Drept penal. individualizarea judiciară a pedepsei. criterii. conduita procesuală sinceră. proporţionalitatea sancţiunii.

DREPT PENAL. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI. CRITERII. CONDUITA PROCESUALĂ SINCERĂ.  PROPORŢIONALITATEA SANCŢIUNII.

Disproporţia accentuată dintre sancţiunile penale aplicate celor doi autori ai aceleiaşi fapte nu poate fi justificată exclusiv prin motivarea că unul dintre aceştia a adoptat o conduită procesuală sinceră pe întreg parcursul procesului penal, iar celălalt a înţeles să retracteze declaraţiile iniţiale prin care recunoscuse fapta ,chiar dacă numai acesta din urmă a înţeles să prelungească cursul procesului penal prin formularea de căi ordinare de atac, întemeiate pe pretinsa sa nevinovăţie-CURTEA DE APEL PLOIEŞTI-DECIZIA PENALĂ 302 / 06  MAI  2009.

Prin sentinţa penală nr. 1252/27.11.2008 pronunţată de Judecătoria Moreni  inculpatul C. M. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a şi alin.3 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a b Cod penal, art. 74, 76 şi art.80 Cod penal.

S-au interzis inculpatului C.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 06.02.2008 – la zi.

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a şi alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa 4 ani închisoare.

În baza disp. art. 61 alin.1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 951 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2821/2001 a Judecătoriei Ploieşti şi contopindu-se acest rest cu pedeapsa aplicată,  s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.

A fost  menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 06.02.2008 – la zi.

S-a luat act că prejudiciul cauzat părţii civile S.C. P. -S.A. România a fost acoperit integral prin restituire.

În baza art. 118 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpaţi instalaţia artizanală folosită la săvârşirea faptei şi au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut ,în esenţă, că la data de 06.02.2008,  cei doi inculpaţi C. M. şi C. V. s-au deplasat pe raza municipiului M., în vederea sustragerii de produs petrolier.

Cei doi inculpaţi şi-au însuşit fără drept cantitatea de 1000 litri produs petrolier, din patrimoniul părţii vătămate  S.C. P. -SA , producând un prejudiciu în valoare de 1.355,86 lei, pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, întrucât acest prejudiciu a fost acoperit.

În concret, s-a reţinut că ajunşi în zona respectivă, în jurul orelor 17,00 cei doi inculpaţi au ataşat o instalaţie improvizată compusă din pompă şi 2 furtune şi au umplut un recipient din plastic cu capacitate de 1000 litri pe care l-au încărcat într-un autoturism Dacia .

Cei doi inculpaţi au plecat apoi şi au fost surprinşi în trafic, lucrătorii de poliţie care au oprit în trafic autovehiculul pe raza localităţii A., constatând că inculpaţii nu au putut justifica cu documente legale sustragerea produsului petrolier.

Prima instanţă a înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpatului C. V. din cursul cercetării judecătoreşti, prin care acesta a negat săvârşirea faptei, constatând că acestea sunt contrazise atât de propriile declaraţii ale inculpatului, date imediat după săvârşirea faptei, cât şi de declaraţiile coinculpatului C.M. şi de depoziţiile celor doi martori din acte audiaţi în cauză.

De asemenea, s-a constatat că în ce priveşte calitatea produsului petrolier, elocvente sunt concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară nr.139/09.04.2008 şi analizele fizico chimice întocmite de SC ROMCONTROL SA Bucureşti, pe baza cărora s-a stabilit că obiectul material al sustragerii este într-adevăr un produs petrolier chiar dacă nu este finit.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C. M. instanţa de fond a avut în vedere pe de o parte disp. art. 37 lit.b Cod penal, întrucât fapta a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, după executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 518/2004 a Tribunalului Prahova, iar pe de altă parte disp. art. 74, 76 Cod penal întrucât acesta a fost cooperant şi sincer pe tot parcursul procesului penal, iar din probele în circumstanţiere administrate la propunerea sa a rezultat că este cunoscut în comunitatea în care trăieşte ca o persoană liniştită, cu o situaţie materială precară.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. V. instanţa de fond a reţinut că acesta a avut un comportament necooperant pe parcursul procesului penal, schimbându-şi declaraţiile şi tergiversând aflarea adevărului. S-au avut totodată în vedere – în privinţa inculpatului C. V. – şi disp. art. 37 lit.a Cod penal fapta din prezentul dosar fiind săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2821/2001 a Judecătoriei Ploieşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel  inculpatul C. V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând într-un prim motiv de apel, că nu se poate reţine în sarcina sa infracţiunea de furt de produse petroliere, deoarece substanţa petrolieră găsită de organele de poliţie în autoturismul DACIA, era un reziduu petrolier fără valoare, cumpărat de inculpatul C. M. de la o anume persoană cunoscută drept „ nea Vasile „ . Inculpatul C. V.  a susţinut că obişnuia să muncească la acea persoană pentru a i se da şi lui asemenea reziduuri petroliere folosite în propria gospodărie.

Cel de-al doilea motiv de apel vizează individualizarea pedepsei, inculpatul C.V. susţinând că pedeapsa aplicată lui, în cuantum de 4 ani închisoare, este mult prea aspră în comparaţie cu pedeapsa aplicată celuilalt inculpat C. M. care ,deşi a fost iniţiatorul acţiunii infracţionale , şi-a folosit propriile instrumente pentru sustragerea produsului petrolier, a primit o pedeapsă în cuantum de numai un an şi 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr.19/23 februarie 2009 Tribunalul Dâmboviţa a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinţei penale nr.1252/27.11.2008 pronunţată de Judecătoria Moreni, reţinând că în mod corect, instanţa de fond a apreciat că faptele săvârşite de cei doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a şi alin.3 lit.a Cod penal, încadrare juridică corect stabilită, inclusiv prin incidenţa art.37 lit.a c.penal, în raport de pedeapsa aplicată anterior apelantului.

Astfel, s-a observat că situaţia de fapt şi vinovăţia apelantului-inculpat sunt confirmate de probele administrate, iar poziţia oscilantă a apelantului este contrazisă de toate aceste mijloace de probă.

Tribunalul a mai apreciat că instanţa de fond a realizat o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicând fiecărui inculpat pedepse în cuantum corespunzător datelor caracteristice fiecăruia, pentru apelantul - inculpat C. V., făcându-se în mod justificat aplicarea disp. art.61 alin.1 Cod penal, vizând revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 951 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2821/2001 a Judecătoriei Ploieşti.

Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul C. V., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând pe de o parte că nu se face vinovat de săvârşirea faptei deduse judecăţii deoarece a participat doar la transportul produsului petrolier, în beneficiul unei alte persoane indicată ca fiind „nea Vasile”, fără a avea cunoştinţă de faptul că produsul petrolier era sustras şi fără a avea reprezentarea că în acest mod săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală.

O altă critică se referă la greşita individualizare a sancţiunii aplicate, recurentul susţinând faptul că  nu a beneficiat de egalitate de tratament cu coinculpatul C. M. care de fapt a fost autorul moral al faptei şi căruia i s-a aplicat o pedeapsă de numai un an şi 6 luni închisoare pentru aceeaşi faptă.

Curtea a constatat că recursul inculpatului este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanţele au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi au realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptei pentru care recurentul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie în forma cerută de lege, de către inculpat.

Au fost avute astfel în vedere: procesele-verbale de constatare a infracţiunii, cele de cercetare la faţa locului şi cele de reconstituire, însoţite de planşele fotografice demonstrative (toate încheiate de lucrătorii de poliţie), procesul-verbal de ridicare a probelor şi contra probelor produsului petrolier sustras, însoţit de buletinul de analiză şi de raportul de expertiză tehnico-judiciară  întocmit de expert M. N., în cursul urmăririi penale, depoziţiile martorilor I. M. şi N. C., analizele fizico-chimice ale produsului petrolier sustras, întocmite de SC ROMCONTROL SA  Bucureşti, declaraţiile inculpatului-recurent şi cele ale coinculpatului C. M., adresele emise de partea civilă, fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reţinut şi rezultă că la data de 06.02.2008, în jurul orelor 17,00 recurentul C. V. împreună cu coinculpatul C. M., folosind o instalaţie improvizată compusă din pompă şi 2 furtune, şi-au însuşit fără drept cantitatea de 1000 litri produs petrolier, dintr-un decantor aparţinând părţii civile S.C. P.-SA, pe care au depozitat-o într-un recipient ce a fost transportat într-un autoturism aparţinând altei persoane.

Prejudiciul produs părţii civile are valoarea de 1.355,86 lei şi a fost acoperit în totalitate prin restituire, întrucât inculpaţii au fost surprinşi în timp ce se deplasau în trafic cu autovehiculul respectiv, neputând justifica provenienţa bunului, astfel încât în cauză au fost declanşate cercetările.

În mod judicios instanţele anterioare au înlăturat ca neconforme realităţii apărările inculpatului recurent C. V., observându-se că acestea sunt contrazise atât de propriile declaraţii ale recurentului (date imediat după surprinderea sa de lucrătorii de poliţie, dar şi în faţa procurorului) prin care acesta a recunoscut săvârşirea faptei (filele 72 – 74  şi fila 141 dosar urmărire penală)) cât şi de declaraţiile coinculpatului C. M., coroborate cu toate celelalte mijloace de probă expuse mai sus.

Susţinerile aceluiaşi recurent în legătură cu lipsa de valoare economică a bunului sustras, sunt infirmate de rezultatele analizelor fizico-chimice de laborator, de adresele eliberate de partea civilă, cât şi de concluziile expertizei tehnice judiciare în specialitatea petrol şi gaze (filele 33-39 dosar urmărire penală), potrivit căreia produsul petrolier găsit asupra celor doi inculpaţi reprezintă un produs petrolier, chiar dacă acesta nu are formă finită, fiind în concret, un reziduu petrolier care nu se comercializează, aspect  care justifică probabil şi valoarea scăzută a acestuia.

Aşa fiind, criticile recurentului privitoare la greşita sa condamnare, dat fiind lipsa laturii subiective intenţionale, sunt apreciate ca nefondate, câtă vreme toate mijloacele de probă enumerate confirmă participaţia inculpatului în modalitatea descrisă mai sus, soluţia de condamnare fiind astfel legală, ca de altfel şi încadrarea juridică a faptei.

Cea de a doua critică a recurentului, vizând greşita individualizare a sancţiunii este însă fondată pentru următoarele considerente:

Este adevărat că fapta dedusă judecăţii a fost comisă de recurent sub forma unei pluralităţi infracţionale, reprezentată de recidiva post executorie, prev. de art.37 lit.”a” cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa anterioară de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.2821/16.10.2001 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr.508/15.04.2002 a Curţii de Apel Ploieşti, în executarea căreia a fost arestat la 28.04.2001 şi liberat condiţionat la 18.09.2007, având un rest neexecutat de pedeapsă de 951 zile închisoare, care nu a fost împlinit până la data săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii.

Este în egală măsură real că, în fişa de cazier judiciar a recurentului, figurează multiple alte condamnări, anterior săvârşirii faptei ce constituie primul termen al recidivei, condamnări care conferă acestuia statutul de multiplu recidivist, în contextul comiterii de fapte infracţionale de acelaşi gen cu prezenta (a se vedea fişa de cazier judiciar de la fila 77 dosar urmărire penală).

Însă, aşa cum se observă, şi în sarcina celuilalt inculpat ,C. M. , a fost reţinută pluralitatea infracţională sub forma recidivei, chiar dacă aceasta îmbracă forma recidivei postexecutorii şi nu postcondamnatorii.

Totodată, şi în fişa de cazier judiciar a acestuia (fila 63 dosar urmărire penală) figurează multiple  alte condamnări pentru săvârşirea unor fapte de acelaşi gen, astfel încât, antecedentele penale ale celor 2 participanţi la săvârşirea acestei fapte, îi plasează pe aceştia într-o poziţie de similaritate în raport de incidenţa încălcărilor anterioare ale legii penale.

În această situaţie, Curtea observă evidenta disproporţie între pedepsele aplicate celor doi autori ai aceleiaşi fapte, în sensul că recurentului C. V. i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpatului C. M. i-a fost aplicată, prin efectul aplicării art.74 şi art.76 c.penal, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

O atare modalitate de individualizare judiciară a pedepselor nu poate fi conformă dispoziţiilor art.52 şi art.72 c.penal, şi nici dispoziţiilor înscrise în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, câtă vreme în spiritul acesteia, orice acuzat are dreptul la tăcere şi dreptul de a contesta faptele care îi sunt reproşate, astfel încât prin negarea culpabilităţii sau refuzul de a răspunde întrebărilor ce-i sunt adresate, nu se poate ajunge la fundamentarea menţinerii în detenţie numai pe aceste argumente (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele Gerard Bernard contra Franţei –hotărârea din 26 septembrie 2006 şi respectiv Dupont-Maliverg contra Franţei –hotărârea din 31 mai 2005).

De asemenea, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile înscrise în art.14 alin.3 lit.”g” din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, publicat în Monitorul Oficial nr.146/20.11.1974, potrivit cărora nicio persoană nu poate fi obligată să declare împotriva sa sau să se recunoască vinovată.

În acest context, disproporţia accentuată dintre sancţiunile penale aplicate celor doi autori ai aceleiaşi fapte, nu poate fi justificată exclusiv prin motivarea că unul dintre aceştia a adoptat o conduită procesuală sinceră pe întreg parcursul procesului penal, iar celălalt a înţeles să retracteze declaraţiile iniţiale prin care recunoscuse fapta, declarându-se ulterior nevinovat, chiar dacă numai acesta din urmă a înţeles să prelungească cursul procesului penal prin formularea de căi ordinare de atac, întemeiate pe pretinsa sa nevinovăţie.

Aşa fiind, Curtea a observat că pentru realizarea deplină şi eficientă a scopului procesului penal, se impune admiterea recursului declarat de inculpatul C. V.,casarea hotărârilor atacate în parte, şi după descontopirea pedepsei rezultante în componentele sale,  aplicarea disp. art.74 rap la art.76  lit.”c”Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei principale aplicată inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii, de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, cuantum apreciat ca îndestulător în raport de pericolul social al faptei, valoarea prejudiciului şi circumstanţele personale ale recurentului, inclusiv împrejurarea că fapta dedusă judecăţii a fost comisă în decursul liberării sale condiţionate.

După contopirea acestei pedepse cu restul de pedeapsă de 951 zile închisoare, rămas neexecutat(în privinţa căruia s-a dispus, în mod corect, revocarea liberării condiţionate, ţinând seama de persistenţa infracţională şi pericolul social al faptei), urmează ca recurentul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 951 zile închisoare.

Domenii speta

Spete similare