Infractiuni

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

SENTINŢA PENALĂ NR. 57/07.2.2011.

Constată că prin rechizitoriul nr...../P/2010 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul M V, cetăţean român, studii 5 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în formă agravată (în modalitatea săvârşirii faptei prin răpire şi asupra unui minor în vârstă de 15 ani), lovire sau alte violenţe şi ultraj prin ameninţare şi lovire a unui poliţist aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 189 alin. 2, art. 180 alin. 1 şi art. 239 alin. 1, 2 raportat la art. 239 alin. 5 , cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 37 lit. a din Codul penal, constând în aceea că la data de 22.09.2010, a răpit pe minora B D - M în vârstă de 15 ani şi a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe o perioada de aproximativ 9 ore, a lovit pe partea vătămată B R, concubinul părţii vătămate minore B D -M, prin sugrumarea acestuia de gât, cauzându-i suferinţe fizice şi prin ameninţarea cu moartea ce a produs reale temeri întrucât s-a realizat prin punerea unei coase la gâtul părţii vătămate, fără a-1 atinge însă, parte vătămată care sosise la domiciliul învinuitului în vederea eliberării minorei, iar ulterior a lovit pe agentul de poliţie G M, şeful Postului de Poliţie S, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi care fusese anunţat de familia minorei prin serviciul de urgenţă 112, lovindu-1 pe acesta cu un corp contondent în zona dorsală, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 2-3 zile, după care 1-a ameninţat cu moartea alergându-1 cu o coasă în mână şi afirmând că atunci când îl va prinde îl va omorî.

Se arată în actul de sesizare al instanţei că la data de 22.09.2010, numita T M a sesizat organele de poliţie, prin serviciul de urgenţă 112, cu privire la fapta numitului M V care o lipseşte de libertate pe minora B D -M, la locuinţa acestuia din comuna Scorţeni, sat Scorţeni judeţului Bacău.

La data de 23.09.2010, numitul B R a formulat plângere penală împotriva numitului M V, solicitând efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, constând în aceea

că la data de 22.09.2010 acesta 1-a lovit, cauzându-i suferinţe fizice, fără a deţine un certificat medico-legal constatator în acest sens.

Din cercetări şi din ansamblul actelor premergătoare şi a celor de urmărire penală administrate în cauză se constată că, în ziua de 22.09.2010, în jurul orei 13:00, inculpatul a răpit pe minora B D - M în vârstă de 15 ani ce se afla pe drumul public din satul Scorţeni, a dus-o la locuinţa inculpatului şi a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe o perioada de aproximativ 9 ore. După aproximativ o oră, inculpatul a lovit pe partea vătămată B R, concubinul părţii vătămate minore B D -M, prin sugrumarea acestuia de gât, cauzându-i suferinţe fizice şi prin ameninţarea cu moartea ce a produs reale temeri întrucât s-a realizat prin punerea unei coase la gâtul părţii vătămate, fără a-1 atinge însă, parte vătămată care sosise la domiciliul învinuitului în vederea eliberării minorei. Ulterior, în jurul orelor 22:38, a sosit la domiciliul inculpatului agentul de poliţie G M, şeful Postului de Politie S, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi care fusese anunţat de familia minorei prin serviciul de urgenţă 112, în vederea eliberării minorei B D- M aflată în locuinţa inculpatului, lovindu-1 pe acesta cu un corp contondent în zona dorsală, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 2-3 zile, după care 1-a ameninţat cu moartea alergându-1 cu o coasă în mână şi afirmând că atunci când îl va prinde îl va omorî.

