Verificarea îdndeplinirii condiţiilor în situaţia existenţei contractului de cesiune de creanţă

Sentinţa comercială nr.  29, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.791/191/2010

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă,  la data de 02.09.2010, sub nr.  791/181/2010, reclamanta creditoare G.H. LTD a chemat în judecată pârâta debitoare M. S. solicitând pe calea somaţiei de plată obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3,802.43 RON, sumă compusă din:

-  debit principal 602. 09 ron, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi neachitate

-  penalităţi facturate – 216.64 ron, penalităţi de întârziere calculate conform articolului 6.1 din condiţiile generale

-  penalităţi nefacturate – 1,827.34 ron, penalităţi de întârziere calculate conform articolului 6.1 din condiţiile generale

-  taxa de reziliere – 1,156.36 ron, penalităţi pentru neexecutarea contractului de către debitor calculate conform articolului 10 din condiţiile generale; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta creditoare  a arătat că în baza contractelor POS 8169635/18.08.2008, POS 7967548/28.07.2008, încheiate între S.C V. R. S.A şi M. S.a, pentru serviciile prestate S.C V. R. S.A a emis următoarele facturi: VDF 27451470/06.09.2008, VDF 29342375/06.10.2008, VDF 31240634/06.11.2008 şi VDF 33141482/06.12.2008, facturi care au fost acceptate de către debitoare prin necontestarea acestora în condiţiile şi termenele prevăzute de articolul 8 din condiţiile generale care fac parte integrantă din contract.

Reclamanta creditoare a arătat că, în conformitate cu prevederile articolului 5, clientul are obligaţia de a plăti preţul serviciilor cuprins în facturi în maxim 14 zile de la data emiterii facturii însă, facturile emise pentru serviciile prestate nu au fost achitate, articolul 6.1, prevăzând penalităţi de întârziere de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere pentru sumele neplătite la termen până la achitarea întregii sume, totalul penalităţilor de întârziere putând depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, încetarea contractului producându-se de plin drept, fără preaviz şi fără drept la compensaţie sau despăgubiri, ca urmare a nerespectării obligaţiei  de plată a sumelor datorate de către client.

A mai arătat reclamanta creditoare că  la data de 23.07.2009, între V. R.SA, G H. LTD şi S.C Top Factoring S.R.L s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă nr. 566, prin care V. R. SA a cesionat către G. H.LTD, dreptul de a solicita şi de a primi plata pentru serviciile prestate debitorului, împreună cu toate drepturile aferente care decurg din contractul de prestări servicii încheiat cu debitorul, S.C T. F.S.R.L, fiind mandatată exclusiv de către cesionarul G. H. LTD, în vederea derulării procedurii de colectare a creanţei cesionate, în temeiul contractului de mandat nr. 935/29.05.2009, pentru opozabilitatea faţă de terţi, cesiunea de creanţe fiind înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, afirmând totodată că, facturile fiscale emise în domeniul telefoniei mobile au caracteristici derogatorii de la regimul comun al actelor contabile, în conformitate cu ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1077/2003 şi nr. 743/2004, emiţându-se într-un singur exemplar original pe suport de hârtie.

De asemenea, a  mai arătat reclamanta creditoare că  mandatarul S.C T. F. S.R.L a încercat să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, prin notificări şi prin apeluri telefonice, precum şi prin realizarea procedurii prealabile prevăzute de articolul 720, indice 1 Cod de Procedură Civilă.

Creditoarea reclamantă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 1 din O.U.G 5/2001, creanţa  fiind certă întrucât, existenţa ei rezultă atât din contracte, cât şi din facturile care au fost emise  şi acceptate de către debitoare, creanţa este  lichidă având în vedere că, cuantumul acesteia poate fi determinat având în vedere contractele şi facturile emise în baza acestora, creanţa fiind şi exigibilă având în vedere că obligaţia de plată este  scadentă aşa cum rezultă din facturi şi din articolul 5 din condiţiile generale.

În drept au fost invocate dispoziţiile  OG nr. 5/2001 iar, în temeiul articolului 242, aliniat 2 Cod de Procedură Civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Au fost anexate, în fotocopie, modul de calcul al creanţei, împuternicire avocaţială nr. 1111/2010, procură autentificată sub nr. 693/02.03.2010,  facturile VDF 27451470/06.09.2008, VDF 29342375/06.10.2008, VDF 31240634/06.11.2008 şi VDF 33141482/06.12.2008, contractele POS 8169635/18.08.2008, POS 7967548/28.07.2008, actele ce au stat la baza încheierii contractului de prestări servicii, extras de la arhiva electronică, notificarea trimisă debitorului.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei şi timbru judiciar de 0,3  lei.

Pârâta  debitoare, deşi legal citată, nu a  formulat întâmpinare  în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că cererea formulată de reclamanta creditoare G. H. LTD este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Analizând  cuprinsul cererii de chemare în judecată şi actele depuse în copie la dosar,  instanţa observă că în speţă deşi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 al.1 din OG 5/2001,  conform căruia procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii, creditoarea nu putea solicita emiterea ordonanţei care să conţină somaţia de plată, fără ca ea să fi îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege ce vizează cesiunea de creanţă.

Astfel, în baza înscrisurilor existente la dosar, instanţa reţine că între SC V. R.SA  şi M. S.au fost încheiate contractele pentru servicii Connex/Vodafone POS 8169635/18.08.2008, POS 7967548/28.07.2008, în baza cărora au fost prestate servicii de telefonie mobilă, contravaloarea acestora fiind facturată, iar debitoarea având obligaţia să achite contravaloarea serviciilor facturate. Neplata acestora facturi a condus la calculul penalităţilor de întârziere, iar la data de 23.07.2009 dreptul de creanţă al furnizorului V. R. SA a făcut obiectul cesiunii de creanţă către G. H.LTD, operându-se înscrierea garanţiilor mobiliare în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare, fără însă să se facă dovada că cesiunea de creanţă a fost  notificată debitoarei.

Potrivit art.1393 c.civ. „cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea”.

Mai mult de atât, potrivit disp. art. 85 din Titlul VI din Legea nr.99/1999, cesionarul trebuie să notifice cesiunea, în scris, debitorului cedat.

Din analiza acestor două texte de lege, instanţa reţine că pentru a putea solicita şi obţine obligarea debitorului trebuie ca acesta să fie mai întâi notificat, pentru a şti cărui creditor urmează să facă plata

Deşi se susţine de către creditoare că debitoarea a fost notificată în scris, depunând la dosar adresa emisă la data de 31.07.2009 ( F 30 ), aceasta nu a făcut dovada comunicării către debitoare, asfel că se apreciază ca nefiind îndeplinită condiţia notificării debitorului cedat, motiv pentru care instanţa respinge cererea formulată.

Domenii speta

Spete similare