Fond funciar

Prin cererea înregistrată sub nr. 268/199/2007 la Judecătoria Buhuşi, reclamanta Parohia “Sfântul Spiridon” Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: Comisia judeţeană de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău, Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar al com. Blăgeşti şi Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău:

1. anularea parţială a hotărârii nr. 10802/30.01.2007 a Comisiei Judeţene, respectiv punctele 1 şi 2, în sensul anulării respingerii cererii Parohiei „Sf. Spiridon Iaşi”, şi menţinerii respingerii cererii formulate de  Fundaţia Epitropia Spitalului „Sf. Spiridon Iaşi”,

2. obligarea pârâtei Direcţia Silvică Bacău, să pună la dispoziţia Comisiei locale Blăgeşti suprafaţa de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată pe raza localităţii Blăgeşti, jud. Bacău, pe vechiul amplasament, conform procesului verbal de preluare a pădurilor din 31.03.1948, întocmit de Epitropia „Sf. Spiridon Iaşi” (unitate medical-filantropică a fostei Mânăstiri „Sf. Spiridon Iaşi”) şi Regionala Silvică Iaşi,  sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii, prevăzute de Lg. nr. 247/2005, de 1.000.000 lei vechi pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti,

3. obligarea Comisiei locale  pentru aplicarea Legii fondului funciar a com. Blăgeşti să pună în posesie Parohia „Sf.Spiridon Iaşi” cu suprafaţa de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră, aşa cum este identificat prin procesul-verbal de preluare a pădurilor din 31.03.1948, întocmit de Epitropia „Sf. Spiridon Iaşi” şi Regionala Silvică Iaşi, sub sancţiunea obligării la plata daunelor cominatorii prevăzute  de Lg. nr. 247/2005, de 1.000.000 lei vechi pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti,

4. obligarea Comisiei judeţene de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău să emită Parohiei „Sf.  Spiridon Iaşi” titlul de proprietate  pentru suprafaţa de 5.310,25 ha  teren cu vegetaţie forestieră şi să-l înmâneze prin primar, sub sancţiunea obligării la plata daunelor cominatorii prevăzute de Lg nr. 247/2005, de 1.000.000 lei vechi pentru fiecare zi de întârziere, de la data  rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti,

5. obligarea Direcţiei Silvice Bacău, prin Ocolul Silvic Fântânele,  să pună la dispoziţia Comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar al com. Blăgeşti lista cu bunurile  inventariate, pentru ca împreună cu aceasta, în conformitate cu art. 66 alin. 1, şi art. 68 alin. 1 din H.G. nr. 890/04.08.2005 să predea Parohiei „Sf. Spiridon Iaşi” clădirile  şi toate cantoanele, districtele şi brigăzile silvice care servesc la  administrarea celor 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza localităţii Blăgeşti,

6. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată  şi la plata  daunelor cominatorii prevăzute de Lg. nr. 247/2005, de 1.000.000 lei vechi pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive  a hotărârii judecătoreşti.

Precizează reclamanta că este continuatoare în drepturi a fostei Mănăstiri „Sf. Spiridon” Iaşi  întrucât are acelaşi sediu şi aceeaşi biserică ale fostei Mânăstiri „Sf. Spiridon” Iaşi, situată în B-dul Independenţei, nr. 1 Iaşi şi acelaşi obiect de activitate-asistenţă religioasă a credincioşilor.

Se mai arată că, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei  Iaşi, a constituit, în conformitate cu art. 29 din Lg. Nr. 1/2000 şi în baza procesului-verbal de preluare a pădurilor din 31.03.1948 „fondul bisericesc al cultului ortodox” pe judeţele Iaşi 2.878,4816 ha, Bacău - 7.268,56 ha, Vaslui - 6.980,97 ha, Botoşani - 1.200,50 ha şi Neamţ - 3852,37 ha,  în total - 22.180.88 ha.

Pe judeţul Bacău, „fondul bisericesc al cultului ortodox” este  de 7.268,56 ha, fiind situat pe raza mai multor localităţi, Blăgeşti, Slănic şi Măgura Ocnei, din care 5.310,25 ha pădure dispusă pe amplasamentele de pe raza localităţii Blăgeşti, conform procesului-verbal de preluare din 31.03.1948.

Precizează reclamanta că, potrivit art. 31 alin 1 - 7 din Lg. nr. 1/2000, modificată şi completată prin Lg. Nr. 247/2005 şi art. 66 alin. 1 - 4 din H.G. nr. 890/04.08.2005, Parohia „Sf. Spiridon Iaşi” are dreptul să primească şi toate cantoanele şi sediile Ocolului Silvic Fântânele care servesc la administrarea acestor terenuri, întrucât suprafaţa solicitată este mai mare decât jumătatea suprafeţei administrată  de unul din Ocoalele Silvice de la Fântânele.

În ceea ce priveşte Fundaţia Epitropia Spital „Sf. Spiridon Iaşi”, consideră  reclamanta că, hotărârea Comisiei Judeţene este legală, aceasta a fost constituită după anul 1989 şi nu justifică interesul şi nici nu are calitatea procesuală, de a face o cerere sau de a interveni în favoarea Direcţiei Silvice (în favoarea statului), într-un litigiu de  fond funciar. Între Fundaţia  privată actuală „Epitropia Spital „Sf. Spiridon Iaşi” şi fosta Epitropie „Sf. Spiridon Iaşi” - structură de cult medical - filantropică a Bisericii Ortodoxe Române - care a funcţionat până în anul 1948, nu există nicio legătură şi „nu este continuatoarea în drepturi a fostei Epitropii „Sf. Spiridon Iaşi”.

Reclamanta precizează că are calitatea procesuală activă şi dreptul la retrocedarea terenurilor deoarece aceste terenuri au fost ale „Bolniţei” iniţiale ale M-rii Sf.Spiridon Iaşi, întemeiată de ctitorul Ştefan Bosie, bolniţă care a fost transformată apoi într-o unitate medical filantropică  mai mare, intitulată Epitropia „Sf. Spiridon”, ca unitate medical-filantropică  a M-rii Sf. Spiridon Iaşi. Această mănăstire, la rândul său, a fost  desfiinţată şi transformată în Parohia „Sf.Spiridon” Iaşi (Biserica de mir) în anul 1948 de către regimul comunist. Că terenurile au fost ale Bisericii şi nu ale unei persoane juridice private sau publice, arată reclamanta, rezultă şi din Referatul Ministerului Agriculturii din 09.07.1950 din cuprinsul căruia rezultă faptul că bunurile Epitropiei „Sf. Spiridon” Iaşi, au fost ale Bisericii Sf. Spiridon, întrucât,  în perioada de după naţionalizare făcută prin Decizia nr. 202 din anul 1948, o parte din terenurile Epitropiei „Sf. Spiridon” au rămas în  „administrarea unor biserici” prin sistemul dijmă şi arendă. De asemenea,  din actul „Privire generală asupra istoricului Casei Sf. Spiridon cu câteva indicaţiuni  de ordin juridic”, rezultă că „Bolniţa” iniţială (Epitropia  „Sf. Spiridon” Iaşi de mai târziu) s-a înfiinţat în anul 1775 prin donaţia şi ctitorirea boierului Ştefan Bosie cu clădiri şi terenuri, făcute pe numele fostei M-rii „Sf.Spiridon” şi nu pe numele fostei Epitropii „Sf. Spiridon”. Aceasta din urmă, a luat fiinţă pe patrimoniul fostei Mânăstiri şi Biserici „Sf. Spiridon”, biserică zidită în anul 1752, toate donaţiile pentru opera medical-filantropică desfăşurată de Epitropie  s-au făcut numai pe numele M-rii „Sf. Spiridon” Iaşi, şi nu pe numele Statului sau al Ministerului de Interne. Susţine reclamanta că, conducerea temporară a Epitropiei „Sf. Spiridon” Iaşi de către  Ministerul de Interne nu a determinat şi trecerea patrimoniului acestei Epitropii în proprietatea acestuia.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra teritoriului Bacău a solicitat respingerea  acţiunii. A arătat că reclamanta nu a făcut dovada că este succesoarea în drepturi a fostei Epitropii Sf. Spiridon Iaşi. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei Iaşi - Parohia „Sf. Spiridon Iaşi” a depus pentru a dovedi că este succesoare în drepturi a fostei Epitropii Sf. Spiridon Iaşi „Privire generală asupra istoricului casei „Sf. Spiridon" cu câteva indicaţiuni de ordin juridic”, calendare cu asociaţiile creştine patronate de Arhiepiscopia Iaşilor, însă nu a depus hotărâre judecătorească din care să rezulte acest fapt.

Din actele depuse rezultă că Epitropia Sf. Spiridon era o instituţie publică independentă cu personalitate juridică, având un patrimoniu propriu. Potrivit art. 13 alin. 1 din Lg. Nr. 18/1991 cu modificările şi completările aduse prin Lg. Nr.247/2005 „calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive, ori în lipsa acesteia prin orice probe din care să rezulte acceptarea moştenirii” ori, se susţine de către pârâtă, în situaţia persoanelor juridice nu se poate face dovada decât cu sentinţa judecătorească din care să rezulte clar această calitate.

În drept, pârâta Comisia judeţeană de stabilirea dreptului de  proprietate privată asupra terenurilor Bacău, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 115 C. Pr. Civ şi art. 13 alin. 1 din Lg. Nr. 18/1991.

De asemenea, pârâta Direcţia Silvică Bacău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiuni ca nefondată deoarece Epitropia Sf. Spiridon era o instituţie privată de interes public cu  scop social de binefacere aşa cum rezultă din Bugetul Epitropiei Generale a spitalelor Sf. Spiridon din anii 1937, din care, la capitolul Subvenţiile Statului rezultă că această instituţie, fiind de interes public, primea subvenţii de la stat prin diferite ministere (Min. Educaţiei Naţionale, Min. Cultelor, Min. Justiţiei) pe care le folosea în  scopuri publice-spitale, şcoli. Se arată, de asemenea, că din Regulamentele Epitropiei Sf. Spiridon rezultă că epitropia era o instituţie independentă care trebuia să-şi elaboreze regulile de funcţionare interioară în conformitate cu Legea Sanitară şi că, din Legea pentru Organizarea Bisericii Ortodoxe Române publicată în  Monitorul Oficial din 06.05.1925, nu rezultă că această instituţie de binefacere (epitropia) ar fi o formă de organizare în cadrul bisericii.

Faţă de dispoziţiile Lg. Nr. 18/1991, modificată şi completată, Lg. Nr. 1/2000 modificată şi completată, Lg. Nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005, consideră pârâta, că invalidarea cererilor reclamantei este legală şi temeinică, acestea nefăcând dovada calităţii de moştenitor,  condiţie esenţială în reconstituirea dreptului de proprietate.

Prin completarea la întâmpinare a arătat că: Epitropia Generală „Sf. Spiridon„ Iaşi era o instituţie publică de ocrotire socială care aparţinea Ministerului Muncii Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale şi era condusă de epitropi care, de regulă, erau de profesie medici şi numiţi prin decret regal. Numirea acestora era una oficială, pe termen de 5 ani, şi publicată în Monitorul Oficial, iar jurământul era depus faţă de rege şi faţă de ţară. S-au depus înscrisuri: Decret regal nr. 3 din 03.01.1938, Jurăminte, adresele nr. 131898, 131900/12.01.1938, nr. 6943/16.01.1938, telegramă, adresa  nr. 150904/19.02.1938, extras din M. Oficial nr. 6/1937, nr. 55, sentinţa civilă nr. 195/2004 a Judecătoriei Darabani.

La data de 02.07.2008 s-a depus la dosarul cauzei cerere de intervenţie în interes propriu formulată de Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi solicitând ca, în baza probelor ce le vor administra, instanţa să dispună anularea Hotărârii Comisiei Judeţene nr.  10802/30.01.2007 şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 5310,25 ha  teren forestier pe raza com. Blăgeşti şi a suprafeţei de 232,10 ha teren forestier aflat pe raza com. Filipeşti, cunoscută sub denumirea  de pădurea Galbeni.

S-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei Iaşi şi Parohia „Sf. Spiridon Iaşi”.

S-a solicitat conexarea la prezentul dosar a cauzelor nr. 605/199/2007 şi 387/199/2007 înregistrate pe rolul Judecătoriei Buhuşi.

Pe cale de excepţie, Fundaţia Epitropia  Spitalului Sf. Spiridon Iaşi, a invocat lipsa calităţii procesuale active a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, considerând că Parohia „Sf. Spiridon Iaşi” are personalitate juridică,  potrivit art. 186 din decret nr. 233/1949 privind  aprobarea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, şi,  în condiţiile în care se susţine că reclamanta Parohia „Sf. Spiridon Iaşi”, este aceeaşi persoană juridică cu Epitropia spitalelor  Sf. Spiridon Iaşi, care şi-a încetat activitatea în anul 1949, calitatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ca for superior, nu se justifică.

 Pe fondul cauzei, se arată că atât Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi cât şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei  şi Parohia „Sf. Spiridon Iaşi” au formulat cereri de retrocedare a suprafeţelor indicate, cereri respinse motivat de faptul că nu  s-a făcut dovada că sunt continuatoare în drepturi ale fostei Epitropii Sf. Spiridon din Iaşi. Faţă de dispoziţiile art. 27 alin. 72 din H.G. 890/2005 care prevăd că ”atunci când retrocedarea este solicitată în numele unei persoane juridice […] la cerere se vor ataşa dovezi  care să ateste că aceasta este continuatoarea sau succesoarea fostului proprietar: hotărâri judecătoreşti, sau în completare, alte dovezi”, Fundaţia  Spitalului Sf. Spiridon Iaşi arată că face dovada continuităţii Epitropiei Sf. Spiridon Iaşi cu sentinţa civilă nr. 2972/05.12.2006 pronunţată de Judecătoria Roman în dos. nr. 3339/2006, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului prin decizia  nr. 534/RC/2007 a Tribunalului Neamţ în dos. nr. 1213/103/2007, decizie prin  care” s-a constatat că Fundaţia Epitropia  Spitalului Sf. Spiridon Iaşi este aceeaşi persoană juridică cu Epitropia Sf. Spiridon Iaşi;  cu încheierea de şedinţă din 19.01.2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dos. nr. 78/PJ/2006, în care se atestă că este continuatoarea Epitropiei Sf. Spiridon Iaşi, încheiere prin care s-a dispus completarea  încheierii din şedinţă din 31.03.2006 dată în acelaşi dosar, în sensul  de a dispune modificările aduse la art.5 din Statutul Fundaţiei care are următoarea formă”  Fundaţia „Epitropia Spitalului Sf. Spiridon„ Iaşi este continuatoarea Epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi, prin: continuarea scopului şi a dezideratelor acesteia, prin membrii săi - o parte din aceştia fiind succesorii în drepturi ai epitropiilor/membrilor activi ai Epitropiei Sf. Spiridon până la 1948, îşi desfăşoară activitatea în acelaşi sediu dinainte de 1938. Fundaţia „Epitropia Spitalului Sf. Spiridon„ Iaşi este îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de legislaţia în vigoare cu privire la patrimoniul deţinut.”

De asemenea, prin încheierea din 03.05.2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul Direcţiei Silvice Vaslui, formulată de terţa persoană Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi, având în vedere sentinţa civilă nr. 2972/05.12.2006 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 534/RC/2007 a Tribunalului Neamţ în dos. nr. 1213/103/2007, făcându-se dovada că este continuatoarea Epitropiei Spitalelor Sf. Spiridon Iaşi .”

Se susţine de către Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi că aceste hotărâri o îndreptăţesc în mod legal să solicite şi să beneficieze de  totalitatea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale ale fostei Epitropii.

Prin sentinţa civilă nr. 772/20.03.2007 a Judecătoriei Oneşti s-a disjuns cauza privind pe reclamanta Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi şi pârâtele Comisia judeţeană de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău, Comisia Locală Coţofăneşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală Tg. Ocna pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Slănic Moldova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei  privind pe reclamanta Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi şi pârâta Comisia Locală Blăgeşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea Judecătoriei Buhuşi, unde cauza a fost înregistrată la data de 02.04.2007 sub nr. 387/199/2007.

Pârâta Comisia judeţeană de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău, a depus la data de 16.04.2007 întâmpinare  prin care au solicitat respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de reclamanta Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că este continuatoarea sau succesoarea fostei Epitropii Sf. Spiridon Iaşi. Tot prin întâmpinare s-a solicitat conexarea acestui dosar - 387/199/2007 - la dosarul nr. 268/199/2007.

 Întâmpinării i-au fost anexate documentaţia care a stat la baza emiterii Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 10802/30.01.2007 (filele 57 - 478 dosar 387/199/2007) la termenul din 31.05.2007 Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău a formulat cerere de intervenţie în nume propriu în dos. nr. 387/199/2007 solicitând respingerea plângerii formulate de reclamanta Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi şi menţinerea H.C.J. nr. 10802/30.01.2007 ca fiind temeinică şi legală, motivat de faptul că toate înscrisurile dovedesc  că suprafaţa de teren solicitată a fost în proprietatea Epitropii Sf. Spiridon şi nu au demonstrat că ar fi continuatorii (moştenitorii) în drepturi ai acesteia. Epitropia Generală „Sf. Spiridon„ Iaşi era o instituţie publică de ocrotire socială care aparţinea Ministerului Muncii  Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale şi era condusă de epitropi care, de regulă, erau de profesie medici şi numiţi prin decret regal. Numirea acestora era una oficială, pe termen de 5 ani, şi publicată în M. Oficial iar jurământul era depus faţă de rege şi faţă de ţară. Din Regulamentele  Epitropiei Sf. Spiridon  rezultă că epitropia era o instituţie independentă care trebuia să-şi elaboreze regulile de funcţionare interioară, în conformitate cu Legea  sanitară. Aşadar, Epitropia Generală „Sf. Spiridon„ Iaşi era o persoană juridică de drept public  spre deosebire de Fundaţia Epitropia „Sf. Spiridon Iaşi care este persoană juridică de drept, privat, fiind înfiinţată în baza O.G. 26/2006. În conformitate cu preved. art. 46, 47 din Lg. 18/1911 coroborate cu preved. Art. 26, 28, 29 din Lg. 1/2000, modificate şi completate cu Lg. Nr. 247/2005, fundaţiile nu pot cere reconstituirea dreptului de proprietate, singura derogare fiind pentru Fundaţia Elias. Se arată în cerere că, interesul  Regiei Naţionale  a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău, este justificat de principala atribuţie a acesteia, prevăzută de H.G. 1105/2003 de a păstra integritatea fondului forestier. Interesul este, de asemenea, de a cenzura cererile de retrocedare care nu îndeplinesc condiţiile legale, fiind identitate între obiectul acţiunii şi bunurile asupra cărora Regia Naţională a Pădurilor răspunde în condiţiile legii, intervenţia în interes propriu fiind un act juridic de conservarea a patrimoniului statului.

În drept, cererea de intervenţie în interes propriu a fost întemeiată pe dispoz. art. 49 şi următoarele C. Pr. civ, H.G. 890/2005 şi Lg. 247/2005, iar  în temeiul art. 242 alin 2 s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Au fost depuse înscrisuri (filele 546 - 619).

La data de 12.06.2007 Parohia Sf.Spiridon Iaşi a formulat cerere de intervenţie în nume propriu, în dos. nr. 387/199/2007, motivat de faptul că terenurile solicitate de reclamanta Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi au fost proprietatea fostei M-tiri Sf. Spiridon, transformată în Parohia Sf. Spiridon Iaşi, terenuri pe care acesta le-a solicitat. S-a solicitat conexarea la dos. nr. 268/199/2007.

Tot prin aceeaşi sentinţă civilă nr. 772/20.03.2007 a  Judecătoriei Oneşti s-a declinat competenţa de soluţionare  a cauzei  privind  pe reclamanta  Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi şi pârâta Comisia Locală Filipeşti pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor în favoarea Judecătoriei Bacău, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 30.03.2007 sub nr. 3437/180/2007, şi care, prin sentinţa civilă nr. 3020/02.05.2007, Judecătoria Bacău a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi, unde cauza a fost înregistrată la data de  la data de 07.06.2007 sub  nr. 605/199/2007, dosar care a fost conexat prin încheierea din 16.08.2007 la dosarul 387/199/2007.

La termenul din 25.09.2007 instanţa a pus în discuţia părţilor prezente cererile de intervenţie formulate de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău şi Parohia Sf. Spiridon Iaşi, în dos. nr. 387/199/2008, precum şi excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a Direcţia Silvică Bacău în a formula cererea de intervenţie, prin încheierea de la acelaşi termen instanţa respingând cele două excepţii şi admiţând în principiu cele două cereri de intervenţie în nume propriu. Tot prin aceeaşi încheiere s-a dispus trimiterea dos. 387/199/2007 la dosarul 268/199/2007, în vederea conexării, instanţa pronunţându-se, prin încheierea din 25.09.2007 din dos. nr. 268/199/2007, în sensul  conexării dos. nr. 387/199/2007 la acest dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 259/31.03.2008, judecătoria Buhuşi a admis în parte cererea principală, a anulat în parte Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 10802/30.01.2007 art. 1 şi 2, în sensul că:

A dispus reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafaţa de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată pe raza comunei Blăgeşti, jud. Bacău, pe numele Parohiei „Sf. Spiridon Iaşi”.

A menţinut partea art. 1 din H.C.J. nr. 10802/30.01.2007 privind respingerea cererii de retrocedare formulată de Fundaţia Epitropia Spitalului” Sf. Spiridon” Iaşi  şi partea art. 2 din hotărâre  privind validarea propunerii de respingere a contestaţiei formulate de aceeaşi fundaţie.

A fost obligată pârâta Direcţia Silvică Bacău să pună la dispoziţia Comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar al com. Blăgeşti suprafaţa de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră.

A fost obligată pârâta Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar al com. Blăgeşti să pună în posesie Parohia „Sf. Spiridon” Iaşi  cu suprafaţa de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră.

A fost obligată pârâta Comisia Judeţeană de stabilirea dreptului  de proprietate privată asupra terenurilor Bacău să emită titlul de proprietate pentru suprafaţa de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră, pe numele reclamantei Parohia „Sf. Spiridon” Iaşi.

 A fost obligată pârâta Direcţia Silvică Bacău să pună la dispoziţia Comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar al com. Blăgeşti lista cu bunurile inventariate, respectiv lista cu construcţiile, sediile cantoanelor brigăzilor şi districtelor silvice amplasate pe suprafaţa ce face obiectul reconstituirii.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea la daune cominatorii şi cheltuieli de  judecată.

A fost respinsă în fond cererea de intervenţie în interes propriu având ca obiect anularea H.C.J. nr. 10802/30.01.2007 şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza com. Blăgeşti şi pentru reconstituirea suprafeţei de 232,10 ha teren forestier pe raza com. Filipeşti formulată de Fundaţia Epitropia Spitalului ”Sf. Spiridon” Iaşi.

A fost respinsă acţiunea conexă având ca obiect anularea H.C.J. nr. 10802/30.01.2007 formulată de reclamanta Fundaţia Epitropia Spitalului ”Sf. Spiridon” Iaşi în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană Bacău de stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar Blăgeşti, Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar Filipeşti.

A fost respinsă în fond cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Parohia  „Sf. Spiridon” Iaşi.

A fost respinsă în fond cererea de intervenţie în interes propriu  formulată de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din  documentele depuse la dosar rezultă că terenurile în litigiu au fost proprietatea Mânăstirii” Sfântul Spiridon” Iaşi şi că averea acesteia era administrată de un consiliu de epitropi.

Împrejurarea că aşezământul Sf. Spiridon Iaşi cunoaşte o nouă organizare în anul 1860 când trece sub oblăduirea Ministerului de Interne  nu a determinat ieşirea acestor bunuri din  fondul bisericesc, cu atât mai mult cu cât proprietatea cultului creştin, printre care şi bunurile de orice fel, aparţinând Epitropiei Sf. Spiridon Iaşi  a fost preluată de către stat, prin decretul 202/1948, iar prin procesul verbal din 31 martie 1948 s-au predat şi primit pădurile din Blăgeşti, jud. Bacău. De altfel, Legea clerului mirean şi a seminariilor din 1893 M. Of din 22.12.1893, prevedea că „administrarea bunurilor bisericeşti era încredinţată unei epitropii”.

În perioada secolului al XX-lea şi până în anul 1945, Epitropia „Sf. Spiridon" Iaşi, ca unitate medical-filantropică a Bisericii, era condusă de Episcopul vicar al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. În anul 1945 Arhiereul vicar al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Prea Sfinţitul Valerie Moglan Botoşăneanul, era preşedintele consiliului de administraţie al Epitropiei şi responsabil cu administraţia Spiridoniei (epitrop principal).

Terenurile agricole şi cu vegetaţie forestieră, proprietatea Mănăstirii „Sf. Spiridon" Iaşi (moşiile de la Tg.Ocna, Măgura Ocnei, Blăgeşti şi altele) aveau veniturile gestionate de către Arhiereul vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, până la desfiinţarea Spiridoniei în anul 1948.

Existenţa unui drept de proprietate asupra terenurilor în litigiu în patrimoniul bisericesc nu este negată de Lg. Nr. 1251/15.12.1863 pentru secularizarea averilor mănăstireşti, asta întrucât potrivit art. 2  şi 3 parte din veniturile averilor secularizate au fost afectaţi locuitorii aşezărilor arondate mânăstirilor pământene. Ori Epitropia, ca unitate bisericească, desfăşura tocmai o largă operă caritabilă, acestea fiind şi considerentele  pentru care, la nivelul anului 1863, bunurile afectate activităţii Epitropiei nu au fost secularizate. Că terenurile litigioase au existat, ca întindere, în patrimoniul cultului creştin ortodox, care este identic cu cel al epitropiei Sf. Spiridon este atestat cu adresa nr. 1080/1991 eliberată de arhivele Statului, situaţia pădurilor Epitropiei Sf. Spiridon din 1948, situaţia patrimoniului forestier a aceleaşi Epitropii privit în cadrul Lg. Nr. 204/1947, procesul-verbal de predare a pădurilor către stat din 1948, Lg. Nr. 851/1942 cu tabloul anexă ce prezintă mânăstirile înzestrate cu pădure, decret-lege nr. 3388/1948 şi Lg. Nr. 193/1943.

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 10802/30.01.2007, potrivit art. 1 s-au respins cererile de retrocedare a bunurilor ce au aparţinut Epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi, cereri formulate de Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Parohia Sf. Spiridon Iaşi, cereri depuse la Comisiile locale de aplicarea legilor fondului funciar de la comunele Blăgeşti, Filipeşti, Coţofăneşti şi oraşele Tg. Ocna şi Slănic Moldova, motivat de faptul  că cele trei solicitante nu  fac dovada că sunt succesoare de drept a fostei Epitropii Sf. Spiridon din Iaşi.

Potrivit art. 2 din aceeaşi hotărâre s-au validat propunerile de respingere a cererilor de retrocedare, propuneri făcute de Comisiile locale de aplicarea legilor fondului funciar de la comunele Blăgeşti,  Filipeşti, Coţofăneşti şi oraşele Tg. Ocna şi Slănic Moldova şi  s-au respins ca fiind neîntemeiate contestaţiile formulate împotriva acestor propuneri de către Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Parohia Sf. Spiridon Iaşi  întrucât nu fac dovada că sunt succesoare de drept a fostei Epitropii Sf. Spiridon din Iaşi.

Atât reclamantele Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Parohia „Sf. Spiridon" Iaşi cât şi reclamanta Fundaţia Epitropia Spitalului  Sf. Spiridon Iaşi, au formulat plângere împotriva Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 10802/30.01.2007, fiecare dintre ele susţinând că sunt continuatoarea în drepturi a fostei Epitropii Sf. Spiridon din Iaşi şi solicitând reconstituirea  dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte calitatea de reclamantă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei instanţa reţine că aceasta are calitate procesuală activă întrucât litigiul dedus judecăţii are ca obiect Plângere împotriva H.C.J., hotărâre care se referă şi la cererile formulate de Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în numele şi pentru unităţile de cult, din subordinea sa aşa cum rezultă din delegaţia - fila 175 vol. I, astfel încât, în considerarea art. 53 alin. 2 din lg. 18/1991, instanţa reţine că are  calitate procesuală activă.

