Într-adevăr lucrarea de expertiză s-a efectuat fără citarea părţilor, citare care, însă, nu se impunea, întrucât potrivit art.208 C.pr.civ. este obligatorie citarea părţilor la efectuarea expertizei doar atunci când este nevoie de o lucrare la faţa l...

Drept procesual civil

Decizie civilă

Expertize

Într-adevăr lucrarea de expertiză s-a efectuat fără citarea părţilor, citare care, însă, nu se impunea, întrucât potrivit art.208 C.pr.civ. este obligatorie citarea părţilor la efectuarea expertizei doar atunci când este nevoie de o lucrare la faţa locului.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 401/R/4 noiembrie 2009, nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 416 din 23 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Beclean, în dosar civil  nr. 1167/186/2007 s-a admis excepţia invocată din oficiu de către instanţă şi, s-a respins acţiunea civilă formulată de către reclamanţii G. O. şi G. R. împotriva pârâtului B. L., dată fiind lipsa  calităţii procesuale pasive a acestuia.

S-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii G. O. şi G. R. împotriva pârâtei I. A. şi în consecinţă: a fost obligată pârâta la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către reclamanţi.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.125 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi (câte 562,50 lei către fiecare ).

S-a respins, ca nedovedită, cererea pârâtului B. L. privind obligarea reclamanţilor la cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei expuse, în termen, a declarat recurs pârâta I. A.

Recursul declarat nu este fondat, nefiind dat niciun motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate.

Referitor la primul motiv de recurs, prin care se invocă nulitatea raportului de expertiză, tribunalul reţine că într-adevăr lucrarea de expertiză s-a efectuat fără citarea părţilor, citare care, însă, nu se impunea, întrucât potrivit art.208 C.pr.civ. este obligatorie citarea părţilor la efectuarea expertizei doar atunci când este nevoie de o lucrare la faţa locului. Or, în speţă, expertul nu a efectuat o lucrare la faţa locului, prin examinarea autovehiculului implicat în accident, ci evaluarea prejudiciului s-a efectuat de expert pe baza procesului verbal în care au fost descrise avariile rezultate în urma impactului cu animalul, a facturilor prezentate de reclamanţi şi preţurilor de catalog. De altfel stabilirea prejudiciului, pe baza examinării autovehiculului, nici nu era posibilă în condiţiile în care acesta a fost reparat anterior promovării acţiunii şi, la  data încuviinţării probei, acesta nu mai prezenta avariile  produse în urma impactului.

Cum pârâta nu a formulat obiecţiuni cu privire la concluziile pe fond ale expertizei, aşa cum prevede art.212 alin.2 C.pr.civ., respectiv la primul termen după depunerea expertizei şi cum citarea părţilor nu  se impunea  tribunalul concluzionează că, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a stabilit cuantumul prejudiciului în funcţie de concluziile expertizei.

În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs invoc de recurentă,  tribunalul reţine că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate.

Declaraţiile de martori, invocate de recurentă nu pot fi analizate izolat, ci  doar coroborat cu celelalte declaraţii de martori, din care rezultă, aşa cum a reţinut prima instanţă că, la un moment dat, animalul proprietatea pârâtei nu circula regulamentar, deplasându-se liberă pe partea carosabilă a drumului undeva în apropierea axului drumului şi urmare a unei lovituri aplicate cu bota de pârâtul B. L. pentru ca aceasta să revină la locul avut iniţial, respectiv pe marginea carosabilului, speriată fiind de lovitura primită bovina a intrat în vehiculul ce venea din sens opus, condus de reclamantă, cauzându-i acesteia avarii în zona din faţă stânga.

Faptul că autovehiculul se deplasa şerpuitor, aşa cum susţine martorul P. V. s-a datorat faptului că pe partea carosabilă a drumului circulau libere animalele care erau mânate spre ciurdă şi şoferul a încercat să evite contactul vehiculului cu acestea. În ce priveşte martorul B. D., tribunalul reţine că acesta nu a fost martor ocular la cele întâmplate, ajungând la locul incidentului doar ulterior producerii impactului astfel că, din declaraţia acestuia, nu se poate concluziona că anterior producerii impactului bovina circula pe acostament.

În consecinţă, în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile pentru „fapta” animalului aflat în paza juridică a pârâtei recurente, aşa cum prevăd dispoziţiile art.1001 C.civil, impunându-se ca recurenta să repare în întregime prejudiciul produs.

Faţă de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefiind fondat şi sentinţa va fi menţinută.

În temeiul art.274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului G. O. suma de 545 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare