Procedură penală

Prin sentinţa penală nr.34/22.01.2009 a Judecătoriei Moineşti s-a dispus:

În baza art. 184 alin. 1,3 Cod penal, condamnarea inculpatului Ş.V.D la pedeapsa închisorii de 3 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă,  în  dauna părţii vătămate  B.D.

În baza art. 184 alin. 2,4 Cod penal, condamnarea inculpatului Ş.V.D., cu datele de stare civilă  de mai sus la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, în dauna părţii  vătămate  F.E..

În baza art. 33lit. b şi 34 lit. b Cod penal, au fost contopite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

S-a interzis drepturile  prev de art. 64 lit.a teza a II-a şi b Cod penal în condiţiile şi pe durata prev de art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 81  Cod penal, s-a  dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe  un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, prevăzut de art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat condiţionat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia  inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, în sensul că  dacă în termenul de încercare va mai săvârşi o nouă infracţiune  se va revoca suspendarea condiţionată.

S-a respins cererea  de prelungire a dreptului  de a circula formulată de inculpat.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, 998 şi 1003 Cod civil, şi art. 313 din Legea 95/2006, modificată prin art. 1 pct. 34 din OUG 72/2006,  a fost obligat inculpatul în solidar  cu partea  responsabilă civilmente SC S.G. SA la plata  sumei de 590,97  lei către partea civilă  S.C.J.U.  Tîrgu Mureş, cu sediul în  jud. Mureş, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate  F.E..

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, 998 şi 1003 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar  cu partea  responsabile civilmente SC S.G. SA la plata  sumei de 12337,96 lei reprezentând  11587,96 lei contravaloarea reparaţiilor autovehiculului şi 750 lei reprezentând despăgubiri materiale, precum şi 10 000 lei daune  morale către partea civilă F.E.  şi 2000 lei daune  morale către  partea civilă B.D..

În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata  sumei  de 2000 lei  cheltuieli de judecată către partea civilă F.E. şi  600 lei către partea civilă  B.D..

În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală,  a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli  judiciare către stat.

Pentru pronunţarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că:

În fapt,  la data de 30.03.2007 părţile vătămate  B.D.  şi F.E. se deplasau  cu auto condus de  ultima în direcţia  Agăş-Comăneşti. Inculpatul  conducea autoutilitara  în sens invers. Pe raza com. Asău, într-o curbă la stânga pentru părţile vătămate  autoutilitara a  părăsit sensul său  de mers intrând pe contrasens  şi a lovit puternic autoturismul O. care s-a răsucit  şi a rămas pe carosabil. În urma impactului cele două părţi vătămate  au suferit numeroase leziuni, B.D.  având nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medico-legale, iar F.E. de 70-80 zile  cu spitalizare  la Spitalul Judeţean Mureş.

Inculpatul audiat  arată că  autoturismul O. a fost cel care venea pe sensul său de mers  şi pentru a evita o ciocnire frontală  reacţia sa a fost de virare la stânga. Mai arată inculpatul că a  observat  înainte de accident că cele două persoane  din O.  întreţineau  o discuţie respectiv persoana  din dreapta era întoarsă spre cea din stânga. După ciocnire cele două ocupante ale auto O. au ieşit foarte uşor  întrucât nu aveau centura de siguranţă pusă.

Declaraţia  inculpatului este însă  contrazisă de  ambele părţi vătămate care arată că  la ieşirea din curbă  autoturismul condus de inculpat le-a ieşit pur şi simplu în faţă pe sensul lor de mers, ceea ce a determinat ciocnirea celor două autoturisme.

Martorul M.C. (fila 103)  arată că se afla  în faţa alimentarei şi a văzut cum  maşina  inculpatului, o dubă, a tăiat axul drumului  şi a trecut pe sensul contrar, apărând în faţa autoturismului părţilor vătămate. Mai arată martorul că  inculpatul  a virat brusc stânga fără nici o justificare, în condiţiile în care  nu avea vreun obstacol de depăşit ceea  ce a  determinat  acestuia credinţa  că inculpatul a adormit la volan.

Declaraţia  martorului se coroborează parţial cu cea a  inculpatului care precizează că a  văzut că la aproximativ 50 m  era o baracă în faţa căreia  se aflau mai multe persoane,  astfel că  instanţa  concluzionează că au existat martori oculari la accident.

Acelaşi martor  relatează că  locul impactului  a fost  pe banda  pe care circulau părţile vătămate, şi imediat părţile vătămate au ieşit  din  maşină pline de  sânge.

În declaraţia sa de la urmărirea penală martorul A.N.  arată că  a  văzut  că pe direcţia Comăneşti –Ghimeş  circula o dubiţă care într-o curbă a pătruns pe contrasens şi s-a ciocnit frontal  cu autoturismul condus de partea vătămată, în condiţiile  în care  deodată a observat cum  autoutilitare  a părăsit sensul de mers.

Din raportul de expertiză tehnică  se desprinde concluzia că  locul impactului  este pe sensul regulamentar de mers al autoturismului O.; cele două autoturisme  se deplasau cu o viteză de 48 respectiv 50 km/oră, iar  accidentul ar fi putut fi evitat de către  conducătorul auto S.V.  dacă nu ar fi efectuat  manevra neadecvată de pătrundere pe contrasens, indiferent  de  manevrele  celuilalt autovehicul  implicat în accident, intrarea pe contrasens fiind un risc asumat.  Dinamica  producerii accidentului  descrisă în capitolul  cu acelaşi nume  descrie cu exactitate momentul impactului  astfel cum a fost reţinut în  situaţia de fapt reţinută, iar concluzia  desprinsă este aceea  că  vinovat de producerea  accidentului  este  exclusiv  inculpatul.

Instanţa nu poate reţine apărarea acestuia  potrivit căreia autoturismul a fost cel care  a  intrat pe contrasens apărând în faţă  autoutilitarei raportat la situaţia  că  această afirmaţia nu se coroborează cu nici o probă  din dosar.

Din certificatul medico-legal al părţii vătămate B.D. nr. 151/E/03.04.2007 (fila 23), prin care acesteia i s-au acordat  11-12 zile de îngrijiri medico-legale  rezultă că  aceasta prezintă un traumatism  cranio-facial  şi cervical  obiectivat prin  escoriaţii şi plăgi tăiate, leziuni ce s-au putut produce prin  lovire la muchii ascuţite  (posibil cioburi de sticlă) posibil în cadrul unui accident de circulaţie.

 Din  certificatul medico-legal al părţii vătămate  F.E. nr. 1037/04.04.2007 (fila 30), prin care acesteia i s-au acordat  70-80 zile de îngrijiri medico-legale  rezultă  de asemenea că  aceasta prezintă leziuni  traumatice  care s-au putut  produce  la data de 30.03.2007 prin lovire de suprafeţe dure, în cadrul unei decelerări bruşte, posibil în cadrul unui accident rutier.

În drept, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 184 alin. 1,3  Cod penal,  şi 184 alin. 2,4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Instanţa a apreciat că fapta inculpatului care în urma unui accident de circulaţie a  produs  părţilor vătămate leziuni  vindecabile în 11-12, respectiv 70-80 zile îngrijiri medico-legale întrunesc elementele constitutive  ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată aflate în concurs ideal.

Astfel, instanţa a apreciat inculpatul a săvârşit  prin aceeaşi acţiune două fapte prevăzute  de legea penală, care prezintă pericolul social al unei infracţiuni, săvârşită  cu forma de vinovăţie a culpei cu prevedere motiv pentru care  la va califica drept infracţiuni, şi va dispune condamnarea  la câte o pedeapsă cu închisoarea. La dozarea pedepsei, instanţa va avea în  vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de  art. 72 din Codul penal, respectiv  gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului şi împrejurările  concrete în care s-a comis infracţiunea. Se va avea de asemenea în  vedere şi persoana  inculpatului care  nu este cunoscut cu antecedente  penale şi s-a prezentat  în vederea audierii atât în faza urmăririi penale cât şi în cea a cercetării judecătoreşti.