Reclamanta şi intervenienta în nume propriu, Fundaţia Epitropia  Spitalului Sf. Spiridon Iaşi, şi-a întemeiat cererile, contestaţiile şi ulterior în plângerea formulată împotriva H.C.J,. pe dispoziţiile art. 3 lit. c din Lg. 10/2001, cu completările şi modificările ulterioare şi art. 27 pct. 7 2 din H.G. 890/2005, înţelegând să facă dovada, că este succesoarea în drepturi a fostei Epitropii Sf. Spiridon din Iaşi, cu sentinţa civilă nr. 2972/05.12.2006 pronunţată de Judecătoria  Roman în dos. nr. 3339/2006, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 534/RC/2007 a Tribunalului Neamţ în dos. nr. 1213/103/2007 prin care” s-a constatat că Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi este aceeaşi persoană juridică Epitropia Sf. Spiridon Iaşi. Prin încheierea de şedinţă din 19.01.2007 pronunţată la data de 19.01.2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dos. nr. 78/PJ/2006, în care se atestă că este continuatoarea Epitropiei Sf. Spiridon Iaşi, încheiere prin care s-a dispus completarea încheierii din şedinţă din 31.03.2006 dată în acelaşi dosar, în sensul de a dispune modificările aduse la art. 5 din statutul Fundaţiei care are următoarea formă” Fundaţia „Epitropia Spitalului Sf. Spiridon„Iaşi este continuatoarea Epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi, prin: continuarea scopului şi a dezideratelor acesteia, prin membrii săi - o parte din aceştia  fiind succesorii în drepturi ai epitropiilor/membrilor activi ai Epitropiei Sf. Spiridon până la 1948, îşi desfăşoară activitatea în acelaşi sediu dinainte de 1938. Fundaţia „Epitropia Spitalului Sf. Spiridon„ Iaşi este îndreptăţită la măsurile  reparatorii prevăzute de legislaţia în vigoare cu privire la patrimoniul  deţinut.”

Între Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare şi Legea nr. 10/2001 există numai identitate de scop: de a se lua măsuri reparatoriile a înlătura nedreptăţile Statului comunist. Fiecare din acest act normativ se adresează anumitor categorii de persoane, priveşte anumite bunuri şi proceduri  diferite de reconstituire a dreptului de proprietate.

Instanţa reţine că Fundaţia „Epitropia Spitalului Sf. Spiridon„ Iaşi  s-a constituit în temeiul O.G. 26/2000, cu modificările ulterioare, ori singura fundaţie căreia legea i-a recunoscut calitatea de titulară a dreptului de proprietate prin reconstituire este Fundaţia Elias care, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. 21 din Lg nr. l/2000, dobândeşte prin reconstituire pe vechile amplasamente, sau prin comasare, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, fiind singura fundaţie  cu derogare în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru terenurile forestiere fiind singura fundaţie cu derogare în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru terenurile forestiere.

Faţă de considerentele ce preced ,văzând dispoziţiile art. 29 din Lg. 1/2000, cu modificările ulterioare, art. 47 din Lg. Nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a constatat că reclamantele  Mitropolia Moldovei şi Bucovinei Iaşi în numele şi pentru Parohia „Sf. Spiridon Iaşi” şi Parohia „Sf. Spiridon Iaşi” erau îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată pe raza comunei Blăgeşti, jud. Bacău.

Potrivit art. 31 din Legea 1/2000, cu modificările ulterioare, construcţiile de pe terenurile forestiere care se retrocedează şi care au făcut parte  din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului se restituie foştilor proprietari. Singura condiţie impusă de lege este ca suprafaţa care se retrocedează să fie mai mare decât jumătatea administrată de respectivul ocol silvic anterior retrocedării. Reclamantele Mitropolia Moldovei şi Bucovinei  Iaşi în numele şi pentru Parohia „Sf. Spiridon Iaşi” şi Parohia „Sf. Spiridon Iaşi” au arătat că suprafaţa solicitată în total este de 5.310,25 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată pe raza comunei Blăgeşti, jud. Bacău aparţinând Ocolului silvic Fântânele. Din procesul-verbal din data de 31.03.1948 (pag. 3, lit. 6) se reţine că odată cu pădurea Blăgeşti au fost predate şi obiectele de inventar de la Regiunea Silvică Băceşti - Roman. Pârâta Direcţia Silvică Bacău nu a depus înscrisuri  din care să rezulte că suprafaţa solicitată de reclamante ar fi mai mică decât jumătatea administrată de Ocolul Silvic Fântânele astfel încât cererea reclamantelor este întemeiată.

Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor Bacău, intervenienta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău şi reclamanta-intervenientă Fundaţia „Epitropia Spitalului Sfântul Spiridon” Iaşi .

 Comisia Judeţeană Bacău a criticat hotărârea pronunţată de Judecătoria Buhuşi sub următoarele  aspecte:

1. Parohia “Sfântul Spiridon” nu a depus o hotărâre judecătorească  din care să reiasă calitatea de succesoare a Epitropiei “Sfântul Spiridon” aşa cum  impune art. 13 din Legea 18/1991.

2. Între Epitropia “Sfântul Spiridon” şi Parohia “Sfântul Spiridon” nu exista la data naţionalizării nicio legătură. Astfel, din Legea Sanitară şi de Ocrotire Publică din 1933 rezultă că epitropii Casei Spitalelor Spiridon întocmeau bugetul care era aprobat de Ministerul Muncii  Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale şi supus votului Adunării Deputaţilor; funcţionării administrative erau numiţi în conformitate cu statutul  funcţionarilor publici; conducerea epitropiei era numită prin decret regal.

3. Autorul deposedat în sensul  prevederilor art. 3  al. 5 din Legea 1/2000 era Epitropia “Sfântul Spiridon” .

4. Instanţa a conferit forţa probantă  mai mare unor înscrisuri precum  ipisoace şi zapise faţă de documente precum Legea Sanitară publică în  Monitorul Oficial nr. 96/27.04.1933 şi procesele verbale de preluare de către stat a terenurilor naţionalizate.

5. Parohia nu a depus documente care să facă dovada proprietăţii suprafeţelor  de teren solicitate.

6. Este greşit raţionamentul instanţei cum că existenţa unui drept de proprietate în patrimoniul bisericii nu este negată de Legea nr. 1251/1863 privind secularizarea averilor mănăstireşti.

Toate înscrisurile menţionate de către instanţa de fond anterioare anului 1863 sunt lipsite de valoare  probantă.

7. Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. Astfel, obiectul acţiunii a fost „plângere” împotriva H.C.J. nr. 10802/2007 prin  care s-au respins cererile formulate de către Mitropolia Moldovei şi  Bucovinei şi a Patriarhiei Sf. Spiridon din Iaşi motivat de faptul că acestea nu au făcut dovada calităţii de succesor în drepturi după autorul deposedat. Instanţa, în cazul în care consideră că se face dovada acestei  calităţi trebuia să constate acest fapt şi să oblige Comisia Judeţeană la soluţionarea pe fond a cererilor depuse. În schimb, instanţa a procedat  la stabilirea întinderii dreptului de proprietate atribuţie ce excede puterii judecătoreşti, fiind o atribuţie exclusivă a comisiei locale şi a Comisiei judeţene de fond funciar (art. 5 şi art. 6 din H.G. nr. 890/2005).

