Suspendare provizorie

Deliberând asupra acţiunii de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată de contestatorul R L D în contradictoriu cu intimate AFP BACAU înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.10.2009, s-a solicitat instanţei, ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună pe calea ordonanţei peşedinţiale, suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat faptul că s-a început executarea silită prin emiterea somaţiei 72375/19.08.2009 în baza deciziei nr 11/16.06.2009, act administrativ fiscal de atragere a răspunderii solidare cu SC P  Srl. S-a mai precizat faptul că titlul executoriu este nelegal întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii solidare, nefiind dovedită reaua credinţă. Contestatorul a mai arătat faptul că executarea este nelegală întrucât prn indisponibilizarea tuturor bunurilor se află în imposibilitatea de a asigura cele necesare traiului zilnic.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

În dovedirea cererii, contestatorul a depus următoarele înscrisuri: somaţie, adrese de înfiinţare a popririi, copie certificate de naştere copil, adresă emisă de Direcţia Impozite şi Taxe Locale.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nedepunerii cauţiunii, iar pe fond respingerea cererii de suspendare provizorie.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare provizorie formulată în temeiul art 581 Cod pr cv, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor articolului 172 alineat 2 Cod pr fiscală:

“Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art 403 alin 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile”.

Analizând textul de lege citat, rezultă în mod clar faptul că în materia contestaţiei formulate împotriva executării creanţelor fiscale legiuitorul a înlăturat posibilitatea debitorului de a obţine suspendarea provizorie, acesta având dreptul de a formula cerere de suspendare în condiţiile articolului 403 alineat 1 Cod pr cv. Susţinerile contestatorului în sensul că interdicţia nu vizează şi formularea cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale reglementată de art 581 Cod. pr cv nu sunt întemeiate, întrucât în acest fel s-ar eluda scopul urmărit de legiuitor prin excluderea de la aplicarea în materie fiscală a instituţiei suspendării provizorii.

Procedura specială a ordonanţei preşedinţiale reglementată de art 581 Cod pr cv constituie dreptul comun în materia măsurilor provizorii şi nu operează în cadrul contestaţiei la executare, în cadrul acestei proceduri suspendarea executării, ca măsură vremelnică şi urgentă, putând fi acordată doar în condiţiile articolului 403 alineat 4 Cod pr cv, Dispoziţiile articolului 403 alineat 4 Cod pr cv constituie dreptul special în acest domeniu, aplicabil cu prioritate faţă de norma generală, neputându-se opta între cele două reglementări.

Contestaţia la executare în materia executării creanţelor fiscale a fost reglementată prin raportare la procedura de drept comun privind contestaţia la executare în materie civilă, fiind exclusă de la aplicare prevederile referitoare la suspendarea provizorie prin ordonanţă preşedinţială, scopul fiind apărarea intereselor creditorului. Cererea de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă întrucât măsura provizorie de suspendare a executării nu poate fi soluţionată în altă procedură decât cea reglementată de art 404 alineat 4 Cod pr cv, procedură care nu este incidentă în cazul raportului juridic fiscal.

Susţinerile contestatorului privind încălcarea dispoziţiilor articolului 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu sunt întemeiate având în vedere faptul că nu îi este negat acestuia dreptul la acces la justiţie. Contestatorul are deschisă calea obţinerii suspendării executării în condiţiile articolului 403 alineat 1 Cod pr cv, procedură care îndeplineşte cerinţele procesului echitabil. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultă faptul că dreptul de acces nu este un drept absolut; de exemplu, în hotărârea Golder c Marea Britanie din 21 februarie 1975 Curtea a arătat faptul că “pot fi aduse restricţii exerciţiului acestui drept întrucât dreptul de acces, prin natura sa, cere o reglementare din partea statului”. În cazul de faţă eliminarea posibilităţii obţinerii suspendării provizorii a executării urmăreşte un scop legitim, şi anume recuperarea creanţelor bugetare, fiind respectat raportul rezonabil de proporţionalitate între acest scop şi mijlocul ales, restricţia nefiind absolută, putându-se utiliza, după cum s-a arătat, procedura reglementată de art 403 alineat 1 Cod pr cv. În ceea ce priveşte articolul 13 din Convenţie acesta nu este incident în cauză întrucât dreptul la un recurs efectiv vizează situaţiile în care au fost încălcate drepturile recunoscute de Convenţie, trebuind să fie respectat astfel principiul subsidiarităţii, prin epuizarea prealabilă a căilor interne de atac.

Având în vedere faptul că dispoziţiile articolului 581 Cod pr cv nu sunt aplicabile în materia contestaţiei la executare, faţă de excluderea instituţiei suspendării provizorii a executării silite în cadrul creanţelor fiscale, instanţa, în baza art 172 alineat 2 Cod pr fiscală va admite excepţia inadmisibilităţii cererii şi va respinge cererea, ca inadmisibilă

1

Domenii speta

Spete similare