Sarcina probei în plângerile contravenţionale . Procesul-verbal de contravenţie – „act de acuzare” sau mijloc de probă

 Sarcina probei în plângerile contravenţionale . Procesul-verbal de contravenţie – „act de acuzare” sau mijloc de probă.

 Curtea Europeană a Drepturilor Omului menţionează în mod expres că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligaţia organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Procesul-verbal de contravenţie nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci şi un mijloc de probă, forţa probantă a  proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanţele având însă obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

 - Sentinţa Civilă nr. 1321/2010, Secţia Civilă, Judecătoria Bistriţa

 Prin plângerea contravenţională înregistrată la nr. de mai sus, petentul VE a solicitat, în principal, constatarea nulităţii procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 2019625, încheiat la 23.01.2009 de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bistriţa-Năsăud – Serviciul Poliţiei Rutiere, iar în subsidiar ca netemeinic, cu motivarea că a fost sancţionat cu 540 lei amenda, 9 puncte de penalizare şi ridicarea permisului, insă nu se face vinovat de săvârşirea vreunei contravenţii.

 Arată că deşi a consumat alcool la data de 23.01.2009, în momentul în care a fost oprit de organele de control, a răspuns în glumă întrebărilor agentului, iar acesta, luându-l în serios, l-a testat cu aparatul de alcotest care a indicat o alcoolemie de 0,15 mg/l alcool pur in aerul expirat. Mai precizează petentul că nu a avut timp să meargă pentru  recoltarea de probe biologice, dar susţine că aparatul etilotest utilizat nu funcţiona corespunzător.

 De asemenea, petentul arată că procesul verbal este întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, în sensul că din cuprinsul acestuia lipsesc datele de identificare ale sale, ocupaţia si locul de muncă, elemente care sunt de natură să conducă la o justă apreciere a faptei.

 De altfel, agentul constatator a procedat la oprirea şi testarea petentului fără a respecta prevederile art. 35 alin. 3 din acelaşi act normativ, fapt ce duce la constatarea nulităţii procesului verbal de contravenţie.

 Mai arată petentul faptul că nu a mai fost sancţionat contravenţional pentru conducere sub influenţa alcoolului, solicitând astfel admiterea plângerii şi anularea procesului verbal de contravenţie.

Analizând din punct de vedere formal conţinutul procesului-verbal de contravenţie, instanţa a reţinut că acesta  cuprinde toate menţiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. l7 din OG 2/200l, neexistând motive de nulitate absolută a acestuia şi nici de anulabilitate, fiind corect întocmit.

Instanţa a apreciat faptul că în mod corect a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea acestei contravenţii, mai ales că petentul nu a dovedit existenţa unei alte stări de fapt decât cea menţionată în cuprinsul procesului-verbal, cu menţiunea că şi martorii audiaţi în cauză (f. 60, 6l) au relevat faptul că în data respectivă era ziua petentului şi că înainte de a pleca după soţia sa la serviciu, acesta a „gustat” puţin coniac, neputând face o apreciere exactă a cantităţii de alcool consumate.

De altfel, din cazierul auto, depus de intimat (f. l4-l5), a rezultat că petentul nu este la prima abatere de acest gen.

 Curtea Europeană a Drepturilor Omului menţionează în mod expres că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligaţia organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenţionale le corespunde şi o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităţilor, numărul acestora fiind extrem de mare.

 Procesul-verbal de contravenţie nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci şi un mijloc de probă, forţa probantă a  proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanţele având însă obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

 Textul art. 34 al.l din OG 2/200l, permite o interpretare în concordanţă cu exigenţele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie. Fără a stabili şi vinovăţia persoanei sancţionate, procesul-verbal dovedeşte o situaţie de fapt, care a dus la încheierea acestuia şi care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzaţii bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicaţii fundamentate pe probe din partea celui sancţionat.

Prin urmare, în speţă (contravenţia constând în fapte comisive de nerespectare a unor prevederi legale), sarcina probei este inversată prin mecanismul de funcţionare al prezumţiei simple (art. l203 C.civ.), astfel încât aceasta trece asupra părţii împotriva căreia a fost stabilită prezumţia. Acesta este un aspect distinct de aplicare automată a art. ll69 C.civ., care se referă la situaţia în care se porneşte de la ideea preconcepută, înainte de administrarea oricărei probe, că actul sancţionator face dovada şi a vinovăţiei persoanei sancţionate.

Având în vedere aspectele menţionate mai sus, instanţa, în temeiul art. 34 din OG 2/200l, a respins plângerea petentului, ca fiind neîntemeiată, menţinând totodată procesul-verbal, ca temeinic şi legal.

Domenii speta

Spete similare