Excepţia lipsei calităţii procesuale active

Dosar nr. 589/316/2008

Prin cererea înregistrată sub nr. 589/316/2008 din 27.05.2008 pe rolul

Judecătoriei Tg. Bujor , reclamanta S S a solicitat în contradictoriu cu pârâta T

M ca pârâta să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 374

m.p. situat în intravilanul comunei Rădeşti jud. Galaţi, T 5, P 7, 12.10.2008, cu

cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arată că pe numele autorului său Lu Gh. M

i-a eliberat titlul de proprietate nr. 14727 – 64  ce cuprinde în intravilan 1 ha şi

2700 m.p. Din această suprafaţă 374 m.p. i-au fost ocupaţi de familia T Neculai

şi T M în mod abuziv, refuzând eliberarea terenului. Mai arată că între părţi a

mai fost o judecată pentru o altă suprafaţă de teren de 912 m.p.

În susţinerea acţiunii reclamanta a depus înscrisuri.

La data de 09.06.2008 pârâta T M a depus întâmpinare prin care a

solicitat excepţia puterii de lucru judecat, motivat de faptul că în anul 1991

reclamanta a mai introdus o acţiune în revendicare pentru suprafaţa de 200 m.p.

în aceasta fiind incluşi şi cei 374 m.p. revendicaţi în acţiunea de faţă  şi s-a

soluţionat prin decizia civilă nr. 181/29.09.1993 a Tribunalului Galaţi. Pe fond,

pârâta solicită respingerea acţiunii ca nefondată şi depune înscrisuri.

La data de 25.08.2008 intervenienţii T V şi T G formulează cerere

de intervenţie în nume propriu (fila 62) prin care solicită admiterea în principiu

şi să se constate că aceştia şi mama lor  T M  sunt proprietarii terenului

revendicat de reclamantă înm calitate de moştenitori ai titlului de proprietate nr.

17445 – 10 din 09.09.1997, T-5, P-5 din intravilanul satului Rădeşti, com.

Rădeşti  jud. Galaţi.

Intervenienţii ridică şi excepţia puterii lucrului judecat pentru

aceleaşi motive ca şi pârâta T M.

La data de 16.09.2008 instanţa ridică din oficiu excepţia lipsei

calităţii procesuale active a reclamantei S S.

La data de 3.10.2008 pârâta şi intervenienţii au răspuns în scris la

excepţia invocată de instanţă şi au solicitat admiterea acesteia şi respingerea

acţiunii.

La termenul din 14.10.2008 reclamanta a depus concluzii scrise

prin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie în interes propriu şi

respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat.

Prin Sentinţa Civilă nr.681 /14.10.2008 Judecătoria Tg. Bujor a

admis excepţia lipsei calităţii procesuale  active a reclamantei S S, şi a  respins

acţiunea în revendicare înregistrată sub nr.589/316/2008 din data de 27.05,2008, 

ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, a respins excepţia

autorităţii de lucru judecat ridicat de pârâta T M şi intervenienţii T V şi T G, ca

nefondată.

A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de T V

şi T G ca nefondată.

A respins cererea privind cheltuielile de judecată solicitate de

intervenienţi şi pârâta T M ca nefondată.

Analizând proba cu înscrisuri administrată în cauză în susţinerea

excepţiilor, instanţa a constatat că reclamanta S S este coproprietară pe suprafaţa

de teren de 374 m.p. situată în intravilanul satului Rădeşti, com. Bălăbăneşti jud.

Galaţi, T-5, P 7, în baza titlului de proprietate nr. 14727-67 din 12.10.1998,

împreună cu ceilalţi 5 moştenitori Lu M. Gh., Lu M. H, Lu M. V, B M. I şi L M.

M (fila 3).

La termenul din data de 16.09.2008 instanţa a pus în vedere

reclamantei să precizeze dacă s-a făcut partajul pe terenul care face obiectul

titlului de proprietate, iar reclamanta a precizat că nu s-a făcut partajul terenului

care face obiectul titlului de proprietate aflat la fila 3 din dosarul cauzei.

În situaţia existenţei mai multor coproprietari, respectiv a stării de

indiviziune, titularul acţiunii în revendicare imobiliară nu poate fi doar unul din

coproprietari (coindivizari), iar practica judiciară în materie este constantă în

acest sens.

Prin urmare, reclamanta S S nu are calitate procesuală activă  în

cauză deoarece subiectul activ al raportului juridic dedus judecăţii nu coincide

cu titularul acţiunii care în speţă trebuie să cuprindă pe toţi coindivizarii şi nu

doar un coindivizar.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia şi a respins

acţiunea ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Analizând toate condiţiile prevăzute de articolul 1201 Cod civil,

instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiţii prin

compararea acestora.  Acţiunea din anul 1991 soluţionată prin decizia nr.

181/29.09.1993 a Tribunalului Galaţi şi prezenta cerere nu au aceleaşi părţi sau

aceeaşi calitate procesuală, şi nici aceeaşi cauză.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins excepţia autorităţii

lucrului judecat ca nefondată, în baza art. 1201 Cod civil.

