Evaziune fiscală

(...)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL (...) Operator: 3207/2504

SECŢIA PENALĂ

DOSAR NR. (...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 158

Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 21 septembrie 2022

Judecător de cameră preliminară: (...)

Grefier: (...)

S-a luat în examinare cererea părţii civile D.G.R.F.-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) privind instituirea sechestrului asigurător şi popririi asigurătorii asupra bunurilor mobile, imobile şi asupra conturilor inculpatului (...), precum şi a părţii responsabile civilmente (...)

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror (...) din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul (...).

Procedura completă, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului, în condiţiile prevăzute de art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din data de 14.09.2022, prin care a fost stabilit termen de pronunţare a hotărârii la data de 21.09.2022, pentru ca părţile să depună concluzii scrise, şi care face corp comun cu prezenta hotărâre.

Văzând concluziile avocatului inculpatului, depuse la data de 20.09.2022,

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Constată că, la data de 18.07.2022, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului (...) a fost sesizat cu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) în dosarul nr. 760/P/2015 prin care, s-au dispus următoarele:

I. Trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului (...), pentru săvârşirea  infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată,  prev. de art.9 alin.1 lit.b) şi c), alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod pen.1969,  art.5  Cod pen.

II. Clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev.de art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005, în temeiul art.16 alin.1 lit.b teza II Cod procedură penală(fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege).

III. Clasarea cauzei privind comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.322 C.Pen. şi efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, prev.de art.43 din Legea nr.82/1991, în temeiul art.16 alin.1 lit. b teza I Cod procedură penală(fapta nu este prevăzută de legea penală).

 IV. Menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului, dispus la data de 10.12.2021 asupra bunurilor imobile proprietatea părții responsabile civilmente societatea  (...), în temeiul art. 2502 Cod procedură penală.

Procedând la verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurii asigurătorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 250 ind.2 Cod procedură penală în contextul analizării actelor şi lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că, prin ordonanţa procurorului din data de 10.12.2021, în dosarul nr. (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) a instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului (...), până la concurenţa sumei de 2.881.635 lei.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:

Prin sesizarea penală formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...)– Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...) a solicitat tragerea la răspundere penală și instituirea măsurilor asiguratorii atât în privința administratorului societății, inculpatul (...), cât și a persoanei responsabile civilmente, societatea (...).

Conform art.11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, „În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”.

Potrivit adresei nr.682728/18.10.2021, emisă de Direcţia Venituri (...)- Serviciul Impunere Persoane Fizice, inculpatul (...)nu figurează cu bunuri mobile sau imobile.

Societatea comercială (...)., cu sediul în mun. (...), persoană juridică în acționariatul căreia inculpatul (...)deține un număr de 58.800 părți sociale, ce îi conferă dreptul legal la un procent 30% din beneficii și pierderi realizate de societatea comercială), figurează la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (...), respectiv la Serviciul Impunere Persoane Juridice din cadrul Direcției Venituri (...) cu următoarele imobile situate în raza municipiului (...):

- imobilul situat în localitatea (...), provenită din conversia de pe hârtie a C.F. (...) constând din apartamentul nr.(...) , în suprafață construită de 66,76 mp, dobândit prin actul de dare în plată autentificat sub nr. (...)  B.N.P  (...), cu valoarea contabilă de 108.375 lei, data reevaluării 31.12.2018;

- cota de 210/18.564 parte din terenul intravilan aferent apartamentului nr.(...), situat în localitatea (...), (...), înscris în C.F. nr (...), provenită din conversia de pe hârtie a C.F. (...), reprezentând suprafața de 10,25 mp, din totalul de 884 mp, dobândit prin actul de dare în plată autentificat sub nr. (...)  B.N.P. (...);

- cota de 10,42/899 reprezentând teren incintă din imobilul situat în localitatea (...), str.. (...), înscris în (...), sub A.1, dobândit prin actul de dare în plată autentificat sub nr. (...)  B.N.P. (...);

- cota de 1/6 parte din imobilul situat în localitatea (...), înscris în C.F. (...), provenită din conversia de pe hârtie a C.F. (...) constând din lotul 3, reprezentând parcarea nr. 9, în suprafață de 18 mp., dobândit prin actul de dare în plată autentificat sub nr. (...)  B.N.P. (...);

- imobilul situat în localitatea (...),înscris în C.F. nr. (...), provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. (...) constând în casă de locuit cu construcțiile de anexe gospodărești și teren intravilan în suprafață de 428 mp., de sub A.1, cu nr. top. (...)  imobil dobândit prin cumpărare, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...)  B.N.P. (...), suprafață la sol de 183 mp, cu valoarea contabilă de 678.419 lei, data reevaluării 31.12.2018.

Societatea (...). mai figurează pe raza U.A.T. (...)  jud. (...) cu următoarele imobile:

- imobil situat în localitatea (...)  provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. (...), constând în teren cu construcție în suprafață totală de 1.000 mp, compus din locuință în suprafață de 141 mp cu curte în suprafață de 859 mp, cu valoare impozabilă nerezidențială de 314.397 lei; 

- imobil situat în localitatea (...), înscris în C.F. nr. (...), provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. (...) constând în teren cu construcție în suprafață totală de 7460 mp., compus din locuință în suprafață de 178,58 mp cu curte în suprafață de 567,42 mp., cu valoare impozabilă nerezidențială de 839.367 lei;

- imobil situat în localitatea (...) , înscris în C.F. nr. (...) , provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. (...)  constând în teren cu construcție în suprafață totală de 824 mp, compus din locuință P+M și curte, cu valoare impozabilă nerezidențială de 879.277 lei.

Din probele administrate în cauză, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Prin ordonanţa procurorului din data de 10 decembrie 2021 s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile proprietatea inculpatului (...) și ale părții responsabile civilmente societatea (...), până la concurența sumei de 2.881.635 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului adus bugetului general consolidat de stat (vol.5, filele 2–4 dosar urmărire penală), iar la data de 29 decembrie 2021 a fost întocmit procesul verbal de instituire a sechestrului asigurator, adus la cunoştinţa inculpatului în prezenţa apărătorului ales (vol.5, filele 186-190 dosar urmărire penală).

Judecătorul de cameră preliminară constată că potrivit art. 2502 Cod procedură penală, „în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse”.

Judecătorul de cameră preliminară reţine că instanţa a fost sesizată cu rechizitoriul întocmit în dosarul nr. (...)  al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) la data de 18 iulie 2022, adică după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de textul legal sus-menţionat, iar în acest interval nu s-a procedat la nicio verificare a măsurii asiguratorii aşa cum o impuneau aceste dispoziţii legale.

Un prim aspect care se impune a fi clarificat constă în stabilirea naturii termenelor de 6 luni, respectiv 1 an prevăzute de art. 2502 din Codul de procedură penală, în sensul dacă acest termen este un termen substanţial sau un termen de recomandare. Pentru stabilirea naturii acestor termene, Tribunalul va porni de la scopul reglementării şi va constata că aceste termene au fost instituite pentru disciplinarea şi sistematizarea activităţii procesuale ce priveşte măsurile asigurătorii. În acest sens este şi expunerea de motive a Legii nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), care arată că, “în practică, au mai fost semnalate cazuri în care A.N.A.B.I. a fost sesizată cu cereri de valorificare a unor bunuri indisponibilizate de peste 5 ani, care nu mai prezentau valoare, bunurile devenind în timp nevandabile, iar costurile de administrare depăşind valoarea bunurilor. Pentru a spori eficienţa măsurilor aflate la dispoziţia A.N.A.B.I., era necesară reglementarea verificării din oficiu dacă o măsură asiguratorie generează prejudicii sau costuri disproporţionate”.

Prin urmare, scopul imediat al termenului instituit de art. 2502 din Codul de procedură penală este protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, spre a evita impunerea unei sarcini individuale excesive. Deci, prin instituirea termenului, legiuitorul s-a preocupat prioritar de respectarea proporţionalităţii duratei măsurii asigurătorii cu restrângerea dreptului de proprietate.

Raportat la importanţa drepturilor fundamentale puse în discuţie prin instituirea măsurilor asigurătorii, Tribunalul va aprecia că protecţia proprietăţii este un drept fundamental în ordinea juridică a Uniunii Europene, fiind protejat atât prin dispoziţiile art. 17 din Carta drepturilor fundamentale, cât şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO. Totodată, proprietatea privată a persoanei este protejată şi de Constituţia României prin dispoziţiile art. 53 alin. (2).

În acest context, raţiunea termenelor de 6 luni, respectiv 1 an instituite pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii asigurătorii este tocmai aceea de a respecta caracterul proporţional al măsurii în raport de durata şi evoluţia procedurii, respectiv de a elimina arbitrarul cât priveşte menţinerea pe o durată nedeterminată a unei măsuri restrictive de drepturi. Aşadar, menţinerea măsurii asigurătorii în procesul penal trebuie să respecte exigenţele de proporţionalitate impuse de CEDO, Curtea de la Strasbourg arătând că “ridicarea măsurii asigurătorii ar trebui să fie posibilă atunci când durata efectivă a acesteia este exagerat de mare în raport de durata şi evoluţia procedurii şi consecinţele pe care le produce depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri” (Cauza Forminster Entreprises Limited c. Republicii Cehe, Hotărârea din 9 ianuarie 2009, paragrafele 76-78).

Pornind de la această concluzie, că raţiunea termenelor prevăzute de art. 2502 din Codul de procedură penală este aceea de a asigura respectarea proporţionalităţii duratei măsurii asigurătorii cu restrângerea dreptului de proprietate al persoanei faţă de care s-a luat măsura şi de a elimina arbitrarul cât priveşte menţinerea sa, aceste termene nu pot avea decât natura juridică a unui termen substanţial şi peremptoriu, iar nu unul de recomandare, aceasta fiind singura interpretare care determină compatibilitatea normei procesuale cu dispoziţiile convenţionale şi constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii persoanei.

