Drept penal. Prescriptia speciala a raspunderii penale fata de infracţiunea reclamata printr-o plângere formulată în temeiul art. 278 c. p. pen

Titlul: Drept  penal. Prescriptia speciala a raspunderii penale fata de infracţiunea reclamata

printr-o plângere formulată în temeiul art. 278 c. p. pen.

Dosar nr. 13701/233/2009

Prin Sentinţa penală nr. 15/14.01.2010, definitiva a Tribunalului Galati, s-a dispus:

Admite recursul declarat de  recurenta  S.C. A S.A. Galati –cu sediul în Galaţi,  -

împotriva sentinţei penale nr. 1783/02.11.2009 a Judecătoriei Galati .

Casează sentinţa recurata si în rejudecare :

Admite plângerea formulată de petenta S.C. A S.A. Galati 

Desfiinţează ordonanţa nr.923/P/2005 din 10.11.2008  a Parchetului de pe lingă

Judecătoria Galati si dispune in baza art. 10 lit. g si 11 pct.1 lit. c cod procedura penala ,

încetarea urmăririi penale pornita împotriva învinuitei P (C )C, prin  schimbarea temeiului de

drept al soluţiei  de  netrimitere în judecată 

Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1783/02.11.2009 a Judecătoriei Galaţi s-a dispus în temeiul

art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.p.p. respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de către

petenta S.C. A S.A. Galaţi, împotriva ordonanţei nr. 923/P/2005 din 10.11.2008 a Parchetului

de pe lângă Judecătoria Galaţi.

A dispus menţinerea, ca fiind legală şi temeinică, ordonanţa nr. 923/P/2005 din

10.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, a obligat  petenta  S.C. A S.A.

Galaţi la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Galaţi a reţinut următoarele:

Sub nr. 13701/233/2009 din 20.07.2009, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi

plângerea formulată de petenta S.C. A S.A., împotriva ordonanţei nr. 923/P/2005 dispuse de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 923/P/2005, privind pe făptuitoarea P

C. La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 923/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Galaţi în care a fost dată ordonanţa cu acelaşi număr şi lucrarea nr. 673/II/2/2009

în care a fost dată ordonanţa prim-procurorului, cu acelaşi număr.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, prima instanţa a

reţinut următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la data de 15.02.2005 sub numărul 923/P/2005 la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi (aflată la filele 3-6 din d.u.p), petenta S.C. A S.A., a

sesizat organele de cercetare penală cu privire la săvârşirea de către făptuitoarea P C a

infracţiunii de  fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 Cod penal.

În plângere, petenta a arătat că : numita P C este asociat unic al S.C. G N S.R.L.

Galaţi. Petenta a acţionat-o în judecată pe învinuită, pentru evacuarea acesteia din

apartamentul situat în Galaţi, litigiu înregistrat sub numărul 1182/COM/2004 pe rolul

Tribunalului Galaţi. În acest proces, învinuita a depus contractul de vânzare-cumpărare nr.

232/21.02.2002, încheiat la biroul notarului public C D, având ca obiect vânzarea-cumpărarea

apartamentului situat în Galaţi, (doamnei P R). Petenta susţine că învinuita ar fi săvârşit

infracţiunea de fals în declaraţii, motivat de următoarele împrejurări: prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1339/24.03.1998, S.C M P E S.R.L. Bucureşti vindea către S.C G P

S.R.L. Galaţi (actual S.C. G N S.R.L. Galaţi) structura de rezistenţă a etajelor I-VIII, scara I,

bloc BR 5 B. La data perfectării contractului, se face menţiunea că activul este grevat de

sarcini, conform contractului de ipotecă nr. 3269/17.02.1995 în favoarea Băncii Dacia Felix.

Prin urmare, structura de rezistenţă a apartamentului nr. 18, vândut doamnei P R, face

obiectul unui contract de ipotecă. Cu toate acestea, în contractul depus la dosarul cauzei, nu

există nicio menţiune în acest sens – învinuita cunoscând realitatea, trebuia să precizeze acest

lucru.

Învinuita cunoştea că la data perfectării contractului, exista pe rolul instanţelor un

litigiu în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 1339/24.03.1998, ce avea ca obiect

scoaterea la vânzare prin licitaţie a structurii de rezistenţă, în scopul recuperării de către bancă

a creditului.