În temeiul art. 49 şi urm. Cod pr. civilă, instanţa a respins cererea

de intervenţie în interes propriu ca  nefondată, motivat de faptul că intervenienţii

au solicitat respingerea acţiunii ca introdusă de o persoană fără calitate

procesuală activă.

În baza art. 274 Cod pr. civilă, instanţa a respins cererea privind

cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă şi intervenienţi, la 14.10.2008

deoarece nu a căzut nimeni în pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca

fiind nelegală şi netemeinică.

În motivare a arătat că în mod greşit instanţa a admis excepţia lipsei

calităţii procesuale active, în lumina unor texte de lege care nu mai sunt de

actualitate, care vin în contradicţie cu legislaţia europeană, aplicând regula

unanimităţii cu privire la acţiunea în revendicare. A precizat că în baza acestei

reguli, instanţa ar fi trebuit să respingă acţiunea ca inadmisibilă, şi nu pentru

lipsa calităţii procesuale active. În legătură cu această excepţie a invocat

hotărârea CEDO în cauza Lupaş şi alţii împotriva României. Instanţa nu a făcut

aplicarea art. 11 cu referire la art. 20 din Constituţie , că nu există nici un text de

lege care să limiteze dreptul coproprietarului de a exercita acţiunea în

revendicare, regula jurisprudenţială putând duce la limitări ale dreptului de acces

la justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active, pe

motiv că reclamanta nu este proprietar exclusiv asupra suprafeţei de teren

revendicate. În consecinţă, este vorba despre o lipsă de calitate procesuală

exclusivă.

Este adevărat că jurisprudenţa era în sensul respingerii acţiunii ca

inadmisibile, însă, tocmai pentru a nu se considera o atingere a dreptului de

acces la justiţie, practica a evoluat în sensul nuanţării soluţiei, al respingerii

acţiunii în revendicare formulată de un singur coproprietar ca fiind introduse de

o persoană care nu are calitate procesuală activă exclusivă. Numai împreună cu

ceilalţi coproprietari se poate promova acţiunea.

Regula unanimităţii în acţiunea în revendicarea a fost introdusă pe cale

jurisprudenţială având în vedere caracterele juridice ale acestei acţiuni, în sensul

că efectul revendicării constă în aducerea în patrimoniul reclamantului a bunului

aflat în posesia altei persoane. Considerată a fi o exercitare a dreptului de

dispoziţie, introducerea unei acţiuni în revendicare are consecinţe importante şi

ar putea produce efecte grave în  cazul pierderii acestui proces de un coindivizar.

Referitor la hotărârea CEDO în cauza Lupaş şi alţii împotriva României,

interpretarea şi aplicarea acesteia nu trebuie să fie desprinsă de context şi de

situaţia de fapt existentă în acea cauză. Edificatoare în acest sens sunt

considerentele acestei decizii.

Având în vedere faptul că această regulă jurisprudenţială era respectată de

majoritatea instanţelor interne, Curtea a admis că ea era clară şi accesibilă şi că

aplicarea sa în speţă era previzibilă. Curtea poate, de asemenea, să admită că ea

urmărea un scop legitim, şi anume protejarea drepturilor tuturor moştenitorilor

foştilor coproprietari ai bunului.

S-a pus problema dacă, atunci când au cerut obţinerea acordului tuturor

moştenitorilor foştilor coproprietari, instanţele le-au impus reclamanţilor o

sarcină disproporţionată care rupe justul echilibru dintre, pe de o parte,

preocuparea legitimă de a proteja drepturile tuturor moştenitorilor şi, pe de altă

parte, dreptul reclamanţilor de acces la o instanţă pentru a-şi revendica cotele-

părţi din bunul indiviz.

În realitate, Curtea a concluzionat că,  ţinându-se cont de circumstanţele

speciale ale speţei şi în special de data naţionalizării şi de dificultăţile ce decurg

din aceasta pentru a identifica moştenitorii unui fost coproprietar, precum şi de

refuzul moştenitorului unui alt fost coproprietar de a se alătura acţiunilor lor, ea

reprezintă un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare de

revendicare a bunurilor indivize.

Rezultă că altele au fost motivele pentru care, în acea decizie s-a

considerat că există o încălcarea art. 6 din CEDO. De aceea nu este incidentă

aplicarea art. 20 din Constituţie.

În prezenta cauză, este vorba despre o acţiune imprescriptibilă extinctiv,

deci care poate fi promovată oricând, nefiind supusă unui termen, reclamanta

este coproprietară cu alţi cinci coproprietari, rude, pe care în cunoaşte, pentru

unii are chiar procură( chiar dacă pentru alte dosare), le cunoaşte adresele( şi

sunt din localităţi învecinate), sunt în relaţii bune, deci nu există nici un

impediment pentru a face un minim efort şi de a promova această acţiune de

către toţi moştenitorii, personal sau prin procură de reprezentare.

Îngrădirea accesului la instanţă invocată de recurentă este doar temporară,

până la efectuarea unor minime diligenţe pentru semnare acţiunii de către toţi

titularii dreptului de proprietate .

Considerând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi

temeinică,

În consecinţă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanţa va

respinge recursul ca nefondat.

4

Domenii speta

Spete similare