Competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiilor la executare revine instanţei de executare, respectiv judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea.

Contestaţie la executare

 Competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiilor la executare  revine instanţei de executare, respectiv judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea.

JUDECĂTORIA BISTRIŢA – sentinţa civilă nr. 5935/2012

 Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. de mai sus, contestatoarea SC DC SRL a chemat în judecată pe intimaţii SC RL IFN SA şi B.E.J TG, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea actelor de executare silită şi a însăşi executării silite efectuate de B.E.J. TG în dosarul execuţional nr. 198/2001, întoarcerea executării în sensul restituirii de către intimata SC RL IFN SA a sumei de 100.789,80 lei, cu obligarea intimatei SC RL IFN SA la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în temeiul adresei comunicate de către B.E.J. TG, i-a fost poprit contul bancar deschis la BCR S.A. - Suc. Bistriţa, fiindu-i retrasă din cont suma de 100.789,80 lei. Poprirea a fost efectuată în scopul executării silite a titlului executoriu constând în contract de leasing financiar nr. CLF 90815/01.03.2007 încheiat între intimata S.C. RL IFN SA, în calitate de finanţator (locator), şi SC PF SRL, în calitate de utilizator, contract în cadrul căruia contestatoarea  are calitatea de fidejusor în baza clauzei inserate la pct.3.10 din contractul menţionat.

Totodată, contestatoarea solicită instanţei să constate că executarea silită este nulă pentru  că este efectuată de un executor judecătoresc necompetent. Astfel, conform art.7 lit.V şi art.9 alin.(l)  şi (2) din Legea nr. 188/2000 competenţa executării silite revine executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în raza căreia urmează să se efectueze executarea ori în raza căreia se află bunurile ce urmează a fi urmărite. În speţă, executarea silită se efectuează împotriva contestatoarei, care se află în raza teritorială a Curţii de Apel Cluj, iar eventualele bunuri ce pot fi urmărite, inclusiv disponibilităţile băneşti din conturile bancare, se află în raza teritorială a aceleiaşi curţi de apel. În consecinţă, competenţa revine executorului judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, nicidecum a Curţii de Apel Bucureşti.

Contestatoarea arată că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost dată de o instanţă de judecată necompetentă. Din adresa de înfiinţare a popririi rezultă că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr.29531/301/2011 a Judecătoriei Sectorului 3. Ori, conform art.373 C.p.civ., cererea de încuviinţare a executării este de competenţa instanţei de executare, care este judecătoria în circumstanţa căreia se face executare. In speţa de faţă instanţa de executare este Judecătoria Bistriţa, motiv pentru care apreciem că executarea efectuată în lipsa unei încuviinţări valabile este nulă.

Intimata SC RL IFN SA, legal citată, a formulat întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa şi, pe fond, respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu obligarea  contestatoarei  la plata cheltuielilor  de judecată.

În motivarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa intimata arată că soluţionarea contestaţiei la executare revine uneia dintre judecătoriile de sector din Bucureşti, în raza acestora aflându-se terţii popriţi şi acestea fiind instanţele care au încuviinţat executarea silită.

La data de 23.05.2012 contestatoarea a formulat note de şedinţă prin care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa. În motivare contestatoarea arată că textul legal invocat de intimată, respectiv art. 453 Cod pr. civ. , se referă la competenţa executorului judecatoresc iar nu la instanţa de executare. Contestatoarea mai arată că nu competenţa executorului judecătoresc este cea care determină competenţa instanţei iar executorul judecătoresc în mod nelegal a trimis adresa de înfiinţare a popririi la BCR SA Bucureşti, care a trimis-o pe cale administrativă la BCR – Suc. Bistriţa, deoarece disp. art. 454 alin 2 ind. 3 Cod pr. civ. prevăd că, în cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adresează unei unităţi operaţionale a unei bănci, poprirea va fi înfiinţată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate. Cum executorul judecătoresc înfiinţează poprirea, nu unitatea bancară, rezultă că executorul judecătoresc împreună cu BCR SA Bucureşti au încălcat dispoziţiile legale prin modul în care au înfiinţat poprirea. Executorul judecătoresc nu era competent a efectua executarea silită întrucât sediul unităţii operaţionale unde sunt deschise conturile contestatoarei este în Bistriţa iar sumele de bani poprite se aflau în contul acestei unităţi operaţionale.

În concluzie, arată contestatoarea, bunurile urmăribile, inclusiv sumele din conturile bancare, fiind situate în Bistriţa, competentă de a soluţiona contestaţia la executare este Judecătoria Bistriţa. Cu toate acestea, în situaţia în care instanţa va aprecia ca fiind competentă instanţa din Bucureşti, având în vedere forma de executare silită aleasă – poprirea, contestatoarea solicită a se constata că această competenţă este alternativă, aparţinând deopotrivă Judecătoriei Bistriţa şi instanţei din Bucureşti, situaţie în care excepţia de necompetenţă teritorială nu putea fi invocată de intimată decât până la prima zi de înfăţişare.

 Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa instanţa reţine următoarele:

 La data de 26.07.2011 intimata SC RL IFN SA a demarat procedura executării silite împotriva contestatoarei, în vederea recuperării debitelor restante datorate de contestatoare, în calitate de garant, în temeiul contractului de leasing financiar nr. 90815/01.03.2007. Ca urmare a cererii de executare silită formulate de intimată, s-a format dos. de executare nr. 198/2011 al BEJ TG. În vederea executării silite, executorul judecătoresc a formulat cereri de încuviinţare a executării silite, adresate judecătoriilor de pe raza mun. Bucureşti, executarea silită fiind încuviinţată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti prin încheierea civilă pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dos. nr. 29531/301/2011, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti prin încheierea civilă pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dos. nr. 29330/300/2011, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti prin încheierea civilă pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dos. nr. 14980/302/2011, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti prin încheierea civilă pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dos. nr. 17756/303/2011 şi în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti prin încheierea civilă pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dos. nr. 20790/4/2011. Ulterior încuviinţării executării silite, executorul judecătoresc a efectuat adrese de înfiinţare a popririi către BCC SA, cu sediul în Bucureşti, sect. 3, către BCRFR, cu sediul în Bucureşti, sect. 3, către CECB SA, cu sediul în Bucureşti, sect. 3,  către BR SA, cu sediul în Bucureşti, sect. 3, către RIB, cu sediul în Bucureşti, sect. 3, către BCR SA, cu sediul în Bucureşti, sect. 3 şi către BBF, cu sediul în Bucureşti, sect. 3. Ca urmare a adresei de înfiinţare a popririi emise de executorul judecătoresc, terţul poprit BCR SA a procedat la înfiinţarea popririi pe conturile contestatoarei SC DC SRL până la concurenţa sumei de 100.789,80 lei.

 Potrivit art. 399 alin. 1 Cod pr. civ. împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar potrivit disp. art. 400 alin. 1 Cod pr. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare. Instanţa de executare este, astfel cum prevede art. 373 alin. 2 Cod pr. civ, instanţa în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

 Instanţa reţine că fiecare dintre judecătoriile de pe raza mun. Bucureşti a încuviinţat efectuarea executării silite pentru recuperarea creanţei stabilite prin contractul de leasing financiar nr. 90815/01.03.2007 exclusiv în circumscripţia ei teritorială, neexistând o încuviinţare a executării silite în raza teritorială a altor instanţe decât cele din Bucureşti. De asemenea, executorul judecătoresc a efectuat executarea silită prin poprire asupra sumelor de bani datorate de terţii popriţi al căror sediu se află pe raza mun. Bucureşti, suma ce urma a recuperată pe calea executării silite fiind poprită, indisponibilizată şi pusă la dispoziţia executorului judecătoresc de către terţul poprit BCR SA, cu sediul în Bucureşti sect. 3.

 Având în vedere starea de fapt reţinută şi dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa reţine că fiecare dintre judecătoriile de sector din Bucureşti avea calitatea de instanţă de executare pentru actele de executare efectuate în circumscripţia sa. Mai mult, recuperarea creanţei s-a realizat prin actele de executare silită efectuate în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, respectiv  înfiinţarea popririi şi indisponibilizarea sumei de 100.789,80 lei de către BCR SA, cu sediul în Bucureşti, ca urmare a adresei de înfiinţare a popririi emise de executorul judecătoresc. Prin urmare, instanţa apreciază că Judecătoria Bistriţa, în a cărei rază teritorială nu a fost încuviinţată executarea silită şi în a cărei rază teritorială nu s-a efectuat niciun act de executare silită, nu are competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare ce formează obiectul prezentului dosar.

 Susţinerile contestatoarei potrivit cărora Judecătoria Bistriţa este competentă a soluţiona contestaţia la executare întrucât conturile sale erau deschise la BCR – Suc. Bistriţa sunt neîntemeiate, instanţa de executare fiind instanţa în a cărei rază teritorială sunt efectuate actele de executare silită, iar nu instanţa în a cărei rază teritorială se află bunurile debitorului sau în a cărei rază teritorială se află unitatea operaţională a unei bănci la care debitorul are deschis contul. În speţă, actele de executare silită au fost efectuate în Bucureşti, prin indisponibilizarea şi punerea la dispoziţia executorului judecătoresc, de către terţul poprit BCR SA, cu sediul în Bucureşti, a sumelor de bani pe care această unitate bancară le datora contestatoarei. Legalitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc pe raza mun. Bucureşti, inclusiv competenţa acestuia de a efectua executarea silită, sunt aspecte legate de temeinicia contestaţiei la executare, nefiind relevante pentru stabilirea instanţei de executare şi, implicit, a instanţei competente a soluţiona contestaţia la executare. 

 Ţinând seama de considerentele expuse, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa urmează a fi admisă, cu consecinţa declinării, în temeiul art. l58 alin. 3, art.l59 ind. 1 alin. 5 C.pr.civ., a competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare ce formează obiectul prezentului dosar în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare