Semnale luminoase şi acustice. Caracterul de urgenţă al deplasării autoutilitarei de pompieri.

Chiar dacă s-ar presupune că deplasarea autoutilitarei de pompieri nu ar fi avut caracter de urgenţă, ţinând cont de faptul că în momentele premergătoare producerii accidentului şi în momentul impactului, autoutilitara avea în funcţiune semnalele luminoase şi acustice, inculpatul avea obligaţia să-i acorde prioritate de trecere, potrivit art.37 alin.2 din OUG nr.195/2002 şi art.130 din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanţe, în  condiţiile în care, în acel moment, inculpatul nu avea cum să cunoască faptul că semnalele luminoase  şi  acustice erau sau nu folosite,conform dispoziţiilor legale.

Prin sentinţa penală nr.3847 din 20 noiembrie 2013, Judecătoria Craiova, în baza art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen. a condamnat pe inculpatul D. M. V., la pedeapsa de 6 luni închisoare (parte vătămată B. Ş. M.).

În baza art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare (parte vătămată B. S. G.).

In baza art. 33 lit.b C.pen, art. 34 C.pen. s-au contopit pedepsele astfel stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În temeiul 71 C.pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, compus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală la care se adaugă termenul de 2 ani prev. de art. 82 C.pen.

S-a atras atenţia inculpatului  asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza  a II-a  şi lit. b C.pen.

Au fost admise  acţiunile civile formulate de parţile civile.

În fapt s-a reţinut  că în jurul orelor 14:30  Ţ M. în timp ce conducea pe drumul judeţean C.-G., autospeciala de pompieri, având în funcţiune semnalele luminoase şi acustice din dotarea autovehiculului, la intersecţia cu drumul prioritar ,a intrat în coliziune cu autoturismului marca Dacia Papuc 1304 condus de către inculpatul D. M. V. care circula pe centura de Nord a C., lovindu-l şi producând rănirea celor 3 ocupanţi ai acestuia, respectiv, a inculpatului  (şofer), a părţii vătămate B. Ş. M. (care se afla pe locul din dreapta şoferului) şi a părţii vătămate B. S. G. ( care se afla în partea din spate a autovehiculului).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel,printre alţii,inculpatul,unul dintre motive fiind acela că autoutilitara de pompieri nu se deplasa în regim de urgenţă.

Prin decizia penală nr.412 din 26 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova s-au respins toate apelurile ca nefondate.

Referitor la critica inculpatului,în motivare,Curtea a arătat următoarele:

Din probele administrate atât la urmărirea penală, cât şi la instanţa de fond, respectiv declaraţiile martorilor G. G., D. G., C. L., rezultă că autoutilitara de pompieri condusă de martorul Ţ.M. avea în funcţiune, în momentul impactului, semnalele luminoase  şi  acustice.

Prin rechizitoriul nr.3788/P/2007 din 12 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului  Ţ. M. sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art.184 alin.2, 4 Cod penal.

Ori, inculpatul nu a dovedit că împotriva acestei dispoziţii din rechizitoriu s-a formulat plângere, potrivit art.278 şi art.2781 alin.1 Cod pr.penală anterior, nereţinându-se în sarcina acestuia vreo culpă în producerea accidentului sau vreo încălcare a dispoziţiilor legale.

Pe de altă parte, din probele administrate în  speţă, nu rezultă că deplasarea autovehiculului de pompieri condus de martorul Ţ. M. nu trebuia efectuată în regim de urgenţă.

Astfel, martorul V. V. a declarat la urmărirea penală că „folosirea semnalelor acustice  şi luminoase rămâne  la aprecierea conducătorului autospecialei” şi că „instalaţia dezbenzinare C. a societăţii este o instalaţie cu grad ridicat de pericol în exploatare”.

Acelaşi martor în faţa instanţei de fond  a arătat că „urgenţa este dată în sine de starea situaţiei de fapt, de ce efecte se pot produce”, precizând, totodată, că în ceea ce priveşte intervenţia de la dezbenzinare nu există o persoană care să o califice urgentă, aceasta fiind urgentă prin natura ei, având în vedere faptul  că se află sub incidenţa directivei SEVESCO”.

Martorul a mai arătat că „nu există instrucţiuni speciale în cadrul formaţiei cu privire la folosirea semnalelor acustice  şi luminoase, noi prelucrând numai  legislaţia rutieră care prevede acest lucru”.

În altă ordine de idei, chiar dacă s-ar presupune că deplasarea autoutilitarei condusă de martorul Ţ. M. nu ar fi avut caracter de urgenţă, ţinând cont de faptul că în momentele premergătoare producerii accidentului şi în momentul impactului, autoutilitara avea în funcţiune semnalele luminoase şi acustice, inculpatul avea obligaţia să-i acorde prioritate de trecere, potrivit art.37 alin.2 din OUG nr.195/2002 şi art.130 din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanţe, în  condiţiile în care, în acel moment, inculpatul nu avea cum să cunoască faptul că martorul Ţene  Marin nu avea dreptul să folosească semnalele luminoase  şi  acustice.

Inculpatul trebuia să respecte legislaţia rutieră, iar, ulterior, dacă se dovedea că martorul Ţ. M. a folosit pe nedrept acele semnale, urma să suporte consecinţele.

Însă, ulterior, prin rechizitoriul nr. 3788/P/2007 din 12 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului  Ţ. M. sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art.184 alin.2, 4 Cod penal, iar inculpatul nu a făcut dovada că această dispoziţie a fost contestată, potrivit art.278 şi art.2781 alin.1 Cod pr.penală anterior, nereţinându-se în sarcina acestuia vreo culpă în producerea accidentului sau vreo încălcare a dispoziţiilor legale.

Pe de altă parte, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică  nr.8 din 17 ianuarie  2011, întocmit de INEC – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, rezultă că în momentele premergătoare producerii accidentului, autoutilitara Dacia 1304, condusă de inculpat, se deplasa cu o viteză de circa 88 km/h, peste limita legală admisă pe acel sector de drum (70 km/h), iar în momentul impactului autovehiculul condus de inculpat avea o viteză de circa 64 km/h.

Domenii speta

Spete similare