Camera preliminară, verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, art.345 al.3 Cod procedură penală

Sentinţă penală * din 22.11.2018


ÎNCHEIERE

Şedinţa camerei de consiliu din 22 noiembrie 2018

Completul compus din:

Judecător de cameră preliminară  (…)

Grefier (…)

Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov este reprezentat de către procuror (…).

Pe rol fiind verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală  în dos.u.p.nr.664/P/2018 în care a fost trimis în judecată inculpatul RN, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.664/P/2018 din 01.10.2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, faptă prev.şi ped.de art.32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 Cod penal. 

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispoziţiilor art.369 alin.1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu se prezintă inculpatul RN, în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat Crişan Horaţiu; persoana vătămată LI; lipsă fiind partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care,

Reprezentanta parchetului depune la dosar constituirea de parte civilă a Spitalul Judeţean şi proces-verbal de îndreptare a erorii materiale din 09.10.2018.

Apărătorul din oficiu al inculpatului RN, avocat Crişan Horaţiu arată cu privire la excepţiile invocate din oficiu de către instanţă, că  declaraţia de suspect de la fila 72-76 a fost luată de organele de politie de la Secţia 5, iar declaraţiile de martori au fost luate tot de către organele de poliţie judiciară. Având in vedere că urmărire penală nu a fost desfăşurată de procuror aşa cum prevede legea, excepţiile invocate de instanţă sunt întemeiate şi solicită admiterea lor, pentru că urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror exclusiv, ci a fost o supraveghere a urmăririi penale de către procuror.

Persoana vătămată LI declară că se constituie parte civilă cu suma de 70.000 lei reprezentând daune morale şi materiale. Declară că a fost audiat o singură data de un bărbat de aproximativ 29 de ani, procuror, dimineaţa. Lasă soluţia la aprecierea instanţei.

Reprezentanta parchetului arată că deşi nu există în cauză o ordonanţă de delegare, arată că declaraţiile de martori au fost luate în noaptea de 17/18 între orele 00:00 - 02:00, anterior momentului reţinerii. Menţine concluziile de la termenul trecut consemnate în încheierea din 19.11.2018.

Inculpatul RN, având ultimul cuvânt, declară că nu s-a gândit la infracţiunea de tentativă la omor, dar lucrurile au ajuns aici. Doreşte să fie încadrat la infracţiunea lovire, aşa cum a fost la început. Lasă soluţia la aprecierea instanţei.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Constată că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din data de 1.10.2018 în dosar penal nr. 664/P/2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului RN, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 Cod Penal.

Starea de fapt descrisă în actul de sesizare este următoarea:

„În imobilul situat în mun. Braşov str. ... jud. Braşov sunt cazaţi mai mulţi muncitori ai unor societăţi comerciale, între care şi inculpatul RN şi persoana vătămată LI.

În seara zilei de 18.09.2018, la martorul CV, un alt locatar al apartamentului anterior menţionat, au venit în vizită martorii PC şi SD. Aceştia au stat de vorbă şi au consumat băuturi alcoolice în camera martorului CV şi a persoanei vătămate LI, acesta din urmă participând şi el la reuniune. Pe parcursul serii, în cameră a venit şi inculpatul RN care a consumat de asemenea băuturi alcoolice.

La un moment dat LI a dorit să meargă să facă un duş după care să doarmă, astfel că s-a dus într-unul din cele două grupuri sanitare ale apartamentului, şi anume cel de lângă camera unde era cazat inculpatul. Precizez că în celălalt grup sanitar nu funcţiona reţeaua de curent electric.

Inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi a intrat peste LI în grupul sanitar. Aici inculpatul l-a lovit de mai multe ori cu cuţitul pe LI, inclusiv în zona capului şi a abdomenului, după care a plecat la el în cameră unde a ascuns cuţitul într-un dulap. Apoi a stins lumina şi s-a pus să doarmă.

După ce a fost agresat, LI s-a dus în camera sa, spunându-le martorilor CV, PC şi SD că a fost agresat de către inculpat, martorii văzând urmele agresiunii.

A fost chemată salvarea şi poliţia.

Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost identificate urme de sânge în grupul sanitar (inclusiv pe un burete de vase), pe hainele victimei şi ale inculpatului şi de asemenea pe corpul inculpatului. De asemenea a fost găsit cuţitul folosit de inculpat la comiterea faptei. Aceasta în pofida faptului că inculpatul a încercat să şteargă urmele comiterii faptei, fiind chiar văzut de martorul CV.

Martorii PP şi ANC, de asemenea colocatari şi colegi de muncă cu inculpatul şi persoana vătămată, precizează faptul că relaţiile dintre aceştia doi din urmă erau destul de tensionate, inculpatul obişnuind să şicaneze şi agaseze des persoana vătămată.

Audiat fiind, RN a recunoscut agresarea fizică a victimei, însă în circumstanţe care ar sugera incidenţa unei cauze de înlăturare sau atenuare a răspunderii sale pentru fapta comisă. Toate aceste circumstanţe fie nu sunt probate fie nu sunt verosimile.

Astfel, inculpatul afirmă că după ce a plecat din camera martorului CV şi a persoanei vătămate LI şi a intrat la el în cameră, imediat după el a intrat LI care l-ar fi lovit cu pumnii în cap. Această afirmaţie este nesusţinută din moment ce nu s-au constatat urme de vătămare pe corpul inculpatului, acesta de altfel recunoscând că nu are urme de leziuni de la loviturile primite de la Ionuţ.

Apoi inculpatul susţine că LI, înainte de a pleca din camera inculpatului, ar fi văzut un cuţit mare pe masa de la televizor şi l-ar fi luat, inculpatul mergând după el să îşi ia cuţitul înapoi. O astfel de desfăşurare nu este verosimilă deoarece nu are nicio logică luarea doar a acestui cuţit de către inculpat, din moment ce pe aceeaşi masă se mai afla un cuţit care de altfel chiar aparţinea inculpatului. Apoi nu este verosimil faptul că inculpatul s-a dus în grupul sanitar cu acel cuţit, din moment ce intenţiona să facă duş, fiind chiar surprins de inculpat având pe el doar un şort, fiind cu bustul gol. Mai mult de atât, nu se întrevede nicio motivaţie logică pentru care inculpatul să se fi dus după LI pentru a-i lua înapoi un cuţit care de altfel nu îi aparţinea.

Cu privire la modul în care inculpatul a ajuns în posesia cuţitului, dacă ar fi adevărată susţinerea sa că LI intrase în grupul sanitar având asupra sa cuţitul, explicaţiile inculpatului sunt ilogice, aspect ce trădează caracterul mincinos al acestora. Astfel, inculpatul susţine că nu ştie cum dar a reuşit să îi ia cuţitul din mână persoanei vătămate. Insistându-se asupra unei explicaţii concrete şi logice, inculpatul a afirmat că el crede că l-a prins pe LI de mâna care ţinea cuţitul şi apoi a apucat de partea de mâner care îi ieşea din palmă.

Inculpatul a recunoscut însă că a încercat să înlăture urmele infracţiunii, afirmând că a intrat în baie să cureţe pe jos urmele de sânge, a luat şi cuţitul şi l-a spălat puţin la chiuvetă, după care a intrat la el în cameră şi a ascuns cuţitul în dulapul de haine.

După aceasta inculpatul afirmă că a stins lumina la el în cameră şi s-a pus în pat, precizând că îi era frică să nu se întâmple ceva. Faptul că inculpatul s-a pus să doarmă după comiterea unei astfel de fapte relevă caracterul său reprobabil şi nicidecum o temere a sa, mai ales în condiţiile în care niciunul dintre colocatarii care au văzut victima după comiterea faptei nu i-au zis nimic.”

Starea de fapt mai sus descrisă se susţine că este probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi anexe, declaraţii persoană vătămată, declaraţii inculpat, declaraţii martori, acte medico-legale, mijloace materiale de probă (obiecte vestimentare persoană vătămată şi inculpat, două cuţite şî un burete).

S-a precizat că „În drept” fapta inculpatului RN care, în seara zilei de 18.09.2018, în imobilul de domiciliu al său şi al victimei LI, l-a lovit de mai multe ori cu cuţitul pe acesta din urmă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 Cod Penal.

Se indică faptul că persoana vătămată LI s-a constituit parte civilă în procesul penal fără a indica însă până la acest moment cuantumul pretenţiilor.

S-a mai reținut prin actul de sesizare că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov nu s-a constituit parte civilă până la momentul sesiyării instanței.

Examinând cauza în raport de prevederile art. 342 Cpp, reţinem următoarele :

 La data de 18 septembrie 2018, mai înainte de a se formula plângere de către persoana vătămată, se începe urmărire penală « in rem » pentru infracţiunea de « loviri şi alte violenţe » prevăzută de art 193 al 2 Cp (fila 2 d.u.p.). Având în vedere că victima a fost transportată la spital la aceeaşi dată – 18 septembrie 2018 – actul de începere a urmăririi penale întruneşte condiţiile prev de art. 305 al 1 Cp.

Deşi există o neconcordanţă în acte cu privire la modul de sesizare, reţinem că la data de 19 septembrie 2018 s-a consemnat de către organele de poliţie plângerea formulată de persoana vătămată LI (fila 1 d.u.p.), astfel încât organele de poliţie judiciară au putut efectua cercetări în cauză.

 La data de 19 septembrie 2018 se întocmeşte un proces verbal (de eveniment) de către organele de poliţie chemate la faţa locului în ziua de 18 septembrie (fila 3,4 d.u.p.).

 La data de 18 septembrie 2018, organul de cercetare penală al poliţiei judiciare dispune prin Ordonanţă, efectuarea cercetării la faţa locului (fila 5 d.u.p.), activitate de cercetare care  se realizează la data de 19 septembrie 2018 de organul de poliţie (fila 6-12 d.u.p.), ocazie cu care se realizează şi planşa foto, cel mai probabil la aceeaşi dată (filele 13-40 d.u.p.).

 La filele 41, 42 dosar urmărire penală se identifică declaraţia persoanei vătămate LI, audierea acesteia fiind realizată de organul de cercetare al poliţiei judiciare între orele 04.00-05.00 (ultima pagină a declaraţiei), cel mai probabil în dimineaţa zilei de 19 septembrie 2018, însă în cuprinsul declaraţiei nu apare data audierii.

Înscrisul de la fila 43 dosar u.p. s-a întocmit la data de 18 septembrie 2018, când dosarul se afla încă la organele de cercetare ale poliţiei judiciare. Fişa de consultare preliminară medicală (fila 44 d.u.p) este realizată la data de 19 septembrie 2018, mai înainte de a fi sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. Acest aspect reiese cu claritate din aceea că numărul de zile de îngrijiri medicale apare consemnat pentru prima oară în actul medical indicat (fila 43 dosar), iar la momentul declinării competenţei de soluţionare a cauzei (fila 79 d.u.p.) Ordonanţa procurorului cuprinde acest aspect.

Deşi cronologia actelor este diferită de cea care rezultă din numerotarea filelor de la dosar, este de observat  că la data de 19 septembrie 2018, mai înainte de declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, se realizează audierea martorilor  CV (filele 48-50 d.u.p.), PC (filele 51,52 d.u.p.), SD (filele 53,54 d.u.p.), PP (filele 55, 56 d.u.p.), OA (filele 57,58 d.u.p.), OI (filele 59-62 d.u.p.), CG (filele 63,64 d.u.p.), ANC (filele 65, 66 d.u.p.). Toate aceste actitivăţi sunt realizate de organul de cercetare penală al poliţiei judiciare, potrivit competenţei dată de infracțiunea prev. de art. 193 Cp.

Înscrisurile de la fila 67, 68, 71, 72, 73, 77 d.u.p., Ordonanţa de continuare a urmăririi penale faţă de suspect din data de 19 septembrie 2018 (fila 70 d.u.p.), declaraţia de suspect a lui RN (filele 74,75 d.u.p.) sunt efectuate de organul de cercetare penală al poliţiei judiciare.

La data de 19 septembrie 2018 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, confirmă Ordonanţa de continuare a urmăririi penale, RN devenind suspect de comiterea infracţiunii de « loviri şi alte violenţe » prev de art. 193 al 2 Cp.

La data de 19 septembrie 2018 ora 9.30 se dispune de către organele de cercetare ale poliţiei judiciare reţinerea suspectului pentru o perioadă de 34 ore (fila 76 d.u.p.).

La data de 19 septembrie 2018 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov ( fila 79 d.u.p.), reţinând că ar exista indicii ale comiterii infracţiunii de omor în forma tentativei prev de art. 32 rap la art. 188 al 1 Cp.

Procurorul de caz  de la Tribunalul Braşov reţine, prin Ordonanţă (fila 84 d.u.p.), că, mai înainte de a dispune declinarea, procurorul de la Judecătoria Braşov ar fi trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la omor, constată că Ordonanţa de declinare este sumar motivată (fila 80 d.u.p.) şi, cu referire la probaţiunea administrată de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, dispune: declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, apreciind că încadrarea juridică a faptei este cea prevăyută de art. 193 Cp, constată ivit un conflict negativ de competenţă şi trimite dosarul prim procurorului pentru a dispune.

Prin Ordonanţa din 19 septembrie 2018, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov , urmare a analizării probelor de la dosar, stabileşte competenţa în favoarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov (filele 81,82 d.u.p.).

Prin Ordonanţa din 19 septembrie 2018, procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, fără administrarea altor probe, dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire și alte violențe prev de art. 193 al 2 Cp în infracțiunea de tentativă la omor prev de art. 32 rap. la art. 188 al 1 Cp (fila 83 d.u.p.) și, prin aceeași Ordonanță, dispune punerea în mișcare a acțiunii penale pentru această din urmă infracțiune.

După punerea în mișcare a acțiunii penale se procedează la audierea inculpatului de către procuror (fila 84,85 d.u.p.) și se dispune prin Ordonanță efectuarea unei expertize medico legale (fila 46 d.u.p.). Mai este emisă o adresă către Spitalul Județean Brașov cu mențiunea de a se comunica cuantumul pretențiilor și dacă se constituie parte civilă în cauză (fila 47 d.u.p.).

La aceeași dată – 19 septembrie 2018 -  se solicită arestarea preventivă a  inculpatului RN, judecătorul de drepturi și libertăți dispune măsura procesuală prin Încheierea nr 115 din data de 20 septembrie 2018 (filele 87/92 d.u.p.).

La data de 26 septembrie 2018 se depune la dosarul de urmărire penală raportul de expertiză medico legală (fila 93 d.u.p.).

Din studiul actelor de urmărire penale şi de cercetare penală efectuate în cauză, reţinem următoarele :

- după declinarea cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, unde actele de urmărire penală s-au realizat de către organele de cercetare ale poliţiei judiciare conform procedurii, procurorul de caz care a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev de art. 193 al 2 Cp în infracţiunea prevăzută de art. 32 Cp rap la art. 188 al 1 Cp a procedat doar la audierea inculpatului (la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale) şi a dispus efectuarea unei expertize medico legale, ale cărei considerente nu sunt indicate în cuprinsul stării de fapt.

- nu s-au efectuat alte acte de cercetare de către procurorul de caz, restul probelor la care se face referire în actul de sesizare a instanţei fiind adunate de către organele de  cercetare ale poliţiei judiciare anterior declinării competenţei de soluţionare a cauzei.

-inculpatului nu i s-a adus la cunoştinţă punerea în mişcare a acţiunii penale, la dosar existând doar procesul verbal întocmit la momentul aducerii la cunoştinţă a schimbării încadrării juridice.

Potrivit art.56 al.3 lit.b  Cod procedură penală în  cazul infracţiunii de omor  prev. de  art.188 Cod penal,  urmărirea  penală se  efectuează în mod  obligatoriu  de către  procuror. Acest fapt presupune ca toate actele de urmărire penală să se efectueze în mod efectiv de către procuror, în mod direct sau indirect, în acest din urmă caz prin delegare ce se dispune prin Ordonanţă motivată atunci când organul judiciar competent nu are posibilitatea să efectueze el însuși acel act procedural (art. 201 al 2 Cod procedură penală).

În speţa de faţă se constată că nu există o urmărire penală efectuată în mod obligatoriu, mijlocit sau nemijlocit, de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. Fără a proceda efectiv la audierea martorilor şi a persoanei vătămate, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului având în vedere probatoriul administrat anterior declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov. Singurul act realizat de procuror, apreciat la capitolul „în fapt” din actul de sesizare, este declaraţia inculpatului luată anterior formulării propunerii de arestare preventivă. Nu s-a identificat nici un act de cercetare penală care să fie datat şi realizat de procuror după 19.09.2018, respectiv după punerea în mişcare a acţiunii penale. 

