Sentinţa penală nr. 74/20.04.2010 – Materie penală – Restituire pentru refacerea actelor de urmărire penală
I N S T A N Ţ A
- deliberînd -
Prin Rechizitoriul înregistrat pe rolul instanţei sub nr. de mai sus , Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MI pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativa la furt calificat , furt calificat , conducerea unui autoturism pe drumurile publice de catre o persoana care nu are permis de conducere si parasirea locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie , fapte prevăzute şi pedepsite de art 20 raportat la art 208 alin 1 si 4 Cod penal, 209 alin 1 lit e,g,i Cod penal , art 208 alin 1 si 4 Cod penal, 209 alin 1 lit e,g,i Cod penal, art86 alin 1 si art 89 alin 1 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice , toate cu aplicarea art 37 lit a CP si 33 lit a CP
În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că , inculpatul a furat si condus fara permis autoturismele părtilor vatamate A P, C D , L A ,L P si a parasit locul accidentului fara incuviintarea organelor de politie .
La data de 14.03.2012 , instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii actelor de procedură întocmite în cursul urmăririi penale, pentru aspecte ce vizează în principal nerespectarea dreptului la apărare a inculpatului pe parcursul urmăririi penale .
În ceea ce priveşte excepţia analizată, instanţa reţine următoarele:
Rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz în dosarul nr. de mai sus are natura juridică a unui act de sesizare , iar în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin.2 C.p.p, dispoziţiile relative la sesizarea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, şi mai mult, potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol” nulitatea prevăzută în alin.2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.
Potrivit disp. art.257 raportat la disp. art. 250-254, toate din C.p.p. pentru prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile:
-procurorul să aprecieze că au fost efectuate toate actele de urmărire
penală necesare rezolvării cauzei;
-să fie posibil contactul organului de urmărire penală cu învinuitul;
-actele şi lucrările aflate în dosarul de urmărire penală să ducă la
concluzia că sunt probe pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată.
Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite , procurorul cheamă pe învinuit şi, după ce îi pune în vedere că are dreptul de a lua la cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i şi ultima încadrare juridică a faptei săvârşite, îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de material.
După ce învinuitul a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, organul de urmărire penală îl întreabă dacă are de formulat cereri noi sau dacă doreşte să facă declaraţii suplimentare iar potrivit art. 252 alin.1, dacă acesta a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată şi dispune prin ordonanţă admiterea sau respingerea lor. Practic, în opinia dominantă în doctrină şi jurisprudenţă, acesta este cel mai important moment din procedura de prezentare a materialului de urmărire penală, care face din acest moment procesual garanţia fundamentală a exercitării dreptului de apărare în această fază a procesului penal.
Prin actul de sesizare a instanţei amintit mai sus , inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se ca încadrare juridică faptele prevăzute de art 20 raportat la art 208 alin 1 si 4 Cod penal, 209 alin 1 lit e,g,i Cod penal , art 208 alin 1 si 4 Cod penal, 209 alin 1 lit e,g,i Cod penal, art86 alin 1 si art 89 alin 1 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice , toate cu aplicarea art 37 lit a CP si 33 lit a CP . Cu toate acestea, prin procesul verbal de aducere la cunostinta a invinuirii , document aflat la fila 115 DUP învinuitului îi sunt prezentate alte fapte pentru care s-ar fi inceput urmarirea penala si anume faptele prevazute de art 20 raportat la art 208,209,208,209 CP ,86,89 din OUG 195/2002. Acest proces verbal nu contine mentiunea datei intocmirii sale , la rubrica destinata mentionandu-se doar 03.2008. Prin urmare nu se poate verifica daca aducerea la cunostinta a invinuirii a fost facuta anterior audierii invinuitului .
Garanţiile oferite inculpatului prin lege au fost încălcate încă din momentul începerii urmăririi penale . Astfel , la dosarul de urmarire penala numarul 338/P/2004 au fost conexate prin ordonanta din data de 12.02.2008 dosarele de urmărire penala cu nr 1148/P/2007, 1142/P/2007, 1149/P/2007 si 1153/P/2007, în fiecare din dosarele enumerate incepandu-se urmărirea penală pentru alte fapte si uneori fata de alta persoana decat cele pentr care inculpatul a fost trimis in judecata dupa ce i s-a prezentat materialul de urmărire penală si învinuirea, asfel cum urmează a fi detaliat mai jos.
În dosarul de urmărire penală nr 338/P/2004 la data de 08.02.2008 s-a început de catre organele de politie urmarirea penala fata de MI pentru savarsirea faptelor prevazute de art 208,209 lit e,g,i CP , art 86 alin 1 , art 89 alin 1 din OUG 195/2002 –fila 6-. Aceasta rezoluţie este confirmată de procuror –fila 5- insa aceasta confirmare se refera la autori necunoscuti si nu la MI , faptele pentru care se confirma fiind altele decat cele din rezolutia de incepere a urmaririi penale .Se retine în acest dosar ca la data de 12/13.03.2004 invinuitul a sustras prin efractie auto 03 PJR si l-a condus fara permis avariindu-l şi părăsind locul accidentului .
În dosarul de urmărire penală nr 1142/P/2007 la data de 07.02.2008 s-a început de catre organele de politie urmarirea penala fata de MI pentru savarsirea faptelor prevazute de art 208,209 lit e,g,i CP , art 86 alin 1 , art 89 alin 1 din OUG 195/2002 –fila 37-. Aceasta rezoluţie este confirmată de procuror –fila 36- faptele pentru care se confirma fiind altele decat cele din rezolutia de incepere a urmaririi penale si anume 208,209,86 alin 1,89 alin 1 OUG 195/2002 .Se retine în acest dosar ca la data de 05/06.12.2007 invinuitul a sustras prin efractie auto 01 JNT si l-a condus fara permis avariindu-l şi părăsind locul accidentului .
În dosarul de urmărire penală nr 1153/P/2007 la data de 07.02.2008 s-a început de catre organele de politie urmarirea penala fata de MI pentru savarsirea faptelor prevazute de art 20 raportat la 208,209 lit e,g,i CP –fila 48-. Aceasta rezoluţie este confirmată de procuror –fila 47.Se retine în acest dosar ca la data de 05/06.12.2007 invinuitul a incercat sa intre prin efractie in magazinul apartinand SC AC SRL din PI .
În dosarul de urmărire penală nr 1148/P/2007 la data de 06.02.2008 s-a început de catre organele de politie urmarirea penala fata de MI pentru savarsirea faptelor prevazute de art 20 raportat la 208,209 lit g,i CP –fila 57-. Aceasta rezoluţie este confirmată de procuror –fila 56.Se retine în acest dosar ca la data de 05/06.12.2007 invinuitul a pătruns fara drept in curtea locuintei lui LA din F de unde a incercat sa sustraga auto 05EMZ provocandu-i avarii .
În dosarul de urmărire penală nr 1149/P/2007 la data de 06.02.2008 s-a început de catre organele de politie urmarirea penala fata de MI pentru savarsirea faptelor prevazute de art 208,209 lit e,g,i CP , art 86 alin 1 din OUG 195/2002 –fila 74-. Aceasta rezoluţie este confirmată de procuror –fila 73- faptele pentru care se confirma fiind altele decat cele din rezolutia de incepere a urmaririi penale si anume 208,209 lit e,g,i ,86 alin 1, OUG 195/2002 ,33 lit a CP .Se retine în acest dosar ca la data de 05/06.12.2007 invinuitul a sustras prin efractie auto 15LUP si l-a condus fara permis .
La data de 12.02.2008 prin rezoluţia aflată la fila 121 DUP procurorul a conexat toate dosarele de mai sus stabilind , fara sa se faca o schimbare a incadrarii juridice cu totul alte fapte decat cele pentru care s-a început urmarirea penala in dosarele mentionate mai sus . Încă o dată dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat , organul de urmărire penală neextinzând prin ordonanţă procesul penal şi neschimbând încadrarea juridica a faptei pentru ca apoi să aducă la cunostinţă inculptului noua încadrare juridica, faţă de care acesta să işi construiască apărările.
Urmarirea penala apare ca fiind practic inexistenta in conditiile in care , pe langa neregularitatile indicate mai sus , in cauză nu a fost administrata practic nici o proba după inceperea urmaririi penale exceptand procesele verbale de reconstituire. Actele premergatoare efectuate in acuză nu pot fi considerate probe administrate pe parcursul urmaririi penale cata vreme acestea nu a u fost indicate in procese verbele de consemnare a actelor premergatoare.Asadar nici partile vatamate si nici martorii nu au fost audiati in cursul urmaririi penale.
