Cererea de suspendare executare act administrativ .Neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de lege. Netemeinicia cererii.

In baza  art. 14 alin.1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea  executarii unui act administrativ unilateral , pâna la pronuntarea  instantei de fond , poate avea  loc numai în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente , cerinta care  trebuie sa fie întrunita cumulativ.

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr.421/87/07. 02.2012, reclamantul S.C. D. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta D. A. O.V.T., a solicitat suspendarea executarii deciziei nr.2119/28.04.2011 pâna la pronuntarea instantei de fond.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a formulat contestatie împotriva deciziei nr.2119/28.04.2011 emisa de pârâtul D. A. O.V.T.,  însa potrivit art.215 alin.1 din Codul de procedura fiscala  nu suspenda executarea actului administrativ  fiscal care priveste suma de 6971 lei, obligatii fiscale suplimentare – accize si accesorii bugetare, existând însa calea legala a suspendarii executarii în conditiile art.14 din legea nr.554/2004.

Cu privire la prima cerinta prevazuta de respectivul articol – cazul bine justificat , a aratat ca aceasta este îndeplinita daca din împrejurarile cauzei rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ, în cauza de fata fiind îndeplinita aceasta conditie , atâta timp cât decizia nr.2119/28.04.2011 i-a fost comunicata abia la data de 25.01.2012.

Ori, potrivit art.45 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala , actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce nici un efect juridic , însa cu toate acestea , a fost începuta executarea silita.

În al doilea rând decizia este nelegala întrucât suma stabilita ca obligatie fiscala suplimentara , 6971 lei, contine si dobânzile , majorarile si penalitatile de întârziere , încalcându-se prevederile art.164³ din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal si art.100 alin.5 din actualul Cod vamal, potrivit carora autoritatea vamala poate lua masuri doar pentru încasarea diferentelor în minus , nu si a accesoriilor.

Cu privire la conditia prevenirii unei pagube iminente reclamantul a aratat ca începerea procedurii executarii silite a deciziei nr.2119/28.04.2011 este prin ea însasi o prezumtie iminenta a prejudiciului, pentru ca este pusa în situatia imposibilitatii continuarii activitatii prin  masura popririi conturilor , mai ales ca desfasoara o activitate curenta  cu o cifra de afaceri considerabila  si nu a avut vreodata datorii fiscale ori de alta natura si nu mai poate participa la licitatii pentru a contracta noi lucrari în domeniul constructiilor.

Totodata, este o certitudine faptul ca a suferit deja un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în masura posibilului , prin suspendarea executarii actului administrativ în discutie , mai ales ca nu exista nicio dispozitie legala care sa conditioneze suspendarea executarii unui act administrativ de cuantumul creantei.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004 si art.215 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala .

Pentru dovedirea actiunii reclamantul a depus a depus la dosarul cauzei înscrisuri – filele 8-19, 22-34.

D. R.A. O.V.C. , în numele si pentru pârâtul D. A. O.V.T.,  a formulat întâmpinare – fila 45, prin care, cu o motivare ampla, a cerut respingerea actiunii reclamantului ca nefondata.

La momentul depunerii si înregistrarii declaratiei vamale privind importul definitiv a uni autoturism second-hand la B.V.A. – fosta denumire a pârâtului , reclamantul S.C. D. C. S.R.L.,în calitate de titular al operatiunii vamale a declarat în mod eronat valoarea în vama – baza de impozitare, adica valoarea din lista aprobata prin Ordinul MFP nr.608/2007 în loc de valoarea de tranzactie  prin care a fost stabilit pretul , încalcând astfel prevederile art.67, art.76, art.77-78 din legea nr.141/1997 privind Codul vamal, în  vigoare la acel moment si art.139 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Ori, în baza art.100 alin.1-5 din Codul vamal autoritatea vamala are dreptul ca , din oficiu, într-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, sa modifice declaratia vamala si sa ia masuri pentru încasarea diferentelor în minus ale datoriei vamale.

Decizia nr.2119/28.04.2011 si procesul verbal de control nr.2106/28.04.2011 au fost comunicate reclamantului prin posta conform art.44 alin.2 lit.c din Codul de procedura fiscala însa au fost returnate cu mentiunea „destinatar lipsa”.

În aceasta situatie a facut aplicarea prevederilor art.111 alin.2 lit.a din Codul de procedura fiscala si a afisat la sediul sau si pe pagina de internet www.customs.ro a A.N.V. anuntul nr.2398/13.05.2011.

Accesoriile bugetare au fost calculate potrivit prevederilor art.115 alin.1 si alin.5, art.120 alin.1 si alin.7 si art.120¹ din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala , astfel ca nu se poate pune problema unei îndoieli serioase asupra legalitatii actului administrativ fiscal în discutie.

În ceea ce priveste conditiile pericolului producerii unei pagube iminente , aceasta trebuie înteleasa sub aspectul unor consecinte deosebit de grave asupra performantelor economice ale reclamantului, altfel ar fi afectata prezumtia de legalitate a actului administrativ.

Spre proba pârâtul a depus înscrisuri – filele 57-79.

Analizând cererea în raport de probele administrate si prevederile legale incidente în cauza, instanta retine ca aceasta este nefondata pentru urmatoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 14 alin. 1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unor pagube iminente, persoana vatamata în modalitatile prevazute de art. 1 alin. 1), poata sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral – ca în cauza de fata, pâna la pronuntarea instantei de fond.

Conform art. 2 alin. 1) lit. t) din legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit ca fiind împrejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta actului administrativ.

În baza dispozitiilor art. 2 alin. 1) lit. s din aceeasi lege, paguba iminenta este prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati sau a unei institutii publice .

Din interpretarea fie doar literala a acestor prevederi legale rezulta în mod neîndoielnic ca pentru a dispune suspendarea executarii unui act administrativ unilateral este necesara întrunirea cumulativa a celor doua conditii privind cazul bine justificat si pericolul producerii unei pagube iminente.

În cauza de fata nu sunt îndeplinite aceste conditii întrucât, cu privire la cazul bine justificat din împrejurarile cauzei nu rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ conferita de art. 14 alin. 1) din Legea nr. 554/2004, nu rezulta o îndoiala „serioasa” cum prevede în mod expres art. 2 alin. 1)” lit. t) din lege.

Nu rezulta o îndoiala serioasa în privinta legalitatii deciziei nr.2119/28.04.2011 în conditiile în care aceasta este motivata în drept si în fapt în detaliu si a fost comunicata reclamantului în  modalitatea prevazuta de art.44 alin.3 din Codul de procedura fiscala , întrucât acesta si-a schimbat sediul – filele 62-69.

Nu întâmplator legiuitorul a conditionat suspendarea executarii actului administrativ de existenta unor îndoieli serioase pentru ca doar o aparenta de nelegalitate a actului administrativ ar fi afectat tocmai prezumtia de legalitate a unui asemenea act, prezumtie care constituie regula în aceasta materie a actelor administrative.

Tocmai pentru proteguirea unui asemenea principiu în corelatia cu cel al executarii actelor administrative chiar în situatia initierii unor actiuni în anulare a unor asemenea acte a fost reglementata cu titlu de exceptie suspendarea de drept a actelor contestate în conditiile art. 3 alin. 3) din legea nr. 554/2004.

Pe de alta parte, pe lânga faptul ca nu a dovedit pericolul producerii unei pagube iminente , însasi reclamantul afirma ca  „desfasoara o activitate curenta care contureaza o cifra de afaceri considerabila” , astfel ca nu se poate pune problema unei perturbari previzibile grave a activitatii sale , cu atât mai mult cu cât nu a avut niciodata datorii fiscale sau de alta natura - fila 4.

În con siderarea motivelor care preced , în baza art.18 din legea nr.554/2004, instanta va respinge cererea de suspendare a executarii deciziei nr.2119/28.04.2011 emisa de pârât.

Domenii speta

Spete similare