Delapidare. Furt. Sustragere sume de bani de către ospătar din încasări.

Delapidare. Furt. Sustragere sume de bani de către ospătar din încasări.

- Codul penal, art. 295, art. 228 alin. (1)

Fapta ospătarului de a sustrage sume de bani din încasări întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. şi nu pe cele ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen.

(Secţia a II-a penală, decizia nr. 313/A din data de 6 martie 2019)

Prin sentinţa penală nr. 549 din data de 21.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în temeiul art. 386 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatului H.G.C. din infracţiunea prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen. cu aplic. art. 44 alin. (1) C.pen. în infracţiunea prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen.

În temeiul art. 22 alin. (4) lit. b) rap. la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3520/16.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/07.02.2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală şi înlocuieşte această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni.

În temeiul art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art 396 alin 10 C.pr.pen a fost condamnat inculpatul H.G.C. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pe care o majorează cu 2 luni, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C.pen.

A fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Bucureşti.

În temeiul art. 93 alin. (1), (2) şi (3) C.pen. s-a impus ca inculpatul să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, câte o zi săptămânal până la epuizarea acestei perioade, astfel cum se va stabili de către serviciul de probaţiune în funcţie de aptitudinile şi pregătirea socio-profesională a inculpatului, în cadrul ADP Sector 5 sau Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Penale.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 371,30 lei, rezultată din infracţiune.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul de urmărire penală nr. 12699/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului H.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. şi ped. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen. cu aplic. art. 44 alin. (1) C.pen:

Prin actul de sesizare s-a reţinut că în ziua de 01.10.2015, în jurul orei 1700, inculpatul H.G.C., angajat ca ospătar la restaurantul D. cu punct de lucru în (..), a plecat de la locul de muncă însuşindu-şi pe nedrept suma de 371,30 lei, reprezentând încasările pe comenzile clienților.

Inculpatul H.G.C. nu a putut fi audiat deoarece s-a sustras cercetărilor.

Reprezentantul persoanei vătămate a comunicat că valoarea prejudiciul cauzat este de 371,30 lei, a solicitat luarea de măsuri legale față de inculpat, însă nu a precizat dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: declaraţie reprezentant persoană vătămată; declaraţie martor B.V.C.; declaraţie martor C.C.; contract individual de muncă; procese-verbale de identificare persoane şi planşele foto aferente; înscrisuri.

Prin încheierea din Camera Preliminară de la 16.02.2017 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în temeiul art. 346 alin. (2) C.pr.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organul de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpatul H.G.C..

Inculpatul, deşi a fost legal citat, s-a sustras cercetării judecătoreşti.

Prin sentinţa penală nr 449/12.06.2018 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatului H.G.C. din infracţiunea prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art.308 alin. (1) C.pen. cu aplic. art. 44 alin. (1) C.pen. în infracţiunea prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen.

În temeiul art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen. a fost condamnat inculpatul H.G.C. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 22 alin. (4) lit. b) rap. la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3520/16.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/07.02.2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală şi a fost înlocuită această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni.

În temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pe care o majorează cu 2 luni, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 371,30 lei, rezultată din infracţiune.

Împotriva acestei sentinţe inculpatul a depus apel peste termen, iar prin decizia penală nr.1742/07.12.2017 apelul a fost calificat de către Curtea de Apel ca reprezentând cerere de redeschidere a procesului penal, cauza fiind astfel declinată către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, fiind astfel înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1020/300/2018.

La data de 15.02.2018, instanţa a admis cererea de redeschidere a procesului penal, dispunând pe cale de consecinţă rejudecarea cauzei, fiind desfiinţată de drept şi sentinţa penală nr.449/12.06.2018 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii prin înscris autentic, solicitând aplicarea procedurii simplificate, cerere pe care instanţa admis-o în temeiul art 375 C.pr.pen.

Analizând materialul probator administrat, respectiv probele administrate în timpul urmăririi penale, s-a coroborat cu declaraţia inculpatului de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 01.10.2015, în jurul orei 1700, inculpatul H.G.C. a plecat de la locul de muncă, unde era angajat ca ospătar, respectiv, restaurantul D. cu punct de lucru în (..), însușindu-și pe nedrept suma de 371,30 lei, reprezentând încasările din acea zi pe comenzile clienților.

Numitul O.D., administratorul S.C. D.COM S.R.L a declarat că, în data de 01.10.2015, în jurul orei 1700, în timp ce se afla în restaurantul D. din (..), a fost anunțat de către martora C.C., care lucra ca ospătăriţă, cu privire la faptul că un alt ospătar angajat în urmă cu 5 zile, numitul H.G.C., a plecat de la locul de muncă cu încasările din ziua respectivă. Acesta a încercat să îl contacteze telefonic, însă inculpatul avea telefonul închis, iar în urma verificărilor efectuate la casa de marcat a constatat că inculpatul H.G.C. a plecat sustrăgând suma de 371,30 lei, sens în care a depus la dosar un înscris, respectiv copie a raportului casierilor din care rezultă încasările din ziua 01.10.2015.

Conform procesului verbal încheiat la data de 01.11.2016, reprezentantul persoanei vătămate S.C. D.COM S.R.L., numitul O.D. l-a recunoscut din planșă fotografică pe inc. H.G.C. ca fiind ospătarul angajat la restaurantul D. și care, la data de 01.10.2015, a plecat de la locul de muncă având aspra sa suma de 371,30 lei reprezentând contravaloarea comenzilor încasate în acea zi de către acesta.

Martora B.V.C. a declarat că aceasta a lucrat ca ospătăriță la restaurantul D., iar la data de 01.10.2015, în jurul orei 17-18, a fost sunată de către administratorul firmei O.D. care i-a solicitat să se prezinte la locul de muncă deoarece numitul H.G.C., angajat în urmă cu 5 zile tot ca ospătar, a plecat de la locul de muncă cu încasările din ziua respectivă fără a anunța vreun coleg. Ajungând la restaurant, a constatat că cele relatate de numitul O.D. sunt reale, fiind confirmate de colega ei, martora C.C., care i-a spus că în jurul orelor 1645-1700 a observat lipsa colegului H.G.C., care plecase de la locul de muncă fără a anunța pe cineva și luând cu el suma de aproximativ 400 lei reprezentând contravaloarea comenzilor încasate în acea zi. A mai precizat că, anterior, în urma unei discuţii cu inculpatul, acesta i-a spus că are cazier deoarece s-a bătut cu un alt individ și trebuie să semneze la o secţie de poliţie din două în două săptămâni, iar martora l-a sfătuit să comunice acest lucru administratorului O.D.. Inculpatul i-a mai precizat că familia sa este plecată la muncă în Anglia.

Martora C.C. a declarat că lucrează ca ospătăriță la restaurantul D., iar la data de 01.10.2015, în jurul orei 1000, s-a prezentat la locul de muncă unde l-a găsit pe inculpatul H.G.C., care fusese angajat în urmă cu 5 zile ca ospătar. La ora 1100 au deschis restaurantul, inculpatul a servit la parter, iar ea la etaj. La ora 1700 l-a căutat pe acesta pentru a schimba afişul cu oferta meniului de la intrarea în restaurant, ocazie cu care a constatat că acesta nu se mai afla în incinta restaurantului. L-a căutat în toate încăperile, inclusiv la wc și în vestiar, dar nu l-a găsit. Cu privire la aceste aspecte l-a anunţat pe administrator, numitul O.D., acesta contactându-l pe inculpat telefonic, însă avea telefonul închis. Martora a mai precizat că inculpatul H.G.C. a plecat cu încasările din acea zi, aproximativ suma de 400 lei

Din procesul verbal din data de 02.11.2016, s-a reţinut că martora C.C. l-a recunoscut din planșă fotografică pe inculpatul H.G.C. ca fiind ospătarul angajat la restaurantul D. și care, la data de 01.10.2015, a plecat de la locul de muncă având aspra sa suma de aproximativ 400 lei reprezentând contravaloarea comenzilor încasate în acea zi de către acesta.

Instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului H.G.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prev. şi ped. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen.

Din fişa de cazier judiciar, instanţa a reţinut că inculpatul H.G.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 3520/16.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/07.02.2014 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia I a Penală la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Având în vedere că infracţiunea pentru care a fost condamnat anterior inculpatul a fost comisă în perioada minorităţii, instanţa a constatat că nu mai sunt incidente disp. art. 44 alin. (1) C.pen., privind pluralitatea intermediară de infracţiuni, motiv pentru care în temeiul art. 386 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatului H.G.C. [din infracţiunea prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen. cu aplic.art. 44 alin. (1) C.pen. în infracţiunea prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen.].

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile general, şi anume: împrejurările şi modul de comitere al faptei, gradul de pericol social concret, mijloacele folosite, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 16.07.2019 sub nr. 1020/300/2018 (2152/2018).

Motivul de apel al Parchetului a vizat nelegalitatea hotărârii sub aspectul stabilirii ca modalitate de executare a pedepsei principale de 1 an şi 4 luni a suspendării sub supraveghere a acesteia, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C.pen.

Astfel, s-a arătat că infracţiunea de delapidare ar fi fost comisă de inculpatul H.G.C. în data de 01.10.2015, în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 3520/2013 Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 42/A din data de 07.02.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care inculpatul H.G.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1), art. 99 alin. (1) C.pen., art.3201 alin. (7) C.pr.pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. S-a mai arătat că instanţa de fond în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor legale, a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 6 luni, pe care a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni şi ulterior a contopit pedeapsa de 1 an şi 2 luni cu măsura educativă şi a dispus executarea unei pedepse de 1 an şi 4 luni închisoare. În continuare, s-a menţionat că instanţa a dispus în mod eronat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante a acesteia, întrucât conform art. 129 alin. (5) C.pen unica modalitate de executare a pedepsei este în regim de detenţie.

În consecinţă, Parchetul a arătat că sentinţa penală atacată este nelegală sub aspectul stabilirii regimului de executare a pedepsei principale de 1 an şi 4 luni, impunându-se executarea pedepsei în regim de detenţie.

Oral, la termenul din 05.02.2019, Ministerul Public a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C.pen., apreciind că s-au încălcat dispoziţiile art. 335 alin. (2) şi art. 264 alin. (1) şi (3) şi art. 259 C.pr.pen. în ceea ce priveşte procedura de citare a inculpatului în faţa instanţei de fond.

Procedura în faţa instanţei de apel

Deşi legal citat, intimatul inculpat H.G.C. nu s-a prezentat personal în faţa Curţii, fiind reprezentat de apărător ales, avocat M.M.F., cu împuternicire avocaţială seria Blf nr. .. (fila 24 dosar apel).

Curtea, la termenul de judecată din data de 05.02.2019, a pus în discuţie din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului H.G.C., respectiv din infracțiunea prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen. în cea prev. de art. 228 alin. (1) C.pen.

Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen., constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la solicitarea formulată de Ministerul Public în sensul desfiinţării sentinţei apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că procedura de citare a inculpatului în faţa instanţei de fond nu a fost îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel încât a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C.pr.pen. potrivit cărora instanţa de apel desfiinţează hotărârea primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate.

În acest context, Curtea reţine că potrivit art. 259 alin. (1), (5) C.pr.pen. suspectul, inculpatul, părţile în proces, precum şi alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează, iar dacă nu se cunosc nici adresa unde locuieşte suspectul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, acesta este citat prin afişarea unei înştiinţări la sediul organului judiciar.

Totodată, conform art. 353 alin. (1) C.pr.pen. judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată şi părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. Înfăţişarea persoanei vătămate sau a părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare. De asemenea, potrivit art. 353 alin. (2) C.pr.pen., partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen, nu mai sunt citaţi pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie.

În cauza de faţă se constată că inculpatul H.G.C. a fost citat de către instanţa de fond la adresa de domiciliu cunoscută, însă din procesul verbal întocmit de către organele de poliţie ca urmare a constatării imposibilităţii executării mandatului de aducere emis pe numele inculpatului rezultă că la adresa menţionată inculpatul nu mai locuieşte de aproximativ un an, fiind plecat în străinătate împreună cu familia (fila 59 dosar fond).

La termenul de judecată din data de 26.04.2018, însă, s-a prezentat în faţa instanţei de fond apărătorul ales al acestuia, avocat M.M.F., cu împuternicire avocaţială seria Blf nr. ..(fila 12 dosar fond), care a arătat că a luat legătura cu inculpatul, ce se află în Anglia, depunând în dosarul nr. nr.34808/300/2016 (ataşat la prezentul dosar) şi o declaraţie prin care inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare. Totodată, la termenul de judecată menţionat s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea prezentării de către avocatul ales al inculpatului a unei declaraţii autentificate de recunoaştere a comiterii faptei, iar acest înscris autentic a fost depus la dosar de către apărătorul ales la termenul de judecată din data de 24.05.2018 (fila 70 dosar fond).