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 punctele 4, 7, 8, 9 art. 312 Cod procedură civilă, Legea 1/2000, Legea 247/2005, Legea 18/1991.

 Recurenta-intervenientă Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică  Bacău a criticat soluţia instanţei de fond sub următoarele aspecte:

1. Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, Comisia Judeţeană a soluţionat cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pe excepţia unei lipse de calitate. Instanţa trebuia să verifice aceste aspecte şi în măsura în care aprecia că hotărârea comisiei este nelegală, să o anuleze şi să oblige Comisia Judeţeană să analizeze în fond cererile. Deşi, instanţa era investită să se pronunţe  în baza art. 53 din Legea 18/1991, aceasta s-a pronunţat  pe toate dispoziţiile procedurale - art. 54, 55 etc. din Legea 18/1991.

2. În mod nelegal, s-a dispus restituirea construcţiilor în condiţiile în care Parohia nu deţine suprafaţa necesară înfiinţării unui ocol silvic, iar eventuala suprafaţă retrocedată nu reprezintă mai mult de jumătate din suprafaţa administrată de Ocolul Silvic Fântânele, aşa cum rezultă din  statistica  Institutului Naţional  de Statistică  SILV 1 la 29.01.2008.

3.  Instanţa nu a făcut analiza Legii  sanitare invocată în apărare.

4. În mod eronat, instanţa a reţinut că proprietarul deposedat în anul 1948 era Parohia “Sfântul Spiridon”, când, în realitate avea această calitate Epitropia “Sfântul Spiridon” potrivit procesului-verbal de preluare din 31.03.1948 şi a Monitorului Oficial nr. 27/3.02.1948 - decizia nr. 202.

5. Instanţa a apreciat eronat probele administrate la fondul cauzei,  bazându-se preponderent  pe danii, ipisoace şi zapise din anul 1752.

6. În mod nelegal s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru două persoane juridice deşi Mitropolia a formulat cerere în numele Parohiei.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 punctele 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 Cod procedură  civilă.

Recurenta Fundaţia Epitropia Spitalului Sfântul Spiridon Iaşi a arătat că  hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală pentru următoarele argumente:

1. Recurenta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu are calitate procesuală activă, având în vedere că potrivit art. 186 din Decretul 233/1949, parohiile sunt persoane juridice  de drept privat.

2. Instanţa a ignorat dispoziţiile art. 3 lit. c din Legea 10/2001 şi ale art. 27 al. 7.2 din H.G. 1832/2005, Parohia “Sfântul Spiridon” nedepunând nici o hotărâre judecătorească prin care să se constate că este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă. Dimpotrivă, instanţa a dat greşit relevanţă unor înscrisuri precum adresa de Facultatea de Istorie Iaşi, Colecţia de manuscrise, documentul WL  XXXI 1/2.

3. În mod greşit instanţa a considerat singura fundaţie căreia legea  i-a  reconstituit dreptul de proprietate este Elias, nesocotind dispoziţiile art. 1 din Legea  1/2000.

4. Instanţa nu a dat relevanţă încheierii de şedinţă din 19.01.2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 78/PJ/2006 în care se atestă în mod definitiv şi irevocabil ca Fundaţia Epitropia Spitalului Sf. Spiridon Iaşi este continuatoarea Epitropiei Spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi. şi extrasului  din Registrul Naţional al  Fundaţiilor partea B care  la pct. 15 – M1 supracertifică faptul că fundaţia „Epitropia Spitalului Sf. Spiridon” Iaşi este continuatoarea Epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi”.

În acelaşi  sens au hotărât şi Judecătoria Hârlău  în dosarul  nr. 737/239/2007, precum şi Curtea de Apel Cluj  prin decizia civilă  nr. 255/R/2007.

5. Pe raza comunei Blăgeşti se află suprafaţa de doar 5310,25 ha  teren, însă reclamanta are inclus în suprafaţa totală şi suprafaţa de teren  forestier de 232,10 ha aflată pe raza comunei Filipeşti pentru care nu au formulat cerere în temeiul Legii 247/2005.

6. Direcţia Silvică Bacău  nu poate avea calitate de intervenient în interes propriu deoarece aceasta exercită, în numele statului, doar un simplu drept de administrare asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră.

7. Dovada că Epitropia a fost expropriată de suprafeţele de teren forestier în litigiu rezultă din următoarele înscrisuri: inventarul bunurilor nr. 174/1948 preluate de Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi, proces verbal nr. 1 din 25 februarie 1948, proces verbal din 28 februarie 1948, proces verbal din 29 februarie 1948, proces verbal nr. 2 din 1-5 februarie 1948, proces verbal nr. 4 din 29 februarie 1948, proces verbal din 31 martie 1948.

În recurs s-a administrat  proba  cu înscrisuri.

 Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, tribunalul constată că recursurile formulate în cauză sunt  neîntemeiate pentru următoarele considerente:

 În ceea ce priveşte motivul de recurs legat de depăşirea de către instanţa de fond a atribuţiilor puterii judecătoreşti (punctele 7 din recursul Comisiei Judeţene şi 1 din recursul intervenientei), tribunalul  constată că în mod corect Judecătoria Buhuşi a stabilit prin hotărârea recurată şi întinderea dreptului de proprietate cuvenit reclamantei, a obligat  pârâtele la emiterea titlului de proprietate, la punerea în posesie a reclamantei asupra terenurilor şi la punerea terenului la dispoziţia comisiei locale chiar dacă prin hotărârea atacată Comisia Judeţeană s-a pronunţat doar asupra calităţii de succesor  în drepturi  după  autorul deposedat. Conform art. 21 din Constituţia României, al. 3 şi 4, părţile au dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil (or, supunerea hotărârii  Comisiei Judeţene unor noi controale judiciare după ce instanţele ar fi verificat această hotărâre doar parţial  ar conduce fără putinţă de tăgadă la tergiversări inutile).

În raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu, cuprinse în  Legea 18/1991 şi modificările ulterioare, atribuţia instanţei judecătoreşti de a soluţiona calea de atac exercitată împotriva hotărârii Comisiei Judeţene de respingere a cererii nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte hotărâri în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicţie, nelimitată în această materie prin vreo dispoziţie legală, să dispună ea direct asupra tuturor aspectelor care ţin de  reconstituirea dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, instanţa de fond a fost investită şi cu soluţionarea acestor capete de cerere, astfel că susţinerea recurenţilor că obligarea pârâtelor  la punerea în posesie, la punerea la dispoziţie de la emiterea dreptului de proprietate exced limitelor investirii nu au bază reală.

În ceea ce priveşte motivele de recurs de la punctele 6 invocat de intervenientă şi de la punctul 1 invocat de Epitropia Spitalelor “Sfântul Spiridon” referitoare la calitatea procesuală a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, tribunalul constată că această instituţie a formulat acţiunea ca mandatar al Parohiei “Sfântul Spiridon” Iaşi şi că instanţa nu i-a acordat,  astfel  cum  susţine  recurentele, drepturi, alături de reclamantă.

