Dare de mită

Sentinţă penală 286 din 14.11.2018


Prin încheierea penală nr. 286 din camera de consiliu din 14 noiembrie 2018 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad,  în baza art. 345 Cod procedură penală admite excepţia invocată din oficiu de Judecătorul de cameră preliminară şi admite în parte cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii ARA, EFW, SH, DM, SM, NR personal şi prin avocat T… din Baroul Arad şi în consecinţă:

Dispune excluderea declaraţiilor numiţilor PL, şi TAEK, audiaţi ca inculpaţi în cauză.

Constată nelegalitatea întocmirii rechizitoriului Parchetul de pe lângă ÎCCJ– Secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul nr. …/P/2018 în sensul nedescrierii faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) Cod procedură penală, dispune comunicarea prezentei încheieri, procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ– Secţia de urmărire penală şi criminalistică urmând ca acesta să procedeze în conformitate cu dispoziţiile art.  345 alin. (3) Cod procedură penală, respectiv să comunice în termen de 5 zile dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Respinge celelalte cereri şi excepţii invocate de inculpaţii ARA, EFW, SH, DM, SM, NR personal şi prin avocat T… din Baroul Arad.

În motivarea acestei încheieri, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

La data de 18.09.2018, Tribunalul Arad a fost sesizat cu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă ÎCCJ– Secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul nr. 312/P/2018, prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii SM, ARA, EFW şi MH, plasaţi sub control judiciar şi inculpaţii SH, DM, SM, NR, cercetaţi în stare de libertate, toţi pentru săvârşirea  infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 din codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

La dosar au fost ataşat dosarul nr. …/P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală Judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

La data de ….2015, procurori din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - Secţia de urmărire penală şi criminalistică s-au sesizat din oficiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită şi respectiv de dare de mită, prev. de art. 289 şi art. 290 din Cod penal, de către cadre didactice /decizionali ai Universităţii AV din Arad care pretind /acceptă foloase materiale pentru a facilita promovarea examenelor de an/ licenţă de către studenţi; din procesul verbal din data de ...2016 a reieşit faptul că unele cadre didactice din cadrul Facultăţii de Medicină şi a Facultăţii de Medicină Dentară a Universităţii VG din Arad fraudează examenele la diferite discipline pe care le predau.

Prin ordonanţa nr. …/P/2015 din ….2015 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad; prin adresa nr.831/P/2015 din ….2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat preluarea dosarului.

Prin ordonanţa nr. …/C/2015 din data de 24.09.2015 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, s-a dispus preluarea dosarului nr. …/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad de către procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ; în acest mod s-a constituit dosarul cu numărul …/P/2015.

În dosarul numărul …/P/2015 au fost încheiate un număr de 26 acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, iar prin ordonanţa din data de ….2018 s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de mai mulţi studenţi şi obligarea acestora la prestarea de muncă în folosul comunităţii, dar şi disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-o cauză separată care a fost înregistrată pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă prev. de art. 289- 292 Cod penal de către inculpaţii şi suspecţii din prezenta cauză ,dar şi faţă de celelalte persoane menţionate, cu excepţia celor pentru care s-au dispus soluţii sau s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Dosarul nou format a fost înregistrat sub numărul …/P/2018 pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, dosar în care se efectuează cercetări şi faţă de inculpaţii SM M, SH, DM, SM, ARA, EFW, NR, DE şi AOH.

Prin ordonanţa din data de ….2015 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunilor de  luare de mită, faptă prev. de art. 289 alin. (1) C. Pen. rap la art. 6 din legea nr. 78/2000 , dare de mită, faptă prev. de art. 290 alin. (1) C. Pen., rap la art. 6 din legea nr. 78/2000 , trafic de influenţă , faptă prev. de art. 291 alin. 1 din C.p rap la art. 6 din legea nr. 78/2000 şi cumpărare de influenţă, faptă prev. de art. 292 alin. 1 din C.p.  rap la art. 6 din legea nr. 78/2000.

Pentru documentarea activității infracționale, la data de ….2017, s-a dispus introducerea în cauză a colaboratorului cu identitate reală ESI, care a fost autorizat, prin orodonanța din data de ….2018 să desfășoare unele activități potrivit art. 148, art. 150 din Cpp

Prin ordonanța din data de ….2017 s-a dispus extinderea  urmăririi penale şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de :AM, SH, DE, DM, SM, AOH, ARA, MH, EFW Și NR sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 din codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanța din data de ….2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de SM sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 din codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

Prin ordonanţele din data de ….2018 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de SM, AM, SH, DM, SM, ARA, MH, EFW Și NR.

Analizând excepţia invocată din oficiu privind lipsa calităţii de martor a persoanelor care au avut calitatea de inculpat în cauză, chiar dacă soluţionarea cauzei faţă de aceştia a fost disjunsă, respectiv declaraţiile date de numiţii PL şi TAEK care au avut calitatea de inculpaţi şi care au fost audiaţi în această calitate, cauzele lor fiind soluţionate prin acord de recunoaştere a vinovăţiei, Judecătorul de cameră preliminară va admite excepţia şi va dispune excluderea din probatoriu a declaraţiilor numiţilor PL şi TAEK.

Judecătorul de cameră preliminară constată că PL şi TAEK au avut la data audierii ca martori în această cauză, calitatea de inculpaţi, fiind cercetaţi pentru infracţiuni aflate în legătură cu prezumatele infracţiuni comise de inculpaţii trimişi în judecată, însă ca urmare a încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, s-a disjuns partea ce-i privea pe cei doi martori, aceştia fiind ulterior trimişi în judecată şi condamnaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. 1 cod procedură penală, părţile şi subiecţii principali nu pot fi audiaţi ca martori.

Martorii arătaţi anterior au avut calitatea de inculpaţi pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită (TA), respectiv luare de mită (PL), inculpaţii din prezenta cauză fiind trimişi în judecată tocmai pentru dare de mită, beneficiarul fiind PL, iar TA având calitate de complice.

În această situaţie, apreciem că dispoziţiile legale indicate anterior sunt aplicabile, chiar dacă inculpaţii nu sunt judecaţi în acelaşi dosar şi având în vedere că urmărirea penală a fost efectuată pentru toţi, în faza iniţială, în acelaşi dosar, neavând relevanţă disjungerile dispuse.

Analizând cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii ARA, EFW, SH, DM, SM, NR prin apărător, prin care se invocă nulitatea absolută a rechizitoriului motivat de necompetenţa materială a PÎCCJ în efectuarea cercetărilor, raportat la dispoziţiile art. 36 Cod procedură penală, precum şi restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale având în vedere imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor supuse judecăţii, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

Verificarea legalităţii sesizării instanţei presupune examinarea de către judecătorul de cameră preliminară dacă rechizitoriul a fost întocmit de către un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde menţiunile prev. de art. 328 Cod procedură penală, dacă sunt descrise toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele şi cu privire la toţi inculpaţii şi dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeinicei.

Cu privire la invocata nelegalitate a rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 346 alin. 3 lit. a cod procedură penală, respectiv, ne aflăm în situaţia în care stabilirea obiectului sau limitelor judecăţii să fie imposibilă. Totodată, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul nu cuprinde datele referitoare la faptă şi încadrarea juridică.

Rechizitoriul constituie fundamentul pe care se sprijină judecata, în limitele configurate prin dispoziţiile art. 371 Cod procedură penală. Actul de sesizare a instanţei trebuie să cuprindă : descrierea clară şi completă a faptelor şi împrejurărilor extrase pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, analiza efectivă a tuturor mijloacelor de probă şi motivarea deciziilor de reţinere ori de înlăturare a acestora, încadrarea riguroasă în drept a faptelor reţinute, soluţionarea motivată a celorlalte aspecte ce contribuie la buna desfăşurare a procesului penal. Rechizitoriul, fiind actul de sesizare a instanţei, de îndeplinirea acestor condiţii depinde însăşi legalitatea sesizării.

Modul de redactare şi întocmire a rechizitoriului trebuie să fie clar atât sub aspectul structurării expunerilor, cât şi al rigorii argumentelor, în cazul unor carenţe de substanţă, consecinţa directă şi imediată fiind aceea a negării a însăşi echităţii procedurilor.

C.E.D.O.  a decis că există o legătură evidentă între dispoziţiile cuprinse în art. 6 paragraf 1 lit.a şi cele din art. 6 paragraf 3 lit.b, că este necesar ca autorităţile naţionale să depună o maximă diligenţă cu privire la modul în care se face notificarea acuzaţiei de către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală. Începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală şi juridică a învinuirii ce i se aduce.

În jurisprudenţa sa, Curtea de la Strassbourg a explicat ce se înţelege prin „cauză” şi natura acuzaţiei aduse împotriva unei persoane, în hotărârea din 24 octombrie 1996 privind cauza De T.Torres contra Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzaţiei, la calificarea juridică a acestora, precum şi la circumstanţele agravante existente iar informarea în mod amănunţit asupra faptelor imputate şi încadrarea juridică a acestora, nu ar trebui, în nici un caz, să fie ulterioară dispoziţiei de trimitere în judecată.

O informare precisă şi completă cu privire la faptele care se impută acuzatului şi a calificării juridice reprezintă o condiţie esenţială pentru echitatea procedurilor judiciare şi, prin urmare, aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esenţiale.

Având în vedere importanţa pe care o prezintă rechizitoriul ca act de sesizare a instanţei, legea a acordat o atenţie deosebită reglementării şi formei acestuia. Formularea acuzaţiilor prin rechizitoriu într-o manieră deficitară erodează însăşi baza noţiunii de drept la apărare, care devine astfel un drept teoretic şi iluzoriu, iar nu unul concret şi efectiv, aşa cum impune jurisprudenţa CEDO în materie. Inculpaţii vor fi puşi în situaţia de a răspunde unor acuzaţii vagi amestecate, încât ar face imposibilă o apărare efectivă.  .

Constituţia şi legislaţia naţională procesual penală – art. 10 Cod procedură penală – precum şi reglementarea comunitară (art.6 paragraf 3 lit.a CEDO) consfinţesc dreptul fiecărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

Cuvintele „cheie” ale acestor texte, care dau substanţă acestui drept sunt „ a informa” şi „a înţelege”. Limbajul juridic este, de cele mai multe ori, ermetic pentru cei fără studii de specialitate. Din conţinutul unui rechizitoriu inculpatul va înţelege, numai în cazul în care sunt expuse în mod corespunzător, care sunt faptele reţinute în sarcina sa, probele din care rezultă săvârşirea lor şi argumentele pentru care aceste fapte au fost considerate infracţiuni. Activitatea infracţională se împleteşte în mod curent cu fapte care nu au semnificaţie juridică, dar care fac parte din viaţa obişnuită a celor implicaţi. Simpla redare a acestora fără argumente legate de încadrarea lor în tipicitatea faptei, nu constituie o reală informare asupra acuzaţiei.

Potrivit art.371Cod procedură penală judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei. Actul de sesizare al instanţei este reglementat de art. 329 Cod procedură penală şi acesta este rechizitoriul al cărui conţinut este stabilit prin art. 328 Cod procedură penală, urmând a fi verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către prim procurorul parchetului.

Prin urmare, cu ocazia verificării instanţei, Judecătorul de cameră preliminară cenzurează regularitatea actului de sesizare, veghind ca acesta să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, celelalte aspecte ce ţin de fondul cauzei putând fi cenzurate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Una din condiţiile de bază a rechizitoriului este acee3a de a descrie clar faptele de care este acuzat inculpatul.

Prin urmare, se reține că, în principiu, rechizitoriul trebuie să cuprindă o descriere într-o manieră rezonabilă a faptelor reținute în sarcina inculpatului, întrucât potrivit art. 371 C.pr.pen., judecata se va mărgini la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare.

Judecata pe fond nu se poate desfășura decât dacă rechizitoriul descrie într-o manieră clară, inteligibilă și concisă faptele pe care se presupune că inculpatul le-a săvârșit, astfel încât instanța de judecată să înțeleagă de la început în ce constă învinuirea adusă, să poată oferi lămuriri și explicații inculpatului la începutul fazei de judecată potrivit art. 374 alin. (2) C.pr.pen. și totodată să poată aprecia în condițiile art. 100 alin. (4) lit. a) și b) din același cod, dacă eventualele cereri formulate de inculpat pentru administrarea unor noi probe sunt întemeiate (evaluare care presupune o înțelegere deplină a obiectului probațiunii în raport cu faptele ce se tind a se dovedi).

Cu privire la inculpaţii AM, SH, DE, DM, SM, AOH, ARA, MH şi EFW şi NR, se reţine în rechizitoriu că au dat câte 150 euro pentru promovarea examenului susţinut cu inculpatul P,  bani care au fost dați direct lui TAEK sau prin intermediul unuia din cei trei colegi, respectiv, ARA, DE şi EFW.

Apreciem că pentru a avea o imagine clară a stării de fapt, procurorul trebuia să indice cu privire la fiecare inculpate, modalitatea în care a remis banii şi anume care dintre ei au dat bani direct inculpatului TA şi care au dat, prin intermediar, aceşti bani, cu indicarea intermediarului.

În lipsa acestor menţiuni, instanţa se află în imposibilitatea de a stabili starea de fapt avută în vedere, fiind pusă în situaţia de a analiza cu privire la fiecare inculpate, ce variantă ar fi cea reală.

În lipsa unor asemenea descrieri, nici inculpaţi nu pot să-şi facă o apărare clară, fiind astfel lipsiţi de un proces echitabil.

