Prima de vacanţă. Irelevanţa lipsei fondurilor

Prin sentinţa nr. 2452/CA/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis cererea formulată de către reclamantul M. V. V. împotriva pârâtei CAS şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.434 lei reprezentând prima de vacanţă aferentă anului 2010, actualizată cu indicele inflaţiei aplicabil la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel , instanţa a reţinut că :

Reclamantul a fost funcţionar public în cadrul CAS, iar la data de 21.07.2010, a solicitat plata primei de vacanţă cu ocazia plecării sale în concediul de odihnă.

Pârâta a refuzat plata primei de vacanţă motivând lipsa fondurilor necesare.

Instanţa constată că reclamantul este îndreptăţit la plata primei de vacanţă într-un cuantum egal cu salariul de bază avut în luna anterioară plecării în concediul de odihnă, conform art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 şi art. 23 din OG nr. 6/2007, menţinute prin art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, în vigoare la momentul cererii formulate de reclamant.

Cuantumul sumei solicitat de către reclamant este de 1.434 lei şi este0 recunoscut de către pârâtă, ea însăşi calculând acest cuantum şi l-a adus la cunoştinţa reclamantului prin adresa nr. 12890/24.03.2011.

Existenţa dreptului reclamantului la acordarea primei de vacanţă nu poate fi negată din cauza lipsei fondurilor băneşti alocate de la bugetul CNAS. Nu se poate accepta ca un drept prevăzut de lege să devină doar o obligaţie lipsită de conţinut, la buna dispoziţie a ordonatorului de credite, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut să fie lipsit de substanţa sa.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la actele normative menţionate mai sus, instanţa va admite cererea reclamantului, şi pe cale de consecinţă, va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 1.434 lei reprezentând prima de vacanţă aferentă anului 2010, actualizată cu indicele inflaţiei aplicabil la data plăţii efective.

În baza art. 274 C.p.c., instanţa va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocaţial justificat prin chitanţa depusă la dosar.

Definitivă şi irevocabilă prin perimarea recursului prin Decizia nr. 2666/2012 a Curţii de Apel Oradea

Domenii speta

Spete similare