În ceea ce priveşte calitatea Regia Naţională a Pădurilor -  Direcţia  Silvică  Bacău de intervenienta accesorie şi nu de intervenienta principală în raport  cu acţiunea conexă, eroare invocată ca motiv de recurs de către Epitropia Spitalelor „Sfântul Spiridon” (pct.6), tribunalul constată că această recurentă nu a suferit vreo vătămare prin calificarea cererii de intervenţie de către instanţa de fond ca fiind principală, iar invocarea acestui motiv este lipsită  de interes, atât timp cât instanţa a analizat  apărările acestei părţi raportat atât la calitatea de pârâtă în cadrul acţiunii principale, cât şi la calitatea de intervenientă în cadrul acţiuni conexe şi atât timp cât calificarea intervenţiei oricum nu avea înrâurire asupra soluţiei dată pe fondul cauzei faţă de  recurenta reclamantă  în acţiunea conexă.

 În legătură cu calitatea Parohiei „Sfântul Spiridon” de succesor după autorul deposedat, tribunalul porneşte de la premiza că donaţiile efectuate până la 1863 au fost efectuate în beneficiul unităţii de cult, Biserica (ulterior Mânăstirea) „Sfântul Spiridon”, şi nu în beneficiul Epitropiei. Acest lucru rezultă, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, din analiza următoarelor înscrisuri: „Privire generală asupra istoricului Casei Sfântul Spiridon din 18.03.1936”, extrasele din Colecţia de Manuscrise  nr. 68  eliberate de  Arhivele Naţionale ale Statului Iaşi, documentul WL XXXI 1/21 al Colecţiei de Documente Spiridonia Iaşi, precum şi din înscrisurile numite ipisoace şi zapise.

 Ceea ce susţin recurentele Comisia Judeţeană Bacău şi Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău (punctul 4, respectiv 5) este că astfel de înscrisuri vechi au forţă probantă inferioară faţă de procesele-verbale privind inventarul bunurilor preluate de către stat în anul 1948 şi faţă de dispoziţiile Legii Sanitare publicată în 1933. Or, arată recurentele, din aceste înscrisuri, rezultă că statul a preluat terenurile în litigiu de la Epitropia Spitalelor Sfântul Spiridon şi că această instituţie avea calitate de proprietar deposedat (punctele 3, respectiv 4 din cele  două recursuri).Aceeaşi susţinere rezultă şi din analiza punctului 7 din recursul formulat de către Fundaţia Epitropia „Sf. Spiridon”

Faţă de aceste apărări, Tribunalul constată  următoarele: faptul că prin Decizia nr. 202/ianuarie 1948 a Preşedintelui Comisiunii  Ministeriale pentru Redresarea Economică şi Stabilirea Economică se arată că bunurile Epitropiei trec în patrimoniul statului precum şi indicarea Epitropiei în Inventarul din 1948 şi în procesele verbale din 1948, nu fac dovada că bunurile preluate erau proprietatea Epitropiei ca instituţie distinctă de Mănăstire. Bunurile au fost expropriate de la Epitropie ca instituţie organizatorică şi administrativă a activităţii caritabile practicate de Biserica Sf. Spiridon - proprietarul bunurilor donate acestei instituţii religioase. Aceste bunuri care reprezentau donaţii făcute Bisericii se aflau în administrarea şi folosinţa Epitropiei tocmai în considerarea scopului în care au fost făcute aceste donaţii.

Funcţia de administrator pe care a avut-o Epitropia rezultă şi din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Româneaprobat prin decretul nr. 233/23.02.1948. Se arată în art. 66 al acestui statut că epitropul  este administratorul averii parohiale sub controlul parohului, iar în art. 67 se arată că epitropul răspunde pentru administrarea şi gestionarea acestei averi ce i-a fost încredinţată.

 În ceea priveşte criticile aduse caracterului probelor administrate, respectiv a înscrisurilor analizate de instanţa de fond şi a înscrisurilor cărora instanţa de fond le-a dat relevanţă, tribunalul reţine că, potrivit art. 6 alin. 172 Legea 1/2000, documentele existente în arhivele statului privitoare la proprietatea terenurilor au valoare declarativă. Aceasta înseamnă că ele fac dovada până la proba contrarie. Legea nu distinge cu privire la vechimea actelor astfel încât dovada cu înscrisurile prezentate de petentă este pertinentă, indiferent de vechimea şi provenienţa acestor înscrisuri. De altfel, din cuprinsul sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a analizat nu numai înscrisurile petentei ci inclusiv pe cele invocate de intimată.

Deşi au contestat înscrisurile invocate de recurenta - petentă niciuna din recurentele - intimate, care au contestat îndreptăţirea  Parohiei la reconstituire, nu a depus contra-înscrisuri din care să rezulte că, anterior Deciziei nr. 202/1948, bunurile Bisericii Sf. Spiridon au trecut, într-o formă sau alta, în proprietatea statului sau din proprietatea Bisericii în proprietatea Epitropiei.

Ca urmare, atât timp cât nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că proprietatea bunurilor donate Bisericii a fost înstrăinată, anterior exproprierii, către Epitropie sau stat, tribunalul reţine  că înscrisurile depuse de Parohie nu pot fi ignorate doar pe considerentul vechimii lor în timp, a faptului că ele constau în memorii, hrisoave, puncte de vedere. De altfel, aşa cum s-a precizat mai sus, dovada proprietăţii Parohiei a fost stabilită inclusiv pe baza documentelor  din 1930, 1948 şi 1950, inclusiv pe baza celor invocate de recurentă.

Ca urmare bunurile, la momentul naţionalizării, în 1948, se aflau în administrarea Epitropiei dar în proprietatea Mănăstirii Sf. Spiridon.

Au susţinut recurentele R.N.P. - Direcţia Silvică Bacău şi Comisia Judeţeană Bacău că Legea sanitară şi de ocrotire din 1930, modificată în 1933 şi Decretele regale fac dovada că, la momentul exproprierii din 1948, bunurile aparţineau Epitropiei care era o instituţie distinctă, cu un caracter public şi de interes general şi aceasta funcţiona ca o instituţie autonomă, de stat, cu atribuţii de asistenţă socială şi în virtutea acestor atribuţii în folosul general, primea şi subvenţii de la stat. Nu în ultimul rând, recurentele au evidenţiat că serviciile Epitropiei erau coordonate de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale şi aceasta se explică tocmai prin caracterul de instituţie publică a Epitropiei (punctele 3, respectiv 2).

Privitor la aceste susţineri tribunalul reţine că specificul activităţii sanitare şi de asistenţă socială desfăşurată de Epitropie, activitate care s-a amplificat din 1756 de la înfiinţare şi până la nivelul anului 1930, când s-a emis Legea sanitară invocată de recurentă, impunea ca această  activitate să fie reglementată mult mai riguros, inclusiv prin reglementări care să vizeze specificul medical, împrejurarea că Epitropia desfăşura o activitate de interes general, în folosul persoanelor care aveau nevoie de asistenţă medicală, şi că activitatea sa, în folosul publicului, era reglementată de stat nu înseamnă că Epitropia însăşi era o instituţie „de stat", astfel cum susţine recurenta.

