Fara titlu

3. divorţ fără copii  -declinare de competenţă, caracterul noţiunii de domiciliu comun

 Prin sentinţa civilă nr…….., din data de…….,  s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată în apărare de pârâtul C. D., din comuna Bârna, satul Botineşti, judeţul Timiş, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de divorţ formulate de reclamanta C. L.,în favoarea Judecătoriei Lugoj, judeţul Timiş.

S-a susţinut de către reclamantă în justificarea cererii promovate că s-a căsătorit cu pârâtul, la data de 30.07.2005, stabilindu-şi domiciliul conjugal la părinţii pârâtului în judeţul Timiş. Relaţia de convieţuire a decurs normal până la sfârşitul anului 2005, când au început să apară tot mai multe discuţii, neînţelegeri legate de lipsa unei locuinţe şi a greutăţilor financiare cu care se confruntau. Pe fondul acestor neajunsuri, de convenienţă, la finele anului 2006, s-au mutat la părinţii săi din comuna Diculeşti, unde existau posibilităţi din cele mai bune de locuit. Au rămas aici timp de 2 săptămâni, mai exact până la 01.01.2007, când pârâtul s-a întors în localitatea natală sub pretextul că nu se poate acomoda cu zona. A încheiat prin a învedera că, pe tot parcursul căsniciei, acesta a dat dovadă de un comportament incompatibil vieţii de familie, consumând în exces băuturi alcoolice şi tutun, manifestând o exagerată şi nejustificată gelozie,  o agresivitate intolerabilă şi o indiferenţă inacceptabilă în asigurarea mijloacelor de trai.

Prin întâmpinarea de la fila 11 dosar pârâtul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, arătând că ultimul şi singurul domiciliu comun a fost în localitatea Bârna din judeţul Timiş, soţii nelocuind niciodată la părinţii reclamantei, ci doar sporadic, cu prilejul vizitelor făcute împreună. De altfel, aceasta a şi recunoscut în expozeul cererii că au locuit la părinţii ei timp de două săptămâni, împrejurare ce nu ar echivala cu stabilirea domiciliului comun.

În dovedirea excepţie ridicate, a anexat o adeverinţă eliberată de SC ,,Rilug” SRL din municipiul Lugoj, o adresă emisă de Postul de Poliţie Bîrna şi a uzat de depoziţia unui martor.

În combaterea incidentului procedural, reclamanta a administrat proba testimonială .

Din examinarea probelor produse, s-a reţinut faptic că, părţile s-au căsătorit în vara anului 2005, stabilindu-se la părinţii pârâtului, în localitatea Bîrna din judeţul Timş. La data de 17.08.2005, reclamanta a îndeplinit formalităţile legale de schimbare a domiciliului, obţinând cartea de identitate angajat cu seria TM, nr.486794, iar la 01.09.2005 s-a angajat cu contract de muncă la SC ,,Rilug” SRL din municipiul Lugoj, unde a lucrat până la 22.12.2006, când a beneficiat de concediu de odihnă. Imediat, păstrând obiceiului, a venit cu pârâtul în comuna Diculeşti pentru a petrece cu părinţii săi sărbătorile de iarnă. Au rămas împreună până la 01.01.2007, când acesta s-a reîntors în localitatea natală.

Susţinerile reclamantei că părţile s-au deplasat în localitatea Diculeşti cu intenţia de a rămâne, de a-şi stabili domiciliul conjugal aici, confirmată doar de depoziţia mamei sale, părtinitoare şi indirectă, în dezacord cu celelalte probe scrise administrate şi chiar cu depoziţia martorei Barbu Ioana, care a declarat că soţii obişnuiau să meargă pe la părinţii acesteia, cu ocazia sărbătorilor religioase, timp de 1-2 săptămâni, nu a putut primi eficienţă juridică.

Potrivit art. 607 C.proc.civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. În completare, se stipulează că, dacă soţii nu au avut un domiciliu comun sau dacă niciunul dintre ei nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul.

Dispoziţiile textului citat fiind de ordin imperativ, competenţa instituită are caracter de obligativitate, ce se sancţionează în caz de nerespectare cu nulitatea absolută a hotărârii pronunţate.

Ca noţiune, ultimul domiciliul comun reprezintă acel loc unde soţii au locuit în chip statornic, respectiv, au convieţuit, s-au consumat raporturile matrimoniale.

În speţă, părţile au venit ultima oară în comuna Diculeşti consecutiv datei de 22.12.2006, când reclamanta a intrat în concediu de odihnă, locuind împreună la părinţii acesteia până la 01.01.2007, după cum însăşi a recunoscut în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Or, o astfel de împrejurare, rezumată la o simplă coabitare, de scurtă durată, fără intenţia de desfăşurare a vieţii în comun, având în vedere că niciuna din probele administrate nu au fost în măsură să reliefeze că părţile şi-au adus cu ele bunurile personale ori comune ori au îndeplinit diverse formalităţi, activităţi în acest sens, are mai mult semnificaţia unei vizite decât  a unei schimbări de domiciliu.

Prin prisma considerentelor de fapt şi de drept ce preced, instanţa a apreciat ca întemeiată excepţia invocată şi a admis-o pe cale de consecinţă. iar, în concordanţă cu art.158 C.proc.civ., a declinat competenţa de rezolvare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, în a cărei arie de jurisdicţie soţii au avut ultimul domiciliu comun şi unde pârâtul încă mai locuieşte.

1

Domenii speta

Spete similare