CIVIL.Acordarea sporului pentru condiţii speciale de muncă personalului aeronavigant. Condiţionarea acordării unor drepturi salariale de existenţa negocierii între patronat şi sindicate şi între patronat şi autorităţi/instituţii publice.

Asupra conflictului de muncă de faţă:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 1704/120/2010  reclamanta Sindicatul Personalului Navigant TAROM pentru salariata S.M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom SA solicitând obligarea sa la plata sporului de 25% din salariul minim brut pentru condi?ii speciale pentru perioada 01.06.2006-01.06.2009 pentru reclamanţii angajaţi anterior datei de 01.06.2006 şi pentru perioada cuprinsă între data începerii raporturilor de muncă până la 01.06.2009 pentru reclamanţii angajaţi ulterior datei de 01.06.2009 precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Motivând în fapt cererea reclamanta a arătat că reclamanţii sunt angajaţi ai companiei TAROM având funcţia de însoţitor de bord, însoţitor de bord şef de cabină, funcţii ce fac parte din categoria personalului aeronavigant conform art.43 din Codul Aerian.

Prin CCMR Transporturi pentru anii 2006-2007 înregistrat sub nr.357-2006 se reglementează la art.41, alin.1, lit.a dreptul salariaţilor de a primi sporuri pentru condiţii speciale, spor de 25% din salariul minim brut al salariatului. Acest spor face parte din categoria sporurilor ce se acordă confomr CCMR.

De asemenea, art.42 din CCMR transporturi pe anii 2008-2010 prevede obligaţia angajatorului de a acorda salariatului sporul de 25% pentru condiţii speciale, drept ce nu a fost acordat de pârâtă.

În drept, art.41, alin.1, lit.a, 42 CCMR, art.241, alin.1,lit.e din Codul Muncii, art.11, alin.1, lit.c din legea 130/1996.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind formulată de  o persoană fără calitate de reprezentant, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant pârâta a arătat că în raport de art.17, alin.1, lit.c şi art.18, alin.3 din legea 130/1996 reclamantul nu a făcut dovada reprezentativităţii sale, nedovedind îndeplinirea nici uneia dintre cele trei condiţii esenţiale.

Totodată, anexat cererii de chemare în judecată s-a depus o listă de persoane, fără ca aceste persoane să-şi fi însuşit acţiunea în condiţiile C.P.Civ. Mai mult, reclamantul nu face nici dovada calităţii de membru de sindicat al fiecărui reclamant.

Din interpretarea art.41, pct.3 şi 42, pct.3 din CCMRT rezultă că sunt incluse în salariul de bază brut al salariaţilor, aceste sporuri şi deci nu se mai adaugă la salariul de bază minim brut al angajaţilor.

Instanţa urmează a avea în vedere disp. art.47 din CCMU 2006-2007, art.46, 47 din CCMU 2007-2008 şi CCMU 2008-2009, potrivit cărora salariul brut lunar aferent personalului aeronavigant cuprinde salariul de bază lunar la care se adaugă o serie de sporuri. Cu alte cuvinte, în salariul de bază brut al salariaţilor sunt incluse o serie de sporuri specifice printre care şi sporul pentru lucru în condiţii speciale, care sunt plătite în funcţie de specificul activităţii derulate de fiecare categorie de personal.

Netemeinicia acţiunii rezidă şi în faptul că persoanele îndreptăţite la plata sporurilor trebuiau nominalizate în cuprinsul unei liste avizate de sindicat şi aprobată de Directorul General al companiei.

Art.48 din CCMU 2006-2007, art.47, pct.6 din CCMU 2006-2008 şi art.47, pct.7 din CCMU 2008-2009 stipulează că nominalizarea salariaţilor care beneficiază de sporuri se face pe baza de liste întocmite de şefii locurilor de muncă, avizate de sindicatele semnatare şi Biroul Organizare Proceduri şi aprobate de Directorul General al Companiei.

