Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sarcina judecătorului sindic şi a lichidatorului judiciar cu privire la desemnarea comitetului creditorilor. Consecinţe.

Decizie 1470R din 16.10.2007


Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sarcina judecătorului sindic şi a lichidatorului judiciar

cu privire la desemnarea comitetului creditorilor. Consecinţe.

Art.16 alin.1 din Legea nr.85/2006

Obligaţiile judecătorului sindic cu privire la desemnarea comitetului creditorilor relevate de art.16 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu sunt facultative ci, obligatoriii, creditorii fiind lipsiţi de exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.17 din aceeaşi lege prin nedesemnarea acestui comitet.

(Decizia comercială nr.1470R din 16.10.2007 - Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)

Asupra cererii de recurs de faţă,

Deliberând, constată că, prin cererea formulată de creditoarea S.C. "F N" S.A. prin S.C. "G G E" S.R.L. s-a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006 faţă de debitoarea S.C. "R I 93" S.R.L. întrucât are faţă de aceasta o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 133.915 RON.

Potrivit sentinţei nr.245/29.01.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială cererea creditoarei a fost admisă şi procedura a fost deschisă conform prevederilor Legii nr.85/2006 iar, ulterior, potrivit sentinţei comerciale nr.780/06.03.2007 s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a S.C. "R I 93" S.R.L.

Pentru lipsa bunurilor din averea debitorului în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii şi radierea societăţii debitoare din Registrul Comerţului.

Împotriva soluţiei precitate a formulat recurs creditoarea AFP Sector 1 Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate ca fiind dată cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), fiind invocate şi prevederile art.3041 Cod procedură civilă.

În esenţă criticile aduse de recurentă vizează faptul că, prin închiderea procedurii a fost prejudiciată pentru că, nu i s-a dat posibilitatea creditoarei să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, nefiind respectate prevederile art.138 alin.3 din aceeaşi lege privind raportul amănunţit ce trebuia întocmit de lichidator sub aspectul incidenţei art.138 ca şi lipsa cererii comitetului creditorilor pentru autorizarea de către judecătorul sindic pentru formularea acţiunii bazată pe prevederile art.138 precitat.

Altfel, la masa credală erau înscrişi un număr de 3 creditori judecătorul sindic a omis să desemneze în condiţiile prevăzute de art.16 alin.1 din lege, Comitetul creditorilor iar, lichidatorul nu a procedat la convocarea Adunării creditorilor în vederea prezentării situaţiei debitorului şi a desemnării Comitetului creditorilor deşi, judecătorul sindic stabilise ca termen 05.04.2007.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi dispunerea continuării procedurii conform Legii nr.85/2006 pentru acoperirea tuturor creanţelor.

În drept se invocă Legea nr.85/2006, art.299 şi următoarele Cod procedură civilă.

În baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea şi în lipsă.

Ca probe s-au propus înscrisuri.

Recurenta susţine că potrivit art.26 alin.2 din OMJ nr.760/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997 raportat la art.197 Cod procedură fiscală este scutită de plata taxelor de timbru.

Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea a reţinut că recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.

Motivul de recurs privind neacordarea posibilităţii recurentei de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale nu este susţinut de materialul probator administrat în cauză cât timp, aceasta a cunoscut aspectele reţinute de lichidator în privinţa incidenţei art.138 din Legea nr.85/2006 în raportul nr.1 depus la data de 06.03.2007.

De altfel, referiri la conţinutul acestui raport s-au făcut şi în sentinţa comercială nr.780/06.03.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială, sentinţă recurată despre care a luat cunoştinţă la 17.04.2007 (vezi filele 111-112 şi 127 din dosar).

Prin urmare, recurenta până cel mai târziu la data de 08.05.2007 ar fi putut formula cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 astfel că, instanţa de fond prin respingerea cererii pentru acordarea unui termen în acest scop, a sancţionat lipsa de diligenţă a recurentei.

Pentru aceste considerente acest motiv de recurs apare nefondat.

Critica cu referire la inexistenţa unui raport amănunţit asupra cauzelor insolvenţei cu menţionarea persoanelor responsabile de asemenea apare nefondată întrucât, raportul prin care administratorul judiciar a prezentat aspectele legate de cauzele insolvenţei şi a persoanelor culpabile a fost omologat de judecătorul sindic prin sentinţa comercială nr.780/2007 precitată şi recurenta şi-a însuşit acest raport neatacând această sentinţă sub acest aspect.

De aceea, lichidatorul judiciar desemnat în cauză prin aceeaşi sentinţă a reluat concluziile pe aspectele vizând incidenţa în cauză a art.138 din Legea nr.85/2006 şi în raportul nr.1 final.

Nu rezultă din conţinutul sentinţei recurate că recurenta ar fi solicitat completarea de către lichidator a raportului final pe aceste aspecte şi nici că ar fi solicitat probe care să lămurească incidenţa în cauză a art.138 din Legea nr.85/2006 (vezi filele 144-145 din dosar).

În fine, prin sentinţa comercială nr.245/29.01.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială în dosarul nr.3148/3/2006 s-a deschis procedura împotriva debitoarei S.C. "R I 93" S.R.L. Bucureşti, printre măsurile luate fiind şi fixarea datei primei şedinţe a adunării generale a creditorilor ca fiind 05.04.2007.

Despre măsurile dispuse prin sentinţa precitată s-au notificat creditorii prin ziar (vezi fila 105 din dosar).

Probele nu relevă însă măsurile întreprinse de judecătorul sindic potrivit obligaţiei rezultate din art.16 alin.1 din Legea nr.85/2006 cu privire la desemnarea comitetului creditorilor.

De asemenea, probele nu relevă ce măsuri s-au întreprins de judecătorul sindic şi de lichidator la data de 05.04.2007 când s-a fixat data primei şedinţe a adunării generale a creditorilor.

Or, din această perspectivă, recursul apare fondat Curtea apreciind că obligaţiile judecătorului sindic prevăzute de art.16 din Legea nr.85/2006 nu sunt facultative trecându-se cu uşurinţă peste aceste etape, ceea ce echivalează cu neintrarea în cercetarea fondului cauzei, lipsind creditorii de exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.17 din aceeaşi lege.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept Curtea în baza art.312 (1) cu referire la art.312 pct.3 şi 5 Cod procedură civilă şi art.3041 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat sentinţa comercială atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare cu care prilej va avea în vedere prevederile art.315 Cod procedură civilă.

3