De altfel, în tot cuprinsul Legii sanitare se vorbeşte de control, administrare şi gospodărire, în art. l se arată că toate serviciile şi de ocrotire vor fi conduse după norme unitare stabilite de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale iar în art. 484 se arată că Epitropia  va fi gospodărită de o administraţie, sub privegherea Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale şi că bunurile se administrează după regulile stabilite pentru administrarea bunurilor şi domeniilor  statului. Ca urmare, Legea sanitară nu conferă caracter de instituţie „de stat” aşa cum susţine recurenta ci recunoaşte caracterul public al activităţii desfăşurate de Epitropie şi care se impune a fi reglementată ca şi celelalte activităţi de acest gen. De altfel, legea aşa cum rezultă din art. l se adresează tuturor serviciilor sanitare indiferent de apartenenţa  acestor servicii la diferite entităţi, însăşi reglementarea distinctă făcută în ceea ce priveşte Epitropia Sf. Spiridon (art. 484) face dovada că aceasta era o instituţie ale cărei bunuri (dat fiind specificul activităţii sale) urmau a fi administrate după aceleaşi reguli ca si bunurile statului, în condiţiile în care Epitropia era o instituţie de stat o asemenea precizare  nu mai era necesară, legea scoţând în evidenţă tocmai faptul că activitatea sanitară se desfăşura atât de persoane juridice publice cât şi private.

Acelaşi raţionament se desprinde şi din însăşi Decizia nr. 202/1948 prin care bunurile Epitropiei au fost expropriate, nemaiexistând temei pentru emiterea acestei decizii dacă bunurile ar fi aparţinut domeniului public, respectiv statului, în acelaşi sens sunt şi Referatul Ministerului Agriculturii din 1950 care semnala faptul că o serie din bunurile mănăstirii rămăseseră nenaţionalizate şi făcea propuneri în vederea naţionalizării  lor şi totodată adresa nr. 1723/ martie 1948 a Ministerului de Finanţe.

În consecinţă acest motiv de recurs privitor la reţinerea Epitropiei ca instituţie de drept public nu este întemeiat.

 În ceea ce priveşte punctul 6 al recursului  promovat de Comisia Judeţeană Bacău referitor la Legea nr. 1251/15.12.1863 privind secularizarea averilor mănăstireşti, tribunalul reţine că dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu aparţinând Parohiei „Sfântul Spiridon” nu este negat de existenţa acestei legi, atât timp cât există documente ulterioare emiterii acestui act normativ prin care  se  atestă  existenţa unor terenuri în  proprietatea  bisericilor şi mănăstirilor, şi anume: situaţia pădurilor  Epitropiei Sf. Spiridon din 1948, situaţia patrimoniului forestier a aceleaşi  Epitropii privit în cadrul Lg. Nr. 204/1947, procesul-verbal de predare  a pădurilor către stat din 1948, Lg. Nr. 851/1942 cu tabloul anexă  ce prezintă mânăstirile înzestrate cu pădure, decret-lege nr. 3388/1948 şi  Lg. Nr. 193/1943.

Explicaţia că statul nu a preluat terenurile aflate în patrimoniul  bisericesc în  discuţie constă în faptul  că  măsura  adoptată  de către guvernul Mihail Kogălniceanu avea ca ţintă averile mânăstirilor „închinate” cu tot  venitul lor unor mânăstiri greceşti, care deţineau mai mult de o pătrime din suprafaţa arabilă a ţării,  plus numeroase păduri. Pentru a nu fi catalogată drept o măsură xenofobă, legea prevedea secularizarea averilor tuturor mănăstirilor dar ulterior, prin decrete regale sau în alte modalităţi, multe mânăstirii au fost reîmproprietărite. Din conţinutul documentelor sus menţionate, rezultă că acest lucru s-a întâmplat şi cu Mânăstirea „Sfântul Spiridon” Iaşi cu atât mai mult cu cât aceasta desfăşura  o activitate  caritabilă fără  precedent.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de către recurenta-pârâtă care coincide cu cel de-al doilea motiv invocat de recurenta Epitropia Spitalelor „Sfântul Spiridon” referitor la faptul că Parohia „Sfântul Spiridon” nu îşi putea justifica calitatea de succesor al fostei Epitropii „Sfântul Spiridon” decât printr-o hotărâre judecătorească, tribunalul reţine că art. 13 al. 1 din Legea 18/1991 nu  îşi are aplicabilitate în cauză atât timp cât aşa cum s-a arătat, Parohia  „Sfântul Spiridon” nu are calitate de succesor al Epitropiei cu acelaşi nume (care în opinia recurentei ar fi proprietarul deposedat), ci ea însăşi are această  calitate de proprietar deposedat, existenţa parohiei neîncetând de la înfiinţare până în prezent.

 Este neîntemeiată susţinerea recurentei Epitropia Spitalelor „Sfântul Spiridon” că doar ea a făcut dovada calităţii de succesor al proprietarului deposedat invocând în acest sens încheierea de şedinţă din 31.03.2006 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 78/2006. Prin această încheiere s-a luat doar act de modificările aduse art. 3 al Statutului acestei persoane juridice, instanţa neanalizând ea însăşi, pe baza unui probatoriu  administrat în mod nemijlocit că fundaţia în discuţie este aceeaşi cu fosta Epitropie „Sfântul Spiridon” Iaşi. Simpla declaraţie a reprezentanţilor  persoanei juridice nu putea conduce la pronunţarea unei hotărâri  de genul celor de care face vorbire art. 27 al. 7 ind.2 din H.G. 890/2005.

Chiar dacă este greşit raţionamentul instanţei de fond conform  căruia doar Fundaţia „Elias” poate beneficia conform Legii 1/2000 de reconstituiri ale dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere  (punctul 3 din recursul Epitropiei Spitalelor „Sfântul Spiridon), acest lucru nu este de natură a conduce la modificarea soluţiei acestei instanţe atât timp, cum s-a arătat mai sus, această recurentă nu a făcut dovada că este  succesoarea proprietarului  deposedat în 1948.

 În ceea ce priveşte susţinerile recurentelor Comisia Judeţeană Bacău şi Epitropia Spitalelor Sfântul Spiridon conform cărora recurenta-intimată nu a făcut dovada întinderii proprietăţii reconstituite prin sentinţa recurată (punctul 5 din ambele recursuri), tribunalul constată  că această dovadă rezultă din cuprinsul procesului-verbal din 31.03.1948 aflat la dosar.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat la punctul 2  de către Regia Naţională a Pădurilor -  Direcţia  Silvică  Bacău, tribunalul constată că instanţa de fond corect a obligat această parte să pună la dispoziţia Comisiei Locale Blăgeşti lista cu bunurile inventariate, respectiv  lista cu construcţiile, sediile cantoanelor, brigăzilor şi districtelor silvice amplasate pe suprafaţa ce face obiectul reconstituirii, atât timp cât reclamanta-intimată în asociaţie cu unităţile de cult din judeţul Neamţ care au în proprietate terenuri forestiere deţin 22.976 ha pădure, iar Ocolul Silvic Fântânele administrează o suprafaţă de fond forestier de 14.433 ha pădure, fiind astfel îndeplinite condiţiile impuse de art. 31 al. 7 din Legea 1/2000 coroborat cu art. 68 al. 1 din H.G. 890/2005,  iar în baza listei cu mijloacele fixe şi construcţiile existente pe suprafaţa retrocedată se va putea analiza caracterul fiecărei construcţii, respectiv natura, destinaţia, data edificării în raport de data preluării, astfel încât să se poată aprecia incidenţa al. 1 sau 3 din art. 31 al Legii 1/2000.

Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile formulate în cauză ca fiind nefondate.

Domenii speta

Spete similare