Paragrafele 2 şi 3 ale art.6 CEDO reglementează garanţii speciale procesului penal, garanţii care nu au autonomie şi valoare proprie, valoarea lor putându-se determina doar prin raportare la funcţiile pe care le îndeplinesc în cadrul procesului penal. Garanţiile speciale acordate unei persoane acuzate de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, prevăzute în paragraful 3 al. art.6 din Convenţie nu sunt decât aplicaţii particulare ale dreptului la un proces echitabil, reglementat în întregul ansamblu al art. 6 CEDO. De aceea, aceste garanţii nu au o finalitate prin ele însele, ci sunt părţi integrante ale dreptului la un proces echitabil în materie penală. Sub influenţa exercitată de Convenţie asupra dreptului procesual penal intern, art.6 al.3 3 C.p.p. are un nou conţinut ca urmare a modificării operate prin Legea nr.281/2003, conţinut puternic inspirat din prevederile art.6 parag.3 lit.a) şi b) din CEDO, ambele reglementări apărând ca veritabile garanţii ale dreptului la apărare, atât pe plan internaţional, cât şi pe plan intern.
Garanţiile speciale aduse de art.6 parag.3 lit.a) CEDO, se referă şi la dreptul învinuitului de a fi informat, în termenul cel mai scurt, despre natura şi cauza acuzaţiei ce i se aduce.
În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de informare, acesta nu este altul decât acela de aducere la cunoştinţa celui „acuzat” a faptelor materiale pentru care este învinuit şi a încadrării juridice date acestora. Curtea a pus în atenţia statelor necesitatea ca această activitate procesuală să se desfăşoare cu o maximă diligenţă din partea autorităţilor competente, având în vedere importanţa deosebită a acestui moment care marchează încunoştiinţarea oficială a celui vizat despre acuzaţia ce i se aduce. O astfel de îndrumare din partea Curţii a fost dată în cazul Mattoccia c/Italia.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin art.6 parag.3 lit.a), nu recunoaşte celui „acuzat” doar dreptul de a fi informat cu privire la învinuirea adusă, ci ea nuanţează acest drept, încunoştiinţarea trebuind să fi amănunţită.
Prin aducerea la cunoştinţă a învinuirii de o manieră amănunţită, Convenţia a înţeles să impună o „informare” detaliată, precisă şi completă cu privire la faptele reţinute în sarcina „acuzatului”, precum şi cu privire la încadrarea juridică a acestora.
Această garanţie reprezintă una din condiţiile esenţiale ale unui proces echitabil , ea fiind strâns legată şi de garantarea dreptului la apărare, potrivit parag.3 lit.b) şi c);aducerea la cunoştinţă a învinuirii într-un mod detaliat, complet, clar şi precis reprezintă totodată şi o premisă pentru o bună construire a apărării.
În privinţa înţelesului noţiunilor „natura şi cauza acuzaţiei”, acestea au în vedere obligaţia organelor competente de a aduce la cunoştinţa celui acuzat, atât faptele materiale reţinute în sarcina acestuia - cauza acuzaţiei, dar şi încadrarea juridică dată acestora.
De asemenea, condiţia informării în cel mai scurt termen subzistă şi în situaţia schimbării „acuzaţiei”, fie sub aspectul faptelor materiale comise, fie sub cel al încadrării juridice. În această ipoteză, necesitatea încunoştiinţării celui „acuzat” despre modificările intervenite, în cel mai scurt termen, se impune pentru ca acesta, în raport de noua situaţie de fapt şi de drept, să beneficieze de timpul necesar şi de „înlesnirile” necesare pregătirii unei bune apărări.
Având în vedere cele menţionate mai sus , văzând şi dispoziţiile art. 332 Cod procedură penală va restitui cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz pentru a se reface actele de urmărire penală viciate, chiar daca stadiul procesual este avansat , cauza aflandu-se în rejudecare .
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Curtea de Apel Oradea
Litigiu privind Curtea de Conturi
Tribunalul Arad
Refuz emitere decizie de restituire
Tribunalul Iași
Obligare emitere aviz Directia Jududeteana pt Cultură
Curtea de Apel Cluj
Achiziţii publice. Contestaţie tardivă. Calculul termenelor în materia reglementată de O.U.G. nr. 34/2006. Deosebiri faţă de calculul termenelor conform Codului de procedură civilă
Judecătoria Târgu Secuiesc
Contestatie legea electorala