De remarcat faptul că, după întocmirea rechizitoriului şi sesizarea instanţei, s-au înaintat în procedura camerei preliminare de către Ministerul Public şi alte acte care au sosit la dosarul de urmărire penală după 1 octombrie 2018 (data întocmirii rechizitoriului). Aceste acte nu au fost solicitate de judecătorul de cameră preliminară şi nu au fost niciodată apreciate de procurorul de caz care ar fi trebuit să stabilească și însemnătatea lor în actul de sesizare, în condițiile în care a apreciat necesitatea trimiterii lor ”după dosar”. Actul de sesizare nu face referire la aceste acte, din contră: se precizează că anumite acte nu au mai fost aşteptate să sosească, menționându-se că „Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov nu s-a constituit parte civilă până la această dată”. Aceste aspecte denotă  la rândul lor că urmărirea penală nu a fost finalizată. Procedura camerei preliminare (implicit și cea a judecății) nu constituie o prelungire a procedurii urmăririi penale și nu poate extinde verificări asupra altor acte/probe decât cele realizate în procedura urmăririi penale și care au fost apreciate în prealabil de procuror; eventuala suplimentare a probațiunii se poate face doar în condițiile legii, la un alt moment procesual. 

În sensul celor reținute în paragraful anterior avem în vedere că în procedura camerei s-au înaintat la intervale de timp diferite: 1. o notă privind constatarea mărcilor traumatice ale inculpatului (nu ale victimei) la momentul introducerii sale în arest, notă primită la dosar în data de 11.10.2018, dar care a fost realizată la momentul la care dosarul se afla în faza urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov (este întocmită la data de 19.09.2018, orele 15.00); acest înscris nu reprezintă o activitate de cercetare derulată de procurorul de caz; 2. adresa prin care persoana vătămată Spitalul Judeţean Braşov se constituie parte civilă, adresă sosită la dosarul de cameră preliminară în data de 25.10.2018. Judecătorul constată că orice alte probe, care nu au fost analizate de procuror în cursul urmăririi penale, dacă se apreciază că sunt necesare și nu privesc camera preliminară, pot fi solicitate într-o altă fază procesuală când se pun în discuția contradictorie a părților.

De asemenea, constatăm că la dosar nu există nici un proces verbal de aducere la cunoștința persoanei vătămate - Spitalul Județean Brașov a drepturilor procesuale; deși s-a emis o adresă către această parte (al cărei răspuns nu s-a mai așteptat), adresă care nu poartă data emiterii, se constată că nu s-a procedat cel puțin în aceeași manieră  și cu persoana vătămată-persoană fizică, care a fost audiată o singură dată, actul de cercetare fiind realizat de către organele poliției judiciare. Dacă s-ar fi realizat audierea persoanei vătămate de către procuror în procedura prevăzută de art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală, s-ar fi putut identifica eventuale pretenții pe care aceasta le are față de inculpat și pe care nu le-a exprimat concret la audierea realizată de organul de poliție judiciară, fapt ce ar fi permis indicarea în rechizitoriu nu doar a calității sale de parte civilă, ci și de unde rezultă această susținere; în același timp s-ar fi dat posibilitatea  părților să propună probe în susținerea/apărarea intereselor de natură civilă.

Din actul se sesizare reţinem că „starea de fapt” a fost apreciată doar prin coroborarea declaraţiilor persoanelor audiate, dintre care doar cea a inculpatului a fost luată de către procuror în procedura prev. de art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală.. Restul declaraţiilor, inclusiv depoziţia persoanei vătămate, precum şi restul probatoriului - cu excepţia raportului de constatare medico legală (dispus prin Ordonanță datată tot la 19 septembrie 2018) care nu doar că nu este un act de cercetare efectuat de procuror, dar nu este nici indicat  ca fiind apreciat la stabilirea stării de fapt din actul de sesizare - au fost administrate anterior declinării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Procedând doar la analiza unui probatoriu adunat de un organ necompetent  să efectueze acte de cercetare pentru infracțiunea de omor, se încalcă dispoziţiile art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală, urmărirea penală pentru infracţiunea cercetată - art. 188 Cp în forma tentată - lipsind în cauză. Emiterea unor adrese al căror răspuns nu este așteptat, sau emiterea unei ordonanțe prin care s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale (al cărei răspuns nu apare evidențiat la capitolul ”în fapt”, ci enumerată la capitolul ”mijloace de probă”, (în categoria ”acte medico-legale”) nu acoperă lipsa unei urmăriri penale efective a procurorului.

Este evident că procurorul de caz a avut în vedere doar depoziţiile persoanelor audiate de organele de cercetare ale poliţiei judiciare (audiere realizată potrivit competenţei generale date de infracţiunea cercetată la acel moment – art. 193 al 2 Cod penal), căci în baza acestora a apreciat iniţial că încadrarea juridică a faptei este cea de „loviri şi alte violenţe” pentru care a dispus la rândul său declinarea cauzei în favoarea unităţii de Parchet ierarhic inferioară. Iar în acest sens constatăm că în motivarea Ordonanţei din data de 19 septembrie 2018 (fila 84 d.u.p),  prin care s-a constatat un aşa numit conflict negativ de competenţă între două unităţi de Parchet, s-a reţinut că probatoriul administrat în cauză relevă existenţa infracţiunii prev de art. 193 al 2 Cod procedură penală.

În cadrul procedurii prevăzute de art.56 al.3 lit b Cod procedură penală nu se permite procurorului doar să analizeze actele deja efectuate în alt cadru procesual şi nici să menţină prin Ordonanţă motivată astfel de acte de cercetare, aşa cum se prevede în cazul declinărilor de competenţă intervenite în procedura judecăţii, când judecătorul poate dispune prin Încheiere potrivit art.50 al 2 Cod procedură penală; nu există dispoziție corespondentă în cazul prevăzut de art.50 al 2 Cod procedură penală în procedura urmăririi penale, iar actele de cercetare efectuate de organul necompetent constituie doar indicii ale comiterii unei fapte și nu pot fi apreciate ca probe legal administrate pentru infracțiunea supusă judecății. Pentru acest considerent nu s-a pus în discuție legalitatea acestora. Se observă că legea prevede clar, şi nu permite aprecieri, că în cazul infracţiunilor prev de. art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror, nu un act sau parte din actele de urmărire penală, ci în întregime urmărirea penală se efectuează de procuror.

Judecătorul reține o încălcare a dreptului la apărare a inculpatului și prin aceea că, deși inițial se apreciază prin Ordonanță motivată necesitatea declinării cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, în aceeași zi și cu raportare la aceleași probe (în raport de care prim procurorul a stabilit competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov), se va dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ”omor” în forma tentativei prev de art. 32 al 1 Cp rap la art. 188 Cp şi, în acelaşi timp se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale pentru această infracţiune, ”având în vedere şi considerentele Ordonanţei prim procurorului de stabilire a competenţei” (fila 83 d.u.p.).

Prin urmare, în baza probelor deja adunate de organele poliţiei judiciare, situaţia juridică a persoanei cercetate este văzută diferit de acelaşi organ de cercetare penală, care ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale nu a întreprins nici un demers propriu în condițiile art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală.

Apoi, la fila 84 d.u.p. apare procesul verbal de aducere la cunoştinţă a schimbării încadrării juridice a faptei pentru care s-a început iniţial urmărirea penală şi nu există ataşat, nici nu s-a depus în procedura camerei preliminare (când de altfel s-a menționat că alte acte nu mai există la dosarul de casă, cu excepţia celor depuse în şedinţa de judecată și a celor sosite pe parcursul procedurii de cameră), procesul verbal de aducere la cunoştinţa lui RN a calităţii de inculpat, respectiv Ordnanța de punere în mişcare a acţiunii penale.

În concluzie reținem că în cauză, după momentul punerii în mişcare a acţiunii penale şi audierea inculpatului (care la scurt timp a fost prezentat judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunere de arestare preventivă), nu s-a mai realizat nici un act de cercetare penală, fiind emis direct actul de sesizare a instanţei. Singurul act care a sosit la dosar, după dispoziţia de punere în mişcare a acţiunii penale, îl constituie raportul de expertiză medico legală, probă care nu a fost apreciată în cuprinsul stării de fapt din rechizitoriu, ci doar enumerată la capitolul probe.

Apoi, deşi în cauză s-a procedat la emiterea unei adrese către Spitalul Judeţean Braşov pentru a preciza eventuale pretenţii civile, nu s-a aşteptat, şi implicit nu s-a verificat,  răspunsul acestei instituţii în sensul solicitat, cu toate că în rechizitoriu s-a consemnat faptul că această instituţie are calitate de persoană vătămată. Nu s-au respectat nici drepturile persoanei vătămate Leoveanu, care nu a fost chestionată cu privire la eventuale pretenţii , cel puţin în maniera în care s-a procedat în cazul Spitalului Judeţean Braşov, persoana vătămată / persoana juridică nefiind nici ea audiată în condițiile prev. de art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală.

Analizarea probelor adunate/administrate de alte autorităţi judiciare în cadrul altei proceduri, ţinând seama şi de specificul infracţiunii cercetate, nu îndeplineşte criteriile prev. de art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală, fapt ce echivalează cu lipsa urmăririi penale şi implicit încălcarea drepturilor inculpatului.

Chiar dacă părţile nu au cunoştinţe juridice, nefiind obligate să cunoască procedura, acest fapt nu permite eludarea drepturilor acestora şi nerespectarea dispoziţiilor procedurale; iar aceasta cu atât mai mult cu cât Ordonanţele dispuse în cauză pleacă de la aceleaşi probe, care primesc interpretări diferite din partea aceluiaşi procuror, iar rechizitoriul, actul de sesizare a instanţei, indică o stare de fapt bazată pe probe care nu au fost administrate în procedura prevăzută de art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală. Prin urmare, pentru toate aspectele învederate mai sus, susţinerea potrivit căreia urmărirea penală este completă nu este fondată, dispoziţiile art. 327 Cod procedură penală nefiind apreciate corespunzător, iar astfel a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului. 

Nu se poate invoca faptul că  reaudierea  martorilor și a persoanei vătămate poate  fi făcută în  cadrul cercetării judecătoreşti pentru că, pe de o parte, judecătorul nu poate readministra decât acele probe care s-au efectuat cu respectarea normelor procesuale, iar în cursul urmăririi penale proprii se constată că nu s-au efectuat nici un fel de probe; pe de altă parte, judecătorul nu se poate suplini procurorului din faza de urmărire penală şi nu poate acoperi  astfel lipsa unei urmăriri penale efective și verifica acte făcute de un organ judiciar necompetent a efectua cercetări pentru infracțiunea cu care este instanța sesizată.

Aşa fiind, se constată că nu există o urmărire penală care să se fi realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală în raport de infracţiunea pe care procurorul a reţinut-o, că nu s-au așteptat răspunsuri ale unor persoane despre care se susține că ar putea avea calitate de parte în procedură, iar aspectele precizate de acestea nu au fost apreciate de procurorul de caz care le-a solicitat prin adresă un răspuns; la toate aceastea se adaugă și faptul că inculpatului nu i s-a adus la cunoștință calitatea de inculpat.

Se va acorda termenul de 5 zile prev de art. 345 al 3 Cod procedură penală pentru ca procurorul să precizeze dacă înţelege să menţină dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei; nu se impune acordarea termenului pentru refacerea actului de sesizare, având în vedere că s-a constatat că lipseşte o urmărire penală care să fi fost derulată în mod obligatoriu de procuror, astfel că nu se poate aprecia finalizarea acesteia, fapt ce a condus la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, iar după sesizarea judecătorului de cameră preliminară nu se mai pot efectua acte de cercetare  penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În  baza  art.345 al.3  Cod procedură penală:

Constată întocmirea neregulamentară a rechizitoriului nr. 664/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din 1.10.2018, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 56 al 3 lit b Cod procedură penală şi a dispoziţiilor art. 327 Cod procedură penală, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare al inculpatului RN şi a nelegalei sesizări a instanţei.

Conform art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul va comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Pronunțată în camera de consiliu, azi 22.11.2018.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ  GREFIER

(…)