Prin protocolul încheiat la 13.04.2007 între pârâtă şi sindicatele din cadrul Tarom, ce face parte integrantă din CCMU 2007-2008, părţile au agreat condiţiile şi modalitatea de acordare a sporurilor prevăzute în cuprinsul art.41, lit.a din CCMRT. În acest sens, sunt şi prevederile pct.1, lit.g din Protocolul menţionat,  prin care părţile au prevăzut posibilitatea acordării acestor sporuri în funcţie de posibilităţile financiare după aprobarea rectificării bugetului de venituri şi cheltuieli.

Deci acordarea sporului pentru condiţii speciale este o posibilitate şi nu o obligaţie a pârâtei.

În drept, art.115 şi urm. C.P.Civ.

În dovedire solicită proba cu înscrisuri, expertiză contabilă.

La dosar au fost depuse înscrisuri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant, tribunalul reţine că această excepţie este neîntemeiată deoarece în baza art.28, alin.2 din legea 54/2003 coroborat cu art.17 din legea 130/1996 condiţia reprezentativităţii sindicatului este cerută doar pentru negocierea contractelor colective de muncă, nu şi pentru introducerea acţiunilor în justiţie în numele membrilor săi.  În exercitarea atribuţiilor lor, sindicatele pot introduce acţiuni fără a avea nevoie de un mandat expres din partea salariaţilor şi fără a fi necesară dovedirea îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate. De altfel, Sindicatul Personalului Navigant Tarom este semnatar al contractelor colective de muncă încheiate la nivelul unităţii, ceea ce înseamnă implicit că îndeplineşte condiţia reprezentativităţii.

Pe fondul cauzei, reclamanta este salariata pârâtei în funcţia de însoţitor de bord pe o perioadă nedeterminată, începând cu 10.07.2006, activitate prestată în condiţii speciale de muncă cu un program flexibil în funcţie de programul de zbor al companiei, dovadă fiind contractele individuale de muncă nr.04668/10.07.2006 şi nr.04668/01.07.2007. La capitolul privind salarizarea, lit.a se arată că pentru personalul aeronavigant salariul se compune din salariul de încadrare negociat care include sporurile specifice încadrării locului de muncă, la care se adaugă cuantumul indemnizaţiei pentru ora de zbor. Art.G, pct.2 din ultimul contract de muncă menţionat arată că activitatea prestată de reclamantă se încadrează în grupa de muncă condiţii speciale.

În tabelul nominal cu membrii SPNT omişi din procesul pentru acordare a sporului pentru condiţii speciale (fila 118 dosar), la poziţia 48 este menţionată şi reclamanta. Dovadă a faptului că acest spor nu a fost acordat reclamantei sunt şi fluturaşii de salariu aflaţi la filele 142 şi urm. din dosar.

În contractul colectiv de muncă nr.1199/25.04.2007 (fila 155) art.46-47 nu este prevăzută acordarea sporului pentru condiţii speciale, de 25%. Aceleaşi prevederi se regăsesc şi în contractul colectiv de muncă pe anul 2006-2007 înregistrat sub nr.1134/18.04.2006 (fila 451 şi urm.).

Conform contractului colectiv de muncă pentru anul 2008-2009, art.47, pct.1, lit.h personalul aeronavigant şi aeronautic tehnic beneficiază de un spor de 25% pentru condiţii speciale de muncă. În art.46, pct.1 se arată că sporurile specifice activităţii de zbor datorate condiţiilor speciale de muncă se regăsesc în procesele verbale de negociere  a salarizării piloţilor şi însoţitorilor de bord.

Conform protocolului din 13.04.2007 (fila 152) părţile au convenit ca, după aprobarea rectificării bugetului de venituri şi cheltuieli să se acorde în funcţie de posibilităţile financiare, sporul pentru condiţii speciale pentru personalul aeronavigant.

Deşi pârâta susţine prin întâmpinarea depusă la dosar faptul că nu au existat posibilităţi financiare pentru acordarea acestui spor, nu a produs dovezi în acest sens, în sensul de a demonstra că bugetul de venituri ?i cheltuieli a?a cum a fost aprobat sau rectificat, nu permitea desfă?urarea unor negocieri privind acordarea sporului ce face obiectul litigiului de fa?ă.

Într-adevăr art.9, alin.1 din CCMR transporturi prevede că sindicatele şi organele locale vor purta negocieri cu autorităţile din subordinea Guvernului în vederea salarizării şi acordării drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă. Din conţinutul acestui text legal rezultă că este necesară negocierea între părţile implicate în vederea stabilirii fondurilor necesare acordării drepturilor cuvenite salariaţilor, însă această dispoziţie trebuie interpretată în sensul instituirii unei obligaţii în sarcina angajatorului de a se preocupa de realizarea acestor negocieri, din moment ce dreptul salariaţilor la încasarea sporului pentru condiţii speciale a fost statuat prin respectivul contract.

Acordarea acestui drept salarial nu poate fi condiţionată de negocierea dintre sindicate şi angajatori, respectiv autorităţile din subordinea guvernului în condiţiile în care culpa pentru neîndeplinirea acestei formalităţi nu aparţine salariaţilor, susţinerea unei asemenea apărări de către societatea angajatoare echivalând, practic, cu o invocare a propriei culpe.

De altfel, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că între părţi au existat negocieri efective cu privire la acordarea acestui spor, omisiune ce nu poate fi imputată reclamantei din moment ce în temeiul art.3, alin.5 din legea 130/1996 iniţiativa negocierii aparţine patronului.

Cu toate că pârâta a susţinut că acest spor a fost inclus în salariul de încadrare lunar negociat, nu a dovedit acest lucru, cu atât mai mult cu cât în conformitate cu art.41, alin.3 Codul Muncii ca urmare a modificării salariului ar fi fost necesară încheierea unui nou contract de muncă sau a unui act adiţional.

Mai mult decât atât din cuprinsul statelor de salarii – filele 142 şi urm. – nu rezultă că în salariul reclamantei ar fi survenit modificări ca urmare a includerii sporului pentru condiţii speciale în venitul salarial lunar.

În contractul colectiv de muncă nr.722/24.01.2008 la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008-2010 se arată la art.42 că printre sporurile minime ce se acordă salariaţilor se numără şi sporul de 25% pentru condiţii speciale.

Aceleaşi prevederi se regăsesc şi în contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii pentru anii 2006-2007, înregistrat sub nr.357/2006 art.41, lit.a care reglementează dreptul salariaţilor de a primi sporul pentru condiţii speciale  de 25 %, acest spor făcând parte din sporurile minime ce se acordă în temeiul contractului colectiv de muncă. În anexa nr.5 la acest contract se regăseşte şi societatea pârâtă printre societăţile şi instituţiile cărora li se aplică contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii.

Art. 239 din Codul Muncii arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală. Art. 241, alin.1 arată că clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel; pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel; pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional.

Art. 243, alin.1 din Codul Muncii prevede obligativitatea executării contractului colectiv de muncă pentru părţi. Deci, contractul colectiv de muncă este o excep?ie de la principiul relativită?ii efectelor contractelor.

Din coroborarea art.241, alin.1 Codul Muncii cu art.11, alin.1 din legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă rezultă că CCM încheiat la nivel de ramură este aplicabil numai pentru acele unită?i ce fac parte din asocia?iile patronale sau sindicale din ramura respectivă ?i care au fost nominalizate în anexa la fiecare contract. Solu?ia decurge ?i din coroborarea acestor articole cu art.13, alin.2 din aceea?i lege care dispune că unită?ile componente ale fiecărei ramuri se stabilesc ?i se precizează de către păr?ile care negociază contractul colectiv de muncă. Prevederile acestui contract sunt aplicabile pârâtei, aceasta fiind menţionată printre unităţile care beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă, în anexa 5.

De asemenea, în temeiul art.8 din legea 130/1996 contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Aceasta înseamnă că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii nu pot omise drepturile acordate printr-un contract colectiv de muncă încheiat la un nivel superior (grup de unităţi, ramură).

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite ac?iunea ?i va obliga pârâta la plata sporului pentru condi?ii speciale în sumă de 25% pentru perioada iulie 2006-01.06.2009.

1

Domenii speta

Spete similare