Partaj

JUDECĂTORIA BACĂU

SENTINŢA CIVILA NR. 8483/2008

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.  9386/180/16. 08. 2007 reclamantul D.B a chemat in judecată ca pârâtă pe DL M pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună partajarea bunurilor dobândite in timpul relaţiei de concubinaj in cote de 50%.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar.

In motivarea  cererii reclamantul arată că părţile au avut calitatea de soţi, că anterior încheierii căsătoriei au achiziţionat o locuinţă situată in mun. Bacău. iar preţul cu care s-a achitat locuinţa a provenit din economiile părţilor din perioada de concubinaj. Mai arată reclamantul că anterior cumpărării locuinţei au locuit atât la părinţii săi cât şi la cei ai pârâtei şi date fiind neînţelegerile cu aceştia au hotărât să cumpere o locuinţă; că banii  necesari cumpărării acesteia au provenit in cea mai mare parte din economiile sale care in acea perioadă era salariat, reclamanta fiind elevă.

Legal citată pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă motivat de faptul că bunul garsonieră  este propriu al său. Pe fondul cauzei arată că reclamantul nu are nici o contribuţie la dobândirea garsonierei, părţile nu au concubinat anterior încheierii căsătoriei.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială fiind audiaţi ca martori P E, P. E, D Nşi S M.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine:

La data de 04. 12. 1992 s-a încheiat între NI in calitate de vânzător şi pârâtă in calitate de cumpărător contractul de vânzare cumpărare a imobilului garsonieră situat in Bacău Preţul vânzării a fost convenit de părţi pentru suma de 100 000 lei (ROL) iar pe lângă preţ pârâta şi – a asumat obligaţia de a-l întreţine şi îngriji pe vânzător pe tot timpul vieţii, iar după deces să îl înmormânteze potrivit tradiţiei.

Aşa după cum rezultă din cuprinsul acţiunii, părţile s-au căsătorit la data de 07 05 1993, împrejurare necontestată de către pârâtă.

Sub un prim aspect, este de reţinut că prezumţia de comunitate asupra bunurilor nu operează şi pentru concubini, dispoziţia prevăzută de art. 30 din Codul familiei fiind este aplicabilă numai bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, astfel încât concubinii nu pot fi consideraţi în baza legii proprietari în devălmăşie asupra bunurilor dobândite în timpul convieţuirii lor.

Aceasta nu împiedică însă constatarea pe baza convenţiei lor, expresă ori tacită, că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în raport de contribuţia fiecăruia, indiferent pe numele căruia dintre ei a fost achiziţionat bunul, fiind îndreptăţit fiecare dintre ei, să facă dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumţiile reglementate de art. 1203 din Codul civil, că a dobândit bunul, prin contribuţia materială comună.

In raport de cele arătate, excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă urmează a fi respinsă ca nefondată.

Pe fondul cauzei, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul potrivit art. 1169 Cod Civil este că intenţia concubinilor a fost acea de a dobândi locuinţa în coproprietate şi au contribuit material in acest sens.

Declaraţia martorei SM urmează a fi înlăturată din ansamblul probator întrucât aceasta este nesinceră fiind pro causa. Astfel potrivit declaraţiei aflate la fila 75 dosar, pârâta a locuit la locuinţa mamei reclamantului şi de asemenea părţile au locuit la locuinţa mamei pârâtei, gospodărind in comun. Aceste susţineri se contrazic cu cele făcute de acelaşi martor in dosarul 2315/180/2008 in care martora declara că nu cunoaşte unde au locuit părţile împreună înainte de a se muta in garsoniera de pe strada A. Chiar dacă nu s-ar putea aprecia ca nesinceră declaraţia martorei, aceasta este in mod cert neconcludentă. Astfel, căsătoria părţilor a survenit anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare cu N I iar părţile erau căsătorite la data încheierii contractului de vânzare cumpărare (situaţie contrazisă chiar de către reclamant). De asemenea aspectele legate de contribuţia părţilor la  achiziţia locuinţei i-au fost relatate martorei de către mama reclamantului.

In ceea ce o priveşte pe martora D N, aceasta nu cunoaşte aspecte legate de concubinajul părţilor şi nici de contribuţia părţilor la dobândirea locuinţei.

Pe de altă parte martorele P E şi P E cunosc împrejurarea că anterior încheierii căsătoriei părţile nu au gospodărit împreună, reclamantul locuind pe CM pârâta pe str. H B la bunici.  De asemenea, locuinţa a fost dobândită anterior încheierii căsătoriei părţilor, cu obligaţia de întreţinere asumată de pârâtă, sens in care, pârâta, ajutată de părinţii şi bunicii săi au prestat întreţinere vânzătorului şi soţiei acestuia.

Împrejurarea că la data achiziţionării locuinţei reclamantul era salariat, pârâta fiind eleva la cursuri serale, iar relaţia de prietenie a părţilor dura de câteva luni, nu este de natura a forma convingerea instanţei a unei contribuţii a reclamantului la dobândirea bunului şi cu atât mai mult a unei convenţii între părţi cu privire la dobândirea in indiviziune a acestuia.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale astfel încat acţiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.

1

Domenii speta

Spete similare