Faţă de motivele sus arătate  instanţa a  apreciat că  scopul preventiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins la fără privare de libertate, motiv pentru care va face aplicarea art. 81 Cod penal,  aplicând inculpatului  o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

 Sub aspectul laturii civile  instanţa a apreciat  că în cazul de faţă sunt îndeplinite condiţiile acordării de  despăgubiri, respectiv există o faptă ilicită, un prejudiciu,  legătura de cauzalitate dintre  ele,  vinovăţia făptuitorului, precum şi condiţia suplimentară în contextul procesului penal, respectiv constituirea de parte civilă.

În privinţa despăgubirilor materiale  instanţa a constatat că partea vătămată B.D.  s-a constituit parte civilă cu suma de  500 lei reprezentând  contravaloarea medicamentelor şi 2500 lei daune morale,însă  cu privire la despăgubirile  materiale aceasta nu a făcut dovada efectuării lor. Astfel chiar dacă  acestea se presupun  instanţa nu poate acorda decât un prejudiciu  cert, motiv pentru care  suma solicitată cu acest titlu nu va fi acordată.

Partea vătămată  F.E. a solicitat în constituirea sa de parte  civilă cu titlu de despăgubiri materiale 4000 euro  reprezentând contravaloarea maşinii accidentate, 5000 lei contravaloare  medicamente şi transport, precum şi 2000lei contravaloare  dantură.

 Din copia dosarului da daună  (filele 169-182) înaintat  instanţei de asigurător, instanţa  observă că  preţul  reparaţiilor  este de 11587,96 lei, sumă ce va fi acordată de  către instanţă.

Din depoziţia martorului  B.T. (fila 130)  rezultă că  a  transportat de mai multe ori partea vătămată la Târgu Mureş, respectiv de 5 ori, iar costul unui drum este de 150 lei, sumă ce va fi  acordată de asemenea.

Potrivit art. 14 alin 3  Cod procedură penală  şi art. 998  Cod civil,orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală  s-a ocazionat a-l repara. De asemenea  Recomandările Consiliului Europei  din 1969 de la Londra  subliniază, între altele, că principiul reparaţiei  daunelor morale  trebuie recunoscut în cazul  leziunilor corporale, despăgubirea având  rolul de a compensare victimei.

Din probele administrate în cauză, rezultă că, pe lângă daunele  patrimoniale suferite  de părţile vătămate au existat şi prejudicii  morale  decurgând din  leziunile suferite pentru B.D. şi  pentru F.E.  din internarea în spital,  intervenţiile chirurgicale suferite, sechelele postraumatice  care afectează negativ  participarea părţii  la viaţa socială, comparativ cu situaţia anterioară  producerii incidentului, precum şi durerile  fizice efective  ulterioare ale părţii, la care se adaugă numărul mare de zile de îngrijiri.

Ca urmare  a vătămărilor fizice  cauzate prin infracţiune, partea  vătămată a suferit  vătămări psihice şi alterarea  condiţiilor de viaţă, ceea ce justifică  obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC  S.G. SA Craiova, întrucât inculpatul a acţionat ca prepus al acesteia la plata  daunelor  morale.

În lipsa unor criterii  legale de  determinare a cuantumului  daunelor morale, instanţa  va stabili  întinderea acestora în raport cu gravitatea leziunilor produse şi cu  intensitatea suferinţelor cauzate.

Având în vedere că sunt întrunite  condiţiile acordării de despăgubiri, respectiv există un prejudiciu, o faptă  legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăţia făptuitorului,precum şi condiţia suplimentară a acordării de despăgubiri, instanţa, în baza art.l4 şi 346 Cod procedură penală, 998 Cod civil şi art.l06 din OUG l50/2002 să oblige inculpatul către părţile civile  Spitalul TG. Mureş la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea  cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate F.E. şi către părţile  civile F.E. şi B.D.  la despăgubiri civile reprezentând daune morale şi daune materiale în cuantumul dovedit.

În baza art. 193 Cod procedură penală  a obligat inculpatul la plata  cheltuielilor de judecată către părţile civile  raportat la culpa procesuală a acestuia.

În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la cheltuieli  judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul Ş.V.D. şi partea responsabilă civilmente S.C.S.G. S.A.Craiova.

Instanţa constată că ambele apeluri sunt declarate prin avocat la data de 19.03.2009.

Inculpatul Ş.V.D. nu a fost prezent la dezbaterile pe fondul cauzei, ce au avut loc la data de 19.01.2009, fiind reprezentat de apărător ales. La solicitarea acestuia s-a amânat pronunţat pentru a depune concluzii scrise.

Nefiind prezent la judecarea cauzei, inculpatului i s-a comunicat copie de pe dispozitivul sentinţei penale nr.34/22.01.2009 pe care a semnat-o soţia sa la data de 30.01.2009.

Inculpatul putea declara apel în termen până la data de 10.02.2009 inclusiv. În perioada 15 ianuarie – 15 februarie 2009 inculpatul  face dovada că a suferit unele afecţiuni medicale pentru care  se recomandă repaus la domiciliu pentru perioada 15 ianuarie – 31 ianuarie 2009, respectiv, repaus la pat pentru perioada 1 – 15 februarie 2009.

Aceste adeverinţe medicale însă nu probează că inculpatul a fost imobilizat la pat, aspect care l-ar fi împiedicat să exercite calea de atac. Chiar şi în aceste condiţii  putea formula cererea de apel fie personal şi să o expedieze prin orice mijloc de corespondenţă (poştă, fax, etc) la instanţa de fond, fie prin intermediul apărătorului ales care a şi declarat apelul la data de 19.03.2009.

Mai mult decât atât, dacă se calculează termenul legal de 10 zile de declarare a apelului în momentul încetării stării de boală pe care a avut-o inculpatul – 15.02.2009 – instanţa constat că ultima zi de declarare a apelului ar fi fost 26.02.2009.

Ca atare, instanţa consideră că nu există nicio cauză temeinică de împiedicare care să determine efectiv întârzierea declarării apelului înlăuntrul termenului legal de 10 zile şi care să ducă la admiterea cererii de repunere în termenul de apel.

În consecinţă, apelul inculpatului fiind declarat la data de 19.03.2009, cu mult timp după împlinirea termenului legal de 10 zile, instanţa va respinge conform art.379 pct.1 lit.a C.p.p. ca tardiv formulat apelul inculpatului împotriva sentinţei penale nr.34/22.01.2009 a Judecătoriei Moineşti.

Partea responsabilă civilmente S.C.S.G. SA Craiova a fost citată legal la fiecare termen de judecată şi pentru că nu a fost prezentă la dezbaterile pe fondul cauzei, i s-a comunicat copie de pe dispozitivul sentinţei penale nr.34/22.01.2009. Dovada de comunicare este semnată de Ş.R., fiul patronului şi al inculpatului în acelaşi timp, la data de 30 ianuarie 2009.

Partea responsabilă civilmente putea formula apel în termen de 10 zile, adică până la data de 10 februarie 2009 inclusiv. Cum nu rezultă nicio cauză temeinică de împiedicare care să fi determinat întârzierea declarării apelului în termen, cererea de repunere în termenul de apel este neîntemeiată.

În consecinţă, partea responsabilă declarând apel la data de 19.03.2009 prin avocat, cu mult timp după împlinirea termenului legal de 10 zile, instanţa în temeiul art.379 pct.1 lit.a C.p.p. va respinge ca tardiv formulat şi apelul părţii responsabile civilmente S.C.S.G. SA Craiova împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Constatând culpa procesuală a celor 2 apelanţi, instanţa îi va obliga conform art.192 al.2 C.p.p. pe fiecare la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, cei doi apelanţi vor fi obligaţi potrivit art.192 al.2 C.p.p. şi la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat ales către partea vătămată F.E. în cuantum de 250 lei fiecare.

Domenii speta

Spete similare