Cerere de rejudecare formulată în baza art. 5221 Cod procedura penală

Titlul: Cerere de rejudecare formulată în baza  art. 5221 Cod procedura penală

Dosar nr. 695/121/2012

Prin Sentinţa penală nr. 206/09.04.2012 a Tribunalului Galaţi, definitiva la 02.05.2012 s-au dispus

următoarele:

În temeiul art. 5221 Cod de procedură penală, în referire la art. 406 alin. 1 Cod

de procedură penală, admite cererea de rejudecare formulată de petentul-condamnat P I, ()cu

privire la sentinţa penală nr. 297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă la data de

25.02.2003.

Anulează în parte sentinţa penală nr. 297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi, numai pe

latură penală şi numai cu privire la inculpatul P I, iar în rejudecare:

Condamnă pe inculpatul P I la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni

închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.

208 alin. 1 şi 4 – 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a

art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal şi a art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală (faptă din

14/15.10.1999).

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal,

contopeşte pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă

penală, cu pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.

147/20.01.2012 a Judecătoriei Galaţi (rămasă definitivă la data de 13.02.2012), pentru

săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1

lit. a, e, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal

şi a art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală (faptă din 03/04.11.1999), urmând ca inculpatul

P I să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 2 (doi)

ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, aplică inculpatului P I, pe perioada executării

pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a

II-a şi b Cod penal.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal şi al art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P I durata reţinerii de o zi, aferentă datei de 04.11.1999, precum şi perioada

executată de acesta de la 06.04.2011, până la zi.

Anulează mandatul de executare nr. 418/2001, emis în temeiul sentinţei penale nr.

297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi şi mandatul de executare nr. 163/2012, emis în temeiul

sentinţei penale nr. 147/20.01.2012 a Judecătoriei Galaţi şi dispune emiterea unui nou mandat

de executare a pedepsei închisorii, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

Menţine celelalte dispoziţii din sentinţele penale mai sus arătate.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a susţinut următoarea situaţie de fapt de drept:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 695/121/2012 din

data de 27.01.2012, petentul-condamnat P I a solicitat rejudecarea – în temeiul art. 5221

C.pr.pen. – a cauzei ce a format obiectul dosarului penal nr. 1234/P/2000 al Tribunalului

Galaţi, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 297/03.09.2001, rămasă definitivă la data

de 25.02.2003. În cererea de rejudecare formulată, petentul a arătat că se impune rejudecarea

cauzei respective deoarece a fost judecat şi condamnat în lipsă, după rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare şi emiterea mandatului de executare a pedepsei nr. 418/2001 din

12.03.2003 fiind reţinut de autorităţile din Grecia, la data de 06.04.2011, şi predat

autorităţilor române la data de 21.04.2011.

În vederea soluţionării cererii formulate de petentul-condamnat P I, instanţa a dispus

ataşarea dosarului nr. 1234/P/2000 al Tribunalului Galaţi, dosar în care a fost pronunţată

sentinţa penală nr. 297/03.09.2001.

De asemenea, s-au ataşat la dosarul cauzei fişa de antecedente penale a condamnatului

P I, precum şi sentinţele penale nr. 695/04.03.2003, respectiv nr. 147/20.01.2012, ambele ale

Judecătoriei Galaţi, însoţite de referate corespunzătoare întocmite de biroul de executări

penale.

În cursul cercetării judecătoreşti efectuate în prezenta cauză, instanţa a procedat la

audierea petentului-condamnat P I (fila 11 dosar fond), care a solicitat ca rejudecarea cauzei să

se facă în baza dispoziţiilor art. 3201 C.proc.pen., referitoare la procedura de judecată în cazul

recunoaşterii vinovăţiei.

Analizând şi coroborînd materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa

reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul

nr. 1234/P/2000, s-a dispus – printre altele – condamnarea inculpatului P I la o pedeapsă de 3

ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată,

prevăzută de art. 208 alin. 1 şi 4 C.pen., în referire la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i C.pen., cu

aplicarea art. 41 alin. 2 şi 42 C.pen. şi cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. (faptă săvârşită la data

de 14/15.10.1999). În baza dispoziţiilor art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului – pe durata

executării pedepsei – pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C.pen.

Pe latură civilă, s-a dispus obligarea inculpatului P I, în solidar cu inculpaţii P F şi I P

(iar pe aceştia din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente Dediu Lenuţa, respectiv

I J şi I T) la plata sumei de 2.937.000 lei (ROL) către partea civilă Societatea de Asigurare-

Reasigurare  S.A., Sucursala Galaţi, la plata sumei de 4.500.000 leo (ROL) către partea civilă

T D, respectiv la plata sumei de 500.000 lei (ROL) către partea civilă F G.

Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut de către instanţă că prin rechizitoriul nr.

123/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi au fost trimişi în judecată

inculpaţii P I (pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de

art. 208 alin. 1 şi 4 C.pen., în referire la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i C.pen., cu aplicarea art. 41

alin. 2 şi 42 C.pen. şi cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.), P F (pentru săvârşirea infracţiunii de

furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1 şi 4 C.pen., în referire la art. 209

alin. 1 lit. a, e, g şi i C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi 42 C.pen. şi cu aplicarea art. 99 şi

urm. C.pen., respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis a unui

autovehicul pe drumurile publice, prevăzută de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966,

republicat, cu aplicarea art. 99 şi urm. C.pen.,  cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.) şi I P (pentru

săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1 şi 4

C.pen., în referire la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi 42 C.pen.

şi cu aplicarea art. 99 şi urm. C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis a

unui autovehicul pe drumurile publice, prevăzută de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966,

republicat, cu aplicarea art. 99 şi urm. C.pen.,  respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. d şi e C.pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C.pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a C.pen.).

În fapt, s-a reţinut prin actul de inculpare (situaţia de fapt fiind ulterior confirmată de

cercetarea judecătorească efectuată în cauză) că, în seara zilei de 14.10.1999, inculpaţii P I, P

F şi I P s-au hotărât să sustragă un autoturism, în scopul deplasării în satul CV, comuna S,

judeţul Galaţi.

Iniţial, inculpaţii au dorit să sustragă autoturismul Dacia 1300 cu numărul de

înmatriculare GL, aparţinând părţii vătămate C N, însă nu au putut finaliza această activitate

întrucât autoturismul era asigurat cu un lanţ trecut printre nişte piloni metalici. Folosind însă o

cheie potrivită, inculpatul P F a pătruns în interiorul autoturismului, de unde a sustras un

radiocasetofon auto, în tot acest timp ceilalţi doi inculpaţi asigurând paza.

Persistând în activitatea infracţională, inculpaţii s-au hotărât să sustragă autoturismul

Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare GL, aparţinând părţii vătămate T D.

În timp ce paza era asigurată de inculpaţii P F şi P I, inculpatul I P – prin folosirea unei

chei potrivite – a pătruns în interior.

Ulterior, autoturismul a fost condus, pe rând, de către toţi inculpaţii, care s-au deplasat

spre satul C V.

Inculpaţii au încercat să vândă radiocasetofonul sustras din primul autoturism, însă nu

au reuşit, iar în timp ce de deplasau spre comuna F, sat V, au demontat portbagajul de

deasupra autoturismului şi l-au aruncat.

Deşi autoturismul a fost condus de cei trei inculpaţi, numai inculpatul P I avea permis

de conducere.

În momentul în care au ajuns la domiciliul tatălui inculpatului P I, acesta din urmă a

scos din portbagajul autoturismului o roată de rezervă şi o lampă de iluminat tip auto, pe care

le-a depozitat într-o magazie.

În aceeaşi noapte, inculpaţii au revenit în municipiul Galaţi şi au abandonat

autoturismul în zona C S din cartierul Ţ.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii au sustras un alt autoturism, având

numărul de înmatriculare GL cu care s-au deplasat în satul C V, în scopul de a vinde

radiocasetofonul. Nereuşind să îl vândă, cei trei inculpaţi au revenit în municipiul Galaţi,

conducând pe rând autoturismul, şi l-au abandonat pe o alee din spatele blocului experimental

din cartierul M.

Înainte de a se despărţi de ceilalţi doi inculpaţi, inculpatul I P a luat interfaţa

radiocasetofonului sustras din primul autoturism.

A doua zi, respectiv în data de 15.10.1999, inculpatul I P s-a hotărât să meargă la

autoturismul cu numărul de înmatriculare GL, cu scopul de a-l muta în zona de unde l-a

sustras, fiind însoţit de martorii Ţ S şi Z A. Inculpatul I P le-a relatat martorilor că

autoturismul este sustras abia în momentul în care aceştia s-au urcat în autoturism.

Inculpatul şi cei doi martori au fost surprinşi în autoturism de către partea vătămată I T

şi martorul I C, care şi-au dat seama că respectivul autoturism fusese sustras.

Cei trei au încercat să fugă, însă inculpatul I P a fost prins şi imobilizat, legându-i-se

mâinile cu o sfoară. În timp ce încerca să se dezlege şi să fugă, inculpatul i-a aplicat o lovitură

cu pumnul părţii vătămate I T.

Cu privire la latura civilă a cauzei, partea vătămată C N a precizat că valoarea

radiocasetofonului sustras se ridică la suma de 400.000 lei (ROL), însă nu s-a constituit parte

civilă în cauză întrucât bunul a fost recuperat.

Partea vătămată T D, proprietarul autoturismului cu numărul de înmatriculare GL a

declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.500.000 lei (ROL).

Partea vătămată F G (proprietarul autoturismului cu numărul de înmatriculare GL) s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 lei (ROL).

În fine, Societatea de Asigurare-Reasigurare S.A., Sucursala Galaţi s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 2.437.000 lei (ROL), reprezentând daunele acordate pentru

repararea prejudiciului cauzat autoturismului părţii vătămate T D.

Audiaţi fiind, inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina lor.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, a apreciat instanţa de fond că

vinovăţia inculpaţilor P I, P F şi I P este pe deplin dovedită şi se probează cu următoarele

mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate C N şi I T, declaraţiile părţilor civile F G şi T

D, declaraţiile martorilor Ţ S, Z A, C Ş, I C, D D şi P E, planşe fotografice, raport de

constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, proces-verbal de recunoaştere din grup de

persoane, dovadă de predare-primire, respectiv declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor P I,

P F şi I P.

Cu privire la inculpatul P I, s-a conchis de către instanţă că, în drept, fapta acestuia

care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţionând împreună cu inculpaţii minori P F şi I P,

pe timp de noapte, prin efracţie şi dintr-un loc public, a sustras două autoturisme, în scopul

folosirii pe nedrept, respectiv un radiocasetofon, o lampă auto şi o roată de rezervă, în scopul

însuşirii pe nedrept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă

continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1 şi 4 C.pen., în referire la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i

C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi 42 C.pen. şi cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.

În ceea ce priveşte dozarea pedepsei aplicate inculpatului P I, instanţa a arătat că

reţinerea circumstanţelor atenuante (în speţă, poziţia sinceră a inculpatului) nu incumbă în mod

obligatoriu instanţei, aplicarea acestora apreciindu-se în funcţie de contextul comiterii faptei,

de modalităţile şi împrejurările săvârşirii, de gradul de pericol social al faptei, de urmarea

produsă şi de prejudiciul cauzat. Faţă de situaţia că inculpatul P I a comis infracţiunea de furt

calificat în formă continuată, în participaţie penală, în sensul sustragerii – împreună cu ceilalţi

doi inculpaţi minori – a două autoturisme şi a mai multor bunuri, în dauna a trei părţi vătămate,

prejudiciul cauzat fiind mare, iar restituirea acestuia realizându-se numai parţial, faţă de gradul

de pericol social ridicat al faptei, s-a apreciat de către instanţă că în favoarea inculpatului nu se

pot reţine circumstanţe atenuante.

Pe de altă parte, s-a apreciat de către instanţă că, raportat la prevederile art. 52 C.pen.,

precum şi faţă de modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptei, faţă de gradul de pericol social

al acesteia, ţinându-se seama de urmarea produsă şi de prejudiciul cauzat, scopul preventiv-

educativ al pedepsei poate fi atins faţă de inculpatul P I doar prin executarea efectivă a

pedepsei, în regim de detenţie.

Împotriva sentinţei penale nr. 297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi s-a declarat apel de

către inculpatul P I, acesta fiind respins ca nefundat prin decizia penală nr. 347/A/26.06.2002

a Curţii de Apel Galaţi. Recursul declarat de inculpatul P I împotriva deciziei pronunţate de

instanţa de apel a fost, de asemenea, respins prin decizia penală nr. 944/25.02.2003 a Curţii

Supreme de Justiţie.

Sentinţa penală nr. 297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi a rămas definitivă cu privire la

inculpatul P I la data de 25.02.2003. Ulterior, la data de 12.03.2003, a fost emis mandatul de

executare a pedepsei închisorii nr. 418/2001, iar la data de 16.06.2008 a fost emis un mandat

european de arestare pe numele condamnatului, acesta fiind arestat provizoriu pe teritoriul

Greciei, la data de 06.04.2011, şi predat autorităţilor române la data de 21.04.2011 (adresa nr.

3213129/SIRENE/FAM din data de 22.04.2011 a Biroului SIRENE).

Potrivit art. 5221 C.pr.pen., în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui

mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi

rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

În speţă, instanţa observă că – în cursul cercetării judecătoreşti efectuate în dosarul nr.

1234/P/2000 al Tribunalului Galaţi – petentul-condamnat P I nu a fost prezent la nici un

termen de judecată. Atât în primă instanţă, cât şi în apel, petentul a fost reprezentat de avocat

ales (împuterniciri – fila 55 dosar nr. 1234/P/2000 al Tribunalului Galaţi, respectiv fila 67 dosar

nr. 487/2002 al Curţii de Apel Galaţi). În recurs, petentul a fost reprezentat de apărător

desemnat din oficiu (împuternicire – fila 18 dosar nr. 3398/2002 al Curţii Supreme de Justiţie).

Astfel fiind, instanţa a constatat ca fiind admisibilă cererea de rejudecare formulată de

petentul-condamnat P I.

În ceea ce priveşte posibilitatea aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C.proc.pen.,

instanţa observă că, în conformitate cu prevederile art. 5221 alin. 2 C.proc.pen., referitoare la

rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare,

dispoziţiile privind procedura revizuirii cuprinse în art. 404 - 408 din acelaşi cod, inclusiv

dispoziţiile art. 405 alin. 1, se aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 405 alin. 1

C.proc.pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face

potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanţă.

În consecinţă, în procedura de rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui

mandat european de arestare, dispoziţiile art. 3201 C.proc.pen., referitoare la judecata în cazul

recunoaşterii vinovăţiei, sunt aplicabile, întrucât constituie reguli de procedură privind

judecata în primă instanţă.

Analizând cererea de rejudecare formulată de petentul-condamnat P I, instanţa

apreciază că, în cauză, se impune doar o reevaluare a pedepsei aplicate acestuia prin sentinţa

penală nr. 297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi, prin prisma incidenţei dispoziţiilor art. 3201

C.proc.pen., în privinţa situaţiei de fapt reţinute anterior de către instanţe, respectiv în privinţa

încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost condamnat petentul P I neintervenind vreo

modificare.

Astfel fiind, instanţa va anula doar în parte sentinţa penală nr. 297/03.09.2001 a

Tribunalului Galaţi, numai pe latură penală şi numai cu privire la inculpatul P I.

În rejudecare, în ceea ce priveşte pedeapsa principală aplicată petentului-condamnat

prin sentinţa penală nr. 297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi, instanţa apreciază că în primul

ciclu procesual, instanţele care au soluţionat cauza au făcut o corectă individualizare a acesteia,

astfel cum s-a arătat deja mai sus, şi că nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante

în favoarea condamnatului, nici a celei prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. şi nici a celei

prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că, în rejudecare, se impune a se aplica petentului

o pedeapsă al cărei cuantum să fie egal cu 2/3 din cuantumul pedepsei aplicate anterior, ca

urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. Stabilirea cuantumului pedepsei

trebuie să se realizeze de asemenea manieră deoarece, în caz contrar, ar rămâne fără vreo

eficienţă juridică aplicarea, în rejudecare, a dispoziţiilor art. 3201 C.proc.pen.

În consecinţă, instanţa constată că petentul-condamnat P I urmează a executa o

pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b C.pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile

publice şi în funcţiile elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând

exerciţiul autorităţii de stat).

Observând că pe numele petentului mai există un mandat de executare a pedepsei

închisorii, emis în temeiul sentinţei penale nr. 147/20.01.2012 a Judecătoriei Galaţi (prin care s-

a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare), instanţa va proceda la rezolvarea

antecedentelor penale ale petentului, sens în care, constatând că faptele pentru care acesta a

fost condamnat prin sentinţa penală nr. 297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi sunt concurente

cu cele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 147/20.01.2012 a

Judecătoriei Galaţi, în temeiul art. 36 alin. 1 C.pen., în referire la art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen.,

va contopi pedeapsa principală ce va fi aplicată prin prezenta sentinţă penală, cu pedeapsa

principală de 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 147/20.01.2012 a

Judecătoriei Galaţi (rămasă definitivă la data de 13.02.2012), pentru săvârşirea infracţiunii

prevăzute de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g şi i Cod

penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal şi a art. 3201 alin.

7 Cod de procedură penală (faptă din 03/04.11.1999), urmând ca petentul să execute pedeapsa

principală cea mai grea, la care se va adăuga un spor de pedeapsă, justificat de persistenţa

dovedită de acesta în reiterarea comportamentului infracţional, dar şi de gravitatea

infracţiunilor săvârşite.

În considerarea naturii relaţiilor sociale încălcate prin activitatea infracţională, a

gravităţii faptelor reţinute în sarcina inculpatului, dar şi a persoanei acestuia, instanţa îi va

aplica, pe perioada executării pedepsei principale a închisorii, pedeapsa accesorie constând în

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b C.pen.

În temeiul art. 36 alin. 3 C.pen. şi al art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, se vor deduce din pedeapsa

principală finală ce va fi aplicată petentului durata reţinerii de o zi, aferentă datei de

04.11.1999, precum şi perioada executată de acesta de la 06.04.2011, până la zi.

Totodată, ca urmare a soluţionării antecedentelor penale ale petentului, instanţa va

dispune anularea mandatului de executare nr. 418/2001 (emis în temeiul sentinţei penale nr.

297/03.09.2001 a Tribunalului Galaţi), precum şi a mandatul de executare nr. 163/2012 (emis

în temeiul sentinţei penale nr. 147/20.01.2012 a Judecătoriei Galaţi) şi va dispune emiterea

unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, după rămânerea definitivă a prezentei

sentinţe penale.

Domenii speta

Spete similare