Învinuita cunoştea de semenea că pe rolul instanţelor se afla şi contestaţia la executare

formulată de petentă, referitoare la vânzarea prin licitaţie a structurii de rezistenţă. Cu toate

acestea, învinuita a vândut un apartament, deşi actul de proprietate prevede structură de

rezistenţă şi nu apartamente intrate în circuitul civil. La încheierea contractului, învinuita a

prezentat un certificat de nesechestrate şi nu unul de fiscalitate (aceasta pentru că un astfel de

certificat putea fi eliberat doar proprietarului imobilului, care achită impozitul). Învinuita a

mai prezentat un referat, care atestă faptul că este la zi cu plata întreţinerii – fără vreo

relevanţă juridică. Deşi contractul a fost încheiat la date de 21.02.2002, referatul este emis la

data de 26.02.2002.

De asemenea, documentaţia topografică depusă de învinuită la notar are acelaşi număr

cu al petentei, însă din anul 2002, spre deosebire de anul 1999, al petentei.

În contractul încheiat, se prevede că suprafaţa de 21,82 mp teren indiviz, aferentă

apartamentului,este proprietatea statului şi se transmite în folosinţă cumpărătoarei – aspecte

iarăşi contradictorii, întrucât învinuita nu putea transmite un drept pe care nu îl avea.

Falsul în declaraţii şi evicţiune constau în faptul că învinuita cunoştea faptul că S.C. A

S.A. este proprietara terenului în suprafaţă de 264,57 mp aferent construcţiei sc. I, etajele I-

IV, plus căile de acces exterioare, şi cu toate acestea, a declarat că terenul aparţine statului,

deşi petenta deţine terenul din anul 1998. De asemenea, preţul vânzării este nereal, raportat la

grilele actuale – aspect de luat în seamă.

La plângerea formulată, petenta a anexat toate înscrisurile despre care a făcut vorbire.

Din actele de cercetare efectuate în cauză, a rezultat că respectivul contract de

vânzare-cumpărare, având ca obiect apartamentul situat în Galaţi, strada Brăilei nr. 88, bloc

BR 5 B, etaj 4, ap. 18, a fost anulat (fila 209 d.u.p.). Faţă de această împrejurare, s-a apreciat

că fapta aduce o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege şi faţă de urmarea Pusă, de

faptul că învinuita nu are antecedente penale, nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracţiuni. În consecinţă, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 11 pct. 1

lit. b, raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi art. 91 Cod penal, s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 Cod penal faţă de învinuită şi

obligarea acesteia la plata unei amenzi în cuantum de 1.000 lei. 

Împotriva acestei ordonanţe, petenta că S.C. A S.A. a formulat plângere la prim-

procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, plângere care a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluţia nr. 673/II/2/2009 din 05.03.2009.

În temeiul art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, împotriva soluţiilor dispuse de către

organele de urmărire penală în dosarul nr. 923/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galaţi, petenta a formulat – în termen legal - plângere la Judecătoria Galaţi.

În fapt, instanţa reţine că: la data de 22.04.1986, printr-o adresă, Consiliul Popular al

Municipiului Galaţi – Comitetul Executiv, a transmis către I.J.G.C.L. Galaţi faptul că i s-au

transferat două suprafeţe de teren, de 2.805 mp şi 4.248 mp - pentru amplasarea blocurilor BR

5A şi BR 5B, blocuri de locuinţe cu spaţii comerciale la parter. În acest scop, a fost emisă

decizia nr. 320 prin care s-a aprobat investiţia pentru construirea celor două blocuri.

La data de 02.10.1987, s-a încheiat între Întreprinderea Judeţeană de Gospodărire

Comunală şi Locativă Galaţi şi Direcţia Comercială a judeţului Galaţi o convenţie, privind

construcţia blocului BR 5B, prevăzut cu spaţii comerciale la parter.

După anul 1990, S.C. LOCONFORT S.A. Galaţi a fost proprietara structurii de

rezistenţă a blocului BR 5 B, etaje I-VIII, tronson 1 şi etajele I-VII, tronsoanele 2 şi 3. Din

lipsă de fonduri, construcţia a fost sistată în anul 1992. Astfel, S.C. LOCONFORT S.A. Galaţi

a scos la licitaţie publică spaţiile cu destinaţie de locuinţe, licitaţia câştigată de S.C. M S.R.L.

Galaţi, întocmindu-se procesul-verbal nr. 1/15.09.1993 iar la 05.10.1993

s-a încheiat şi contractul nr. 7122 transcris în Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni al

Judecătoriei Galaţi, la 11.11.1993 cu nr. 26938.

