Fara titlu

Sentinţa civilă nr.573/19.10.2010, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.557/181/2010.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 10.06.2010 sub nr.557/181/2010, contestatoarea M. M., în contradictoriu cu intimaţii P. G., B.E.J.C. C. au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa  să se constate perimarea de drept a executării silite începute de B.E.J.C. C. conform dosarului de executare nr.6E/2008 la cererea creditorului  P. G. şi astfel să dispună desfiinţarea acestei executări. De asemenea, a solicitat obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că la data de 23.02.2008 a fost somată de B.E.J. C. C. să se supună sentinţei civile nr.524/27.06.2007 pronunţată de Judecătoria B. de A. în dosarul civil nr.1/181/2003 rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1731/R/11.12.2007 a T. M.. A precizat că la cererea creditorului P. G. s-a întocmit dosarul de executare silită nr.6E/2008. La data de 28.02.2008 a înaintat o notificare către B.E.J.C. C. prin care a arătat că înţelege să se supună într-totul sentinţei civile menţionate şi că nu a făcut şi nici nu va face vreun act prin care să încalce dispoziţiile hotărârii judecătoreşti, arătând totodată că şi casa atribuită lotului nr.4 este liberă, iar P. G. poate să intre în posesia ei când doreşte. A menţionat, că, cu toate acestea, executarea a continuat în sensul că, s-au mai întocmit unele procese-verbale şi unele adrese de prezentare a creditorului B.E.J.C. C., dar datorită faptului că,  în urma eliberării de către el a casei, creditorul poseda toate bunurile care i-au fost atribuite şi chiar mai multe, nu a mai manifestat interesul de a continua executarea silită. Astfel, de la ultimul act de executare, efectuat în dosarul de executare nr.6E/2008, au trecut mai mult de şase luni, fapt ce duce la perimarea de drept a executării silite începute.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile articolului 389 c.p.c.

În dovedire a depus la dosar: adresa nr.6/22.04.2009 a B.E.J.C. C., cererea de executare formulată de P. G., somaţia nr.6/2008, sentinţa civilă nr.346/01.06.2009 pronunţată de Judecătoria B. de A..

Intimatul P. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca fiind netemeinică.

Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:

Contestatoarea M. M., la data de 10.06.2010, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. de A. sub nr.557/181/2010, în contradictoriu cu intimaţii P. G., B.E.J.C. C. au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa  să se constate perimarea de drept a executării silite începute de B.E.J.C. C. conform dosarului de executare nr.6E/2008 la cererea creditorului  P. G. şi astfel să dispună desfiinţarea acestei executări, arătând că la data de 23.02.2008 a fost somată de B.E.J. C. C. să se supună sentinţei civile nr.524/27.06.2007 pronunţată de J. B. de A. în dosarul civil nr.1/181/2003 rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1731/R/11.12.2007 a T. M., că la cererea creditorului P. G. s-a întocmit dosarul de executare silită nr.6E/2008 iar la data de 28.02.2008 a înaintat o notificare către B.E.J.C. C. prin care a arătat că înţelege să se supună într-totul sentinţei civile menţionate şi că nu a făcut şi nici nu va face vreun act prin care să încalce dispoziţiile hotărârii judecătoreşti, arătând totodată că şi casa atribuită lotului nr.4 este liberă, iar P. G. poate să intre în posesia ei când doreşte şi că, cu toate acestea, executarea a continuat în sensul că, s-au mai întocmit unele procese-verbale şi unele adrese de prezentare a creditorului B.E.J.C. C., dar datorită faptului că,  în urma eliberării de către el a casei, creditorul poseda toate bunurile care i-au fost atribuite şi chiar mai multe, nu a mai manifestat interesul de a continua executarea silită, de la ultimul act de executare, efectuat în dosarul de executare nr.6E/2008, trecând mai mult de şase luni, fapt ce duce la perimarea de drept a executării silite începute.

Este binecunoscut faptul că, perimarea executării silite este o sancţiune procesuală care constă în stingerea executării silite ca urmare a lipsei îndelungate de stăruinţă a creditorului în încercarea de valorificare a dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Dispoziţiile  articolului 389 alin.1 c.p.c. prevăd că ” dacă creditorul a lăsat să treacă şase luni  de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”.

Dacă în cursul  termenului de perimare s-a îndeplinit un alt act de executare, acesta va avea efect înteruptiv de perimare şi, dacă după un asemenea act, executarea silită este lăsată din nou în nelucrare, un nou termen de perimare va începe să curgă, dacă actul întrerupător nu este urmat timp de şase luni de actele fireşti de executare care trebuia să-i urmeze.

Au efect întreruptiv de perimare atât actele efectuate de creditor cât şi cele îndeplinite de debitor, întrucât scopul este de a se realiza cât mai grabnic dispoziţiile titlului executoriu, debitorul fiind şi el interesat în înlăturarea stării de incertitudine ce planează asupra sa.

Instanţa reţine că, din încheierea de şedinţă din data de 20.05.2009, din dosarul nr. 26/181/2010, rezultă că la dosar a fost înaintat dosarul de executare nr. 6/E/2008 iar prin adresa aflată la fila 81, din acelaşi dosar, rezultă că la data de 29.10.2010 dosarul de executare a fost restituit în original. Rezultă că în perioada dintre datele emiterii celor două acte menţionate dosarul nu s-a aflat la biroul executorului judecătoresc, astfel că emiterea de către executorul judecătoresc, în dosarul de executare a unor acte de executare, în vederea continuării executării silite, nu era posibilă. În aceste condiţii, prin neemiterea de către executorul judecătoresc a vreunui act de executare, s-a scurs  perioade prevăzute de lege pentru  aplicarea sancţiunii perimării, dar nu se poate reţine că, în speţa de faţă creditorul ar avea vreo culpă, care să ducă la îndeplinirea condiţiilor perimării executării silite.

Din susţinerile formulate în dosarul nr. 26/181/2010, de către creditorul intimat rezultă în mod indubitabil că acesta dorea continuarea executării silite, executare silită care însă nu a fost continuată deoarece dosarul în original fiind înaintat anterior instanţei de judecată, nu se mai afla în posesia executorului judecătoresc, creditorul intimat neavând nici o culpă  cu privire al neemiterea în continuare, în dosarul, de executare, a actelor necesare în vederea finalizării executării, de către executorul judecătoresc.

Instanţa apreciază că pentru constatarea perimării de drept a executării nu este suficientă dovada faptului că au trecut mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, această situaţie trebuind să fie însoţită de culpa creditorului.

Ori, în raport de situaţia de fapt reţinută şi de dispoziţiile art. 389 alin 1 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine că, în cauza de faţă nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele sancţiunii perimării procedurii de executare silită, respectiv nu a fost probată culpa creditorului intimat în neîndeplinirea actelor de executare silită.

Potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă „  partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Pârâtul creditor a solicita obligarea reclamantei debitoare la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că cererea reclamantei debitoare urmează a fi respinsă instanţa va acorda cheltuielile de judecată şi va obliga reclamanta debitoare, să plătească pârâtul creditor P. G. suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare