Recurs – menţinere arestare preventivă – 300 1 C.p.p.; nemotivarea instanţei de fond.

Decizie 153 din 05.05.2001


Prin încheierea din Camera de Consiliu din 03.05.2010 Judecatoria Racari a respins propunerea de arestare preventiva fata de inculpatii OM si RMA.

Prin decizia penala nr. 153 din 05.05.2011, tribunalul Dâmbovita a admis recursul Parchetului de pe lânga Judecatoria Târgoviste, a casat încheierea atacata si rejudecând în baza art. 300 ind.1 alin.3 C.p.p. a mentinut arestarea preventiva a inculpatilor.

- Încheierea pronuntata nu este motivata, nefiind argumentate în nici un fel existenta alternativa a celor doua conditii de revocare, fie ca masura arestarii preventive a fost luata cu încalcarea prevederilor legale, fie ca nu mai exista temei care sa justifice mentinerea sa.

- Desi arestarea preventiva a inculpatilor s-a dispus în temeiul art. 148 lit.f C.p.p., acestea nu sunt verificate, analizate, sub aspectul existentei sau nu a legalitatii si temeiniciei lor, în mod concret, nu s-a motivat de ce au încetat temeiurile arestarii preventive dispusa în faza de urmarire penala. Judecatorul fondului nu a motivat încheierea în raport de actele si lucrarile dosarului, facând aprecieri cu caracter general fara a face un examen concret al probelor administrate, cu referiri concrete la ce a rezultat din evaluarea lor. Se poate observa cu usurinta ca, considerentele încheierii sunt lapidare, superficiale si nu formeaza convingerea instantei de control judiciar ca aceasta încheiere cuprinde toate motivele pe care se întemeiaza solutia data.

Tribunalul considera ca probele administrate pâna la acest moment procesual sunt de natura a forma convingerea ca exista indicii temeinice ca inculpatii au comis faptele pentru care sunt arestati preventiv, împrejurare ce rezulta din declaratiile acestora, constatând ca nu au aparut temeiuri noi, în cauza subzista temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive, respectiv disp. art. 148 lit.f C.p.p., în sensul ca, inculpatii sunt cercetati pentru infractiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea lor în libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, fiind întrunite si exigentele referitoare la masura arestarii preventiva prevazuta în art. 5 paragraful 1 din CEDO.

În speta se contureaza un real pericol în sensul ca faptele pentru care sunt cercetati inculpatii sunt infractiuni de violenta si au pus în pericol viata si integritatea unor persoane astfel încât, mentinerea arestarii preventive este oportuna.