Partea vătămată B D M în vârstă de 15 ani arată că a fost răpită de către inculpatul M V în jurul orei 13, prin forţarea acesteia de a se urca în atelajul hipo al inculpatului şi conducerea forţată la domiciliul acestuia, că a fost lipsită de libertate pe o perioadă de aproximativ 9 ore, timp în care a încercat de mai multe ori să fugă însă nu a reuşit întrucât a fost trântită de către inculpat ori de câte ori încerca să se apropie de uşă. Arată de asemenea că a fost lăsată singură în locuinţă pe o perioadă de aproximativ jumătate de oră, însă la plecare inculpatul a încuiat uşa pe exterior prin punerea unui lanţ pe uşă, şi de asemenea arată că a mai încercat să se scape spărgând geamul din interior cu o cizmă a inculpatului. Arată de asemenea că a sunat de mai multe ori de pe telefonul ei mobil atât la martora T M, cât şi la partea vătămată B R, solicitându-le ajutorul în vederea eliberării, şi că la un moment dat a ajuns B R la locuinţa inculpatului, văzând când acesta din urmă a luat o coasă pe care i-a pus-o pe gât lui B R, după care, fiind despărţiţi de aceasta, 1-a fugărit, la pus la pământ şi 1-a strâns de gât spunându-i că îl va omorî. în continuare, arată că B R a reuşit să-1 înlăture pe inculpat de pe el, a fugit, moment în care a fugit şi ea crezând că astfel se va elibera. A fost ajunsă din urmă de către inculpat şi adusă forţat la locuinţa

acestuia. Arată de asemenea că a venit şi martora T M la faţa locului şi a solicitat inculpatului să o elibereze, însă acesta a refuzat. A fost de faţă când în jurul orelor 23 a venit la locuinţa inculpatului agentul de poliţie G M care, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi încercând să o elibereze, a fost lovit cu o bârnă de lemn de către inculpat în zona spatelui, după care a fost alergat de către acesta care avea o coasă în mână, strigând că atunci când îl va prinde îl va omorî. A auzit când poliţistul a tras un foc în aer, urmat de fuga inculpatului de la faţa locului.

Partea vătămată G M, şeful Postului de Poliţie S, arată că a primit un apel prin serviciul de urgenţă 112, la ora 22:38, întrucât inculpatul o ţinea sechestrată pe minora B D - M, şi s-a deplasat cu autoturismul din dotarea Poliţiei S şi îmbrăcat în uniforma de poliţist, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, încercând să convingă pe inculpat să elibereze minora aflată în locuinţa acestuia, moment în care inculpatul a devenit agresiv verbal, a luat un par cu care 1-a lovit, după care a pus mâna pe o coasă şi 1-a fugărit ameninţând că îl va omorî. A arătat că minora era în interiorul locuinţei şi a auzit-o strigând după ajutor întrucât era sechestrată. Partea vătămată G M a depus la dosarul cauzei certificatul medico-legal nr. 2.... din 23.09.2010 din care rezultă că a suferit o contuzie zona scapulară dreapta pentru care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată B R arată că s-a deplasat la locuinţa inculpatului, fiind anunţat de un frate mai mic care văzuse că partea vătămată B M fusese răpită de către inculpat, încercând să-şi ia concubina acasă; iniţial nu a văzut pe nimeni în curte, iar uşa casei era încuiată, văzând un lacăt pus pe uşă; după circa 30 minute s-a întors la solicitarea martorului T M, văzând uşa deschisă şi pe inculpat şi minoră în casă. A solicitat să-şi ia concubina acasă, însă s-a lovit de refuzul inculpatului şi a fost ameninţat cu de către acesta cu moartea, în timp ce avea o coasă în mână pe care i-o pusese la gât fără a-1 atinge, după care 1-a strâns de gât spunându-i că îl va omorî; s-a întors din nou spre seară împreună cu T M şi, văzând că inculpatul nu îi dă drumul minorei, au anunţat poliţia; a văzut când inculpatul a lovit pe agentul de poliţie G M, după care 1-a fugărit cu o coasă, ameninţând că îl va omorî.

Martora T M arată că a fost sunată de către partea vătămată B D M în jurul orelor 14:00, aceasta solicitându-i ajutorul întrucât fusese răpită de către inculpat şi ţinută împotriva voinţei sale la locuinţa inculpatului; arată că s-a deplasat la locuinţa inculpatului şi nu a văzut pe nimeni, doar un lacăt pus pe uşă; a fost sunată din nou de partea vătămată care i-a spus ca este în casă şi nu poate pleca, i s-a solicitat să ia lanţul de pe uşă ca să poată pleca; martora nu a intrat în curtea inculpatului de frică; arată că a plecat şi 1-a văzut la scurt timp pe B R plin de sânge şi cu hainele murdare, povestindu-i

acesteia că a fost victima unei agresiuni din partea inculpatului, în curtea locuinţei acestuia, unde se dusese pentru a elibera minora; arată că a fost din nou sunată de minora B M în jurul orelor 20:30, s-a deplasat din nou la locuinţa inculpatului şi, întrucât acesta refuza să îi dea drumul, a apelat serviciul 112; arată că la faţa locului a venit agentul de poliţie G M care a încercat să elibereze minora, însă a fost lovit de inculpat cu un par în zona spatelui şi fugărit cu o coasă în timp ce striga că îl va omorî.

Martorul L M, solicitat de poliţistul G M să-1 conducă la domiciliul inculpatului întrucât era un cunoscător al satului de rromi, arată că a asistat atunci când poliţistul i-a solicitat inculpatului să elibereze minora aflată încă în locuinţă, după care inculpatul a luat un par cu care 1-a lovit pe poliţist în zona spatelui, după care a pus mâna pe o coasă fugind după acesta şi strigând că îl va omorî. A auzit când poliţistul a tras în semn de avertisment un foc în aer, apreciind că era singura posibilitate pentru a-1 determina pe inculpat să-şi oprească activitatea infracţională.

Martorul P D a fost martor ocular la evenimentul al cărei parte vătămată a fost agentul de poliţie, şi confirmă toate susţinerile acestuia din urmă. Arată că 1-a auzit pe agentul de poliţie solicitându-i inculpatului să elibereze minora, însă nu poate preciza nici dacă minora a fost sechestrată, nici dacă nu a fost. L-a văzut pe inculpat lovindu-1 pe G M cu un corp contondent în zona spatelui, şi ulterior când a pus mâna pe o coasă cu care 1-a fugărit strigând că îl va omorî.

Inculpatul a solicitat audierea martorilor P L, D M şi S T. Martora D M a arătat că este vecină cu inculpatul, şi că în ziua respectivă, în jurul orei 13:00, inculpatul se afla în curtea sa împreună cu martorul P L, fiul martorei D M, şi că a auzit când inculpatul a primit mai multe telefoane de la o persoană de sex feminin, cu privire la care inculpatul a precizat că se numeşte B M, şi că urmează să se întâlnească întrucât vor să se căsătorească. A arătat că după aproximativ o oră au venit împreună în curtea sa şi că partea vătămată minoră nu era ţinută cu forţa. A arătat de asemenea că, deşi locuieşte foarte aproape, nu ştie ce s-a întâmplat seara, nu a văzut evenimentele petrecute în prezenţa organelor de poliţie, dar că a auzit un foc de armă, fără a putea să dea amănunte. Martorul P L are o declaraţie asemănătoare cu a mamei sale, martora D M, şi precizează că inculpatul şi partea vătămată au venit împreună în curtea acestuia, de bună - voie, adăugând că în jurul orelor 22:00 i-a auzit pe inculpat şi pe B R certându-se, acesta din urmă solicitând să i se dea concubina, iar inculpatul refuzând.

A fost audiată şi martora solicitată de inculpat, respectiv numita S T, care arată că la ora 20:45, imediat după terminarea programului de ştiri, a ieşit la portă şi că la barul aflat la distanţă mică de locuinţa sa i-a văzut pe

inculpat, împreună cu partea vătămată minoră B D - M şi cu martora T M, care împreună au intrat în bar unde au stat aproximativ 20 minute, iar la ieşirea din bar, a auzit o discuţie între martoră şi partea vătămată, în sensul că partea vătămată urma să rămână de bună-voie cu inculpatul. Arată de asemenea că inculpatul, galant, i-a cumpărat părţii vătămate o ciocolată cu care a văzut-o pe aceasta în mână. Precizează de asemenea că inculpatul împreună cu partea vătămată au plecat ţinându-se de mână şi sărutându-se către locuinţa inculpatului.