Din aceste considerente, în baza art. 345 Cod procedură penală va admite excepţia invocată din oficiu de Judecătorul de cameră preliminară şi va admite în parte cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii ARA, EFW, SH, DM, SM, NR personal şi prin avocat T.. din Baroul Arad şi în consecinţă:

Va dispune excluderea declaraţiilor numiţilor PL şi TAEK, audiaţi ca inculpaţi în cauză.

Va constata nelegalitatea întocmirii rechizitoriului Parchetul de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul nr. 312/P/2018 în sensul nedescrierii faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii.

conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) Cod procedură penală, va dispune comunicarea prezentei încheieri, procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică urmând ca acesta să procedeze în conformitate cu dispoziţiile art.  345 alin. (3) Cod procedură penală, respectiv să comunice în termen de 5 zile dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară urmează a respinge celelalte cereri şi excepţii invocate de inculpaţii ARA, EFW, SH, DM, SM, NR, personal şi prin avocat T din Baroul Arad.

Prin încheierea penală nr. 341 din camera de consiliu din 18 decembrie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad,  în baza art. 346 alin.3 lit. a Cod procedură penală restituie cauza la procuror în vederea refacerii rechizitoriului din 27.08.2018, dat în dosarul nr. …/P/2018 întocmit de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, privind pe inculpaţii SM, ARA, EFW şi MH, plasaţi sub control judiciar şi inculpaţii SH, DM, SM, NR, cercetaţi în stare de libertate, toţi pentru săvârşirea  infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 din codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, conform considerentelor prezentei încheieri.

Dispune excluderea declaraţiilor de martor a numiţilor PL şi TAEK,  audiaţi anterior ca inculpaţi în cauză.

În motivarea acestei încheieri, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Constată că, prin încheierea nr. 286/14.11.2018 dată de Judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. …/2018/a1, în baza art. 345 Cod procedură penală a fost admisă excepţia invocată din oficiu de Judecătorul de cameră preliminară şi admise în parte cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii ARA, EFW, SH, DM, SM, NR personal şi prin avocat T din Baroul Arad şi în consecinţă s-a dispus excluderea declaraţiilor numiţilor PL şi TAEK, audiaţi ca inculpaţi în cauză.

S-a constatat nelegalitatea întocmirii rechizitoriului Parchetul de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul nr. 312/P/2018 în sensul nedescrierii faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea prezentei încheieri, procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică urmând ca acesta să procedeze în conformitate cu dispoziţiile art.  345 alin. (3) Cod procedură penală, respectiv să comunice în termen de 5 zile dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Au fost respinse celelalte cereri şi excepţii invocate de inculpaţii ARA, EFW, SH, DM, SM, NR personal şi prin avocat Traian Stanca din Baroul Arad.

Încheierea a fost comunicată procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dovada de comunicare fiind semnată la data de 23.11.2018.

Procurorul a arătat că îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

Referitor la neregularitatea actului de sesizare constatată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Arad, reţine următoarele:

Legea nu conţine prevederi explicite privind actul procedural prin care, în temeiul art. 345 alin.3 Cod procedură penală, procurorul remediază diferitele tipuri de neregularităţi ale actului de sesizare şi prin care comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

Astfel cum rezultă din prevederile art. 345 alin.2 Cod procedură penală, dispoziţia iniţială de trimitere în judecată era cuprinsă într-un act procedural care a fost constatat de judecătorul de cameră preliminară ca fiind neregulamentar întocmit. Prin urmare, pentru ca instanţa să fie legal investită, trebuie să existe o confirmare a procurorului că solicită în continuare tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru faptele cercetate în cadrul urmăririi penale. Iar această solicitare nu poate fi făcută decât printr-un act regulamentar întocmit. Cum Codul de procedură penală prevede că rechizitoriul este singurul act prin care procurorul rezolvă o cauză şi dispune trimiterea în judecată, înseamnă că menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată nu se poate face decât prin acelaşi tip de act, un rechizitoriu. Din moment ce primul rechizitoriu a fost constatat ca fiind neregulamentar întocmit, singura soluţie este de a fi întocmit şi emis acelaşi rechizitoriu „completat”, care să conţină remedierea aspectelor constatate ca neregulamentare de către judecătorul de cameră preliminară. 

În faza de urmărire penală, o cauză penală nu poate fi rezolvată decât prin rechizitoriu, atunci când se dispune trimiterea în judecată. O ordonanţă poate fi emisă, în condiţiile art. 327 lit. b Cod procedură penală, doar dacă procurorul clasează sau renunţă la urmărire penală. Prin ordonanţă se pune în mişcare acţiunea penală faţă de o persoană, dar numai prin rechizitoriu acea persoană este trimisă în judecată. Aceste efecte diferite pe care le au actele emise de procuror conduc, de asemenea, la concluzia că singurul act procedural şi procesual prin care procurorul poate realiza remedierea rechizitoriului dispusă de judecătorul de cameră preliminară, atunci când avem în vedere momentul procesual al trimiterii în judecată, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, nu poate fi decât rechizitoriul.

Pe de altă parte, rechizitoriul constituie fundamentul pe care se sprijină judecata, în limitele configurate prin dispoziţiile art. 371 Cod procedură penală. Actul de sesizare al instanţei trebuie să cuprindă: descrierea clară şi completă a faptelor şi împrejurărilor extrase pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, analiza efectivă a tuturor mijloacelor de probă şi motivarea deciziilor de reţinere sau de înlăturare a acestora, încadrarea riguroasă în drept a faptelor reţinute, soluţionarea motivată a celorlalte aspecte ce contribuie la buna desfăşurare a procesului penal. Rechizitoriul, fiind actul de sesizare a instanţei, de îndeplinirea acestor condiţii depinde însăşi legalitatea sesizării. Modul de redactare şi întocmire a rechizitoriului trebuie să fie clar atât sub aspectul structurării expunerilor, cât şi al rigorii argumentelor, în cazul unor carenţe de substanţă, consecinţa directă şi imediată fiind aceea a negării a însăşi echităţii procedurilor.

Instanţa de la Strassbourg a decis că există o legătură evidentă între dispoziţiile cuprinse în art. 6 paragraf 1 lit.a şi cele din art. 6 paragraf 3 lit.b, că este necesar ca autorităţile naţionale să depună o maximă diligenţă cu privire la modul în care se face notificarea acuzaţiei către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală. Începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală şi juridică a învinuirii ce i se aduce.

În jurisprudenţa sa, Curtea de la Strasbourg a explicat ce se înţelege prin „cauză” şi natura acuzaţiei aduse împotriva unei persoane, în Hotărârea din 24.10.1996 privind cauza De T.Torres contra Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzaţiei, la calificarea juridică a acestora, precum şi la circumstanţele agravante existente, iar informarea în mod amănunţit asupra faptelor imputate şi încadrarea juridică a acestora, nu ar trebui, în nici un caz, să fie ulterioară dispoziţiei de trimitere în judecată.

O informare precisă şi completă cu privire la faptele care se impută acuzatului şi a calificării juridice reprezintă o condiţie esenţială pentru echitatea procedurilor judiciare şi prin urmare, aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esenţiale.

Având în vedere importanţa pe care o prezintă rechizitoriul ca act de sesizare a instanţei, legea a acordat o atenţie deosebită reglementării şi formei acestuia. Formularea acuzaţiilor prin rechizitoriu într-o manieră deficitară erodează însăţi baza noţiunii de drept la apărare, care devine astfel un drept teoretic şi iluzoriu, iar nu unul concret şi efectiv, aşa cum impune jurisprudenţa CEDO, în materie. Inculpaţii vor fi puşi în situaţia de a răspunde unor acuzaţii vagi, amestecate, încât ar face imposibilă o apărare efectivă.

În raport de argumentele prezentate în încheierea penală nr. 286 din camera de consiliu din 14.11.2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, consideră că inculpaţii nu trebuie puşi în situaţia de a reconstitui acuzarea şi probele pe care se întemeiază prin rearanjarea, în sistem puzzle, a rechizitoriului integral.

Constituţia şi art. 10 Cod  procedură penală, precum şi reglementarea comunitară - art. 6 paragraf 3 lit.a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, consfinţesc dreptul oricărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

Din conţinutul unui rechizitoriu inculpatul va înţelege, numai în cazul în care sunt expuse în mod corespunzător, care sunt faptele reţinute în sarcina sa, probele din care rezultă săvârşirea lor şi argumentele pentru care aceste fapte au fost considerate infracţiuni.

Activitatea infracţională se împleteşte în mod curent cu fapte care au semnificaţie juridică, dar care fac parte din viaţa obişnuită a celor implicaţi. Simpla redare a acestora, fără argumente legate de încadrarea lor în tipicitatea faptei, nu constituie o reală informare asupra acuzaţiei.

Dacă, însă, neregularităţile se îndreaptă printr-un act separat, expunerile cuprinse în acesta, lămuririle ulterioare, vor trebui integrate, prin efortul logic al inculpatului, în descrierea iniţială a faptelor. Emiterea a două acte distincte în care sunt descrise faptele (în speţă - rechizitoriul şi adresa procurorului), adânceşte caracterul ambiguu, imprecis al rechizitoriului, iar înţelegerea acuzaţiilor aduse poate deveni dificilă pentru cei deferiţi justiţiei. 

Pornind de la aceste considerente, Judecătorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin.3 lit. a Cod procedură penală va dispune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii rechizitoriului privind pe inculpaţi, conform considerentelor prezentei încheieri.

Împotriva acestei încheieri penale a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, apreciind că încheierea penală atacată este nelegală pentru greşita constatare a nelegalităţii rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă ÎCCJ în dosarul nr. 312/P/2018 în sensul nedescrierii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în realitate faptele imputate acestora fiind relatate de o manieră rezonabilă, clară şi inteligibilă, cu precizarea succesiunii actelor materiale, a circumstanţelor în care au fost săvârşite, a condiţiilor de timp şi de loc, cu indicarea încadrării juridice corespunzătoare într-o modalitate aptă să delimiteze cu exactitate obiectul judecăţii şi să învestească legal instanţa de judecată, starea de fapt prezentată fiind cea reţinută şi asumată ca probată de procuror.

S-a mai arătat că apare ca fiind greşită restituirea cauzei la procuror de către instanţă cu argumentul că remedierea neregularităţilor constatate prin încheierea intermediară nu putea fi realizată decât prin acelaşi tip de act, respectiv acelaşi rechizitoriu completat care să cuprindă şi refacerea împrejurărilor constatate ca neregulamentare de către judecătorul de cameră preliminară.

S-a apreciat ca fiind greşită excluderea din probaţiune prin încheierea intermediară nr. 286 din 14.11.2018 a declaraţiilor date de PL şi TAEK în calitate de inculpaţi, pe de o parte probele înlăturate fiind administrate în conformitate cu legea iar pe de altă parte nefiind invocată o excepţie referitoare la nelegalitatea depoziţiilor de inculpaţi, cea ridicată de judecătorul de cameră preliminară vizând „lipsa calităţii de martor a persoanelor care au avut calitatea de inculpat”.

Procurorul a arătat că este greşită excluderea din probaţiune prin încheierea nr. 341 din 18.12.2018 a declaraţiilor de martor a numiţilor PL şi TAEK, aceştia nefiind audiaţi niciodată în cursul urmăririi penale într-o asemenea calitate, aşa încât dispoziţia de excludere este lipsită de obiect şi contravine celei anterioare, materializată în încheierea intermediară, deşi între cele două dispoziţii ar fi trebuit să existe o strictă corespondenţă.

Prin încheierea penală nr. 2 /CO/CP din Camera de consiliu din 11 ianuarie 2019 completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara,  în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p. admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierilor penale nr. 286 din 14.11.2018 şi nr. 341 din 18.12.2018 pronunţate în dosarul nr. …/108/2018/a1 de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad.

Desfiinţează integral încheierea penală nr. 286 din 14.11.2018 şi în parte încheierea penală nr. 341 din 18.12.2018, ambele pronunţate în dosarul nr. …/2018/a1 de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad şi rejudecând:

În baza art. 345 al. 1 C.p.p., respinge cererile şi excepţiile invocate de instanţă din oficiu şi de către inculpaţii ARA, EFW, SH, DM, SM, NR.

În temeiul art. 345 al. 1 C.p.p., art. 346 al. 1, 2 C.p.p., constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. …/P/2018 din data de 27.08.2018 emis de Parchetul de pe lângă ÎCCJ- Secţia de urmărire penală şi criminalistică – Bucureşti, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii: SM, ARA, EFW, MH, SH, DM, SM, NR, toţi pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În motivarea acestei încheieri, completul de la instanţa de control judiciar a constatat că, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este fondată, pentru următoarele considerente.

Din examinarea întregului material de urmărire penală aflat la dispoziţie, se poate observa că prin rechizitoriul întocmit la data de 27.08.2018 în dosarul nr. …/P/2018 de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, inculpaţii SM, ARA, EFW, MH, SH, DM, SM, NR au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinându-se în fapt că în calitate de studenţi în anul III la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universităţii VG din Arad, în cursul lunii iunie 2017 au remis direct sau prin intermediar, sume de câte 200 sau 400 euro fiecare cadrului didactic PL, pentru a îndeplini un act contrar atribuţiilor de serviciu, respectiv pentru a-i declara promovaţi la examenul restant din data de ….2017 la disciplina „Morfopatologie”, semestrul I şi II, cadrul didactic procedând astfel la promovarea studenţilor.

Conform disp. art. 342 C.p.p. obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

De asemenea, în cadrul acestei analize judecătorul de cameră preliminară va verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 328 C.p.p., dacă rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, dacă cuprinde în mod corespunzător menţiunile prev. de art. 286 al. 2 C.p.p., datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prev. la art. 330-331 C.p.p., dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi dacă rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii de către procurorul ierarhic superior.