La data de 25.01.1993, între S.C. LOCONFORT S.A. Galaţi şi S.C. A S.A. s-a

încheiat actul adiţional nr. 2 pentru continuarea realizării spaţiului comercial de la parterul

blocului BR 5 B. La data de 05.08.1994 (protocol aflat la fila 7 d.u.p.) s-a realizat un schimb

de proprietăţi între S.C. A S.A. şi S.C. M S.R.L. Galaţi. Astfel, S.C. A S.A. a dat 1.279 mp,

teren aferent parterului şi mezaninului celor 3 tronsoane, în schimbul structurii de rezistenţă

din tronsonul 1, etajele I-VI de la blocul BR 5 B. Conform protocolului, la 23.02.1995 s-a

încheiat un proces-verbal de recepţie cantitativă, în care se menţionează următoarele:

1.S.C. A S.A.  deţine etajele I-VI din tronsonul 1 al blocului BR 5 B;

2.S.C. M S.R.L. deţine parterul şi etajele VII şi VIII din tronsonul 1, precum şi

tronsoanele 2 şi 3 integral.

S.C. A S.A. a înscris dreptul său de proprietate în Registrul de Transcripţiuni al

Judecătoriei Galaţi la 27.06.1997 şi nu la data efectuării schimbului, 05.08.1994.

Lucrările pentru construirea apartamentelor de la etajele I-VI ale blocului BR 5 B au

fost realizate de S.C. VEGA 93 S.R.L. iar la data de 28.08.1996, s-a încheiat procesul-verbal

de recepţie a lucrării (filele 14-15 d.u.p.). Acest proces-verbal a fost înscris în Registrul de

Transcripţiuni al Judecătoriei Galaţi cu nr. 7927/27.06.1997 şi a fost intabulat la Judecătoria

Galaţi la nr. 6407/17.06.2002 la Biroul de Carte Funciară (fila 65 d.u.p.).

Deşi se semnase protocolul, reprezentanţii S.C. M S.R.L. au profitat de faptul că S.C.

A S.A. nu şi-a intabulat dreptul decât la 27.06.1997 şi au garantata un împrumut la Banca

Dacia Felix S.A. Contractul de garanţie imobiliară (fila 9 d.u.p.) a fost înregistrat cu nr.

17/5/16.02.1995 şi a fost transcris în Registrul de Transcripţiuni al Judecătoriei Galaţi prin

interdicţia nr. 117/1996. Contractul de ipotecă a fost autentificat cu nr. 3269/17.02.1995.

Deşi procesul-verbal de recepţie a lucrării a fost înscris la dat de 27.06.1997, la data de

24.03.1998, cu nr. 1339, se autentifică un contract de vânzare-cumpărare între S.C. M  PE

S.R.L. şi S.C. G P S.R.L. Galaţi, având ca obiect tronsonul 1 din blocul BR 5 B, etajele I-VII

(filele 16-18 d.u.p.). În prezent, cu privire la blocul BR 5 B, tronson 1, etajele I-VI, contractul

de vânzare-cumpărare a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 1651/09.06.2003 a Tribunalului

Galaţi, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 27/R/15.01.2004 a Curţii de Apel Galaţi.

La 21.07.1998, S.C. A S.A. a primit certificatul prin care i se atestă dreptul de

proprietate exclusivă asupra terenului în suprafaţă de 264,57 mp aferent tronsonului 1, etajele

I-VI ale blocului BR 5 B (filele 19-20 d.u.p.), dar dreptul de proprietate a fost intabulat abia la

17.06.2002, prin încheierea nr. 6407 a Judecătoriei Galaţi.

La 21.02.2002, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 232, S.C. G N  S.R.L.(fostă

S.C. G P S.R.L.), reprezentată de învinuita P C, a vândut către C R (viitoare P), cumnata sa,

apartamentul nr. 18, situat în blocul BR 5 B, scara 1, etaj VI, contra sumei de 180.000.000.

ROL (filele 21-22 d.u.p.). În contract, învinuita a declarat că apartamentul nu face obiectul

vreunui litigiu pe rolul vreunei instanţe şi nici nu este ipotecat, precum şi faptul că terenul

indiviz în suprafaţă de 21,82 mp aferent apartamentului este proprietatea statului şi se

transmite în folosinţă cumpărătoarei.

Cu privire la inexistenţa vreunui litigiu sau a vreunei ipoteci, învinuita a declarat în

fals, deoarece în acel moment, pe rolul instanţelor, se afla contestaţia la executare promovată

de S.C. A S.A. referitoare la vânzarea prin licitaţie a structurii de rezistenţă de către Eurom

Bank, conform contractului de garanţie reală imobiliară – ipotecă autentificat sub nr.

3269/17.02.1995 (dos 11617/2000 – suspendat la 14.11.2002 printr-o încheiere a Curţii de

Apel Galaţi, filele 155-185).

