Infracţiunilor de evaziune fiscală prin omisiune

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş emis la data de 14.10.2014 în dosar nr. 8117/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S O V și I CA, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată,  prev. de art. 9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal actual și a art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, folosirea cu rea-credință de către reprezentantul societății a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu sau pentru favorizarea altei societăți în care are interese, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal anterior și art. 5 Cod penal.

În expozitivul rechizitoriului s-a arătat la data de 23.12.2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş sub nr. 8117/P/2008 şi mai apoi la IPJ Mureş - SIF sub nr. 2102/A din 31.12.2008, sesizarea penală nr. 505560/MS din 16.12.2008 formulată de Garda Financiară Mureş (f. 41-77) împotriva administratorului SC M SRL Tg-Mureş, numitul I CA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. l lit. b din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, la data controlului comisarilor Gărzii Financiare Mureş – 15.12.2008 -, inculpatul I CA, nu a putut dovedi organelor de control existenţa faptică a stocul scriptic de mărfuri în valoare de 128.817,75 lei.

Stocul de mărfuri a fost considerat de organele de control ca fiind vândut fără emiterea de documente justificative (facturi) şi fără contabilizarea veniturilor astfel obţinute, bugetul de stat fiind astfel prejudiciat cu suma de 39.863 lei (7034 lei impozit pe profit + 32.829 lei TVA).

La data de 05.05.2009 se înregistrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş sub nr. 2864/P/2009 şi mai apoi la IPJ Mureş - SIF sub nr. 760/A din 12.05.2009, sesizarea penală nr. 645/40795 din 09.04.2009 formulată de Administraţia Finanţelor Publice Tg-Mureş (f. 78-108) împotriva administratorului SC M SRL Tg-Mureş, numitul I CA, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 9 alin.l lit.b din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991.

În motivarea plângerii s-a arătat că, acţiunea de control a inspectorilor fiscali a avut ca obiect aspectele cuprinse în nota de constatare a Gărzii Financiare Mureş nr. 505560/MS/2008, ocazie cu care aceştia şi-au însuşit pct. de vedere al comisarilor Gărzii Financiare, inclusiv prejudiciul calculat de aceştia şi în plus au mai constatat şi alte aspecte considerate ca fiind de natură penală, astfel:

-societatea înregistrează în contabilitate în mod corespunzător factura fiscală de avans nr. 1583617/16.01.2007 emisă către SC O SRL în sumă de 62.235 lei şi TVA aferentă de 11.825 lei, reprezentând “avans 100% la contractul nr.1/16.01.2007” fără însă ca, ulterior, suma de 62.235 lei să mai fie înregistrată în contabilitate la venituri, bugetul de stat fiind astfel prejudiciat cu suma de 1.245 lei reprezentând impozit pe veniturile microîntreprinderilor;

-societatea nu a declarat organelor fiscale teritoriale un impozit pe veniturile microîntreprinderilor aferent trimestrului IV 2007 în sumă de 3620 lei;

-în perioada decembrie 2007 — decembrie 2008, societatea înregistrează în contabilitate, în conturile de cheltuieli deductibile şi de TVA, facturi fiscale de achiziţii în valoare de 59.654 lei + 17.649 lei TVA, emise de P, R, V E, S, A, I S SA, D R SRL, A A I SRL, SC A G SRL, reprezentând bunuri şi servicii destinate în fapt firmei SC P SRL şi nerefacturate acesteia din urmă, bugetul de stat fiind astfel prejudiciat cu suma de 27.193 lei (9544 lei impozit pe profit + 17.649 lei TVA).

La data de 08.09.2009 se înregistrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş sub nr. 5903/P/2009 şi mai apoi la IPJ Mureş - SIF sub nr. 1587/A din 17.09.2009 sesizarea penală nr. 604277/MS/31.08.2009 formulată de Garda Financiară Mureş (f. 111-177) împotriva administratorului SC M SRL Tg-Mureş, numitul I CA, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 9 alin.l lit.b din Legea nr. 241/2005, art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 alin. l pct.2 din Legea nr. 31/1990.

În motivarea plângerii s-a arătat că, acţiunea de control a comisarilor Gărzii Financiare a avut loc, ca urmare a adresei IPJ Mureş – SIF ocazie cu care s-au constatat, următoarele aspecte considerate ca fiind de natură penală:

-la data controlului, reprezentanţii societăţii nu au putut dovedi în faţa comisarilor Gărzii Financiare, existenţa fizică a soldului scriptic de numerar al casieriei societăţii în cuantum de 108.648,80 lei;

-în perioada 01.04.2008 - 08.04.2008, directorul angajat şi coasociatul societăţii, a ridicat din contul bancar al firmei deschis la Banca Transilvania suma de 18.200 lei, sumă care nu apare ca fiind înregistrată în contabilitate;

-în baza deciziei asociaţilor nr. 1/01.11.2008, a statului de plată a dividendelor nr. l şi a dispoziţiilor de plată din casierie nr. 1 şi nr. 2, ambele din 01.11.2008 societatea achită celor 2 asociaţi dividende aferente anului 2007 în sumă de 127.666,55 lei, calculează şi reţine pe statul de plată anterior amintit impozitul pe dividende aferent în sumă de 20.427 lei, fără însă a-l achita bugetului de stat, în 30 de zile de la scadenţă, conform legii;

-bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 45.890 lei (20.978 lei impozit pe profit + 24.912 lei TVA) prin aceea că, societatea nu a evidenţiat în contabilitate un nr. de 7 facturi fiscale de vânzări în sumă totală de 131.114 lei +24.912 lei TVA aferentă, emise de societate către:

P SRL (ff. 104/05.01.2009, ff. 105/05.01.2009, ff.86/27.04.2009),

B V (ff.85/27.04.2009) şi

I C I (ff. 108/01.07.2009, ff. 109/01.07.2009 şi ff.l 10/01.07.2009)

La data de 01.10.2009 se înregistrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş sub nr. 6357/P/2009 şi mai apoi la IPJ Mureş sub nr. 1795/A/2009 sesizarea penală nr. 1693/ 15.09.2009 formulată de Administraţia Finanţelor Publice Tg-Mureş (f. 177-195) împotriva administratorului SC M SRL Tg-Mureş, numitul I CA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, la data de 15.09.2009, societatea figurează în evidenţele fiscale ale AFP Tg-Mureş cu suma de 21.300 lei reprezentând obligaţii fiscale reţinute potrivit legii prin reţinere la sursă, aferente perioadei 25.11.2008 - 31.07.2009 şi neachitate în 30 de zile de la scadenţă (21.256 lei impozit pe dividende + 27 lei contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi + 17 lei contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi).

Urmare verificărilor efectuate s-a constatat faptul că, potrivit adresei DGFP Mureş nr. 49221/4869/ 13.05.2013, impozitul pe dividende în sumă de 21.256 lei, provine în fapt, din declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat (cod formular 100) înregistrată de SC M SRL la organul fiscal teritorial cu sub nr.375366/24.12.2008, astfel că, această sumă nu poate fi altceva decât declararea greşită a cuantumului impozitului pe dividende aferent dividendelor ridicate din societate în luna noiembrie 2008 de cei doi asociaţi S O V şi I CA, respectiv 21.256 lei în loc de 20.427 lei. (f. 481, 538)

La data de 11.11.2009 se înregistrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş sub nr. 7482/P/2009 şi mai apoi la IPJ Mureş — SIF sub nr. 2039/A/2009 sesizarea penală nr. 1794/ 03.11.2009 formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş (f. 196-286) împotriva administratorului SC M SRL Tg-Mureş, numitul I CA, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 9 alin.l lit. b din Legea nr. 241/2005, art. 1444 alin.l din Legea nr. 31/1990, art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991.

În motivarea plângerii s-a arătat că, acţiunea de control a inspectorilor fiscali a avut ca obiect aspectele cuprinse în nota de constatare a Gărzii Financiare Mureş nr. 604277/MS/2009, ocazie cu care aceştia şi-au însuşit toate pct. de vedere ale comisarilor Gărzii Financiare cu deosebirea că, pentru unele dintre acestea, inspectorii fiscali au calculat şi alte prejudicii aduse bugetului de stat, astfel:

-soldul scriptic al numerarului din casieria societăţii în sumă de 108.648,80 a cărui existenţă fizică nu s-a putut dovedi în faţa comisarilor Gărzii Financiare, a fost asimilat de inspectorii fiscali, din punct de vedere al impozitării, dividendelor, fiind calculat astfel un impozit pe dividende în sumă de 20.695 lei;

-suma de 18.200 lei ridicată din contul societăţii de S O V în perioada 01.04.2008 - 08.04.2008, şi neevidenţiată în contabilitate firmei, a fost asimilată de inspectorii fiscali, din punct de vedere al impozitării, dividendelor, fiind calculat astfel un impozit pe dividende în sumă de 3.467 lei;

-pentru neevidenţierea în contabilitate a celor 7 facturi fiscale de vânzări în sumă totală de 131.114 lei +24.912 lei TVA aferentă, emise de societate către: P SRL (ff. 104/05.01.2009 - chirie, ff. 105/05.01.2009 - chirie, ff.86/27.04.2009 - utilaje), B V (ff.85/27.04.2009 - utilaje) şi I C I (ff. 108/01.07.2009 - utilaje, ff. 109/01.07.2009 - utilaje şi ff.l 10/01.07.2009 - utilaje), inspectorii fiscali au calculat un prejudiciu cauzat bugetului de stat de 40.841 lei (7854 lei impozit pe profit + 32.987 lei TVA) luând în considerare, doar pentru utilajele facturate, adaosul comercial mediu de 34,13% stabilit ca fiind practicat anterior de societate.

La dosarul penal nr. 8117/P/2008, au fost conexate dosarele penale nr. 5903/P/2009 în data de 01.10.2009 şi nr. 2864/P/2009 în data de 19.05.2009, iar în ata de 10.11.2009 acesta a fost trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-Mureş împreună cu referatul de terminare a urmăririi penale, cu propunere de punere în mişcare a acţiunii penale, de emitere a rechizitoriului şi sesizarea instanţei de judecată. În data de 29.12.2009, la dosarul penal nr. 8117/P/2008 au fost conexate dosarele penale cu nr. 6357/P/2009 şi nr. 7482/P/2009, iar prin ordonanţa din 05.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş, dosarul penal nr. 8117/P/2008 a fost restituit organelor de poliţie în vederea completării urmăririi penale. (f. 29-33, 8-28)

În urma verificărilor efectuate în cauză şi din coroborarea probelor administrate a rezultat următoarea stare de fapt:

Spre sfârşitul anului 2005, S O V şi I CA se asociază, cu cote părţi egale şi înfiinţează SC M SRL Tg-Mureş  (f. 400-410) acesta din urmă fiind numit în funcţia de administrator.

Societatea a desfăşurat activităţi comerciale în domeniul comercializării, instalării şi service-ului echipamentelor profesionale pentru industria hotelieră (maşini de spălat haine/ vase, cuptoare, frigidere, fripteuze, etc.), inculpatul I CA ocupându-se de partea tehnică (instalare şi service echipamente) iar S O V — singurul angajat al societăţii în funcţia de director (f. 411,412) ocupându-se de tot ceea ce înseamnă relaţia cu clienţii, furnizorii, fiind singurul care a avut drept de semnătură în bancă pentru conturile bancare ale societăţii, ocupându-se totodată şi de întocmirea şi gestionarea documentelor justificative generate de activitatea societăţii (emitere facturi vânzare, efectuarea de încasări şi plăţi, inclusiv prin bancă, etc), discutarea problemelor contabile şi fiscale cu contabila societăţii şi plata salariului acesteia.

Această stare de fapt, descrisă mai sus, a fost confirmată, prin declaraţiile lor, atât de cei doi inculpaţi (f. 316-334) cât şi de contabila societăţii numita O D (f. 335-337) precum şi de actele financiar contabile ale societăţii (f. 349) care în proporţie covârşitoare au fost întocmite şi/ sau poartă numele şi semnătura lui S O V, ceea ce îl plasează pe acesta din urmă în postura de “administrator de facto ” al SC M SRL Tg-Mureş.

În urma celor 5 controale succesive, amintite mai sus, efectuate la SC M SRL Tg-Mureş de comisarii Gărzii Financiare Mureş şi inspectorii fiscali ai DGFP Mureş, s-a constatat faptul că :

Deşi societatea nu şi-a mai condus evidenţa contabilă şi nu a mai emis nici o factură fiscală de vânzare din iunie 2008, stocul scriptic de marfa în sumă de 128.817 lei înscris în balanţa de verificare a conturilor societăţii aferentă acestei luni, nu mai exista fizic la data controlului comisarilor Gărzii Financiare Mureş din 15.12.2008 mărfurile, potrivit declaraţiilor inculpaţilor I CA şi S O V (f. 316-334), fiind vândute de societate fără a se emite facturi fiscale şi fără a se înregistra în contabilitate veniturile astfel obţinute.

Din investigaţiile efectuate, a rezultat faptul că, mărfurile sus amintite sunt echipamente profesionale de bucătărie pentru industria hotelieră, “vândute” de S O V şi instalate (montate efectiv) de I CA, la începutul anului 2008 (martie - aprilie 2008), în bucătăria restaurantului “P” situat în Tg-Mureş, str. P-ţa Trandafirilor nr.43, subsol, restaurant aparţinând SC P SRL Tg-Mureş administrată de martorul B D A — asociat în cadrul acestei firme alături de cei doi inculpaţi (f. 338-342).

Aceste echipamente au fost şi sunt utilizate din martie - aprilie 2008 de restaurantul “P”, dar au fost facturate de cei doi inculpaţi, din “neglijenţă”, abia în cursul lunilor aprilie 2009 şi iulie 2009 prin completarea olografă de către,

-inculpatul S O V (2 acte materiale) a facturilor fiscale MS MEMB nr.85, 86/ 27.04.2009 în sumă totală de 90.470 lei (45.726 lei+44.744 lei) şi a chitanţelor MS WLL nr.9479337/ 27.04.2009 şi 9479338/ 28.04.2009 în sumă totală de 49.118 lei (45.726 lei+3392 lei) emise către cumpărătorii B V şi SC P SRL (f. 171-173,159) şi de către,

-inculpatul I CA (3 acte materiale) a facturilor fiscale MS MEMB nr. 108, 109, 110 din 01.07.2009 în sumă totală de 57.712 lei (23.301 lei + 23.425 lei + 10.986 lei) şi chitanţei fiscale MS WLL nr. 9479339/ 01.07.2009 în sumă de 57.712 lei, emise către fratele său, cumpărătorul persoană fizică I C I (f. 174-176,161).

Facturarea acestor echipamente s-a făcut în cea mai mare parte către persoanele fizice B V şi I C I întrucât aceştia sunt noii asociaţi în cadrul SC P SRL, valoarea acestor echipamente reprezentând “cedarea părţilor sociale” ale celor doi inculpaţi deţinute în SC P SRL, către martorii B V si I C I.

Cu ocazia audierilor întreprinse în cauză, martorul B V a declarat că (f. 345) la data emiterii chitanţei sus amintite pe numele său, i-a achitat integral lui S O V, în numerar suma înscrisă în aceasta, fapt confirmat şi de martorul B D A care declară “am văzut cum S O V primeşte de la B V o sumă de bani ” (f. 338, 332).

Martorul I C I (f. 346, 347) confirmă cele învederate de către inculpatul I CA şi a învederat că nu i-a plătit efectiv fratelui său cei 57.712 lei înscrişi în chitanţa sus amintită deoarece acesta îi era dator cu această sumă de bani de la începutul anului 2008.

Facturile şi chitanţele sus amintite nu au fost înregistrate, în contabilitatea SC M SRL întrucât, potrivit declaraţiilor celor doi inculpaţi şi constatării organelor de control fiscale, documentele justificative primare ale societăţii (facturi, chitanţe, extrase de cont, etc) nu au mai fost contabilizate din luna iulie 2008 pentru că, cei doi învinuiţi “nu s-au mai deranjat ” să angajeze o nouă contabilă, după ce contabilul autorizat O D a renunţat la colaborarea cu SC M SRL.

I CA a declarat că s-a ajuns la această stare de fapt deoarece până la primul control al Gărzii Financiare Mureş din 15.12.2008, amintit mai sus, nu a avut acces la actele contabile ale SC M SRL din cauza lui S O V care ţinea actele la domiciliul său, iar după această dată nu s-a implicat în rezolvarea problemelor contabile ale societăţii întrucât el nu se pricepe la altceva decât la partea tehnică a afacerii, adică instalare şi service al echipamentelor profesionale pentru industria hotelieră, fapt nici infirmat şi nici confirmat de S O V întrucât acesta, după începerea urmăririi penale împotriva sa nu a mai dat declaraţii.

