Fara titlu

Sentinţă civilă 2263 din 25.11.2009


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.2263/25.11.2009

Domeniu asociat -  Carte funciară - plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)

Constată că prin plângerea înregistrată la instanţă la data de 12 februarie 2009 petenta C. N. C. F.  „C F R” S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate B., cu sediul în B., str. P.,nr. -, solicită în contradictoriu cu O.C.P.I.S. anularea încheierii de respingere nr. 21.150/18.12.2008 şi înscrierea în CF a terenurilor conform documentaţiei întocmite şi depuse la B. C. P. I. M..

În motivare arată că terenurile pentru care s-au întocmit şi depus documentaţiile de întabulare sunt o categorie cu regim juridic aparte, ele fiind expropriate de către S. M., scoase din circuitul civil şi înscrise numai în Cărţile Funciare Centrale pentru C. F. C. înainte de anul 1900, iar după anul 1918 terenurile aferente căilor ferate au fost preluate de către S. R. şi date în administrarea C. F. R.. În continuare arată că, în urma începerii lucrărilor de realizare a Coridorului IV Paneuropean, terenurile căii ferate au fost dezlipite de C. F. C. pentru C. F. C şi transmise prin Încheieri ale OCPI pentru transcrierea în C. F. L., iar atribuirea lor unor persoane fizice sau juridice nu se justifică câtă vreme aceste terenuri erau proprietatea s. R., date în administrarea M.T.şi concesionate CNCF”CFR” S.A. ca zonă de siguranţă şi protecţie feroviară, legea proprietăţii apărute după anul 1990 neavând nici o legătură cu terenurile expropriate pentru căile ferate de către S. M. înainte de anul 1900.

Mai arată că executantul documentaţiilor de înscriere a fost nevoit să supună pentru avizare şi admitere la intabulare alte suprafeţe de teren decât cele dezlipite prin încheierile CFC pentru CFR C., fapt care constituie diminuarea şi încălcarea dreptului de proprietate al S. R.şi implicit a dreptului de administrare al M. T. şi concesionate CNCF „CFR” S.A. asupra terenurilor definite prin legislaţie ca aparţinând infrastructurii feroviare publice.

În fine, mai arată că nici în Legea nr. 7/1996 şi nici în Protocolul încheiat între ANCPI şi CNCF „CFR” S.A. nu se prevede modificarea suprafeţelor de teren când se transcriu din C. F. centrale pentru CFR în C. F. Locale şi că legea proprietăţii nr. 10/2001 se referă strict la exproprierile făcute abuziv de statul comunist în perioada 1945-1989 şi nicidecum la exproprieri efectuate înainte de 1945, aşa cum este cazul de faţă..

În drept se invocă dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.

Prin adresa de înaintare la instanţă a plângerii intimatul invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive..

În motivare arată că , aşa cum a stabilit Înalta curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. LXXII (72)/2007 OCPI teritorial nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect plângeri împotriva încheierilor de carte funciară promovate în baza art. 50 alin. 2, petenta nejustificând nici un interes sau un drept în contradictoriu cu OCPI S., care nu face decât să presteze un serviciu public.

Printr-o precizare de acţiune depusă în instanţă la data de 04.03.2009 petenta face precizarea că speţa este una necontencioasă, motiv pentru care intimatul nu are calitate procesuală pasivă.

Prin sentinţa civilă nr. 578/06.03.2009 a Judecătoriei Mediaş se respinge plângerea formulată de petentă, cu motivarea că respingerea cererii de recepţie a documentaţiei cadastrale nu poate fi cenzurată în modalitatea prevăzută de art. 49-50 din Legea nr. 7/1996 şi trebuie urmată procedura prevăzută de Ordinul nr. 634/2006, art. 10 şi următoarele. Se mai reţine că intimata nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar plângerea se respinge constatându-se lipsa calităţii procesuale pasive.

Împotriva sentinţei civile nr. 578/06.03.2009 s-a formulat apel, iar prin decizia nr. 192/2009 a Tribunalului Sibiu este desfiinţată şi cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Din considerentele deciziei tribunalului se reţine că instanţa de fond trebuia să verifice dacă, în situaţia în care OCPI S. nu are calitate procesuală pasivă, soluţionarea cauzei urmează să se facă după procedura necontencioasă ori cea contencioasă, iar în această din urmă situaţie, să pună în discuţie necesitatea introducerii în cauză a persoanei interesate, respectiv proprietarul terenului cu privire la care urmează a se face operaţiunea de carte funciară solicitată.

La reluarea judecăţii după trimitere, instanţa a cerut petentei să precizeze cu cine doreşte să se judece, iar aceasta a făcut precizarea că nu doreşte să fie chemate în judecată alte persoane O. C. P. I. S. - BCPI M..

Analizând plângerea în aceste limite, instanţa, având a se pronunţa mai întâi asupra excepţiei, constată că prin Decizia nr. LXII (72)/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligatorie pentru instanţe, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că în cauzele ce au ca obiect cartea funciară întemeiate pe art. 50 din Legea nr. 7/1996, OCPI nu are calitate procesuală pasivă. S-a statuat că în astfel de cauze instanţele nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al OCPI, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii date, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind cele prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, respectiv persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară.

Ca urmare, instanţa constată că intimatul O. C. P. I. S. nu are calitate procesuală pasivă, sens în care instanţa va admite excepţia şi va respinge plângerea în raport cu acesta.

Cât priveşte plângerea petentei, faţă de împrejurarea că cererea de înscriere se referă la transcrierea proprietăţilor evidenţiate în C. F. Centrale pentru C. F. C. în C. F. L., potrivit Legii nr. 7/1996, instanţa constată că plângerea are un caracter necontencios de vreme ce nu există o persoană de la care să se transmită dreptul şi care ar putea justifica un interes, iar analizarea  ei se face în temeiul dispoziţiilor art. 331 şi urm. Cod pr. civilă.

Examinând în fond plângerea instanţa reţine:

Prin cererea depusă la O.  C. P. I. S. (fila 11 dosar 409/257/2009, ataşat) petenta a solicitat recepţia lucrării cadastrale şi intabularea dreptului de concesiune al imobilului din D., Interval CF  S. – C., Km 324+100-324+200.

În susţinerea cererii depune contractul de concesiune nr. 224/24.01.2002, încheierea de CF nr. 186/2008 emisă de CFC C. şi lucrarea tehnică cadastrală efectuată de S.C. K. SRL C..

Prin referatul nr. 21150/09.01.2008 (fila 7 dosar 409/257/2009, ataşat) O. C. P.I. S. respinge recepţionarea documentaţiei cadastrale cu motivarea că:  „ Documentaţia se respinge conform art. 10 alni. 4 din Regulamentul nr. 634/2006. Identificare greşită a imobilului”.

Ca urmare, prin încheierea nr. 21150/18.12.2008,  soluţionată la data de 05.02.2009, BCPI M.  respinge cererea.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 4 din Regulamentul nr. 634/2006, dacă documentaţia nu a fost recepţionată datorită întocmirii incorecte, persoana care a verificat documentaţia completează nota de respingere din referatul de completare şi o transmite împreună cu documentaţia, asistentului registrator în vederea întocmirii încheierii de respingere.

Prin documentaţie întocmită incorect, în sensul regulamentului, se înţelege: a)integrarea imobilului în sistemul reţelei geodezice de referinţă şi ridicarea punctelor de detaliu pe bază de măsurători greşite; b)calcule efectuate greşit; c) neconcordanţă între detaliile topografice conţinute în planul de amplasament şi delimitare şi cele existente pe teren.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 1 din Regulamentul nr. 634/2006 recepţia cadastrală constă, între altele, în verificarea  conţinutului documentaţiei; localizarea amplasamentului imobilului în baza de date grafică, cu verificarea corectitudinii încadrării limitelor acestuia; verificarea modului de calcul al suprafeţelor; corespondenţa între atributele descriptive şi elementele grafice; alocarea numărului cadastral în indexul cadastral, dacă documentaţia este corectă.

Ca atare, dacă verificând lucrarea cadastrală, angajatul O. C. P. I.a constatat că imobilul a fost greşit identificat, în mod corect a procedat la respingerea recepţionării lucrării.

Tot corect a procedat şi registratorul de carte funciară prin emiterea încheierii de respingere, pentru că regulamentul, prin art. 10 alin. 4, îl obligă să emită această încheiere atunci când lucrarea nu a fost recepţionată.

Ceea ce se poate deduce din lucrarea cadastrală depusă de petetă este că cel care a întocmit-o nu a făcut decât să transpună pe plan trenul din evidenţa foilor centrale  de la C., aşa cum el apărea după exproprierile făcute de S. M. înainte de anul 1900, fără să facă o identificare a lor în teren şi fără să ţină seama de modificările ce au putut să apară în cei peste 100 de ani.

Prin urmare, chiar dacă petenta susţine că eliberarea unor titluri de proprietate pentru terenurile ce aparţin S. R., pentru care deţine un contract de concesiune, s-a făcut cu încălcarea legilor de împroprietărire de după anul

1990, problema lămuririi legalităţii deţinerii terenurilor pentru care a solicitat înscrierea nu se poate face pe calea prezentei plângeri, când instanţa are doar de verificat legalitatea şi temeinicia încheierii, în raport de documentele depuse pentru înscriere.

Stabilirea dreptului petentei se va putea face fie pe cale amiabilă, prin înţelegere cu cei care deţin terenurile, fie pe calea unei acţiuni de drept comun la instanţa de judecată, unde se vor putea pune în balanţă şi analiza titlurile.

Aceasta este şi concluzia rezultată din dispoziţiile art. 27 alin. 2 din Ordinul nr. 634/13.10.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, potrivit cărora, în caz de suprapunere reală lămurirea situaţiei se va soluţiona pe cale amiabilă prin declaraţie autentică şi documentaţie cadastrală de actualizare sau de către instanţele de judecată, care nu face obiectul reglementării regulamentului.

Conform dispoziţiilor art. 27 alin.1 lit. a din acelaşi ordin, suprapunerea reală este suprapunerea efectivă în teren datorată existenţei mai multor acte juridice diferite pentru acelaşi amplasament, identificării diferite a limitei comune sau a lipsei materializării limitei la momentul identificării, ceea ce conduce la nesemnarea procesului verbal.

În consecinţă, câtă vreme lucrarea cadastrală nu a fost recepţionată pentru identificarea greşită a imobilului, iar registratorul de carte funciară nu avea altă posibilitate decât emiterea încheierii de respingere, instanţa consideră plângerea neîntemeiată şi urmează a se pronunţa în sensul respingerii ei.

De altfel, prin chiar plângerea depusă la instanţă, petenta a făcut precizarea că „executantul documentaţiilor a fost nevoit să supună pentru avizare şi admitere la intabulare alte suprafeţe de teren decât cele dezlipite prin încheierile CFC pentru CFR C.”,ceea ce înseamnă că într-adevăr identificarea imobilului s-a făcut în mod greşit. Petenta nu poate pretinde a i se intabula dreptul de concesiune asupra unui alt teren decât cel identificat şi desprins din C. F. C. pentru căi Ferate de la C., datorită faptului că acest teren este ocupat ori aflat în proprietatea altcuiva.

Dreptul de concesiune al petentei poate fi intabulat doar asupra terenului aflat în administrarea căilor ferate, iar dacă situaţia juridică a acestuia este neclară, va trebui mai întâi să-şi lămurească această situaţie şi nu să solicite intabularea dreptului de concesiune asupra unui teren asupra căruia nu are vreun drept, în compensaţie pentru ceea ce a deţinut în mod legal.