Cât priveşte ipoteca, aceasta era înregistrată în favoarea Băncii Dacia Felix (actuala

Eurom Bank), încă din anul 1995.

La momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 232/21.02.2002, s-a

utilizat un certificat de sarcini cu nr. 738/2002 eliberat de Judecătoria Galaţi, în care se

specifica faptul că, pe perioada 1998-2002 nu s-au găsit înscrise sarcini asupra imobilului,

fără a se verifica şi perioada anterioară anului 1998.

Cât priveşte suma vânzării, din relaţiile obţinute de la Camera Notarilor Publici,

rezultă că la acea dată, reprezenta suma minimă pe zonă (fila 269 d.u.p.).

În prezent, prin sentinţa civilă nr. 3137/27.05.2005 pronunţată în Dosarul nr.

2284/C/2005 al Judecătoriei Galaţi, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.

120/01.03.2007 a Tribunalului Galaţi şi decizia civilă nr. 597/R/07.11.2007 a Curţii de Apel

Galaţi, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.

232/21.02.2002 (filele 209-217).

În concluzie, la data încheierii acestui contract, asupra apartamentului nr. 18 din

tronsonul 1 al blocului BR 5 B, aveau titluri autentice de proprietate atât S.C. G N  S.R.L.(

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1339/24.03.1998 încheiat cu S.C. M  PE S.R.L. şi înscris

în Registrul de Transcripţiuni  al Judecătoriei Galaţi cu nr. 4239/25.03.1998), cât şi S.C. A

S.A.(protocolul de schimb neautentificat, din 05.08.1994 dintre această societate şi S.C.

MODIALA S.R.L.; procesul-verbal de recepţie cantitativă a stadiului fizic al construcţiei din

23.02.1995, filele 10-12 d.u.p.); procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din

28.08.1996, înscris în Registrul de Transcripţiuni al Judecătoriei Galaţi cu nr.

7927/27.06.1997 şi intabulat la Cartea Funciară cu nr. 6407/17.06.2002.

Între timp, au fost anulate contractele nr. 1339/24.03.1998 (filele 218-227) şi  nr.

232/21.02.2002 prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi prin urmare, asupra

apartamentului nr. 18 din tronsonul 1 al blocului BR 5 b are titlu valabil de proprietate doar

S.C. A S.A. şi S.C. M  PE S.R.L.. Urmează ca, pe calea unei acţiuni în revendicare, să fie

comparate cele două titluri asupra imobilului.

Din declaraţia martorei P R (filele 298-300 d.u.p.), rezultă că nu i s-a adus la

cunoştinţă, la momentul încheierii contractului, că imobilul este ipotecat şi că asupra lui era

un litigiu pe rolul instanţelor judecătoreşti, dar nu s-a considerat prejudiciată şi nu a avut

pretenţii civile. 

În consecinţă, din cele constatate, instanţa apreciază că fapta aduce o atingere minimă

valorilor sociale apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracţiuni. La aprecierea acestui grad minim de pericol social, trebuie să se ţină

seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei (care nu prezintă o periculozitate

deosebită), de scopul urmărit, de urmarea Pusă ( fapta a rămas fără urmări, întrucât contractul

a fost în cele din urmă anulat iar litigiul despre care nu a făcut vorbire învinuita, pe rol la data

încheierii contractului, a fost în cele din urmă suspendat), de persoana şi conduita

făptuitorului (la primul impact cu legea penală)- motiv pentru care instanţa va menţine – ca

fiind legală şi temeinică – ordonanţa nr. 923/P/2005 din 10.11.2008 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Galaţi.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală,prima  instanţa va a dispus

obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen  petenta SC A S.A. prin

reprezentant criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie , fara sa indice in concret si

motivele pe care si-a intemeiat recursul.

Prin concluziile orale reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului

întrucât hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum şi

din oficiu, conform disp. art. 385 ind. 6 alin. 3 C.p.p., sub toate aspectele cauzei, Tribunalul

constată că recursul declarat de recurenta petenta SC A S.A. prin reprezentant este

fondat, pentru următoarele considerente:

La data de 15.02.2005 sub numărul 923/P/2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Galaţi (aflată la filele 3-6 din d.u.p), a fost înregistrata plângerea penală formulată de petenta

S.C. A S.A., cu privire la săvârşirea de către făptuitoarea P C a infracţiunii de  fals în

declaraţii, prevăzută de art. 292 Cod penal ; faptă constând in aceea că la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 232/21.02.2002, încheiat la biroul notarului public C D,

având ca obiect vânzarea-cumpărarea apartamentului situat în Galaţi, strada Brăilei nr. 88,

bloc BR 5 B, etaj 4, ap. 18  , numita P C în calitate de  asociat unic al S.C. G N S.R.L. Galaţi.

cunoscând faptul că S.C. A S.A. este proprietara terenului în suprafaţă de 264,57 mp aferent

construcţiei sc. I, etajele I-IV, plus căile de acces exterioare,si ca imobilul făcea obiectul unor

litigii , fiind si ipotecat in favoarea  Băncii Dacia Felix (actuala Eurom Bank), încă din anul

1995, şi cu toate acestea, a declarat că terenul aparţine statului,iar  imobilul nu făcea obiectul

unor litigii , si nu era ipotecat .

În raport de data săvârşirii faptei , 21.02.2002 , si de limita maxima  de 2 ani

închisoare a  pedepsei prevăzute  pentru infracţiunea  de fals in declaraţii ,Tribunalul  constată

că la data de 20.02.2009 s-a implinit termenul de 7 ani si 6 luni pentru prescriptia specială a

raspunderii penale faţă de  infractiunea reclamată de petentă , conform art. 122 alin. 1 lit. d si

124 cod procedura penală.

Desi recursul petentei este facut evident in defavoarea învinuitei  , daca se constată că

soluţia corectă este de scoatere de sub urmarire in baza unui alt temei favorabil celei din urmă

,  de exemplu art. 10 lit.a , b , c si d c.p.p. , sau încetarea urmaririi penale , în baza art. 10 lit. g

c.p.p. , întrucât a intervenit prescriptia raspunderii penale ,  instanta de recurs trebuie sa

procedeze in acest sens , pentru ca nu este de conceput o agravare a situatiei denuntatorului în

detrimentul unei solutii legale si temeice privind actiunea penală ; cauza fiind rezolvata si in

interesul justitiei.

Aplicarea legii penale nu este atributul partii vatamate , ci al instantei de judecată ,

astfel ca nu se vatămă nici un interes legitim al părtii vătămate dacă solutia instantei de recurs

, în recursul acesteia , este în favoarea invinuitei, cum ar fi scoaterea de sub urmarire ,

incetarea urmaririi penale sau micsorarea sanctiunii penale .

 De altfel , este si astăzi în vogoare , Decizia de îndrumare nr. 25/1962 a Plenului

Tribunalului Suprem , care a statuat că ,, instantele de recurs , sesizate cu recursul partii

vatămate , prin care se solicită majorarea pedepsei , pot pronunta , cu privire la latura penală ,

oricare dintre solutiile prev. in art. 406 c.p.p.  ,, referirea urmând a se face astazi la art. 385

ind. 8  c.p.p. din 1968.

Situatia este identica si in  speta de faţă.

Este de reţinut că impotriva solutiilor de neincepere a urmaririi penale se poate

formula , in conditiile art. 278 c.p.p., o singură plângere la procurorul ierarhic superior , iar

daca aceasta a fost respinsă , persoana  nemultumită se poate adresa numai instantei de

judecată .

Pe de altă parte , sanctiunea administrativa aplicată invinuitei prin ordonanta

contestata nu are un caracter definitiv , câtă vreme nu se statorniceste asupra acesteia printr-o

hotarâre judecatorească .( singura ce poate beneficia de autoritatea de lucru judecat ).

În cazul plângerii formulate în baza art. 2781 din Codul de procedură penală de

persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului

de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu,

în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în

condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală , asa cum a stabilit Î.C.C.J.-

Sectiile Unite prin  decizia  nr.44 din 13 octombrie 2008  .

Pentru aceste motive, constatând intervenită prescriptia raspunderii penale pentru

infractiunea de  fals în declaraţii prevăzută de art. 292 Cod penal , Tribunalul ,în baza art. 385

ind. 15 alin. 1 pct. 2 C.p.p. va admite recursul declarat de  recurenta  S.C. A S.A. Galati 

împotriva sentinţei penale nr. 1783/02.11.2009 a Judecătoriei Galati , pe care o va casa si în

rejudecare , în conformitate cu dispoziţiile  art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură

penală ,  va desfiinţa ordonanţa nr.923/P/2005 din 10.11.2008  a Parchetului de pe linga

Judecătoria Galati si va dispune in baza art. 10 lit. g si 11 pct.1 lit. c cod procedura penala ,

încetarea urmăririi penale pornita împotriva învinuitei P (C )C  , prin  schimbarea temeiului de

drept al soluţiei  de  netrimitere în judecată  .

Domenii speta

Spete similare