Pentru fapta sus amintită prejudiciul adus bugetului de stat a fost calculat de organele de control fiscale ca fiind în cuantum total 39.863 lei (7034 lei impozit pe profit + 32.829 lei TVA). (f. 43 - 45, 201, 202)

În baza contractului de închiriere nr. 534/07.12.2007, (filele 97-102) semnat din partea M SRL de inculpatul S O V, SC A G SA Tg-Mureş, în calitate de proprietar, a emis 29 de facturi către SC M SRL, pe tot parcursul anului 2008, pentru cheltuieli cu chiria şi utilităţile spaţiului comercial situat în Tg-Mureş, str. P-ţa Trandafirilor nr. 43, subsol, în sumă totală de 63.250 lei (53.152 lei + TVA 10.098 lei) (f. 107).

Deşi, până în iunie 2008 inclusiv, o parte din aceste cheltuieli au fost înregistrate în contabilitatea SC M SRL, iar spaţiul a fost, încă din ianuarie 2008, utilizat de SC P SRL pentru funcţionarea restaurantului “P”, inculpatul S O V a refuzat în mod nejustificat (f. 338-342) să refactureze aceste cheltuieli către subchiriaşul SC P SRL, conform contractului de subînchiriere nr. 40/22.01.2008 (f. 103-106) contract pe care l-a semnat în calitate de “reprezentant legal al SC M SRL” alături de B D A - administrator al SC P SRL. (28 acte materiale)

Această stare de fapt l-a determinat pe B D A (f. 338-342) să achite în numerar, din banii săi, o parte din aceste cheltuieli direct la SC A G SA, pentru a nu fi evacuat din spaţiu de către proprietar, până în decembrie 2008 când, între SC A G SA şi SC P SRL s-a semnat un contract de închiriere a acestui spaţiu.

Facturarea parţială a chiriei acestui spaţiu de către SC M SRL pentru SC P SRL s-a făcut abia în cursul lunii ianuarie 2009 când inculpatul S O V a emis facturile fiscale MSMEMB nr. 104 şi 105 ambele din 05.01.2009, fiecare în valoare totală de 3920,93 lei, fără a le înregistra în contabilitatea SC M SRL. (f. 169,170,119,120, 86, 88)

Pentru această faptă prejudiciul adus bugetului de stat a fost calculat de organele de control fiscale ca fiind în cuantum total 17.757 lei (7.659 lei impozit pe profit + 10.098 lei TVA). (f. 85-88, 95, 96)

În cursul anului 2008, S O V a achiziţionat pe cheltuiala SC M SRL mai multe bunuri şi prestări servicii în baza următoarelor facturi fiscale de achiziţie (9 acte materiale):

Nr.

crt.Nr. şi data facturiiEmitentCheltuială - lei-TVA - lei -Reprezentând

1460327/17.12.2007P193,6936,80Covor

23688420/ 17.12.2007R84,03,15,96Jachetă schi

3801089/20.02.2008Vitacom

Electronics351,2266,73Sisteme securitate anifurt

41868/ 10.03.2008S Com1058,75201,16Covor 8100 maro

51016007/10.03.2008A71,4313,57Aplică Thiesis + lac piatră

669266/05.03.2008I S SA546,22103,78Cântar el Partner

77411331/14.07.2008D R21315,95440,03PVC, profil închidere, adeziv

810426/18.03.2008A A I6994,941329,04Prest. Serv. cf. contract 26/14.03.2008

910591/14.08.2008A A I443,4084,06Prest. Serv. cf. contract 108/18.07.2008

TOTAL11781,912291,13

Aceste bunuri deşi au fost achiziţionate pentru restaurantul „P” şi folosite efectiv încă de la achiziţie în incinta acestui restaurant, în mod nejustificat acestea nu au mai fost refacturate de SC M SRL pentru SC P SRL, bugetul de stat fiind prejudiciat astfel cu suma totală de 3.476 lei (2.291 lei TVA + 1.185 lei impozit pe profit).

În data de 16.01.2007 SC M SRL încasează de la SC O SRL, prin contul său bancar deschis la Banca Transilvania suma de 74.059 lei (f. 84, 525, 371, 372) cu titlu de avans pentru livrarea şi instalarea de echipamente profesionale pentru industria hotelieră, iar în acest sens S O V completează olograf factura fiscală 1583617/16.01.2007 înscriind la rubrica “denumirea produselor sau a serviciilor” menţiunea “avans 100% la contractul nr.1/16.01.2007” motiv pentru care, potrivit prevederilor legale, contabila societăţii, martora O D, înregistrează factura şi încasarea banilor în contul 419 “clienţi creditori ” (f. 335-337). Deşi echipamentele au fost livrate şi instalate la SC O SRL în cursul anului 2007, (1 act material) de către inculpatul I CA, SC M SRL nu a procedat la emiterea facturii fiscale finale şi astfel la înregistrarea la venituri a contravalorii echipamentelor livrate, bugetul de stat fiind astfel prejudiciat cu suma totală de 1.245 lei reprezentând impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

În zilele de 1,2, 3, 4, 7 şi 8 aprilie 2008, inculpatul S O V a ridicat din contul SC M SRL deschis la Banca Transilvania, pe bază de chitanţe, în 6 tranşe (6 acte materiale), suma de 18.200 lei fără a fi înregistrată în contabilitatea societăţii (f. 364, 366, 293) în condiţiile în care toate operaţiunile bancare prin acest cont bancar anterioare datei de 01.04.2008 şi ulterioare datei de 08.04.2008 au fost înregistrate în contabilitate.

Nr.crt.Nr. şi dataFelul documentuluiSuma (lei)

1800292601/01.04.2008Chitanţă7500

2800299201/02.04.2008Chitanţă1000

3800306001/03.04.2008Chitanţă2000

4800621601/04.04.2008Chitanţă500

5500698001/07.04.2008Chitanţă6500

6900269601/08.04.2008Chitanţă700

TOTAL18.200

Cu ocazia audierii în calitate de martor, numita O D – contabil al SC M SRL (f. 163-165, 335-337) a arătat că cei 18200 lei nu i-a înregistrat în contabilitate întrucât inculpatul S O V nu i-a prezentat, pentru a fi contabilizate, documentele justificative care atestă ridicarea din bancă a banilor, acesta fiind unul din motivele principale pentru care a renunţat la colaborarea cu SC M SRL începând cu iulie 2008. Inspectorii fiscali ai DGFP Mureş au asimilat aceşti 18.200 lei, din punct de vedere al impozitării, dividendelor, fiind astfel calculat un impozit pe dividende datorat bugetului de stat în sumă de 3.467 lei.

Cu ocazia ultimului control al gărzii financiare Mureş (24.08.2009) organele de control au întocmit, pe baza documentelor justificative de încasări şi plăţi puse la dispoziţie de inculpatul I CA, registrul de casă al SC M SRL pentru perioada 05.12.2008 - 01.07.2009, perioadă în care acest document de evidenţă contabilă nu a mai fost întocmit de societate, soldul de casă scriptic la 01.07.2009 fiind de 108.649 lei, (111-122,199) sumă de bani pe care inculpatul I CA nu a putut să o prezinte fizic organelor de control. Acest sold de casă scriptic de 108.649 lei se compune din soldul de casă scriptic de 18.132 lei existent la 05.12.2008 (1 act material) şi din sumele înscrise în mai multe chitanţe emise în numele SC M SRL de către cei doi inculpaţi, aşa cum s-a arătat mai sus, la care se adaugă chitanţele 9479335/ 24.01.2009 şi 9479336/ 25.01.2009, fiecare în sumă de 3920 lei, emise de inculpatul S O V pentru încasarea de la SC P SRL a contravalorii facturilor de chirie 104 şi 105 ambele din 05.01.2009.

Inculpatul S O V nu a oferit nici un fel de explicaţie în legătură cu aceste aspecte întrucât, după începerea urmăririi penale împotriva sa în prezenta cauză, a refuzat să mai colaboreze cu organele de poliţie.

Inculpatul I CA a susţinut că nu a văzut şi nu a luat nici o sumă de bani din societate şi că de actele societăţii s-a ocupat în exclusivitate învinuitul S O V.

Inspectorii fiscali ai DGFP Mureş au asimilat aceşti 108.649 lei, din punct de vedere al impozitării, dividendelor, fiind astfel calculat un impozit pe dividende în sumă de 20.695.

Potrivit deciziei nr. l a Adunării Generale a Asociaţilor şi dispoziţiilor de plată nr. 1 şi 2 din 01.11.2008, (f. 148-150, 117) cei doi inculpaţi ridică din casieiria SC M SRL suma totală de 107.239,55 lei, cu titlu de dividende aferente profitului Rizat de societate în anul 2007, fără însă a înregistra în contabilitate şi fără achita bugetului de stat, până în data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, impozitul pe dividende aferent în sumă totală de 20.427 lei (1 act material).

Analizând actele şi lucrările din dosarul de urmărire penală nr.8117/P/2008, probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

La termenul de judecată din data de 20 februarie 2015 /filele 48, 49, vol. I/, inculpatul S O V a înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 374 alin. 4, art. 375 Cod proc. penală actual, respectiv de procedura simplificată aplicabilă în ipoteza recunoaşterii integrale a acuzelor, fiind de acord cu repararea prejudiciului solicitat, în solidar cu inculpatul I CA, la soluţionarea cauzei instanţa  urmând să aibă în vedere doar probele administrate în cursul urmăririi penale, în ceea ce-l privește.

În acest sens, s-a procedat la luarea unei declaraţii inculpatului, instanţa admiţând cererea  formulată.

Totodată, la termenul de judecată din data de 5 aprilie 2017 /filele 439, 440, dosar fond, vol. II/, instanța a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, pentru inculpatul S O V, din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal actual și a art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.  9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal anterior și a art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, compusă din 40 de acte materiale descrise după cum urmează: la punctul 1 din rechizitoriu, 2 acte materiale, la pct. 2, 28 de acte materiale, la pct. 3 și 4, 10 acte materiale, iar pentru inculpatul  I CA, din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.  9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1  Cod penal actual și a art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2  Cod penal anterior și a art.5 alin.1 din Noul Cod penal compusă din 3 acte materiale descrise la punctul 1 din rechizitoriu, schimbări pe carele considerăm întemeiate, pentru considerentele de fapt pe care le vom expune în cea ce urmează și vom dispune, pe cale de consecință, admiterea lor, așa cum au fost invocate.

Vom reține prevederile art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, întrucât, sub aspectul modalităților de individualizare a pedepsei, a modalității de executare a acesteia, sunt mai favorabile dispozițiile Vechiului Cod penal, având în vedere dispozițiile art. 5 Cod penal nou, privind legea penală mai favorabilă.

Faptic, acuza a arătat, pe latura penală a cauzei, referitor la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.  9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și a art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, reținută în sarcina ambilor inculpați, că, în perioada anilor 2007-2008, inculpatul  I CA, în calitate de administrator de drept, iar inculpatul S O V, în calitate de administrator de fapt al S.C. M S.R.L., în mod continuat și în baza acelorași rezoluții infracționale, au omis înregistrarea în evidențele contabile ale societății, respectiv jurnal vânzări, registru de casă etc. și în documentele legale obligatorii, respectiv declarații fiscale, situații financiare, operațiunile comerciale și veniturile rezultate din acestea în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul de stat, fapta fiind descrisă la punctele 1, 2 , 3 și 4 din rechizitoriu.

Aceste activități infracționale s-au derulat astfel, în acord cu starea de fapt expusă și de acuză, însă latura subiectivă, în sensul existenței intenției directe de a prejudicia bugetul de stat, a ambilor inculpați, diferă în funcție de aspectul contributiv concret al fiecăruia dintre ei la comiterea actelor materiale care li se rețin:

1.Astfel, primele 6 acte materiale infracționale constau în aceea că, începând cu luna iunie 2008, nu s-a mai ținut evidența contabilă a societății, nu s-au emis facturi, stocul scriptic de marfă, în valoare de 128.817 lei, neexistând fizic la data efectuării controlului fiscal, conform Notei de constatare MS 18754 din data de 15.12.2008, întocmită de Garda Financiară Mureș /fila 43 și urm. dosar urm. penală/, a Procesului –verbal din data de 8.04.2009 întocmit de inspectori din cadrul Administrației Finanțelor Publice Mureș, fila 9 și urm., dosar de urm. penală, experta contabilă concluzionând în raportul de expertiză tehnică în specialitatea contabilitate că la data controlului fiscal din 29.03.2009 / fila 410/, raport de expertiză contabilă, vol. 2, au existat astfel de diferențe între stocuri scriptic și faptic, valoarea fiind cea constatată de organele de control, bugetul de stat fiind prejudiciat cu suma de 24.352,66 lei, TVA de plată, plus majorări de întârziere. Mărfurile constau, așa cum se arată și de acuză, în echipamente profesionale de bucătărie pentru industria hotelieră, vândute de inculpatul S O V și montate de inculpatul I CA în bucătăria restaurantului P din Târgu-Mureș în perioada lunilor martie – aprilie 2008. Aceste echipamente au fost facturate tardiv, abia în lunile aprilie-iulie 2009, conform scrisului olograf de completare care aparține inculpatului S, pentru două facturi, materializate în tot atâtea acte materiale care se impun a fi reținute în sarcina inculpatului S O V, din datele de 27.04.2009, nr. 85 și 86, plus chitanțele aferente, acestea fiind emise către cumpărătorii B V și S.C. P S.R.L./filele 171-173, 159 dosar urm. penală.

Următoarele trei facturi, materializate în tot atâtea acte materiale, cu nr. 108, 109,110 din data de 1.07.2009 și chitanța aferentă /filele 174-176, 161, dosar urm. penală/, au fost emise către cumpărătorul I C I, fratele inculpatului I CA,  audiat și de instanță, fila 298 dosar fond, vol. II, chiar dacă suma în discuție, de 57.712 lei nu i-ar fi fost achitată efectiv inculpatului, deoarece acesta din urmă avea o datorie față de fratele lui. Cu privire la efectele fiscale ale neînregistrării acestor facturi, acestea au fost evidențiate și de experta contabilă în raportul întocmit. Un număr de 3 acte materiale, constând în trei facturi cu nr. 108, 109,110 din data de 1.07.2009 și chitanța aferentă /filele 174-176, 161/, se impun a fi reținute și în sarcina inculpatului I, având în vedere faptul că avea cunoștință de achiziția echipamentelor pe care chiar el le-a montat, de faptul că nu s-au întocmit facturi decât tardiv, inclusiv de diferența dintre stocul faptic și scriptic care a avut la bază această ținere defectuoasă a contabilității firmei sale. Experta a calculat diferențiat suma de plată care ar reveni inculpatului I pentru cele trei facturi, printr-un supliment de expertiză /fila 464, dosar fond/, ca fiind de 9.214, 63 lei, TVA, plus dobânzi suplimentare de 1.353 lei și de 3573, 46 lei, impozit pe profit determinat suplimentar, la care se adaugă dobânda în cuantum de 68 lei, până la data scadenței, conform legislației fiscale, urmând să obligăm pe inculpatul S la plata diferențelor de sume care mai rămân de achitat, aferente celor 2 facturi fiscale emise de acesta tardiv, indicate de experta contabilă la fila 398 dosar, în raportul de expertiză întocmit inițial, ca fiind  de 14.409, 22 lei  TVA și de 4.480, 41 lei, impozit pe profit, plus accesoriile aferente, până la scadență, conform legislației fiscale. Nu s-a probat faptul, contrar susținerilor părții civile din răspunsurile la expertiza efectuată, că mărfurile înscrise în balanța de verificare a conturilor societății, aferentă lunii iunie 2008, ar fi constat și în alte produse livrate terților, decât aceste echipamente profesionale recunoscute de inculpați, astfel că,  solicitarea unor daune mai mari pe acest considerent nu este fondată, decât raportat strict la obiectul sesizării care constă doar în cele 5 acte materiale, reprezentând tot atâtea facturi emise de coinculpați, orice alte pretenții care nu se circumscriu acestui cadru procesual reprezentând plus petita.

2.Următoarele 28 de acte materiale constau în faptul că inculpatul S O V a încheiat un contract de închiriere nr. 534/7.12.2007, cu S.C. A G S.A. pentru un spațiu din Piața Trandafirilor, Târgu-Mureș, nr. 43, în baza căruia, ultima societate indicată a emis 29 de facturi către S.C. M S.R.L. /fila 107 dosar urm. penală/, pe tot parcursul anului 2008, reprezentând cheltuieli cu chiria și cu utilitățile spațiului comercial. Cheltuielile au fost înregistrate în contabilitatea S.C. M S.R.L., utilizatorul spațiului fiind S.C. P S.R.L. Inculpatul nu a refacturat aceste cheltuieli către subchiriașul S.C. P S.R.L., deși a încheiat un contract de subînchiriere nr. 40/22.01.2008 / filele 104-106 dosar urm. penală/. Abia în cursul lunii ianuarie 2009, inculpatul a emis două facturi fiscale nr. 104 și 105 în valoare de 3.920,93 lei fiecare, pe care nu le-a înregistrat în contabilitatea S.C. M S.R.L. /filele 169, 170, 119, 120, 86, 88 dosar urm. penală/. Cele enunțate rezultă din declarația de recunoaștere a inculpatului din faza cercetării judecătorești, din declarația martorului B D-A, administrator al S.C. P S.R.L. care a și achitat o parte din aceste cheltuieli în nume propriu către S.C. A G S.A. /filele 338-342 dosar urm. penală, filele 247-250, dosar fond, vol. I/, și nu în ultimul rând, din raportul de expertiză contabilă, filele 400, 401, vol.2, dosar fond, care atestă Ritatea celor constatate prin Raportul de inspecție fiscală din 9.04.2009 și anume, că s-a cauzat un prejudiciu bugetului statului prin neînregistrarea veniturilor derivate din contractul de subînchiriere constând în diminuarea bazei impozabile aferente cu suma de 47.872,51 lei împărțită pe perioade fiscale și anume, pentru Trimestrul I al anului 2008, 3.819 lei, pentru Trimestrul II, 20.725 lei, pentru Trimestrul III al aceluiași an, 16.607 lei și pentru Trimestrul IV , 6.721 lei. Omisiunea refacturării cheltuielilor cu chiria are ca efect și neînregistrarea TVA colectată aferentă perioadei decembrie 2007-decembrie 2008 în sumă de 10.098, 79 lei. Aceste acte materiale, în accepțiunea noastră, nu se pot reține și în sarcina inculpatului I, cum susține acuza, ideea întregii operațiuni aparținând inculpatului S, care, deși avea doar calitatea de administrator de fapt, se comporta ca un adevărat administrator de drept, întocmind aproape în totalitate partea scriptică, negociind cu partenerii comerciali ai firmei, inculpatul I fiind doar un simplu executant al acestuia care mai mult se ocupa de montarea echipamentelor hoteliere, de semnarea unor facturi la dispoziția inculpatului S, fiind practic angajat și remunerat de acesta din urmă cu un salariu modest pentru activitatea de montaj pe care o derula, nu și pentru cea de conducere, pe care în Ritate nu o exercita decât foarte rar. E adevărat că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 și administratorului, dar în măsura în care inculpatul I nu a avut acces direct la negocierile comerciale, la înscrisurile sau la sumele vizate de acestea, neavând drept de semnătură în bancă și drept de retragere a unor sume de bani, acestea aflându-se doar în posesia inculpatului S și a soției celui din urmă care ținea contabilitatea primară, nu putem reține vreo intenție directă din partea inculpatului I ca, prin neînregistrarea acestor operațiuni, să prejudicieze bugetul de stat.

3.Alte 9 acte materiale îl vizează din nou pe inculpatul S și constau în achiziționarea de către acesta, pe cheltuiala S.C. M S.R.L., a mai multor bunuri și servicii pentru același restaurant P, pe baza a nouă facturi fiscale, fără să fie refacturate pentru S.C. P S.R.L., aspect recunoscut de inculpat și apreciat de experta contabilă ca fiind un fapt prejudiciabil pentru bugetul statului /filele 401-403, vol. 2, dosar fond/, raport de expertiza tehnică în specialitatea contabilitate, dată fiind majorarea nejustificată a cheltuielilor deductibile, diminuarea bazei impozabile de calcul, pentru impozitul pe profit, cu suma de 4.344 lei, respectiv 7.438 lei, necolectarea TVA- ului aferent în cuantum de 878 lei, respectiv 6673 lei. Din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că inculpatul I, ca administrator de drept, ar fi avut cunoștință despre cum au fost întocmite aceste facturi sau dacă au fost sau nu înregistrate în contabilitatea firmei sale pentru a se putea reține aceste acte materiale și în sarcina sa. Acesta din urmă doar a instalat echipamentele, ideea întregii operațiuni aparținând inculpatului S, care, deși avea doar calitatea de administrator de fapt, se comporta ca un adevărat administrator de drept, întocmind aproape în totalitate partea scriptică, negociind cu partenerii comerciali ai firmei, aflându-se în posesia actelor contabile și a ștampilei firmei, inculpatul I fiind doar un simplu executant al acestuia care mai mult se ocupa de montarea echipamentelor hoteliere, de semnarea unor facturi la dispoziția inculpatului S sau a soției celui din urmă care se ocupa de contabilitatea primară.

4.Alt act material care se poate reține tot doar  în sarcina inculpatului S a vizat încasarea de către S.C. M S.R.L., de la S.C. O S.R.L., prin contul societății deschis la Banca Transilvania, a sumei de 74.059 lei, avans pentru livrarea de echipamente profesionale pentru industria hotelieră. Deși aceste mărfuri s-au livrat, inculpatul nu a întocmit factura fiscală aferentă, factura finală, echipamentele fiind montate de inculpatul I. Efectul fiscal al acestei operațiuni, recunoscute de inculpat, a fost acela care derivă din neînregistrarea de venituri din vânzarea mărfurilor, constând în calcularea unui impozit pe veniturile microîntreprinderilor în cuantum de 1.245 lei /fila 403/, raport de expertiză contabilă, vol.2, dosar fond. Opinăm că nu se poate reține acest act material și în sarcina inculpatului I, acesta doar a instalat echipamentele, ideea întregii operațiuni aparținând inculpatului S, care, deși avea doar calitatea de administrator de fapt, se comporta ca un adevărat administrator de drept, întocmind aproape în totalitate partea scriptică, negociind cu partenerii comerciali ai firmei, inculpatul I fiind doar un simplu executant al acestuia care mai mult se ocupa de montarea echipamentelor hoteliere, de semnarea unor facturi la dispoziția inculpatului S, fiind practic angajat și remunerat de acesta din urmă cu un salariu modest pentru activitatea de montaj pe care o derula, nu și pentru cea de conducere, pe care în Ritate nu o exercita decât foarte rar. E adevărat că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 și administratorului, dar în măsura în care inculpatul I nu a avut acces direct la înscrisurile  sau la suma vizată de acestea, neavând drept de semnătură în bancă și drept de retragere a unor sume de bani, ce vizau relația comercială, acestea aflându-se doar în posesia inculpatului S și a soției celui din urmă care ținea contabilitatea primară, nu putem reține vreo intenție directă din partea inculpatului I ca prin neînregistrarea facturii finale să prejudicieze bugetul de stat.

Considerăm că infracțiunile de folosire cu rea-credință de către reprezentantul societății a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu sau pentru favorizarea altei societăți în care are interese, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 /forma din data de 14.01.2010/, nu se pot analiza faptic sau juridic, întrucât, raportat la data consumării acestora, luna aprilie 2008, respectiv perioada 5.12.2008-1.07.2009 și la pedeapsa prevăzută de lege, ca fiind de la 1 la 3 ani închisoare, a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinit termenul de 7 ani și 6 luni, prev. de art. 122 alin. 1 litera d din Vechiul Cod penal raportat la art. 124 din Vechiul Cod penal, aspect care atrage soluții de încetare a procesului penal intentat inculpaților, în baza art. 396 alin. 6 Cod proc. penală raportat la art. 16 alin. 1 litera f Cod proc. penală.

Raportat la latura civilă a cauzei, care se impune a fi analizată, prin prisma intervenirii Deciziei nr.586/2016 a Curții Constituționale care a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală cu raportare la prevederile art.16 alin. 1 litera f Cod proc. penală, în privința lăsării ca nesoluționate a acțiunii civile de către instanța penală, ca urmare a încetării procesului penal în caz de prescripție, reținem că, factual s-a arătat că inculpatul S, în perioada 1-8 aprilie 2008 a ridicat din contul S.C. M S.R.L., deschis la Banca Transilvania, suma de 18.200 lei  care nu a fost înregistrată în contabilitate, așa cum a afirmat și contabila firmei, martora O D /filele 163-165, 335-337 dosar urm. penală, filele 244-246 dosar fond, vol. I/  fiind vorba despre 6 acte materiale, însă, deși s-a calculat un impozit pe dividende de organele de control fiscal pentru această sumă, de 3.467 lei, experta contabilă a apreciat /fila 412 dosar, vol. 2/,  raport de expertiză, că nu există dovada utilizării acestei sume de către inculpat, motiv pentru care nu poate fi considerată drept dividend. Și noi opinăm în sensul acesta și anume, chiar dacă există dovezi scriptice că inculpatul a retras de circa 6 ori sume de bani din contul societății, fără înregistrarea chitanțelor aferente în contul firmei S.C. M S.R.L., nu există nicio dovadă faptică sau scriptică, doar pure supoziții, că acesta ar fi folosit acești bani în interes propriu, cu intenție directă manifestă sau pentru a favoriza o altă firmă în care avea interese, astfel că nu subzistă elementul intențional cerut de lege. Aceleași concluzii se degajă și din necorespondența stocului faptic cu cel scriptic raportat la controlul Gărzii Financiare din 24.08.2009, constatată pentru perioada 5.12.2008-1.07.2009, stocul scriptic de 108.649 lei /filele 111-122, 199 dosar urm. penală/, neputând fi prezentat fizic organelor de control. Simpla diferență constatată, în lipsă de probe certe, nu poate duce la concluzia că inculpații și-au însușit această sumă de bani cu intenție directă manifestă sau că au folosit-o pentru a avantaja alte firme în care ar fi avut interese, fapt întărit și de experta contabilă /filele 403-405/, raport de expertiză contabilă, care descrie pe larg de ce  nu se poate calcula impozit pe dividende raportat la lipsa în gestiune constatată, în lipsa unei situații financiare semnate de administratorul societății. Prin urmare, evident, solicitarea părții civile care vizează obligarea inculpaților la achitarea unor pretenții civile legate de aceste fapte, este nefondată, urmând să o respingem ca atare.

5.Cât privește faptele de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art.6 din Legea nr. 241/2005, reținute în sarcina ambilor inculpați /pct.7 din rechizitoriu, prin Decizia nr.363 a Curții Constituționale din data de 7 mai 2015, aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale datorită neîndeplinirii condițiilor de claritate, previzibilitate și accesibilitate statuate la art. 1 alin. 5 din Constituția României, faptele fiind dezincriminate, prin neprevederea acestora în legea penală specială ulterior acestei Decizii,  astfel considerăm că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 litera b teza I Cod proc. penală, faptele nefiind prevăzute de legea penală, urmând să dispunem soluții de achitare raportat la ambii inculpați, fără să mai fie necesară vreo analiză în fapt sau în drept a întrunirii elementelor constitutive ale acestor infracțiuni. În ceea ce privește solicitarea părții civile care vizează obligarea inculpaților la achitarea unor pretenții civile legate de aceste fapte, vom lăsa nesoluționată acțiunea civilă, în baza 25 alin. 5 Cod proc. penală nou.

Faţă de considerentele relevate anterior, apreciem că inculpații se fac vinovați parțial  de acuzele aduse, doar raportat la  faptele de evaziune fiscală, aceștia acţionând cu intenţie directă, în mod repetat, cu referire la actele materiale expuse anterior.

Inculpatul I CA, în declarația dată în fața instanței /fila 91-93, vol. I/, nu a recunoscut niciuna dintre acuzații, deși semnătura sa olografă se regăsește pe cele trei facturi cu nr. 108, 109,110 din data de 1.07.2009 și chitanța aferentă/filele 174-176, 161, dosar urm. penală, chiar dacă scrisul de completare ar aparține soției coinculpatului S, persoană care ținea contabilitatea primară la S.C. M S.R.L., fapt care atestă că inculpatul nu se ocupa doar de montarea echipamentelor hoteliere, ci și de o parte din operațiunile comerciale care vizau societatea, e drept, de majoritatea acestora, inclusiv de rulajele bancare, se ocupa inculpatul S, care a și avut ideea înființării firmei, deținea specimen de semnătură la bancă, fapt întărit și de martorul  B D - A în fața instanței /filele 247-250 dosar urm. penală, vol. 1/, respectiv de martorul H P A/ fila 297, vol. II, dosar fond, în legătură cu primele acte materiale reținute în sarcina inculpaților și de martora D  O, contabila firmei/filele 244-246, vol. 1, dosar fond care susține că documentele primare îi erau aduse de inculpatul S, principala persoană de legătură din cadrul firmei, numai de două ori având contact și cu administratorul de drept, inculpatul I. Doar martorul S C /fila 316 , vol. II, dosar fond/, care îl ajuta pe inculpatul I la montarea echipamentelor hoteliere și la repararea acestora, susține că cel din urmă era administrator la o firmă, dar nu deținea acte ale societății sau nu are cunoștință că ar fi deținut ștampila acesteia, însă martorul nu cunoaște detalii despre activitatea comercială a S.C. M S.R.L., facturile emise de această firmă, inculpatul I era doar un simplu salariat, nu avea nici măcar studii medii și uneori mai semna diverse înscrisuri pe care i le aducea inculpatul S. Aceeași concluzie se degajă și din declarația martorei  F R /filele 317, 318, vol. II, dosar fond/, concubina inculpatului. În măsura în care,  inculpatul nu ar fi avut vreo idee despre ce semnează sau despre afacerile firmei, credem că nu se justifică de ce a acceptat pe un salariu mic, de simplu angajat, ori chiar fără vreo remunerație, decât bani de țigări sau pentru plata taxiului, după cum a susținut concubina acestuia sau să exercite funcția de administrator de drept care presupunea și o activitate de conducere, nu doar simple prestări de servicii pentru care era suficientă simpla încheiere a unui contract cu acest obiect sau a unuia de colaborare cu adevăratul administrator din umbră, S  O V ori de  ce a acceptat să semneze acte ale firmei sau facturi fără să știe ce se consemnează în acestea. Din declarația lui rezultă însă că știa ce facturi semnează, cunoștea unele afaceri ale  firmei, însă implicarea sa era în mod cert  una indirectă, acesta acționând mecanic, la îndemnul coinculpatului S,  care era de altfel implicat direct în toate afacerile comerciale ale firmei, începând cu faza negocierilor, continuând cu cea contractuală și apoi cu parafarea afacerii propriu-zise, exceptând cele trei facturi care i se rețin de  către acuză.

În drept, fapta inculpatului S O V care, în perioada 2007-2009, în calitate de administrator de fapt al SC M SRL, în mod continuat şi în baza aceleaşi rezoluţii a omis să înregistreze în evidenţele contabile ale societăţii (jurnal vânzări, registru casă) şi în documentele legale obligatorii (declaraţii fiscale, situaţii financiare) operaţiunile comerciale şi veniturile Rizate din relaţiile comerciale desfăşurate în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, astfel cum au fost ele descrise la punctele I,II,III,IV întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. l lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 5 din Codul penal. (40 acte materiale).

În drept, fapta inculpatului I CA care, la data de 1.07.2009, a emis trei facturi fiscale tardiv, neînregistrate în contabilitate acesta având calitatea de administrator de drept al S.C. M S.R.L., în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, constituie aceeaşi infracţiune (3 acte materiale descrise la pct.I din rechizitoriu).

La dozarea şi individualizarea pedepselor aplicabile inculpaților, conform dispoziţiilor art. 72 Cod penal anterior, vom ţine cont că  inculpații nu au mai avut contacte similare cu legea penală, doar inculpatul S a recunoscut și regretat fapta comisă în faza de judecată, adoptând o atitudine sinceră, cu consecinţa reducerii  limitelor pedepsei, în urma aplicării art.396 pct.10 Cod proc. penală și a optării spre modalitatea suspendării sub supraveghere a acesteia, inculpatul prezentând garanții, prin contactul său incipient cu legea penală, că se va putea îndrepta și prin această modalitate, în spiritul respectării normelor de drept penal, chiar dacă pe latură civilă nu a făcut vreun demers pentru repararea prejudiciului,  însă inculpatul I /declarația sa aflându-se la filele 91-93, vol. 1, dosar fond/, nu a recunoscut acuzațiile, pasând toată responsabilitatea în sarcina inculpatului S, dar, cu toate acestea, având în vedere contribuția sa extrem de redusă la comiterea faptelor, lipsa de antecedente penale, posibilitățile de a se reintegra social și a evita anturajele care l-ar putea influența negativ, îi vom reține circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 litera a Cod penal anterior raportat la art. 76 alin. 1 litera d Cod penal anterior, cu consecința reducerii pedepsei aplicabile sub minimul special prevăzut de lege, tot în modalitatea suspendării sub supraveghere a acesteia, inculpatul prezentând garanții, prin contactul său incipient cu legea penală, că se va putea îndrepta și prin această modalitate, în spiritul respectării normelor de drept penal, chiar dacă pe latură civilă nu a făcut vreun demers pentru repararea prejudiciului.

Având în vedere faptul că inculpatul S O V a comis fapta în cursul efectuării unor activităţi comerciale, apreciem necesară interzicerea şi a dreptului prevăzut de art. 64 alin.1 litera c Cod penal anterior, acela de a desfăşura vreo activitate comercială de genul celei din litigiu sau de a ocupa funcţia de administrator la o firmă similară celei din litigiu, totodată şi a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 literele a teza 2 şi b Cod penal, de a fi ales într-o funcţie ce implică autoritatea de stat sau autoritatea publică locală, precum şi de a ocupa o funcţie în cadrul acestor instituţii publice, având în vedere maniera ilicită în care a înţeles să-şi completeze veniturile şi care ar aduce atingere demnităţii unei astfel de funcţii sau profesii pe care ar putea-o exercita acesta.

În consecință, vom dispune condamnarea inculpatului I CA, în temeiul art. 9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005 modificată,  cu aplicarea art. 41 alin. 2  Cod penal anterior şi a art. 5 din Noul Cod penal / 3 acte materiale descrise la pct. 1 din rechizitoriu/, cu aplicarea art. 74 alin. 1 litera a Cod penal anterior, a art.  76 alin. 1 litera d Cod penal anterior la pedeapsa de:

-1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii  de evaziune fiscală în formă continuată,

Vom aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal anterior, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 64 alin. 1 lit. a teza 2, b, c Cod penal anterior, pe durata executării pedepsei principale.

Vom dispune suspendarea  executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 86 ind. 1 alin. 1 Cod penal anterior.

Vom fixa inculpatului un termen de încercare de 3 ani, conform art. 86 ind. 2 Cod penal anterior.

Vom impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare stabilit, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Mureş, desemnat cu supravegherea sa,

-să anunţe în pRabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi verificate mijloacele sale de subzistenţă;

-toate datele de mai sus se vor comunica Serviciului de Probaţiune Mureş, desemnat cu supravegherea sa, obligaţiile stabilite prin prezenta urmând să fie transmise acestui serviciu;

Vom atrage atenţia inculpatului că, în caz de neîndeplinire a obligaţiilor stabilite anterior cu rea-credinţă, e posibilă sesizarea instanţei şi revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art. 86 ind. 4 alin. 2 Cod penal anterior.

Aceeaşi sancţiune devine aplicabilă şi în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 86 ind. 4 alin. 1 Cod penal anterior.

Vom constata suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza 2, literele b şi c Cod penal anterior, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior. 

Vom înceta procesul penal intentat inculpatului I CA sub aspectul comiterii infracţiunii de folosire cu rea-credință de către reprezentantul societății a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu sau pentru favorizarea altei societăți în care are interese, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990/forma din data de 14.01.2010, faptă descrisă la punctele 5 și 6 din rechizitoriu, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în baza art. 396 alin. 6 Cod proc. penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, cu aplicarea art.122 alin. 1 litera d şi art.124 Cod penal.

Vom achita inculpatul I CA de sub acuza comiterii infracţiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în baza art. art. 396 alin. 5 Cod proc. penală raportat art. 16 alin. 1 litera b teza I, fapta nefiind prevăzută de legea penală /pct. 7 din rechizitoriu/.

În baza art.396 alin. 2 C.pr.pen. nou, vom condamna inculpatul S O V, în temeiul art. 9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005 modificată,  cu aplicarea art. 41 alin. 2  Cod penal anterior şi a art. 5 din Noul Cod penal/40 de acte materiale, cu aplicarea art. 375 Cod proc. penală și a art. 396 alin. 10 Cod proc. penală,  la pedeapsa de:

-2 ani și 6 luni închisoare,

pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza 2, litera b şi litera c Cod penal anterior, în baza art. 35 Cod penal anterior, pe o durată de 3 ani, în condiţiile art. 66 Cod penal anterior, care va începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

Vom aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal anterior, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 64 alin. 1 lit. a teza 2, b, c Cod penal anterior, pe durata executării pedepsei principale.

Vom dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 86 ind. 1 alin. 1 Cod penal anterior.

Vom fixa inculpatului un termen de încercare de  4 ani și 6 luni, conform art. 86 ind. 2 Cod penal anterior.

Vom impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare stabilit, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Mureş, desemnat cu supravegherea sa,

-să anunţe în pRabil orice schimbare de domiciliu , reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi verificate mijloacele sale de subzistenţă;

-toate datele de mai sus se vor comunica Serviciului de Probaţiune Mureş, desemnat cu supravegherea sa, obligaţiile stabilite prin prezenta urmând să fie transmise acestui serviciu;

Vom atrage atenţia inculpatului că, în caz de neîndeplinire a obligaţiilor stabilite anterior cu rea-credinţă, e posibilă sesizarea instanţei şi revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art. 86 ind. 4 alin. 2 Cod penal anterior.

Aceeaşi sancţiune devine aplicabilă şi în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 86 ind. 4 alin. 1 Cod penal anterior.

Vom constata suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza 2, literele b şi c Cod penal anterior, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior.

Vom înceta procesul penal intentat inculpatului S O V sub aspectul comiterii infracţiunii de folosire cu rea-credință de către reprezentantul societății a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu sau pentru favorizarea altei societăți în care are interese, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990/forma din data de 14.01.2010, faptă descrisă la punctele  5 și 6 din rechizitoriu, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în baza art. 396 alin. 6 Cod proc. penală raportat la art. 16 alin. 1 litera f Cod proc. penală, cu aplicarea art.122 alin. 1 litera d şi art.124 Cod penal.

Vom achita inculpatul S O V de sub acuza comiterii infracţiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în baza art. art. 396 alin. 5 Cod proc. penală raportat art. 16 alin. 1 litera b teza I, fapta nefiind prevăzută de legea penală /pct.7 din rechizitoriu/.

Partea civilă DGRFP Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, a solicitat /fila 41 și urm, vol. 1 , dosar fond/, obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 157.353 lei daune materiale, din care suma de 44.589 lei, reprezintă impozit pe dividende, suma de 24.433, impozit pe profit, suma de 4.865 lei, impozit pe veniturile microîntreprinderilor și suma de 83.466 lei TVA., plus accesoriile aferente, calculate potrivit legislației fiscale, iar raportat la infracțiunile de stopaj la sursă, s-a solicitat obligarea inculpaților în solidar, la plata sumei de 21.300 lei, plus accesoriile aferente.

Partea civilă a mai depus la dosar un înscris, la solicitarea instanței de precizare a pretențiilor raportat la fiecare infracțiune în parte, de lămurire a prejudiciului reclamat inițial în faza de urmărire penală, față de suma solicitată în faza de judecată, inclusiv prezentarea modului de calcul al accesoriilor /fila 118, vol. 1/ sau dacă s-au recuperat o parte din sume. Prin înscrisul depus /fila  129 și urm. vol. 1/ s-a menținut constituirea de parte civilă inițială, arătându-se că suma de 71.923 lei, prejudiciu cuprins în sesizarea penală raportat la controlul efectuat în perioada 18.03-3.04.2009 la S.C. M S.R.L., se compune din suma de 4.865 lei, impozit pe veniturile microîntreprinderilor, din care suma de 1.245 lei reprezintă impozit aferent veniturilor din vânzarea mărfurilor către S.C. O S.R.L., iar suma de 3.620 lei, reprezintă diferența de impozit pe venit micro aferent trimestrului IV 2007, nedeclarat la bugetul de stat. S-a mai susținut că suma de 16.579 lei reprezintă impozit pe profit, după cum urmează: 7.034 lei impozit pe profit suplimentar estimat, aferent unui stoc de mărfuri în valoare de 128.817,75 lei la data de 30.06.2008, mărfuri vândute, pentru care contribuabilul nu a evidențiat și declarat veniturile în perioada iulie-decembrie 2008 și impozitul pe venit suplimentar în sumă de 9.545 lei aferent unor bunuri și servicii achiziționate și puse la dispoziția unui terț, S.C. P S.R.L., fără emiterea unor facturi și evidențierea veniturilor. S-a mai învederat că suma de 50.479 lei reprezintă TVA colectată, stabilită suplimentar, aferentă stocului de mărfuri evidențiat la data de 30.06.2008, iar pe de altă parte, TVA în sumă de 17.650 lei aferent unor bunuri și servicii achiziționate și puse la dispoziția unui terț, S.C. P S.R.L., fără a fi facturate, evidențiate, declarate.

În urma acțiunii de control efectuat în perioada 21.10-27.10.2009 la S.C. M S.R.L., prejudiciul calculat s-a situat la suma de 85.430 lei și se compune din suma de 44.589 lei impozit pe dividende, din care suma de 20.695 lei e aferentă soldului de casă din data de 1.07.2009 în cuantum de 108.649 lei, care nu a putut fi justificat de administrator, suma de 3.467 lei, impozit pe dividende aferent sumei de 18.200 lei ridicată din contul societății de inculpatul S O V, suma de 20.427 lei aferentă dividendelor achitate asociațiilor în luna noiembrie 2008, fapta fiind încadrată la art. 6 din Legea nr. 241/2005. S-a mai susținut că suma de 7.854 lei reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentar, din care suma de 1054 lei e aferentă facturilor fiscale în cuantum de 6590 lei, care nu au fost înregistrate în evidența contabilă și fiscală, suma de 6.800 lei e aferentă facturilor fiscale emise în sumă totală de 124.525 lei, reprezentând contravaloarea unor mărfuri care nu au fost înregistrate și declarate la organul fiscal competent. Raportat la facturile emise în valoare totală de 131.115 lei, a fost stabilită TVA suplimentară de 32.987 lei, iar pentru debitele suplimentare s-au calculat dobânzi de întârziere de  34.629 lei redate într-un tabel, la care se adaugă suma de 21.300 lei, obligații fiscale stabilite pentru stopajul la sursă, debitul total nefiind recuperat  nici în cadrul procedurii insolvenței.

Partea civilă a formulat și puncte de vedere raportat la expertiza contabilă, fila 430 și urm., vol. 2, prin care își menține constituirea de parte civilă din faza de judecată, apreciază că inclusiv în raportul de expertiză contabilă se arată că obligațiile bugetare suplimentare ar fi fost stabilite în mod corect, consideră că expertul nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor înregistrate în evidențele contabile, dar nefacturate terților, facturile emise în aprilie și iunie 2009 neavând legătură cu soldul contului 371 Mărfuri la data de 30.06.2008, însă opinează că organele de control au constatat aceste aspecte prin Raportul de inspecție fiscală nr.312/9.04.2009 și în Punctul de vedere nr. 2974/14.12.2016. Totodată, referitor la aceleași aspecte, se arată că lipsa în gestiune se datorează vânzării mărfurilor în perioada aprilie-mai 2008, în condițiile în care controlul fiscal s-a efectuat în luna martie 2009, iar abordarea expertului ar fi una greșită deoarece mărfurile nu sunt lipsă în gestiune, nejustificată și neimputabilă, ci se datorează unor vânzări de mărfuri către terți, neevidențiate și nedeclarate, cum a explicat și administratorul firmei, I CA, organelor de control.

În concluzie, se arată că nu contestă expertiza contabilă efectuată, constatările expertului nefiind diferite față de cele din actele de control.

Prin urmare, apreciem că acțiunea civilă formulată este admisibilă doar în parte, prin prisma recalculării corecte a prejudiciului efectiv datorat de inculpați de către experta contabilă, raportat strict la actele materiale care se impun a fi reținute în sarcina fiecărui inculpat în parte, acte materiale descrise și în rechizitoriu.

Pe cale de consecință, vom admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș şi  vom obliga pe inculpatul I CA la plata sumei de 9.214, 63 lei reprezentând  TVA, plus dobânzi suplimentare, de 1.353 lei, calculate până la data de 14.10.2009 și de 3.573,46 lei, cu titlu de impozit pe profit determinat suplimentar, la care se adaugă dobânda în cuantum de 68 lei calculată până la data de 14.10.2009, plus restul accesoriilor datorate, în continuare, calculate potrivit legislației fiscale, până la data scadenței, în favoarea părții civile indicate, în baza  art. 397 alin. 1 Cod proc. penală nou, raportat la art. 19  şi art. 25 Cod proc. penală nou.

Vom obliga pe inculpatul S O V la plata diferențelor de sume care mai rămân de achitat, aferente celor 2 facturi fiscale emise de acesta tardiv, indicate de experta contabilă la fila 398 dosar fond, vol. 2, în raportul de expertiză întocmit inițial, ca fiind de 14.409,22 lei  TVA și de 4.480, 41 lei, impozit pe profit, plus accesoriile aferente, până la scadență, conform legislației fiscale/ pct. 1 rechizitoriu, la plata sumelor de 10.099 lei  TVA colectată, 7.552 lei TVA, respectiv 1.164 lei, impozit pe profit plus accesoriile aferente, până la scadență, conform legislației fiscale, 1.245 lei, impozit pe veniturile microîntreprinderilor plus accesoriile  aferente, până la scadență, conform legislației fiscale, /pct.2, 3, 4 rechizitoriu/, în favoarea părții civile, în baza art. art. 397 alin. 1 Cod proc. penală nou, raportat la art. 19  şi art. 25 Cod proc. penală nou.

Vom respinge pretențiile părții civile raportat la infracţiunile de folosire cu rea-credință de către reprezentantul societății a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu sau pentru favorizarea altei societăți în care are interese, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 /forma din data de 14.01.2010/, faptă descrisă la punctele 5 și 6 din rechizitoriu, ca neîntemeiate, în baza art. art. 397 alin. 1 Cod proc. penală nou, raportat la art. 19  şi art. 25 Cod proc. penală nou.

Vom lăsa nesoluționată acțiunea civilă raportat la pretențiile care vizează infracţiunile de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pct. 7 din rechizitoriu, în baza 25 alin. 5 Cod proc. penală nou.

Vom dispune menținerea în parte a Ordonanței de poprire emisă la data de 8.05.2013 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș /filele 461 și 561 dosar urm. penală/, asupra conturilor bancare ale inculpatului S O V, nu însă și a conturilor S.C. M S.R.L. care nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în proces fiind și radiată sau ale inculpatului I CA care nu figura cu conturi bancare personale la momentul instituirii măsurii, cum apare în mod eronat în Ordonanța indicată /în acest sens, a se observa înscrisurile de la fila 420 și urm., fila 462 și urm.  dosar de urm. penală/, până la recuperarea prejudiciului stabilit prin prezenta și până la valoarea acestuia raportat la inculpatul S O V, în baza art. 404 pct.4  litera c Cod proc. penală nou, cu aplicarea art.11 din Legea nr. 241/2005.

Vom respinge cererea părții civile de instituirea măsurilor sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, până la concurența valorii pagubei, întrucât nu sunt identificate alte bunuri imobile sau mobile proprietatea acestora /filele 462, 478, 468 dosar urm. penală/.

În temeiul art. 274 alin. 1, 2 Cod pr. penală nou, a art. 275 alin. 1 pct. 2 litera a Cod proc. penală,vom obliga pe inculpatul S O V să plătească în favoarea statului suma de 2.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului, la care se mai adaugă ¼ din contravaloarea raportului de expertiză contabilă, suma de 1.200 lei. 

În temeiul art. 274 alin. 1 , 2 Cod pr. penală nou, a art. 275 alin. 1 pct. 2 litera a Cod proc. penală, vom obliga pe inculpatul I CA să plătească în favoarea statului suma de 2.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului, la care se mai adaugă ¼ din contravaloarea raportului de expertiză contabilă, suma de 1.200 lei.

Restul cheltuielilor ocazionate cu efectuarea raportului de expertiză, de 2.400 lei, vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 Cod proc. penală.

Suma de 300 lei, onorariul avocatei din oficiu a inculpatului S, din faza de judecată, va rămâne în sarcina statului.

O copie a prezentei sentinţe, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului ,odată cu rămânerea ei definitivă, conform art.13 din Legea nr. 241/2005.

Domenii speta

Spete similare