Fara titlu

Hotărâre din 26.02.2009


2.Modul de soluţionare a plângerii în cazul în care prin rezoluţia procurorului s-a dispus asupra altei persoane decât cele nominalizate de persoana vătămată în sesizarea iniţială.

La data de 15.10.2008, s-a înregistrat sub nr.1087 adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea prin care s-a înaintat spre competentă soluţionare plângerea formulată de petiţionara N. D., domiciliată în municipiul Rm.Vâlcea, str.Henri Coandă, bl.N7, sc.A, ap.12, judeţul Vâlcea, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti, în dosarul de cercetare penală nr. 656/P/2007, faţă de intimaţii J.C., D. I., S. M. şi D. I., toţi din comuna Valea Mare, satul Drăganu, judeţul Vâlcea.

În motivare, petiţionara a susţinut că s-a judecat cu persoanele sus menţionate din anul 1991, mai întâi pe revendicare iar ulterior pe pretenţii şi demolare a construcţiilor edificate pe terenul ce-i aparţine. În condiţiile în care familia Dinu a împrejmuit o parte din acest teren la drumul judeţean, soluţia dată i se pare total nedreaptă, cu atât mai mult cu cât din cauza vârstei înaintate, a stării de sănătate precare şi a mijloacelor financiare reduse se află în neputinţa de a relua şirul îndelungat al proceselor. A încheiat prin a învedera că i-a vândut între timp colitigantei S. M. suprafaţa de teren aferentă casei de locuit.

În completarea probatoriului s-au depus decizia civilă nr.2091/30.06.1998 a Tribunalului Vâlcea, procese -verbale de executare silită, planul de situaţie a terenului revendicat, rezoluţia contestată, precum şi cea subsecvent dispusă de procurorul ierarhic superior, adrese şi comunicări ale actelor procesuale emise.

Coroborând materialul de cercetare penale cu înscrisurile ulterior administrate, instanţa a reţinut că, prin rezoluţia din 28.07.2008, parchetul din aria de jurisdicţie a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii J. C., D. I., S. M. şi D. I. pentru infracţiunea prev. de art.271 C.pen., cu motivarea că primul nu a mai folosit terenul în litigiu din anul 2001, secundul a ajuns la o înţelegere cu petiţionara, iar ultimul a decedat din luna decembrie 2003, la dosar neexistând niciun fel de probă că făptuitorii s-ar împotrivi la executarea hotărârii judecătoreşti. Nemulţumită, petiţionara a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, plângere respinsă prin rezoluţia din 12.09.2008. În termen legal acesta s-a adresat judecătoriei, invocând netemeinicia soluţiei dispuse, cu justificarea că familia D. continuă să-i ocupe şi în prezent terenul reconstituit în proprietate autoarei sale, teren cu privire la care s-a judecat timp de mai mulţi ani.

Prin sentinţa penală nr.14 din 23 ianuarie 2009, instanţa a admis în parte plângerea dedusă judecăţii, cu consecinţa desfiinţării rezoluţiei cu privire la făptuitorul D.I. şi trimiterii cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de moştenitorii legali ai acestuia D.D., D.A., D.V., D.N. şi D.M. şi completarea probatoriului cu declaraţii de părţi, depoziţii de martori şi expertiză topografică.

În sensul art.271 alin.2 C.pen. constituie infracţiune împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori o parte dintr-o locuinţă sau imobil deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti.

În speţă, prin decizia civilă nr.2091/30.06.1998 a Tribunalului Vâlcea, numiţii J. C., D. I., S.M. şi D. I. au fost obligaţi să respecte dreptul de proprietate dobândit de petiţionară şi ceilalţi moştenitori legali de la autoarea N. M. asupra mai multor suprafeţe de teren agricol situate în intravilanul localităţii Vale Mare. Cum aceştia nu s-au conformat de bunăvoie celor statuate, s-a trecut la executare silită, procedură finalizată la 22.11.2000 prin predarea efectivă a posesiunii terenurilor respective către cei îndreptăţiţi.

 Determinat de faptul întemeierii gospodăriilor personale, intimaţii D.I., S. M. şi D. I. au continuat să ocupe şi să exploateze ca mai înainte parte din terenurile revendicate, primii doi încheind cu petiţionara convenţii de vânzare -cumpărare sub semnătură privată prin care li s-a transmis şi garantat dreptul de folosinţă paşnică în schimbul unor sume de bani. Celălalt intimat, J. C., a eliberat terenul în cursul anilor 2001 şi 2002, când a defrişat în întregime plantaţia de viţă-de-vie înfiinţată pe cheltuială proprie şi a lăsat în nelucrare restul de suprafaţă arabilă.

Or, câtă vreme intimaţii D.I. şi S.M. folosesc terenurile deţinute de petiţionară în baza hotărârii menţionate cu consimţământul scris al acesteia, aşadar fără intenţia de a o împiedica în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate recunoscut şi a urmări în vreun fel subminarea autorităţii actului jurisdicţional, iar intimatul J.C. nu se mai află actualmente în detenţia terenului obligat să-l restituie, instanţa apreciază ca justă şi corectă soluţia dată de procuror în privinţa lor, condiţiile instituite de textul incriminator atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv nefiind îndeplinite.

Întrucât din conţinutul plângerii depuse la organul de poliţie, dar şi din declaraţia dată de petiţionară cu prilejul efectuării actelor premergătoare de cercetare penală rezultă cu evidenţă că aceasta a înţeles să tragă la răspundere penală pentru infracţiunea sesizată pe numiţii D.D., D.A., D.V., D.N. şi D.M., în calitate de moştenitori legali prin retransmitere, şi nu pe antecesorul lor, D.I., decedat la 17.12.2003, instanţa consideră ca nelegal modul de rezolvare ultim adoptat de procuror, care s-a pronunţat asupra unei acuzaţii inexistente, omiţând implicit să stabilească vinovăţia persoanelor expres reclamate.

Cu atât mai mult cu cât sentinţa civilă nr.90/14.02.2006 a Judecătoriei Bălceşti a relevat că D. M., soţia lui D.Ş., fiului autorului, la rândul lui decedat, a fost cea care a folosit terenul petiţionarei. De altfel, audiată în cauză, deşi a contestat orice act de ocupare, cu motivaţia că locuieşte în municipiul Rm. Vâlcea, aceasta a recunoscut că vine periodic în localitate şi administrează gospodăria lăsată moştenire.

~ 2 ~