Acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui testament pentru lipsă discescernământ a testatorului

Reclamantul V. M. a chemat in judecata pe paratii V. A.  si D. E. pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a testamentului autentificat sub nr.94/16.01.1993  pentru lipsa de discernamant a testatoarei si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii a aratat ca  la data de 6 februarie 2003 a decedat defuncta V. F., avand ca mostenitori pe V. M. ,  V. A. si D.  E. .

In timpul vietii acesteia, defuncta V. F.  l-a instituit legatar universal pe paratul V. A. , conform testamentului autentificat sub nr.94/16.01.2003 si ca acest testament este lovit de nulitate absoluta in conditiile in care testatoarea era lipsita de discernamant.

In drept, si-a intemeiat actiunea pe disp.art.948 C.civil.

Prin  s.c. nr. 4 din 12.01.2009 a fost  respinsă acţiunea  motivându-se în esenţă că  pentru ca un act juridic civil sa fie incheiat in mod valabil este necesar ca hotararea de a incheia actul juridic civil manifestata in exterior(consimtamantul) sa provina de la o persoana  cu discernamant, in sensul ca actului juridic civil nu i se pot recunoaste efecte juridice-de a naste, modifica ori stinge raporturi juridice civile concrete- decat daca autorul lui putea sau trebuia sa aiba si puterea efectiva  de a aprecia, de a discerne consecintele juridice care se produc in baza acelui act.

Discernamantul este acea stare de fapt-de facto-fiind premisa naturala si psihomentala a capacitatii de exercitiu, legea prezumand, juris tantum,  existenta discernamantului juridic necesar incheierii actelor juridice civile pentru persoana fizica cu capacitate deplina de exercitiu.

Domenii speta

Spete similare