Faţă de declaraţia acestei martore, a fost reaudiat inculpatul, care la data de 14.10.2010 a arătat că într-adevăr a fost la bar cu partea vătămată şi cu martora T M, arătând că acest eveniment s-a întâmplat în jurul orei 17:00, şi nu patru ore mai târziu cum arată martora. Fiind întrebat de către procuror, inculpatul a precizat că în bar a stat doar cinci minute, că nu a cumpărat nimic părţii vătămate minore şi că pe drum spre casă nu s-a ţinut de mână cu partea vătămată şi că nu a sărutat-o.

Se constată astfel că declaraţiile martorei S T nu pot fi reţinute ca sincere, din moment ce nici unul dintre amănuntele întâlnirii de la bar prezentate de către inculpat şi de către martora propusă de acesta nu coincid între ele.

In cauză s-a procedat la percheziţionarea corporală a inculpatului, încheindu-se un proces verbal de percheziţie corporală în prezenţa martorului asistent, ocazie cu care s-a găsit asupra inculpatului un telefon marca N ce îi aparţine, iar în interiorul acestuia o cartelă de telefon cu nr. 0756353663 ce a fost identificată ca aparţinând părţii vătămate minore B D M.

S-a dispus şi întocmirea unui proces verbal de cercetare la faţa locului, ocazie cu care s-a constat că inculpatul are un geam desprins pe interior în forma arătată de partea vătămată care susţine că l-ar fi lovit cu o cizmă a inculpatului pentru a-şi asigura scăparea pe fereastră, precum şi lanţul de pe uşa inculpatului.

Fapta numitului M V care, la data de 22.09.2010, a răpit pe minora B D - M în vârstă de 15 ani şi a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe o perioada de aproximativ 9 ore, a lovit pe partea vătămată B R, concubinul părţii vătămate minore B D -M, prin sugrumarea acestuia de gât, cauzându-i suferinţe fizice şi prin ameninţarea cu moartea ce a produs reale temeri întrucât s-a realizat prin punerea unei coase la gâtul părţii vătămate, fără a-1 atinge însă, parte vătămată care sosise la domiciliul învinuitului în vederea eliberării minorei, iar ulterior a lovit pe agentul de poliţie G M, şeful Postului de Poliţie S, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi care fusese anunţat de familia minorei prin serviciul de urgenţă 112, lovindu-1 pe acesta

cu un corp contondent în zona dorsală, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 2-3 zile, după care 1-a ameninţat cu moartea alergându-1 cu o coasă în mână şi afirmând că atunci când îl va prinde îl va omorî, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în formă agravată ( în modalitatea săvârşirii faptei prin răpire şi asupra unui minor în vârstă de 15 ani), lovire sau alte violenţe şi ultraj prin ameninţare şi lovire a unui poliţist aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 189 alin. 2, art. 180 alin. 1 şi art. 239 alin. 1, 2 raportat la art. 239 alin. 5 , cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 37 lit. a din Codul penal.

Inculpatul MV a fost reţinut şi apoi arestat preventiv conform încheierii nr. 16 din data de 24.09.2010 pronunţate în dosarul 5623/260/2010.

La termenul din data de 07.02.2011 partea vătămată B R arată că înţelege să se împace cu inculpatul pentru fapta de lovire. De asemenea şi inculpatul solicită acelaşi lucru. Faţă de această situaţie, se va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev de art. 180 alin. 1, în dauna acestei părţi vătămate.

In cauză au fost audiaţi, inculpaţii, părţile vătămate, martorii din lucrări, cei propuşi de inculpat, probe coroborate cu materialul de urmărire penală, din analiza căruia rezultă următoarele:

în fapt, la data de 22.09.2010, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată minora B D - M în vârstă de 15 ani împreună cu care a plecat cu căruţa sa spre casa inculpatului, unde cei doi au stat o după amiază, a lovit pe partea vătămată B R, concubinul părţii vătămate minore B D -M, iar ulterior a lovit pe agentul de poliţie G M, şeful Postului de Poliţie S, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi care fusese anunţat de familia minorei prin serviciul de urgenţă 112, lovindu-1 pe acesta cu un corp contondent în zona dorsală, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 2-3 zile, după care 1-a ameninţat cu moartea alergându-1 cu o coasă în mână şi afirmând că atunci când îl va prinde îl va omorî.

Inculpatul, audiat, arată că recunoaşte parţial faptele imputate lui prin rechizitoriu. Astfel acesta precizează că nu a răpit minora, ci aceasta 1-a sunat şi 1-a rugat să o ia din faţa unui bar, iar ulterior să o ducă la el acasă. Cei doi împreună au mers acasă la inculpat, apoi, partea vătămată s-a răzgândit. Inculpatul i-a spus în aceste condiţii să-şi sune concubinul pentru a veni şi a o lua, însă, când a venit, împreună cu mai multe persoane din familia lui, partea vătămată s-a speriat şi nu a mai ieşit din casă. în aceste condiţii, T M a sunat la poliţie. B R 1-a luat la bătaie pe inculpat, când

acesta vrut să-şi ia concubina acasă. Inculpatul recunoaşte că 1-a sugrumat pe B R. Nu 1-a ameninţat cu coasa la gât. Şeful de post a intrat direct peste el în casă, fără avertisment, şi avea pistolul îndreptat spre el. S-a contrat cu el,iar în aceste condiţii, inculpatul a luat un băţ, şi 1-a lovit în spate. Nu recunoaşte că l-ar fi ameninţat şi alergat cu coasa.

în suplimentul de declaraţie (fila 28), inculpatul arată că partea vătămată minoră a stat la el acasă de la ora 15,00 până la 22,00 când a venit şeful de post. In acest răstimp, a părăsit locuinţa circa o jumătate de oră, a luat ceva de mâncare şi un bidon de suc si o ciocolată. Uşa casei a fost încuiată în timpul cât a fost plecat inculpatul la solicitarea minorei, de frică să nu treacă bărbatul ei. A încuiat şu cheia şi a pus lacătul de formă, fără a-1 încuia, întrucât acesta era stricat.

G M, partea vătămată arată în declaraţia sa (fila 27), că în data de 22.09.2010în jurul orelor 22,30 s-a primit un apel prin serviciul de urgenţă 112 în legătură cu o lipsire de libertate la domiciliul lui M V. împreună cu doi martori asistenţi s-a deplasat la faţa locului cu autoturismul din dotare cu semnalele acustice şi luminoase aprinse. In faţa locuinţei inculpatului erau rudele victimei minore., a purtat o discuţie cu cei de la poartă, care i-au spus despre ce este vorba, respectiv despre faptul că minora ar fi ţinută cu forţa în casă. A intrat în curte, a strigat la inculpat, solicitându-i să elibereze minora care strigă după ajutor din casă, i s-a deschis uşa de către inculpat, care avea un par în mână. Când acesta a deschis, minora a ieşit pe lângă poliţist, iar acesta i-a solicitat inculpatului să iasă afară pentru a discuta. S-a prezentat cu numele şi funcţia, A mers spre maşină pentru imobilizare, iar când s-a întors, a observat inculpatul care avea în mână o coasă, cu care s-a apropiat de el, şi i-a spus că îl omoară. Părţii vătămate i-a fost teamă şi a ieşit în drum, fugind, urmărit de inculpat. In aceste condiţii a scos pistolul din dotare şi a tras un foc de armă în plan vertical,moment în care inculpatul a fugit la vale şi s-a ascuns într-o grădină.

S T (fila 42), relatează că într-o zi din septembrie, după ştirile de la ora 7 a văzut inculpatul, partea vătămată şi pe T M la magazin. Cele două au stat pe scări, iar inculpatul a intrat înăuntru. A auzit-o pe T M spunând părţii vătămate că dacă vrea să stea cu inculpatul, să stea cu el. Apoi inculpatul a pupat partea vătămată şi au plecat.

D M (fila 43), arată că în jurul date de 20 septembrie, inculpatul lucra la ea. IN acest timp aceasta a primit mai multe telefoane, despre care inculpatul a spus ă sunt de la o persoană de sex feminin. Apoi inculpatul a plecat în sat, şi după 20 de minute s-a întors cu partea vătămată. Fiul martorei a întrebat-o de ce nu mai trăieşte cu B R, aceasta a precizat că nu e căsătorită, nu are copii şi doreşte să trăiască cu inculpatul. După

aproximativ 1 oră, inculpatul s-a întors, şi era lovit la ureche. A spus că ar fi venit familia lui B R să o ia pe fată înapoi.

