Loviri şi alte vătămări

Sentinţă penală 197 din 02.11.2011


Domeniu alocat : loviri şi alte vătămări

Tip speţă : sentinţă penală

Data speţei : s.p. nr. 197/02.11.2011

Titlu: rejudecare după extrădare

 

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 02.02.2011 şi înregistrată sub nr.864/327/2011, petentul Ş.D.-D. a solicitat rejudecarea după extrădare, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art.5221 Cod procedură penală.

În motivarea cererii, petentul a susţinut că a fost judecat şi condamnat în lipsă, fiind plecat în Italia şi neavând cunoştinţă de proces şi nici de condamnarea sa la o pedeapsă de 1,6 ani închisoare.

A mai susţinut petentul că nu a participat la săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat, fiind doar prezent în momentul săvârşirii faptei în localul respectiv, această împrejurare putând fi probată prin ascultarea martorilor prezenţi la locul săvârşirii faptei.

Prin sentinţa penală nr.1155/30.08.2011 Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetentei teritoriale a instanţei şi raportat la disp.art.522 indice 1 Cod pr.penală coroborat cu dispoziţiile art.39 şi 42 Cod pr.penală, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag, reţinându-se că rejudecarea cauzei unei persoane condamnate în lipsă, după extrădare se realizează de instanţa care a judecat în primă instanţă – respectiv Judecătoria Babadag.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag sub nr.1199/179/2011.

În vederea soluţionării cererii s-a ataşat dosarul de fond, respectiv dosarul nr.542/179/2009.

Analizând cererea petentului prin prisma art.5221 Cod procedura penala, instanţa constată că trebuie să se pronunţe prioritar cu privire la întrunirea condiţiilor formale ale admisibilităţii in principiu.

Potrivit art. 5221 Cod procedură penală, în cazul în care faţă de o persoană judecată şi condamnată în lipsă s-a derulat procedura de extrădare în România, această persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către instanţa care a judecat cauza în primul grad de jurisdicţie.

Acelaşi text de lege, în alin.(2), face trimitere la procedura de rejudecare înscrisă în art. 405 – art.408 Cod procedură penală, procedură care este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după admiterea în principiu a cererilor de revizuire.

Aceste norme procedurale trimit la regulile de procedură privind judecata în primă instanţă, înscrise în art.345 – art.353 şi art.373 Cod procedură penală.

Astfel, conform art.5221 Cod procedură penală care reglementează instituţia rejudecării celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Dispoziţiile art.405 – art.408 se aplică în mod corespunzător, aceste dispoziţii reglementând judecarea cauzelor în caz de revizuire.

Conform art.402 Cod procedură penală cu privire la masurile premergătoare: „La primirea lucrărilor trimise de procuror, preşedintele instanţei fixează termen de judecata pentru examinarea cererii de revizuire, în vederea admiterii în principiu, dispunând citarea părţilor interesate”.

Conform art. 403 Cod procedură penală, care reglementează admiterea in principiu: „Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea de revizuire este făcuta în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea în principiu. Instanţa poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, să administreze probe noi”.

Instanţa, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinţă, respingerea acesteia.

Obiectul cererii de rejudecare după extrădare este cauza penală care a fost soluţionata de Judecătoria Babadag în dosar nr.542/179/2009 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.120/10.06.2009.

Este de subliniat că prin rechizitoriul nr.787/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag s-a dispus  punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor Ş.V., pentru săvârşirea infracţiunilor:  ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal, lovire sau alte violenţe prev. de art.180 alin.2 Cod penal şi port fără drept al cuţitului prev. de art.1(1) alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplicarea art.33 lit.a şi art.37 alin.1 lit.b din Codul penal; Ş.D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal şi a infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a şi art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, Ş.I.C.,  pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal şi a infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a şi art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, Ş.V., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal şi a infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a şi art.99 şi urm. din Codul penal.

Prin sentinţa penală nr.120 din data de 10 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr.542/179/2011, alături de ceilalţi coinculpaţi, petentul inculpat Ş.D.-D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, fiind revocată liberarea condiţionată din pedeapsa de 1,9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.36/28.02.2006 pronunţată de Judecătoria Babadag şi contopit restul de pedeapsă neexecutat de 246 zile cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute 1 an şi 6 luni închisoare.

Inculpatul Ş.D.– D. a fost audiat cu ocazia judecării în fond a cauzei, luându-i-se declaraţie la data de 27 mai 2009, ulterior nemaiprezentându-se la judecata cauzei.

Împotriva sentinţei penale nr.120/10 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Babadag au declarat apel atât inculpatul Ş.V., cât şi inculpatul Ş.D. – D..

Prin decizia penală nr.18 din data de 22 februarie 2011, Tribunalul Tulcea a respins ca tardiv apelul declarat de Ş.V. şi a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa penală nr.120 din data de 10 iunie 2009 pronunţată de Judecătoriei Babadag.

De asemenea, prin decizia penală nr.145 din data de 23 noiembrie 2010 Tribunalul Tulcea a respins ca tardiv introdus apelul declarat de inculpatul Ş.D.– D., menţinând hotărârea atacată ca temeinică şi legală.

Decizia penală nr.145/23.11.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea a rămas definitivă prin nerecurare la data de 14.12.2010 privind pe inculpatul Ş.D.D..

Împotriva deciziei penale nr.18/2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea a declarat recurs inculpatul Ş.V., recurs ce a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.386/P/2.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale şi de familie. 

Cu ocazia soluţionării recursului declarat de inculpatul Ş.V. a fost audiat şi inculpatul Ş.D.–D., fiind pusă în executare pedeapsa aplicată acestuia, urmare rămânerii definitive a sentinţei penale, prin nerecurare.

S-a reţinut prin decizia penală nr.386/P/2.05.2011 a Curţii de Apel că apelul declarat de Ş.D.D. a fost tardiv astfel cum în mod corect a stabilit Tribunalul, neexistând nici o cauză temeinică pentru repunerea în termen în sensul art.364 Cod pr.penală şi nici vreun caz de nulitate a hotărârilor recurate s-a apreciat că recursul este nefundat, reţinându-se temeinicia şi legalitatea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond.

La rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în ceea ce-l priveşte pe Ş.D.D., respectiv la data de 30.06.2009 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.144/542/179/2009 fiind înaintat spre executare I.P.J. – S.I.C Tulcea.

Prin adresa nr.79333/ID/01.07.2009 I.P.J. – Serviciul de Investigaţii Criminale Tulcea a sesizat instanţa că, prin Dispoziţia I.G.P.R. nr.324379 din 30.06.2009, inculpatul Ş.D.–D. a fost pus în urmărire la nivel naţional  şi a solicitat  emiterea mandatului internaţional în vederea extrădării şi a mandatului european, acesta aflându-se pe teritoriul Italiei.

La data de 09.07.2009 s-a emis mandatul internaţional în vederea extrădării şi mandatul european  nr.4, fiind comunicat Biroului Naţional Interpol şi Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate.

Prin adresa nr.79333/27.09.2010, I.P.J. Tulcea–Serviciul de Investigaţii Criminale a făcut cunoscut că la data de 27.09.2010 numitul Ş.D.–D. a fost reţinut şi încarcerat în Penitenciarul Arad.

Cu ocazia judecării prezentei cereri, fiind citat petentul Ş.D. –D., s-a precizat prin dovada de îndeplinire a procedurii de citare că a fost liberat condiţionat la data de 31.08.2011 prin sentinţa penală nr.1140/2011 a Judecătoriei Tulcea, context în care s-a dispus citarea acestuia la domiciliul, petentul neprezentându-se la judecata cererii.

Potrivit art. 5221 Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Analizând actele dosarului, instanţa constată că inculpatul a fost prezent la cercetarea cauzei în faza de urmărire penală, recunoscând săvârşirea faptei imputate. De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti efectuate în dosarul nr.542/179/2009 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.120/10.06.2009, inculpatul a fost prezent la 2 termene de judecată, fiind audiat de către instanţa de fond.

Astfel, în şedinţa publică din 27.05.2009, la al doilea termen  de judecată, inculpatul a fost prezent în instanţă fiind audiat, împreună cu inculpatul Ş.V.V., în prezenţa apărătorului său Ş.M. cele declarate de inculpat fiind consemnate în procesul verbal aflat la fila nr.34 din dosarul penal nr.542/179/2009.

Inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, care a fost respins ca tardiv astfel cum s-a reţinut, fiind audiat totodată de către instanţa de recurs cu ocazia soluţionării recursului declarat de coinculpatul Ş.V..

Ca atare, condamnatul a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare şi a fost asistat pe parcursul procesului penal de un avocat desemnat din oficiu pentru a-i reprezenta interesele.

Prin urmare, nu se poate reţine susţinerea acestuia că a fost judecat şi condamnat în lipsă, atâta timp cât acesta a fost prezent la judecata în fond a cauzei fiind şi reprezentat, context în care acesta a avut cunoştinţă de proces, fiind respectate şi dispoziţiile art.360 Cod procedură penală, respectiv i s-a comunicat copie de pe dispozitivul hotărârii.

Inculpatul nu este o persoană judecată şi condamnată în lipsă, în înţelesul art.5221 Cod procedura penala şi, prin urmare, după extrădare, nu poate beneficia de rejudecarea cauzei.

Plecarea din ţară după ce fusese audiat în cursul cercetării judecătoreşti este interpretată de instanţa ca sustragere de la judecată, deoarece în această etapă există raporturi juridice de drept procesual penal şi, deci, obligaţii procesuale, în funcţie de care aprecierile sunt în sensul manifestării relei credinţe din partea inculpatului.

Ca atare, inculpatul a fost prezent şi audiat în cursul cercetării judecătoreşti, dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat în cauză prin audierea şi prezenţa sa nemijlocită în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, prin apărător desemnat din oficiu, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispoziţiile art. 5221 Cod procedură penală.

Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice şi că art.6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte celui acuzat dreptul de a se apăra el însuşi „şi dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că prezenţa inculpatului este în principiu obligatorie la soluţionarea cauzei.

Curtea este constantă, în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenţie se aplică cu mai putina stricteţe, admiţându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audienţa se desfăşoară fără prezenta celui acuzat (Hotararea Ekbatani).

Se admit excepţii de la regula prezenţei inculpatului atunci când asigurarea acestei condiţii ar conduce la amânarea nejustificata a procedurii, mai ales dacă această situaţie a fost verificata şi constatată şi dacă inculpatul are o culpă în absenţa sa, astfel cum s-a întâmplat şi în cauza soluţionată prin  Hotararea Colozza şi Rubinat.

Astfel, inculpatul a fost prezent în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, a declarat apel, fiind totodată şi audiat de către instanţa de recurs.

Absenţa sa de la dezbaterea pe fond a cauzei, s-a datorat plecării inculpatului în străinătate, plecare care nu i-a afectat dreptul la apărare, acesta fiind reprezentat de un avocat.

Nu se poate accepta susţinerea condamnatului că este o persoană judecată şi condamnată în lipsă, condamnatul neputând sa-si invoce propria culpa in favoarea sa, in cererea de rejudecare a cauzei.

În consecinţă, nu se poate accepta susţinerea condamnatului că este o persoană judecată şi condamnată în lipsă deoarece a fost prezent la judecata în fond şi a fost reprezentant de apărător din oficiu, iar plecarea sa în străinătate nu are nicio relevanţă, condamnatul neputând să îşi invoce propria culpă în favoarea sa, în cererea de rejudecare a cauzei.

Constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 5221 Cod procedură penală, instanţa urmează a respinge cererea de rejudecare după extrădare ca neîntemeiată.

Onorariul în sumă de 200 lei reprezentând asistenţă juridică din oficiu acordată de avocat Ş.M., va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

……………………………………………………………………………………………………………