Lecturând întregul material de urmărire penală existent la dosarul cauzei, instanţa constată că în speţa de faţă procurorul care a întocmit actul de sesizare a instanţei a respectat toate condiţiile impuse de legea procesual penală, indicând în rechizitoriu toate elementele prevăzute de art. 328 C.p.p. în raport cu disp. art. 286 al. 2 C.p.p., acesta limitându-se la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, încadrarea juridică faptei, cuprinde în mod corespunzător menţiunile obligatorii prevăzute de lege, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei, rechizitoriul fiind verificat sub aspectul legalităţii de către procurorul şef de Secţie urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Se poate constata că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a constatat două aspecte de nelegalitate a rechizitoriului, respectiv că acesta nu cuprinde datele referitoare la faptă şi încadrarea juridică şi nelegalitatea declaraţiilor de inculpat şi martor a numiţilor PL şi TAEK, motiv pentru care a dispus excluderea acestor declaraţii şi în consecinţă a restituit cauza la procuror în vederea refacerii rechizitoriului, potrivit disp. art. 346 al. 3 lit. a C.p.p.

Analizând cele două aspecte de nelegalitate constatate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, Curtea apreciază că acestea nu reprezintă aspecte de nelegalitate, aşa cum a stabilit prima instanţă, pentru următoarele considerente.

Din simpla consultare a rechizitoriului se poate constata că faptele imputate inculpaţilor sunt descrise în mod clar, inteligibil, cuprinzând toate elementele necesare raportat la tipicitatea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor opt inculpaţi, stabilindu-se în mod expres inclusiv încadrarea juridică a faptelor, acest aspect fiind tratat într-un capitol întreg din rechizitoriu intitulat „Încadrarea juridică şi alte probleme de drept” cu trimitere la fapta fiecărui inculpat în parte, iar încadrarea juridică a activităţii infracţionale stabilite pentru fiecare inculpat fiind precizată şi în dispozitivul rechizitoriului în secţiunea consacrată dispoziţiilor de trimitere în judecată a inculpaţilor, diferenţiat, în raport de instituirea sau nu a măsurii preventive a controlului judiciar.

Trebuie remarcat faptul că procurorul a descris cu suficientă precizie elementele, împrejurările de fapt, dar şi referirile necesare, argumentele aduse cu privire la încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor circumscrisă normei de incriminare, procurorul indicând circuitul de remitere a banilor, aspect esenţial pentru tipicitatea infracţiunii de dare de mită care ilustrează latura obiectivă a infracţiunii şi alte aspecte esenţiale legate de latura obiectivă a infracţiunii, elemente de natură subiectivă care vizează forma de vinovăţie, făcându-se trimiteri în acelaşi timp la elemente probatorii.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a apreciat că rechizitoriul nu cuprinde în mod clar şi complet aspectul legat de modalitatea concretă şi condiţiile de timp în care fiecare dintre inculpaţi ar fi înmânat sumele de bani către intermediarul TAEK, direct sau indirect, prin unul din cei trei inculpaţi care au iniţiat contactul cu intermediarul, însă această chestiune a fost lămurită în cuprinsul rechizitoriului, întrucât pe lângă descrierea explicită a faptei reţinute în sarcina fiecărui inculpat pe tiparul infracţional al dării sumelor de bani (student – intermediar – profesor), au fost redate şi reproduceri amănunţite în text din declaraţiile intermediarului TAEK şi a beneficiarului sumelor de bani PL, tocmai pentru a fi evidenţiate detalii legate de activitatea infracţională (inclusiv aspecte legate de condiţiile de timp şi loc), constituind astfel o expunere completă şi explicită a întregului tablou infracţional.

În aceste condiţii, se poate constata că actul de sesizare a instanţei corespunde criteriilor stabilite prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul dreptului acuzatului de a fi informat în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiilor aduse împotriva sa, neputându-se susţine că în prezenta cauză inculpaţilor li s-ar fi încălcat acest drept, raportat la explicaţiile arătate mai sus, aceştia având posibilitatea de a-şi formula apărări fără nici un fel de dificultate, fiind respectate toate garanţiile procesuale prevăzute de legile în vigoare.

De altfel, se poate observa că încheierile atacate pronunţate de Tribunalul Arad, cuprind mai degrabă aspecte teoretice, fără a analiza cu rigurozitate aspectele criticate privind lipsa elementelor necesare legate de descrierea faptelor presupus a fi săvârşite de cei opt inculpaţi, argumentele folosite fiind lipsite de pertinenţă şi nu pot sta la baza unei soluţii de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Celălalt element pentru care s-a dispus de către Tribunalul Arad restituirea cauzei la procuror îl reprezintă excluderea declaraţiilor de martor şi de inculpat a numiţilor PL şi TAEK, întrucât potrivit celor susţinute de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă se impune stabilirea lipsei calităţii de martor a acelor persoane care au avut calitatea de inculpat în cauză, despre această chestiune fiind făcute puţine referiri şi acelea oarecum confuze, în condiţiile în care prin încheierea nr. 286 din 14.11.2018 s-a dispus excluderea declaraţiilor numiţilor  PL şi TAEK, audiaţi ca inculpaţi în cauză, iar prin încheierea penală nr. 341 din 18.12.2018 s-a dispus excluderea declaraţiilor de martor a celor doi, dispoziţii relativ neclare, inclusiv raportat la modalitatea de argumentare a acestor soluţii.

Este evident însă că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad s-a referit la art. 115 al. 1 C.p.p. care prevede regula capacităţii oricărei persoane de a fi audiată în calitate de martor în cadrul procesului penal, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali, întrucât aceştia din urmă ar avea un interes substanţial în modul de soluţionare a cauzei şi astfel nu pot fi consideraţi observatori imparţiali ai faptelor deduse judecăţii.

În speţa de faţă, în prezentul moment procesual, nu avem de-a face cu o asemenea situaţie întrucât inculpaţii PL şi TAEK au fost audiaţi în cursul urmăririi penale în calitate de suspecţi şi inculpaţi, existând cu privire la aceştia hotărâri definitive de condamnare într-un alt dosar disjuns, însă în prezentul dosar cele două persoane mai sus arătate nu au fost audiate în calitate de martori în cursul urmăririi penale, fiind doar propuse pentru a fi audiate în această calitate în citativul rechizitoriului, nepunându-se problema ca, aceste două persoane să fi fost audiate în prezentul dosar de urmărire penală atât în calitate de martori, cât şi în calitate de inculpaţi, motiv pentru care nu se poate pune problema incidenţei disp. art. 115 al. 1 C.p.p.

În acest context, apare ca fiind complet nelegală excluderea din materialul de urmărire penală a declaraţiilor de inculpat ale numiţilor PL şi TAEK, calitate în care au fost ascultaţi anterior disjungerii cauzei, neexistând nici un fel de temei legal pentru a proceda într-o asemenea modalitate, neindicându-se, de altfel, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, un temei legal care să motiveze această dispoziţie.

Dispoziţia de mai sus, de restituire a cauzei la procuror, respectiv excluderea declaraţiilor inculpaţilor PL şi TAEK din materialul de urmărire penală, este lipsită de obiect câtă vreme aceştia nu au fost audiaţi în calitate de martori în cursul urmăririi penale, existând doar o propunere în acest sens conţinută în citativul rechizitoriului, astfel că în aceste condiţii problematica administrării în faza judecăţii a probelor propuse prin rechizitoriu excede competenţei judecătorului de cameră preliminară, această chestiune revenind judecătorului fondului cauzei care va încuviinţa sau nu audierea numiţilor PL şi TAEK în calitate de martori, respectiv dacă operează astfel disp. art. 115 al. 1 C.p.p., cu menţiunea că această chestiune invocată din oficiu a fost oarecum lămurită prin decizia nr. 17/2012 a ÎCCJ.

Potrivit disp. art. 346 al. 3 lit. a C.p.p. judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 al. 3 C.p.p., dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad uzând de aceste dispoziţii legale.

Instanţa de control judiciar apreciază că această soluţie arătată mai sus nu se justifică pentru nici unul din cele două motive invocate de Tribunalul Arad, pentru motivele arătate mai sus, întrucât rechizitoriul a fost întocmit într-o manieră completă raportat la dispoziţiile legale în materie şi nu se pune problema în cauză a incidenţei în această etapă procesuală a camerei preliminare a prev. art. 115 al. 1 C.p.p. cât timp numiţii PL şi TAEK nu au fost audiaţi în acest dosar în calitate de martori, ci doar propuşi prin citativul rechizitoriului în vederea audierii lor în această calitate, iar în aceste condiţii competenţa analizării legalităţii şi oportunităţii audierii celor doi va reveni judecătorului fondului cauzei.

De altfel, se poate observa că în prezenta speţă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a soluţionat în mod corect prin respingerea celorlalte excepţii şi cereri formulate de inculpaţi (care s-au referit la competenţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ), iar acestea nu au mai fost reluate în etapa contestaţiei întrucât inculpaţii nu au formulat contestaţie împotriva celor două încheieri penale atacate, fiind mulţumiţi de soluţia de restituire a cauzei la parchet în modalitatea prevăzută în dispozitivul încheierii nr. 341 din 18.12.2018 a Tribunalului Arad.