T M (fila 44), relatează că a primit un telefon de la partea vătămată, care i-a spus că este la inculpat, fiind dusă acolo forţat. După ce a ajuns în sat, în drum spre o cumnată a as, a trecut prin faţa casei inculpatului, în condiţiile în care anterior, mai primise un telefon de la partea vătămată, care i-a spus că e închisă în casă. A strigat la poartă şi au ieşit atât partea vătămată cât şi inculpatul, şi împreună au mers la un magazin, în care a intrat doar inculpatul. Martora a întrebat partea vătămată dacă se întoarce acasă, aceasta nu a răspuns şi s-a întors cu inculpatul. Partea vătămată nu era speriată. Ulterior a mers împreună cu concubinul părţii vătămate acasă la inculpat, pentru a-i solicita acestuia eliberarea părţii vătămate. Inculpatul a spus că nu o eliberează până nu vine poliţia. S-a sunat la poliţie, a venit poliţistul, acesta atras de uşă, şi i-a spus inculpatului să să-i dea drumul părţii vătămate, sau va trage cu pistolul. Inculpatul a fugit cu coasa după poliţist. Acesta a luat-o la fugă, pentru că inculpatul a început să-1 lovească cu un par peste umăr. Inculpatul a alergat cu coasa inclusiv după mai tur şi după B R şi după toate persoanele care mai erau acolo.

V N (fila 45), arată că prin septembrie, au venit la magazinul unde este vânzătoare inculpatul, partea vătămată şi T M. Inculpatul a intrat în magazin, celelalte două au rămas afară. A făcut cumpărături, a ieşit, T a mers într-o parte, iar inculpatul şi partea vătămată în altă parte, şi se pupau. A auzit a doua zi că ar fi fost poliţia la locuinţa lui M, şi ar fi fost luat pentru sechestrare.

P L (fila 81), relatează că pe data de 24.09.2010 inculpatul a lucrat la el, şi îi suna mereu telefonul, şi de fiecare dată, inculpatul a spus că este partea vătămată, M. Pe la ora 13,00 a spus că nu vrea să mai lucreze şi 1-a rugat să aibă grijă de lucrurile sale. Pe la ora 14,30 inculpatul s-a întors, în condiţiile în care era plin de sânge, cu o ureche ruptă, şi a spus că a fost lovit de B R. Atunci inculpatul era însoţit de partea vătămată care i-a spus martorului că doreşte să rămână cu inculpatul nu cu partea vătămată B.

L M (fila 82), menţionează că în toamna 2010, într-o seară a fost solicitat de şeful de post pentru că primise o reclamaţie că la domiciliul lui M fusese sechestrată o fată. Au mers împreună şi a auzit că din casă striga o fată, care solicita ajutor,în sensul de a i se da drumul. Poliţistul a mers la uşă, a strigat, şi a ieşit afară inculpatul care avea în mână un bâţ, cu care i-a aplicat poliţistului o lovitură în umăr. Ulterior, a ieşit partea vătămată, din casă fugind, inculpatul a luat o coasă, şi a fugit după şeful de post, care

a tras un foc de armă în plan vertical. Inculpatul a adresat injurii şefului de post şi 1-a ameninţat fugind cu coasa după el.

Partea vătămată BD M (fila 96), arată că într-o zi s-a întâlnit cu inculpatul, care a luat-o de mână şi a urcat-o în căruţă. De fapt arată că s-a urcat singură în căruţă, deoarece inculpatului îi plăcea de ea, şi dorea sa fie cu ea. A mers cu inculpatul la locuinţa acestuia de bună voie, şi pentru că era curioasă ce vrea să facă. Când au ajuns acasă la inculpat, partea

.A.

vătămată nu a dorit să intre în locuinţa acesteia, însă a intrat forţat. In casă a discutat cu inculpatul care i-a spus că doreşte să rămână cu ea, însă partea vătămată a refuzat, şi a vrut să părăsească locuinţa, însă inculpatul a trântit-o pe pat. A sunat la martora T, însă aceasta era la Bacău şi nu putea face nimic. I-a precizat însă că este la inculpat acasă, martora i-a spus să mai reziste puţin, că va veni acasă şi va rezolva situaţia. A stat aproximativ o oră până a venit T, care i-a solicitat inculpatului să-i dea drumul, însă după o discuţie cu inculpatul, aceasta a plecat. A încercat să iasă afară urcându-se pe un fotoliu,însă nu a reuşit. Inculpatul a lipsit 10 minute, timp în care partea vătămată a fost încuiată în casă. Nu recunoaşte că ar fi fost cu inculpatul la magazin. Ea a ajuns la locuinţa acestuia în jurul orei 1 şi a plecat seara la ora 10. în jurul orei 14 a venit soţul său, B R, care 1-a rugat pe inculpat să-i dea drumul părţii vătămate, însă acesta la îmbrâncit. Uşa casei era în acest timp descuiată. Partea vătămată a văzut cum cei doi se îndreptau spre o căpiţă de fân. Inculpatul a luat o coasă pe care a vrut să o bage în B. Partea vătămată a intervenit pentru a-şi apăra soţul , ia luat inculpatului coasa din mână, moment în care i-a spus acestuia că doreşte să rămână cu el, doar pentru a-şi salva concubinul, care a şi fugit. A intrat în casa inculpatului de bună voie. A mai încercat să iasă, însă nu a reuşit, întrucât inculpatul o trântea pe pat. Ulterior, a venit din nou T, pe la ora 21,00, împreună cu un cumnat al ei, şi i-au cerut din nou inculpatului să-i dea drumul. Ulterior a venit poliţistul care i-a cerut inculpatului să o elibereze, însă acesta în momentul în care a deschis uşa a 1-a lovit pe poliţist cu un par în spate. Apoi inculpatul a luat coasa şi a fugit. Poliţistul a tras un foc în plan vertical.

T D relatează că în toamna 2010 mergea cu caii în spatele casei inculpatului, şi i-a văzut pe acesta şi partea vătămată în curtea inculpatului, mâncând dulciuri. Aceştia stăteau de vorbă şi râdeau. Le-a urat „să le fie de bine", iar inculpatul i-a confirmat faptul că s-a însurat cu partea vătămată. După o jumătate de oră s-a întors prin faţa casei inculpatului,şi i-a văzut din nou pe cei doi în aceeaşi stare. A mai auzit că partea vătămată a spus că îl bagă pe inculpat la puşcărie dacă nu primeşte 10 milioane lei vechi.

P D arată că într-o zi a venit de la muncă împreună cu soţul său pe la 9 seara, şi a auzit afară gălăgie, şi a ieşit, de frică să nu i se fure animalele. A auzit de asemenea un zgomot de armă.

în privinţa infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, instanţa constată că declaraţiile părţilor şi ale martorilor sunt contradictorii în această privinţă nu se coroborează şi nu duc la o concluzie unitară.

Astfel dacă în declaraţiile de la poliţie partea vătămată arată că a fost luată cu forţa şi urcată în căruţa inculpatului pentru a merge la el acasă, ulterior, aceasta îşi schimbă declaraţia şi arată în faţa instanţei că de fapt a mers de bună voie cu inculpatul la el acasă pentru că era curioasă să vadă ce doreşte acesta, în condiţiile în care ştia că o place.

Cu privire la episodul mersului la magazin instanţa constată că din nou declaraţiile părţilor şi ale martorei principale T M nu corespund. Astfel, aceasta din urmă declară în faţa instanţei că a mers împreună cu inculpatul şi partea vătămată la magazin, unde a intrat doar inculpatul, iar ea a stat de vorbă cu partea vătămată, care i-a mărturisit că ar dori să rămână cu inculpatul. De asemenea martora a precizat că partea vătămată nu era hi declaraţia sa de la urmărirea penală martora nu precizează nii ie acest episod, iar partea vătămată arată că ea nu a fost la magazin. Pe de altă parte, martora V N, vânzătoarea relatează aceeaşi situaţia ca T M la instanţă, şi anume că toţi trei au venit la magazin.

La toate acestea se adaugă faptul că la ultimul termen de judecată pa vătămată B R a venit şi a precizat instanţei că B M a plecat cu un văr i

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că probele administrate în cauză nu duc la concluzia vinovăţiei inculpatului, pentru această faptă, întrucât acestea sunt contradictorii prin ele însele şi nu se coroborează. Art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, instituie în favoarea inculpatului prezumţia de nevinovăţie, care nu este anulată decât prin certitudinea dovedită a vinovăţiei acestuia. Dacă probele administrate de acuzare nu au un conţinut cert, dacă nu sunt decisive, complete, dacă ele lasă o nesiguranţă în privinţa vinovăţiei inculpatului, atunci se aplică principiul potrivit căruia „orice îndoială este în favoarea acuzatului" (in dubio pro reo). Această regulă constituie un complement necesar, o manifestare şi o expresie a prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în materia probaţiunii.

Interesele superioare sociale ale înfăptuirii justiţiei penale presupun ca o hotărâre de condamnare să nu se bazeze pe probabilitate ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, adică pe

credinţa izvorâtă din dovezile administrate în cauză că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor. Ori în cazul de faţă probele nu pot duce la concluzia vinovăţiei inculpatului, privind fapta de lipsire de libertate în mod ilegal.

Cu privire la fapta de ultraj instanţa reţine recunoaşterea inculpatului şi coroborarea acestei probe cu depoziţiile martorilor T M şi L M şi cu declaraţiile părţilor vătămate, astfel că este neîndoielnic faptul că inculpatul a lovit partea vătămată G M cu un par peste umăr, iar apoi 1-a fugărit cu o coasă. Această situaţie de fapt, este de altfel singura cu privire la care toate probele din dosar se coroborează, şi conduc spre aceeaşi concluzie.

Instanţa apreciază că din analiza probelor că inculpatul a săvârşit această faptă dedusă judecăţii, respectiv o faptă prevăzută de legea penală care prezintă pericolul social al unei infracţiuni, săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei motiv pentru care o va califica drept infracţiune, şi va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea. La dozarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului şi împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Se va avea de asemenea în vedere şi persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu, iar din fişa cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat pentru o întreagă serie de furturi de arbori, şi chiar pentru încă un ultraj. Instanţa apreciază că faptele deduse judecăţii privită în ansamblul trecutului infracţional al inculpatului denotă o persistenţă în astfel de comportamente, fapt ce va fi avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei.

Tot raportat la considerentele de mai sus, instanţa apreciază că scopul preventiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins doar cu privare de libertate, cu atât mai mult cu cât în cauză sunt incidente prevederile art. 37 lit. b Cod penal.

In baza art. 350 Cod procedură penală va menţine starea de arest preventiv a inculpatului.

In baza art. 88 Cod penal va deduce din durata pedepsei durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 23.09.2010 ora 17,50 la zi.

Sub aspectul laturii civile instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile acordării de despăgubiri, respectiv există un prejudiciu, o faptă prejudiciabilă, legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăţia făptuitorului, precum şi condiţia suplimentară a constituirii de parte civilă, motiv pentru care în baza art. 14, 346 Cod procedură penală şi 998-999 Cod civil va

obliga inculpatul către partea civilă G M la daune morale, solicitare pe care instanţa o apreciază pe deplin justificată. Este incontestabilă suferinţa părţii vătămate care a suportat o lovitură cu un obiect contondent în spate, da faţă cu o mulţime de persoane,în condiţiile în care se deplasase acolo în calitatea sa oficială. Cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, în raport cu consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării. In cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Va dispune plata onorariului apărătorilor din oficiu în cuantum de 200 lei, către Baroul Bacău, pentru avocat Ş D din fondurile Ministerului de Justiţie, pentru cercetarea judecătorească şi 200 lei pentru P R pentru urmărirea penală.

In baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, va obligă inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei onorarii avocaţi.

Domenii speta

Spete similare