Pe cale de consecinţă, chiar dacă la termenul de judecată din data de 26.04.2018 inculpatul H.G.C. nu a fost citat conform dispoziţiilor art. 259 alin. (5) C.pr.pen. în condiţiile în care acesta nu mai locuia la adresa cunoscută şi nu se ştia noua adresă, această neregularitate survenită în procedura de citare s-a acoperit prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului, conform art. 353 alin. (1) C.pr.pen., aşa încât procedura de citare la acel termen de judecată a fost legal îndeplinită. Totodată, inculpatul în mod corect nu a mai fost citat pentru termenele ulterioare, întrucât acesta avea termen în cunoştinţă, conform dispoziţiilor art. 353 alin. (2) C.pr.pen., atâta timp cât a fost reprezentat de către apărătorul ales, iar în cauză nu era incidentă niciuna dintre situaţiile în care legea prevede prezenţa obligatorie a inculpatului.

Prin urmare, susţinerile Ministerului Public în sensul că procedura de citare a inculpatului a fost nelegal îndeplinită în cursul judecăţii în faţa primei instanţe sunt nefondate, nefiind incidente în cauză prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) C.pr.pen.

Cu privire la fondul cauzei

Instanţa de fond a apreciat în mod corect, pe baza materialului probator administrat în cauză, faptul că inculpatul H.G.C., angajat ca ospătar la restaurantul D. cu punct de lucru în (..), a plecat la data de 01.10.2015 de la locul de muncă însuşindu-şi pe nedrept suma de 371,30 lei, reprezentând încasările pe comenzile clienților.

Relevante în acest sens sunt probele administrate în faza de urmărire penală (prin următoarele mijloace de probă, respectiv declaraţiile reprezentantului persoanei vătămate SC D.C. SRL şi ale martorilor B.V.C. şi C.C.;, care se coroborează cu menţiunile proceselor verbale de identificare a persoanei şi planţele foto aferente, dar şi cu menţiunile contractului individual de muncă încheiat între inculpat şi persoana vătămată), pe care inculpatul şi le-a însuşit în totalitate prin declaraţia autentificată prin care a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată ca urmare a recunoaşterii învinuirii, conform art. 375 C.pr.pen. (fila 70 dosar fond).

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, Curtea constată, însă, că fapta comisă de inculpat constituie infracţiunea de furt prevăzută de ar. 228 alin. (1) C.pen., iar nu infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen.

Astfel, pentru a se reţine infracţiunea de delapidare este necesar ca subiectul activ să aibă calitatea cerută de lege, din conţinutul incriminării [art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen.] rezultând că subiectul activ este unul circumstanţiat, întrucât fapta nu poate fi comisă decât de către o persoană ce are calitatea de funcţionar şi care, în această calitate, gestionează sau administrează bunuri. Raportat la situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare rezultă că acuzaţia are în vedere calitatea de gestionar, iar nu de funcţionar care are în administrare bunuri (ceea ce presupune îndeplinirea unor activităţi de conducere şi dispoziţie cu privire la întregul patrimoniu al unităţii).

Potrivit literaturii de specialitate, gestionar este persoana care are ca principale atribuţii de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri. Primirea de bunuri constă în luarea de bunuri în gestiune, ceea ce presupune, pe de o parte, operaţia faptică de luare în primire a bunurilor, iar pe de altă parte efectuarea operaţiilor scriptice corespunzătoare. Păstrarea de bunuri presupune ţinerea bunurilor în depozit în aşa fel încât acestea să nu fie supuse unor stricăciuni sau pierderi, iar eliberarea de bunuri constă în scoaterea acestora din gestiune ceea ce presupune, de asemenea, operaţii faptice şi scriptice.

Îndeplinind, ca atribuţii de serviciu, activităţile de primire, păstrarea sau eliberare de bunuri, gestionarul se află într-o legătură directă materială cu bunurile din gestiunea sa, astfel că acesta efectuează diferite operaţiuni de manipulare a acestor bunuri şi totodată le are în paza sa. Aceasta nu înseamnă, însă, că primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri ar fi echivalente cu manipularea şi paza lor. Persoana care efectuează operaţiunile de manipulare sau are bunuri în paza sa, fără a avea ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea lor, nu are calitatea de gestionar şi, în consecinţă, dacă sustrage din acele bunuri, nu săvârşeşte infracţiunea de delapidare, ci pe cea de furt.

În cauza de faţă, intimatul inculpat H.G.C. avea calitatea de ospătar în cadrul persoanei vătămate SC D.C. SRL, nefiindu-i atribuite – chiar potrivit contractului individual de muncă depus la dosar (filele 14-16 DUP) – ca principale atribuţii de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri, aşa încât însuşirea de către acesta a sumei de 371,30 lei, reprezentând încasările pe comenzile clienților constituie infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen., iar nu cea de delapidare.

În ceea ce priveşte pedeapsa ce urmează a fi aplicată în cauză, Curtea observă că potrivit art.74 C.pen. trebuie să se țină cont de următoarele criterii de individualizare, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Faţă de gravitatea redusă a faptei, suma sustrasă fiind într-un cuantum modic, de atitudinea de recunoaştere a faptei, de intervalul de timp scurs de la data comiterii faptei şi până la momentul soluţionării definitive a cauzei trecând mai mult de 3 ani, interval de timp în care inculpatul a avut o conduită corespunzătoare, iar rezonanţa socială negativă a comportamentului ilicit s-a estompat, Curtea apreciază că este justă aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantumul minim permis de lege, prin raportare la dispoziţiile art. 61 alin. (1), (2), (3), (4) lit. c), alin. (6) C.pen., dar şi ale art.396 alin. (10) C.pr.pen., care prevăd reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă în cazul amenzii penale după admiterea în cauză a cererii de judecare în procedura simplificată de recunoaştere a învinuirii prevăzute de art. 375 C.pr.pen.

Pe cale de consecinţă, Curtea va condamna pe inculpatul H.G.C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1350 lei stabilită prin înmulţirea unui număr de 135 zile-amendă (limita minimă permisă de lege) cu suma de 10 lei (cuantumul minim prevăzut de lege) corespunzătoare unei zile-amendă.

Întrucât din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul H.G.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 3520/16.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr.42/A/07.02.2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală, la pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pentru o infracţiune comisă în timpul minorităţii, iar fapta din prezenta cauză a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit prin hotărârea menţionată, prima instanţă în mod corect a dispus - în temeiul art. 22 alin. (4) lit. b) rap. la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 - revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3520/16.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/07.02.2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală şi a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni.

În acelaşi timp, însă, prima instanţă a stabilit în mod nelegal regimul de executare al pedepsei rezultante, apelul declarat de Ministerul Public fiind fondat sub acest aspect.

Astfel, prima instanţă a aplicat inculpatului, în temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen., pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pe care a majorat-o cu 2 luni, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, iar în temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C.pen.

Curtea constată că prima instanţă, deşi a pronunţat o soluţie care aparent este una echitabilă, a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 129 alin. (5) C pen., potrivit cărora pedeapsa stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.

Întrucât fapta din prezenta cauză, pentru care se va dispune condamnarea la pedeapsa amenzii penale, aşa cum s-a arătat, este comisă după majorat, iar în cazul infracţiunii comise în timpul minorităţii urmează a se aplica – potrivit legii - o măsură educativă privativă de libertate, Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. d) C.pen., care impun ca în cazul în care măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, să se execute măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta.

Deoarece legiuitorul dispune imperativ ca într-o asemenea situaţie (în care pedeapsa aplicată pentru infracţiunea comisă după majorat este amenda) să fie majorată durata măsurii educative privative de libertate, Curtea – ţinând cont de gravitatea redusă a faptei din prezenta cauză, de intervalul mare de timp scurs de la data comiterii acesteia şi de gradul scăzut de periculozitate a inculpatului – va dispune majorarea duratei măsurii educative doar cu o zi, inculpatul H.G.C. urmând să execute în final măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni şi 1 zi.

Aşa fiind, Curtea - în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. - va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr.549/21.06.2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 1020/300/2018.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului H.G.C. în pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare şi sporul de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 386 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatului H.G.C. din infracţiunea prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. rap. la art. 308 alin. (1) C.pen. în infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen.

În temeiul 228 alin. (1) C.pen cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. şi art. 61 alin. (1), (2), (3), (4) lit. c), alin. (6) C.pen. va condamna pe inculpatul H.G.C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1350 lei stabilită prin înmulţirea unui număr de 135 zile-amendă cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă.

În temeiul art. 22 alin. (4) lit. b) rap. la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3520/16.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/07.02.2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală şi înlocuieşte această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni.

În temeiul art. 129 alin. (2) lit. d) C.pen. va dispune ca inculpatul să execute numai măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe care o majorează cu 1 zi, inculpatul urmând să execute în final măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni şi 1 zi.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei, nefiind formulate alte critici şi nefiind identificate alte motive de desfiinţare a hotărârii apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen.. cheltuielile judiciare avansate de stat în faza procesuală a apelului vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare