheltuieli cu transportul victimelor la spital; Spitalul Clinic Judeţean Sibiu cu suma  3638,01 lei, plus dobânda legală şi penalităţi până la data stingerii obligaţiei, reprezentând cheltuieli de spitalizare; Spitalul Clinic de Recuperare Medical Băile Felix cu suma de 1560 lei, plus majorări de întârziere de 0,10% pe zi până la data plăţii efective, reprezentând cheltuieli cu recuperarea medicală a părţii vătămate.

În calitate de asigurător a fost introdusă în cauză S.C. U. S.A. BUCUREŞTI  devenită ulterior S.C. U. A. S.A. BUCUREŞTI, societate la care a fost asigurat autovehiculul condus de inculpat, iar în calitate de parte responsabilă civilmente a fost introdusă S.C. T. A. SRL Ocna Sibiului, societate pentru care lucra inculpatul la data producerii accidentului ,şi căreia îi aparţine autocamionul condus de inculpat, implicat în accident.

Examinând cauza instanţa reţine:

În fapt, în ziua de 23.06.2007 inculpatul circula cu autocamionul marca Roman, cu nr. de înmatriculare SB -, proprietatea S.C. T. A.  SRL Ocna Sibiului, din direcţia Sibiu spre Copşa Mică, de unde urma să facă un transport de nisip în interesul acestei societăţi. Pe raza localităţii Agârbiciu, în dreptul magazinului sătesc, inculpatul a depăşit autovehiculul cu nr.  OT –, care era oprit şi care făcea imposibilă continuarea drumului pe sensul său de mers,  deşi sensurile de mers erau separate prin linie continuă care interzicea depăşirea, iar înainte să termine depăşirea, nemaiavând timp să intre pe sensul său de mers, a intrat în autovehiculul marca Volvo, condus de către partea vătămată B. A., care circula din sens invers. În urma impactului a rezultat avarierea celor două autovehicule şi vătămarea corporală a celor doi conducători auto.

Prin intermediul Serviciului Judeţean de Ambulanţă Sibiu, cei doi conducători auto au fost transportaţi la Spitalul Municipal Mediaş, unde li s-au acordat primele îngrijiri

Partea vătămată a fost internată în spitalul Judeţean Sibiu în perioada 23.06.2007 – 13.07.2007, iar inculpatul în perioada 23.06.2007-26-06.2007.

Din certificatul medico-legal întocmit la data de 12.12.2007 rezultă că, în urma accidentului, partea vătămată B. A. a suferit fractură cu deplasare de cap femural stâng, excoriaţii multiple genunchi  şi gambă bilateral, ceea ce a impus practicarea unei hemiartroplastii de şold stâng cu proteză necimentată, leziuni pentru a căror vindecare a u fost necesare 140-150 zile de îngrijiri medicale (fila 46-48 dosar).

În perioada 26.01.2009-09.02.2009 partea vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de Recuperare Medical Băile Felix.

Din planşele foto de la filele 12-14 dosar se poate observa că, pe porţiunea de drum unde a avut loc accidentul, depăşirea era interzisă, datorită marcajului longitudinal continuu ce separa sensurile de mers. De asemenea, din diagrama tahograf  extrasă de pe autovehiculul condus de către partea vătămată (fila 9 dosar) rezultă că, în momentul impactului, acesta avea viteza de 70 Km/h, depăşind astfel cu 20 Km/h viteza maximă admisă în localitate.

Raportat la starea de fapt descrisă, în drept, fapta inculpatului de a nu respecta dispoziţiile legale privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, în speţă dispoziţiile art. 120 alin. 1 lit. i) din HG nr. 1391/2006, potrivit cărora depăşirea vehiculelor este interzisă când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul longitudinal continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, împrejurare care a dus la producerea unui accident de circulaţie ce a avut drept consecinţă vătămarea corporală a părţii vătămate B. A., ce a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, pentru care va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea şi stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei inculpatului, care numai datorită şansei a făcut ca atât el cât şi partea vătămată să scape cu viaţă, împrejurarea că inculpatul nu a mai suferit condamnări penale şi  faptul că o anume parte din vină aparţine şi părţii vătămate, care, dacă ar fi respectat regimul de viteză în localitate, ar fi putut poate evita coliziunea, prin aceea că inculpatul ar fi putut reuşi să se încadreze pe banda sa de mers.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, cu excepţia dreptului de a alege, şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal. Dacă inculpatul nu este în măsură să respecte dispoziţiile legale, emanaţie a autorităţilor publice legiuitoare, acesta nu se poate bucura nici de dreptul de a fi ales în aceste autorităţi şi nici în funcţii elective publice, şi nici nu se poate bucura de dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Faţă de infracţiunea săvârşită nu se impune interzicerea dreptului de a alege, a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator. Nici interzicerea dreptului de a exercita profesia de şofer nu se justifică, atâta timp cât permisul de conducere al inculpatului va fi anulat, iar exercitarea acestei profesii nu se va mai putea face decât după obţinerea unui nou permis, în condiţiile legii.

Pentru că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, a cooperat cu organele de cercetare penală şi cu instanţa de judecată, fiind prezent la cele mai multe din termenele  de judecată, şi şi-a manifestat dorinţa de a ajuta partea vătămată imediat după accident, dar s-a lovit de refuzul acesteia, în baza dispoziţiilor art. 81, 82 şi 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare şi a pedepselor accesorii pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 359 Cod pr. penală se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate în cazul în care pe durata termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a dovedit că, pentru transportul la spital al victimelor, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sibiu a cheltuit suma de 471,20 lei, iar pentru îngrijirile medicale acordate prin serviciul de urgenţă, Spitalul Municipal Mediaş a cheltuit suma de 50 lei. Pe timpul internării în Spitalul Clinic Judeţean Sibiu s-a cheltuit suma de 3638,01 lei, iar pentru perioada 26.01.2009-09.02.2009, cât partea vătămată a fost internată în  Spitalul Clinic de Recuperare Medical Băile Felix, s-a cheltuit suma de 1.560 lei.

De asemenea, prin raportul de expertiză tehnică auto (filele 362 – 366 dosar) s-a făcut dovada că valoarea prejudiciului cauzat părţii civile S.C. T. SRL prin distrugerea autovehiculului este de 22.895,55 Euro, iar prin raportul de expertiză contabilă (filele 453-464 dosar) s-a stabilit că prejudiciul încercat de această societate prin lipsa folosinţei autovehiculului, de la data producerii accidentului până la sfârşitul anului 2007, este de 9764 lei, iar în continuare o medie de 1627 lei.

Cât privesc pretenţiile civile formulate de partea civilă B. A., deşi acesta a solicitat diferite sume reprezentând contravaloarea medicamentelor, a deplasărilor, a cârjelor şi cadrului de mers, a cheltuielilor adiacente făcute în spital, aceasta nu a adus nici o dovadă în acest sens, iar instanţa nu a putut cuantifica aceste cheltuieli.

Pretenţiile civile privind plata unui însoţitor nu se justifică a fi acordate câtă vreme partea civilă a fost pensionată în gradul II de invaliditate fără însoţitor.

Cu martorii audiaţi la filele 195, 215 şi 216 dosar s-a făcut dovada că partea civilă B. A. obţinea venituri şi din agricultură, venituri care au fost apreciate doar de soţia acestuia la suma de 60.000 lei anual, ceilalţi martori neputând face o apreciere a acestor venituri. Instanţa a considerat aprecierea soţiei părţii civile ca fiind subiectivă, în lipsa unor probe care să susţină cât de cât aprecierea acesteia. Instanţa a considerat însă rezonabil a aprecia că partea civilă ar fi putut obţine din munca în agricultură un venit lunar cel puţin egal cu un salariu minim pe economie, deşi salariul pe care aceasta îl lua de la societate era mai mic decât un salariu minim pe economie. Aşadar, pentru perioada 01.07.2007 – 31.10.2009 părţii civile i se cuvine suma de 16.800 lei ( 28 luni x 600 lei lunar), iar în continuare câte 600 lei lunar începând cu 01.11.2009 până la încetarea stării de incapacitate.

De asemenea, instanţa a considerat că pentru suferinţa ce a fost nevoită să o îndure partea civilă B. A. în urma accidentului, pentru suportarea regimului de spital, a operaţiilor şi a tratamentelor, acesteia i se cuvine acordarea unei sume de 80.000 lei cu titlu de daune morale.

Însă, pentru că partea vătămată B. A.are şi ea o parte de vină la producerea accidentului, prin aceea că nu a respectat regimul de viteză impus în localitate, vină apreciată de instanţă la 15%, pretenţiile civile dovedite de părţile civile se vor reduce cu acest procent.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 346 Cod pr. penală, cu aplicarea art. 998 şi 999 Cod civil, a art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. A. SRL Ocna Sibiului, să plătească despăgubiri după cum urmează:

- părţii civile B. A. suma de 14.280 (16.800 x 85%) lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a încetării muncii din agricultură pe perioada 01.07.2007 – 31.10.2009; suma de câte 510 (600 x 85%) lei lunar începând cu 01.11.2009 până la încetarea stării de incapacitate pentru compensarea veniturilor din agricultură; suma de 160,65  (189 x 85%)lei contravaloare certificate medico-legale; şi suma de 68.000 ( 80.000 x 85%) lei cu titlu de daune morale;

- părţii civile S.C. T. SRL Zagăr echivalentul în lei din ziua plăţii a sumei de 19.461,21 (22.895,55 x 85%) Euro, reprezentând contravaloarea autovehiculului distrus; suma de 38.722,60 (1627 x 28 luni = 45.556 x 85%) lei,  reprezentând profitul net de care a fost lipsită societatea pe perioada 01.07.2007 – 31.10.2009 prin lipsa autovehiculului;  şi suma de câte 1382,95 (1627 x 85%) lei lunar, începând cu 01.11.2009 până la plata efectivă a despăgubirii ce reprezintă contravaloarea autovehiculului distrus;

- părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sibiu suma de 400,52 (471,2 x 85%) lei, plus dobânda legală şi penalităţi până la data stingerii obligaţiei, reprezentând cheltuieli cu transportul victimelor la spital;

- părţii civile Spitalul Municipal Mediaş suma de 42,50 ( 50 x 85%)lei, plus dobânda legală şi penalităţi până la data stingerii obligaţiei, reprezentând cheltuieli de spitalizare;

-  părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Sibiu suma  3092,30 (3638,01 x 85%) lei, plus dobânda legală şi penalităţi până la data stingerii obligaţiei, reprezentând cheltuieli de spitalizare;

- părţii civile Spitalul Clinic de Recuperare Medical Băile Felix suma de 1326 ( 1560 x 85%)lei, plus majorări de întârziere de 0,10% pe zi până la data plăţii efective, reprezentând cheltuieli cu recuperarea medicală a părţii vătămate;

Instanţa a considerat echitabil a i se acorda părţii civile S.C. T. SRL suma de 1382,95 lei începând cu data de 01.11.2009 până la plata efectivă a despăgubirii autovehiculului distrus, întrucât pe această durată paguba societăţii continuă, aceasta neputând să-şi reia activitatea.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea nr.136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, iar potrivit art. 50 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea sau distrugerea de bunuri. Conform dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995, în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, iar conform art. 55 despăgubirile se plătesc de către asigurat persoanelor fizice sau juridice păgubite, cu excepţia cazului în care asiguratul dovedeşte că a despăgubit el persoanele păgubite, când despăgubirile se plătesc asiguraţilor, dacă acestea nu urmează să fie recuperate potrivit art. 58.

Prin Decizia nr. I din 28 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că în procesul penal societatea de asigurare participă în calitate de asigurător de răspundere civilă, că natura obligaţiei pe care societatea de asigurare şi-o asumă prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată de art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum şi de răspunderea comitenţilor, pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor, şi că, în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 Cod civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate de Legea nr. 136/1995.

Aşadar, potrivit deciziei Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie societatea de asigurare răspunde  pentru prejudiciile cauzate de asiguraţii săi în baza contractului de asigurare, nefiind vorba de o solidaritate între inculpat, partea responsabilă civilmente şi asigurător.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor legale sus-citate se va constata calitatea de asigurător a S.C. U. A. S.A. BUCUREŞTI prin Sucursala Tîrgu Mureş şi obligaţia acesteia de a plăti despăgubirile în limita riscului asigurat.

În baza art. 189 şi 191 Cod pr. penală inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească Statului român suma de 450 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin. 2 Cod pr. penală inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părţii civile B. A. şi părţii civile S.C. T. SRL Zagăr suma de câte 1.020 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale. 

Domenii speta

Spete similare