 Orice măsură restrictivă de drepturi nu poate aduce atingere existenţei dreptului în sine, conform art. 53 alin. (2) din Constituţie. Or, lipsa unui termen pentru care poate fi instituită o restrângere de drepturi echivalează cu o lipsire de drept în sine. Dacă termenele ar fi considerate doar de recomandare, ar rezulta că organul judiciar nu ar avea în realitate nicio obligaţie de verificare a măsurii asigurătorii. Aceasta ar însemna că măsura asigurătorie poate fi menţinută sine die pe toată durata procesului, ceea ce ar echivala cu o pierdere de facto a însuşi atributului dispoziţiei specific dreptului de proprietate.

Faţă de această concluzie cu privire la natura termenelor stabilite de dispoziţiile legale la care s-a făcut referire anterior, urmează a se stabili asupra sancţiunii în cazul nerespectării acestor termene.

Chiar dacă legiuitorul nu a instituit în mod expres o consecinţă a nerespectării termenului prevăzut de lege (aşa cum a prevăzut în ipoteza măsurilor preventive), consecinţă (în sens de sancţiune procesuală) care să se răsfrângă asupra măsurii procesuale potenţial neverificată în intervalul de timp impus de lege, soluţia de încetare de drept nefiind printre cele enumerate de art. 2502 Cod procedură penală, Tribunalul apreciază că în această situaţie este necesar a ne raporta la dispoziţia cu caracter general prevăzută de art. 268 Cod procedură penală.

Dispoziţiile art. 268 alin. 2 din Codul de procedură penală arată că atunci când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii. Chiar dacă în reglementarea art. 249 şi următoarele din Codul de procedură penală nu există o menţiune explicită de tipul “măsura asigurătorie se ia pe o durată de”, din însăşi obligaţia verificării sale “nu mai târziu de” reiese intenţia clară a legiuitorului ca măsura asiguratorie să fie luată sau menţinută doar pentru un anumit termen limitat.

Sancţiunea nerespectării termenelor arătate este astfel în opinia Tribunalului, cea prevăzută de dispoziţiile art. 268 alin. 2 din Codul de procedură penală şi anume încetarea de drept a măsurii.

Un argument suplimentar în acest sens este dat de o situaţie similară care a existat sub imperiul vechiului Cod de procedură penală în materia măsurilor preventive. Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală, în vechiul cod s-a introdus art. 160b, care obliga instanţa ca, în cursul judecăţii, să verifice periodic, “dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive” – se poate observa formularea similară cu dispoziţia din art. 2502 din Codul de procedură penală actual, pusă în discuţie.

La acel moment, art. 140 alin. 1 lit. a) din vechiul cod nu a prevăzut sancţiunea nerespectării termenului de verificare (ea a fost introdusă ulterior, prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi).

Pe acest fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia RIL nr. 7/2006, prin care s-a statuat că neverificarea de către instanţă, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului major înainte de împlinirea duratei de 60 de zile, la care se referă art. 160b din vechiul Cod de procedură penală, “atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţi şi punerea lor de îndată în libertate”. Înalta Curte a motivat atunci inclusiv prin referire la dispoziţiile art. 23 alin. 6 din Constituţie, care au o formulare similară celei din art. 2502 din Codul de procedură penală actual, pusă în discuţie (“în faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate”).

Concluzionând, Tribunalul  apreciază că depăşirea termenelor peremptorii de 6 luni şi, respectiv, de 1 an prevăzute la art. 2502 din Codul de procedură penală va atrage decăderea organului judiciar penal din exercitarea dreptului procesual de a dispune menţinerea măsurii asigurătorii, precum şi nulitatea actului procesual făcut peste termen, iar, din punct de vedere substanţial, încetarea de drept (ope legis) a măsurilor asigurătorii.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 2502 Cod procedură penală raportat la art. 268 alin. 2 Cod procedură penală, va constata încetată de drept măsura asiguratorie a sechestrului aplicată prin ordonanţa din la data de 10.12.2021 în dosarul nr. (...)  al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului (...)şi părţii responsabile civilmente S.C. „(...) ., până la concurenţa sumei de 2.881.635 lei.

Atât timp cât prin sentinţa civilă nr. (...) pronunţată de Tribunalul (...) – Secţia a II-a civilă în dosarul nr(...) , s-a dispus deja O.C.P.I. (...) şi B.C.P.I. (...) radierea sechestrului penal asigurator instituit, pentru alte motive decât cele avute în vedere de instanţa penală în prezenta încheiere, Tribunalul apreciază că nu se mai impune a dispune asupra restabilirii situaţiei anterioare luării măsurii asiguratorii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În temeiul dispoziţiilor art. 2502 Cod procedură penală raportat la art. 268 alin. 2 Cod procedură penală, constată încetată de drept măsura asiguratorie a sechestrului aplicată prin ordonanţa din data de 10.12.2021 în dosarul nr. (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului (...)  şi părţii responsabile civilmente (...), până la concurenţa sumei de 2.881.635 lei.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare.

Pronunţată la data de 21 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia participanţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Judecător de cameră preliminară,  Grefier, 

(...)    (...)

red.(...) .-Tehnored. (...)

2 ex./29.09.2022

Se comunică o copie a încheierii cu: partea civilă, inculpatul, p.resp. civ. şi procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul (...)

Domenii speta

Spete similare