Uzucapiune

Sentinţă civilă 9395 din 05.11.2009


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 11.10.2006,  reclamantul B N a chemat in judecată ca pârât Consiliul local al comunei Letea Veche jud. Bacău, prin Primar, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1400 m.p. teren situat în comuna Letea Veche, , ca efect al prescripţiei de 30 de ani.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul a fost stăpânit de către autoarea sa, B A  din anul 1968, fiind primit in compensare pentru o altă suprafaţă de teren expropriat in urma unor lucrări de îmbunătăţiri funciare şi că ulterior decesului mamei sale, în anul 1991 a continuat posesia începută in anul 1968, edificând pe teren o casă.

Ulterior reclamantul şi-a precizat acţiunea in sensul că solicită constatarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1066 m.p. teren identificat potrivit raportului de expertiză T V.

Prin SC nr. 7247/15.11.2007, s-a respins acţiunea promovată de reclamant cu motivarea că  posesia exercitată de reclamant asupra terenului in litigiu nu este una utilă, nefiind îndeplinite condiţiile de a fi netulburată şi sub nume de proprietar, mai exact posesia exercitată de reclamant este una echivocă sub aspectul continuării posesiei de către reclamant in nume propriu sau ca şi comoştenitor după defuncta B A , împreună cu fraţii săi.

Prin DC nr.1010/R din 19.11.2008 s-a admis recursul, s-a casat SC nr. 7247/15.11.2007 şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probatoriului. Tribunalul Bacău a reţinut că din informaţiile furnizate de Primăria Comunei Letea Veche, numitul B C. C nu este rudă cu reclamantul, că în cazul unei proprietăţi indivize viciul echivocităţii posesiei poate fi înlăturat prin acte din care să rezulte  voinţa fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv, ori, în cauză, prin probele administrate în faţa primei instanţe s-a făcut dovada în acest sens. A mai reţinut Tribunalul Bacău că, contrar celor reţinute de Judecătoria Bacău, din acest punct de vedere sunt îndeplinite condiţiile pentru a uzucapa, dar că se impune efectuarea unui supliment la expertiză pentru a se stabili cu certitudine dacă terenul pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune se suprapune sau nu cu terenul care face obiectul contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu C P.

Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 9.02.2009.

Cu ocazia rejudecării a fost administrată proba cu expertiza topo cadastru. Raportul de expertiză, efectuat de d-nul expert T V , cu participarea expertului parte d-nul D L  a fost depus la dosar în data de 15.09.2009, părţile neformulând obiecţiuni.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate cu ocazia primei judecăţi, precum şi a celor administrate în faza rejudecării, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul solicită, în urma precizărilor acţiunii, constatarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1066 mp teren situat în comuna Letea Veche, , ca efect al prescripţiei de 30 de ani, susţinând că terenul a fost stăpânit de către autoarea sa, B A , din anul 1968, fiind primit in compensare pentru o altă suprafaţă de teren expropriat in urma unor lucrări de îmbunătăţiri funciare şi că ulterior decesului mamei sale, în anul 1991 a continuat posesia începută in anul 1968, edificând pe teren o casă.

Conform TP nr.34559/22.09.1993, numitei I  P  i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 1,65 ha, din care în T 104 P 205 1400 mp teren arabil intravilan, cu următoarele vecinătăţi: N- B  E- canal uzină Bc I, S- B C. E , V-drum.

Ulterior, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.678/9.03.1999, numita I P vinde reclamantului suprafaţa de 1190 mp teren arabil situat în intravilanul comunei L, sat R C,

 Reprezentanţii pârâtului au susţinut că terenul în litigiu a fost cumpărat de reclamantul B N  prin actul autentic mai sus individualizat şi că numărul cadastral invocat de către reclamant pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în fapt nu există.

Din expertiza efectuată cu ocazia primei judecăţi de expert T V , cu participarea expertului parte D L , precum şi din suplimentul la expertiza întocmit cu ocazia rejudecării, reiese că  deşi numita I P  a fost proprietara unui teren în suprafaţă de 1400 mp care corespunde ca nr. topografic cu T 104 P 205, amplasament situat între vecinii  B C. E  şi B A , şi care în teren măsoară în fapt 1788 mp,  în anexa la raportul de expertiză fiind indicată cu punctele de contur 20-27-28-6-5-20, în realitate, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.678/1999 aceasta a înstrăinat reclamantului un teren în suprafaţă de 1190 mp, amplasament translatat către nord, situat între vecinii I P  şi L M , amplasament ce corespunde cu nr. topografic T 104 P 206, puncte contur în anexa la expertiză 2-19-21-20-5-2, şi pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Deci, aşa cum reiese din lucrările topo efectuate,  terenul în litigiu se suprapune cu terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.678/1999, având o suprafaţă de 1066 mp, şi fiind situat în T 104 P 206, având ca vecinătăţi: N- L  C şi M , E-drum exploatare, S- I  P – P 205, V- drum comunal, deşi în actul de înstrăinare terenul apare înscris ca fiind situat în P 205.

Prin urmare, terenul în litigiu nu se regăseşte în TP nr.34559/22.09.1993, T 104 P 205, ci în T 104 P 206, tarla situată la nord de tarlaua 205 şi, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor B C şi Ş V , a fost stăpânit de mama reclamantului, B A , încă din anul 1964, fiind primit în compensare  pentru un alt teren, ca urmare a construcţiei canalului Bistriţa. Ambii martori au indicat ca vecinătăţi pentru terenul stăpânit de autoarea reclamantului vecinătăţile care în prezent corespund cu cele ale terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de B N cu I P,  neproprietară a terenului în litigiu. Au mai declarat aceştia că din anul 1991, când a decedat mama sa, terenul în litigiu a fost stăpânit de reclamant, care în anul 1992  şi-a ridicat şi o casă, identificată şi în urma expertizei efectuate.

Instanţa reţine că   uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun  într-un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani aşa cum este reglementat în art.1890 Cod civil este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinţa sau de rea credinţă.

În acest sens, art.1846 alin.1 Cod civil prevede că orice prescripţie este fondata pe faptul posesiunii iar conform art.1847 Cod civil ca să se poată prescrie, posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi exercitată sub nume de proprietar, la care practica judiciară a mai adăugat o condiţie, aceea de a nu fi echivocă.

  De asemenea,   în temeiul art. 1860 C.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său dacă:

            - între aceştia a existat un raport juridic

            - posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului

Aşadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului el şi autoarea sa  a fost o adevărată posesie, respectiv faptul că reuneşte cele două elemente constitutive ( animus si corpus) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

Din probele administrate reiese că aceste condiţii sunt îndeplinite, din declaraţiile martorilor audiaţi cu ocazia primei judecăţi, precum şi din expertizele efectuate, reieşind că reclamantul şi autoarea sa s-au comportat ca proprietari ai suprafeţei de 1066 mp pentru o perioadă ce depăşeşte 30 de ani.

De altfel, împrejurarea că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a uzucapa au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat chiar de către Tribunalul Bacău, prin Prin DC nr.1010/R din 19.11.2008.

Faţă de aceste considerente, urmează a fi admisă acţiunea formulată, ca întemeiată.

În temeiul art.274 Cod procedura  civilă  va fi obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

1