PENAL-Pedeapsă prea mică , care nu corespunde gradului concret de pericol social al faptei.

Decizie 31 din 27.01.2010


.

 Decizia penală nr. 31/27.01.2010 pronunţată în apel în dosar nr. 1369,1/283/2008 de Tribunalul Dâmboviţa (definitivă prin  decizia instanţei de recurs)

Prin sentinţa penală nr.153/9 iunie 2009, pronunţată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr.1369/283/2008, în baza disp. art. 197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului T.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare (parte vătămată I.I.).

În baza art. 197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (parte vătămată B.B.).

În baza art. 194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41,42 Cod penal şi art. 37 lit. a b Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite şi s-au aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 61 alin.1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat de 400 zile, din pedeapsa de 1857 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 596/2007 a Judecătoriei Moreni, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71,64 alin.1 lit. a teza a II şi lit. b Cod penal.

În baza art. 350 alin.1 Cod proc. penală, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, dispusă prin încheierea de şedinţă din 11.07.2008 (dosarul nr.1292/283/2008) în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 13/2008.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10.07.2008 la zi.

În baza art.14, 15 şi 346 Cod proc. penală, s-au admis în parte pretenţiile civile formulate de părţile vătămate constituite părţi civile I.I.  şi B.M.B. şi a fost obligat inculpatul la plata către acestea a sumei de 2000 lei, daune morale pentru fiecare parte civilă.

  Împotriva acestei soluţii au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa şi inculpatul T.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:

Procurorul critică netemeinicia hotărârii ,  sub aspectul duratei pedepselor aplicate , care trebuiau orientate pentru a-şi atinge scopul de la mediu la maximul lor şi nu spre minim cum a făcut prima instanţă , cât timp inculpatul este multirecidivist, condamnat  încă din 1995  pentru infracţiuni variate, dintre care violul şi şantajul, cât timp victimele sale în prezenta cauză au fost 2 persoane minore,  a încercat să le influenţeze pe minore şi pe martori prin intermediul persoanelor apropiate , totodată a avut o atitudine procesuală nesinceră şi arogantă.

S-a solicitat admiterea apelului declarat, modificarea sentinţei apelate în senul majorării pedepselor aplicate inculpatului.

Inculpatul aşa cum a susţinut oral în dezbateri şi prin apărătorul desemnat din oficiu se declară nevinovat faţă de acuzaţiile aduse de parchet, apărătorul susţinând  achitarea  acestuia  în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât din probatoriu rezultă că părţile vătămate se complăceau să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani, deci mergeau la locul de muncă al inculpatului  fără a fi constrânse să întreţină relaţii sexuale, aveau foarte multe absenţe la şcoală, ceea ce confirmă  ocupaţia lor.

S-a solicitat , în subsidiar,  reindividualizarea pedepselor aplicate , în sensul micşorării lor.

Examinând cauza în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele de apel formulate şi susţinute, de disp. art. 371 şi 378 Cod procedură penală, tribunalul constată ca fiind fondat apelul declarat de către procuror şi nefondat apelul declarat de către inculpat , după cum urmează:

Prima instanţă a stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt , a reţinut în mod just vinovăţia inculpatului şi a dat încadrarea juridică legală şi temeinică faptelor comise de acesta.

Din ansamblul probator administrat în cauză s-a reţinut că în perioada martie-mai 2008 pe raza oraşului Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, inculpatul TL, prin constrângere,  a întreţinut mai multe raporturi sexuale (3-4 cu prima victimă Iancu şi 2 cu cea de a doua victimă B. cu minorele I.I.A. , în vârstă de 16 ani şi B.M.B.  în vârstă de 15 ani şi 4 luni , prin violenţe şi ameninţări directe şi indirecte  a constrâns-o pe prima victimă minoră (I.I.A.) să-i achite suma de 400 lei , pretinsă contravaloare a telefonului mobil Nokia , vândut acesteia cf. chitanţei de la fila 117 dos. u.p.

Însă, aceeaşi instanţă de fond, a evaluat şi valorificat insuficient  în procesul individualizării pedepselor aplicate inculpatului T.L., elementele subiective specifice cazului , aplicând acestuia o sancţiune prea mică  în raport de criteriile conţinute de art. 72 Cod penal, în scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.

Sub aspectul infracţiunii de viol , mai ales asupra unor minore, se cunoaşte  în practica judiciară  că nu are relevanţă juridică , conduita victimelor (împotrivirea sau nu a părţilor vătămate, dacă au mai întreţinut sau nu raporturi sexuale), ci exercitarea constrângerii care poate fi de natură fizică sau morală (psihică).

Existenţa constrângerii, adică a capacităţii  forţei fizice sau ameninţărilor folosite , de a conduce la rezultatul dorit (raportul sexual) se stabileşte în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, iar victimele , cu atât mai mult minore fiind , realizând  în raport de aceleaşi împrejurări concrete că orice împotrivire (rezistenţă) este inutilă , fapta chiar astfel comisă  , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol.

Aşadar, cele mai sus relatate  sunt împrejurări realmente semnificative şi care trebuie să se regăsească corespunzător în procesul stabilirii tratamentului penal , în scopul unei valorificări realiste şi  armonioase a criteriilor conţinute de disp. art. 72 Cod penal (este de reţinut că retragerea plângerilor prealabile de către victime minore, chiar în cazul prevăzut de art. 197 alin.1 Cod penal, nu produce efectele prevăzute de art. 131 Cod penal , acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu, iar actele materiale prin care minorele au fost lipsite de libertate în mod ilegal sunt absorbite  în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev.de art. 197 alin.1 Cod penal).

Mai mult, circumstanţele reale şi personale ale cauzei date de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care s-au săvârşit (actele materiale de abordare a victimelor minore, persoane provenite din familii modeste material şi educaţional, victima Iolanda având şi o sănătate  precară , acutizată de un traumatism cranian sever lezionar, de la vârsta de 14 ani, cf. actelor medicale de la dosar),  antecedenţa realmente periculoasă a inculpatului (din cazierul judiciar, fila 33-34 dos.u.p. rezultă că acesta a mai fost condamnat  de 2 ori câte 4 ani închisoare pentru art. 20 rap. la art. 197 alin.2 Cod penal şi 5 ani închisoare pentru art. 201 Cod penal, cf. s.p. 63/20.04.1995 a Tribunalului Dâmboviţa apoi condamnat la 10 ani închisoare pentru art. 197 alin.2 Cod penal  şi 4 ani închisoare pentru art. 20 rap. la art. 197 alin.2 Cod penal şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru art. 26 rap. la art. 181 Cod penal, cf. s.p. nr. 90/25.06.1997 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti , apoi condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 194 alin.2 Cod penal cf. s.p.nr. 303 din 12.07.2006 a  Judecătoriei Pucioasa, cu un rest neexecutat de 400 zile închisoare  din pedeapsa de 1857 zile închisoare aplicată prin s.p. nr.596/2007 a Judecătoriei Moreni, dar şi pentru mai multe fapte de furt calificat) - toate acestea determinând mărirea duratei pedepselor aplicate .

Drept urmare, sub acest aspect, (al infracţiunii de viol) , tribunalul apreciază că se impune o justă reindividualizare a pedepselor aplicate, în sensul majorării duratei lor, de la câte 3 ani la câte 5 ani închisoare , în acest mod punându-se în valoare şi căpătând  eficienţa legiuitoare scopul coercitiv educativ şi preventiv al săvârşirii de fapte penale , prev. de  disp. art. 52 Cod penal.

Faţă de aceste împrejurări , tribunalul constată că în cauză  sunt temeiuri de admitere a apelului procurorului, criticile formulate prin motivele scrise de apel fiind fondate, şi, pentru aceleaşi considerente nu sunt temeiuri de achitare sau de  micşorare a pedepsei aplicate inculpatului, criticile formulate nefiind fondate.

1