Revendicare imobiliară

Sentinţa civilă nr. 288 din 07.01.2013 – materie civilă – revendicare imobiliară

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. xxx, reclamantele N.E. şi N.M. au chemat în judecată civilă pe pârâţii A.O. şi  A.M., pentru revendicare, solicitând acestei instanţe, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 500 mp situat in localitatea P.L., judeţul Neamţ, învecinat cu DN ,  Şoseaua Naţională - la N, AO - la S, BM - la E şi cu C C-la V.

In motivarea acţiunii, întemeiată pe art.480 şi urm.Cciv., s-a învederat in esenţă că terenul litigios este proprietatea reclamantelor in calitate de moştenitoare ale autorului lor N. Gr.I., proprietar in baza actului de proprietate  autentic 1037/13.04.1966 NSR Piatra Neamţ, şi a fost stăpânit de reclamante in mod direct in perioada 1966-1970, şi prin numita B.L. până in luna mai a anului 1981, ulterior fiind uzurpat de pârâţi.

Acţiunea  a fost legal timbrată.

La cererea reclamantei, instanţa a încuviinţat şi administrat, în considerarea art.167 şi urm. C.proc.civ., proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu expertiză tehnică topografică.

Pârâţii legal citaţi s-a apărat prin întâmpinare invocând lipsa identităţii între terenul revendicat şi terenul de 656 mp din P.L., proprietatea acestora,lipsa calităţii de proprietar a reclamantelor.

Răspunzând întâmpinării, reclamantele au reiterat identitatea terenului litigios cu terenul stăpânit de pârâţi in pct. Arşiţă din P.L..

Pârâţii invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor (pentru lipsa imobilului din masa succesorală a autorului lor)  şi îşi califică întâmpinarea ca având şi caracter reconvenţional pentru constatare pe cale de excepţie a uzucapiunii de către pârâţi a fondului in discuţie.

Instanţa a unit – implicit - excepţia cu fondul in baza art.137 alin.2 Cpc şi a luat act de cererea reconvenţionala,legal timbrată ulterior.

In aplicarea art.167 alin.1 şi urm.Cpc,judecătorul a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul pricinii,proba cu raport de expertiză topo A.F., proba testimonială cu declaraţiile martorilor V.C.şi B.N., proba cu interogatoriul pârâţilor şi proba cu cercetarea la faţa locului.

Analizând coroborat probatoriul administrat raportat la dispoziţiile legale  incidente, Judecătoria reţine:

1.Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor este neîntemeiată:

In materie de revendicare are calitate procesuală activă proprietarul bunului revendicat.

In speţă, calitatea de proprietar al bunului revendicat-teren de 500 mp individualizat in petitul cererii introductive - a avut-o, in baza actului de proprietate  autentic 1037/13.04.1966 NSR Piatra Neamţ, N.Gr. I., calitate transmisă la 10.05.1981 prin moştenire succesoarelor sale acceptante (soţie supravieţuitoare şi fiică),reclamantele de faţă, potrivit Certificatului de moştenitor 747/13.08.1981 al NSJ Neamţ. In lipsa dovezii înstrăinării-in timpul vieţii autorului - a imobilului revendicat, omisiunea menţiunii acestuia in masa succesorală consemnată in  Certificatul de moştenitor–- nu desfiinţează pro parte titlul de moştenitor al reclamantelor asupra respectivului imobil, Certificatul de moştenitor neputând constitui vreodată act de proprietate.

2.Acţiunea principală este nefondată:

Potrivit art. 480 C.civ.,  Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.”,

Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei acţiunea prin care proprietarul neposesor se îndreptă împotriva posesorului neproprietar în scopul recunoaşterii dreptului său de proprietate şi readucerii bunului în patrimoniul său, recâştigând astfel posesia asupra bunului uzurpat de non dominus, este acţiunea in revendicare.

Condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în revendicare sunt trei, a căror dovadă incumbă potrivit art.1169 C.civ reclamantului (onus probandi incumbit ejus qui dicit, non ejus qui negat).:

- reclamantul să aibă calitatea de proprietar al bunului revendicat şi

- pârâtul neproprietar să posede sub nume de proprietar bunul revendicat de reclamant.

Totuşi, revendicarea imobiliară poate fi paralizată prin uzucaparea imobilului revendicat.

In speţă se revendică un teren în suprafaţă de 500 mp situat in localitatea P.L., comuna P.T., judeţul Neamţ, învecinat cu DN  15,  Şoseaua Naţională - la N, Andronic Octavian - la S, Bistriceanu Mihai - la E şi cu Chiruţă Constantin-la V,identificat in schiţa raportului de expertiză topo Apostol intre punctele BCDEHIB(f.89ds.).

Conform actului de proprietate  autentic 1037/13.04.1966 NSR Piatra Neamţ calitatea de proprietar a avut-o N. Gr.I., calitate transmisă prin moştenire la 10.05.1981 reclamantelor,soţie supravieţuitoare şi fiică,moştenitoare acceptante,conform  Certificatului de moştenitor 747/13.08.1981 al NSJ Neamţ.

Potrivit aceluiaşi raport de expertiză trenul in litigiu se suprapune in totalitate cu parte din terenul de 656 mp stăpânit de pârâţi in baza s.c.973/2007 a Judecătoriei Bicaz, de partaj succesoral a averii defuncţilor părinţi ai pârâtului.

Comparate titlurile părţilor, reclamantele ar trebui să triumfe deoarece au un titlu preferabil, dacă revendicarea nu ar fi paralizată de uzucapiunea pârâţilor, aşa cum se va argumenta la pct.3.

 3.Cererea reconvenţională.

Uzucapiunea imobiliară constituie un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate ca efect al posesiei utile a unui imobil in termenul stabilit de lege: 10-20 de ani sau,după caz,30 de ani. Sediul materiei incidente îl constituie art.1846 şi urm.din Codul civil vechi.

Din declaraţia martorului V.C. coroborat cu extrasele din rolul agricol şi cu s.c.973/2007 a Judecătoriei Bicaz rezultă că încă din anul 1968 până in anul 1991  A.I. a stăpânit in mod util, sub nume de proprietar terenul litigios. Pentru perioada 1991-prezent posesia utilă a trecut la reclamanţi conform s.c. 973/2007 care, declarativă fiind, face ca efectul partajului să retroactiveze până la data morţii lui de cujus, ceea ce înseamnă că numai pârâţii au exercitat o posesie utilă asupra suprafeţei litigioase nu şi ceilalţi moştenitori care - dacă au posedat totuşi-posesia lor a fost pentru reclamant şi nu ca proprietari. In sprijinul posesiei exclusive a pârâţilor se poate invoca si sentinţa civ. irevoc nr40/2006 pronunţată de Judecătoria Bicaz, prin care recunoaşte acestora un drept de proprietate asupra construcţiei edificate pe terenul revendicat, identificată drept,,căsuţă de lemn”,in aceeaşi schiţă a expertului Apostol.

Lipsa posesiei reclamantelor şi a autorului lor in termenul uzucapiunii pârâţilor rezultă şi din omisiunea înscrierii imobilului in registrul agricol pe numele proprietarului, respectiv moştenitoarelor unită cu nereţinerea aceluiaşi fond in masa succesorală.

Va fi înlăturată ca fiind făcută pro causa mărturia lui  B.N., necoroborându-se cu celelalte probe ale cauzei.

Faţă de aceste considerente,judecătorul apreciază, pe baza probatoriului administrat că prin joncţiunea posesiei proprii cu posesia autorului A. pârâţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului obiect al pricinii pendinte.

4. Cheltuieli de judecată

Văzând dispoz. art.274 Cpc raportat la culpa procesuală, se va dispune conform dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare