Individualizarea pedepsei. Ordinea de aplicare a cauzelor de agravare a răspunderii penale.

Decizie 786 din 20.09.2019


Rezumat:

Ordinea de aplicare a cauzelor de agravare a răspunderii pune în evidență faptul că individualizarea pedepsei are la bază concepția potrivit căreia aceasta se va realiza mai întâi în funcție de gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului (acestea fiind cuantificate inițial prin intermediul circumstanțelor agravante, infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni), și numai după aceea se va da eficiență stării de recidivă postcondamnatorii. Mai mult, starea de recidivă își aplică efectele în cele din urmă, având în vedere că este o împrejurare independentă de infracțiunea săvârșită, dar care, prin intermediul făptuitorului, influențează gradul de pericol social.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 25 din 14.03.2019 a Judecătoriei Darabani, în baza art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin prezenta se află în concurs real cu fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 şi 41 Cod penal (4 acte materiale), prin sentinţa penală nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava.

În baza art. 38 alin. (1), rap. la art. 39 alin. (1) lit. b Cod penal, a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare precizată la punctul 2, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an şi 10 luni, pedeapsă rezultantă pentru concursul de infracțiuni fiind de 2 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare.

S-a constatat că fapta pentru care este condamnat inculpatul se află în stare de recidivă cu fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. „b şi d” şi alin. 2 lit. „b” Cod penal, prin sentința penală nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, modificată prin Sentința penală nr. 128 din 07.11.2018 în dosarul nr. ../217/2016 al Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin Decizia nr. 110 din 30.01.2019 a Curţii de Apel Suceava, primul termen al recidivei fiind constituit din faptele aflate în concurs, pentru care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 20 zile închisoare, în regim privativ de libertate, prin Decizia nr. 110 din 30.01.2019 a Curţii de Apel Suceava.

În baza art. 43 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa rezultantă de (3 ani şi 20 zile închisoare), s-a adăugat pedeapsa rezultantă calculată potrivit prezentei pentru concursul de infracțiuni, de 2 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului reţinerea din data de 09.06.2016, durata arestării preventive de la data de 10.06.2016 la data de 21.09.2016, durata arestului la domiciliu de la data de 21.09.2016 la data de 19.02.2017, durata arestării preventive de la data de 04.04.2017 la data de 19.01.2018 şi durata executată de la data de 19.01.2018 la data de 27.02.2018, toate în considerarea sentinţei penale nr. 201/2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curţii de Apel Suceava, precum şi durata reţinerii din data de 24.11.2015, a arestării preventive de la data de 25.11.2015 la data de 10.03.2016 şi a arestului la domiciliu de la data de 11.03.2016 la data de 03.05.2016, toate în considerarea sentinţei penale nr. 49/2016 a Judecătoriei Darabani, precum şi durata arestării preventive a inculpatului din data de 21.05.2018 la data de 13.03.2019, în considerarea sentinţei penale nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 55 indice 1 din Legea nr. 254/2013, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului şi durata de 90 zile închisoare, considerate ca executate suplimentar (măsură compensatorie).

S-a constatat că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în proces şi în baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală rap. la art. 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă promovată de partea civilă B., inculpatul  A. fiind obligat la plata sumei de 1577 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 490 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 170 lei din cursul urmăririi penale.

Onorariile avocatului din oficiu din cursul urmăririi penale şi din cursul judecăţii au rămas în sarcina statului, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiţiei, conform delegaţiei nr. 135 din 26.08.2015 (f. 73) şi conform delegaţiei nr. 546 din 22.02.2018 (f. 41).

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 112/P/2017 din data de 20.03.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului A.,  pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, reţinându-se, în fapt, că la data de 25.02.2017, în jurul orelor 15,00, acesta, profitând de neatenţia persoanei vătămate B. în vârstă de 86 de ani, implicată în activități gospodăreşti, a pătruns fără drept în curtea acesteia din localitatea C. şi ulterior, pe uşa neasigurată, în locuinţă, de unde a sustras suma de 1577 lei, compusă din bancnote de 200 lei, 100 lei, 50 lei, 10 lei şi 1 leu.

Situaţia de fapt mai sus menţionată a fost susţinută cu următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate, declaraţiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, procesul-verbal de reconstituire, contract de împrumut garantat cu amanet, declaraţiile martorilor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Darabani la data de 23.03.2017 sub nr. .../217/2017, iar prin încheierea pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din data de 04.05.2017, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Probatoriul administrat a relevat că, la data de 25.02.2017, în jurul orelor 15, inculpatul A., profitând de neatenția persoanei vătămate şi de faptul că ușa locuinței nu era asigurată, iar persoana vătămată se afla în curte îngrijind de păsări, a pătruns în locuința acesteia prin curtea din spatele casei, iar dintr-un sac de cartofi aflat sub masă a sustras o sumă de bani de 1.577 lei, compusă din bancnote de 200 lei, 100 lei, 50 lei, 10 lei şi 1 leu.

După sustragerea sumei de bani, inculpatul a plecat cu autoturismul condus de E. în municipiul ..., achitându-i acestuia suma de 80 lei pentru transport şi suma de 140 lei, reprezentând o datorie mai veche. De la o casă de amanet a achiziționat un telefon mobil în valoare de 219 lei, după care s-a deplasat la barul .. şi a jucat la jocurile de noroc, același lucru făcându-l şi la disco-barul Club ..., astfel cum au relata martorii .., .., .., .., cheltuind suma de aproximativ 600 lei.

Situația de fapt descrisă mai sus a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv: declaraţia persoanei vătămate ..., declaraţiile inculpatului ..., procesul-verbal de cercetare la faţa locului ..., planşe fotografice ., procesul-verbal de reconstituire ..., contract de împrumut garantat cu amanet ..., declaraţiile martorilor ..

Persoana vătămată B. a comunicat note de ședință la datele de 20.02.2018 şi 22.03.2018, prin care a precizat ca inculpatul nu i-a achitat prejudiciul şi că nu dorește să se împace cu acesta, constituindu-se parte civilă cu prejudiciul suferit în cuantum de 1577 lei, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii, înaintea citirii actului de sesizare al instanţei.

La termenul din data de 24.04.2018, în lipsa inculpatului care nu s-a prezentat la instanţa de fond, deşi nu se mai afla încarcerat, în prezenţa avocatului din oficiu s-a dat citire actului de sesizare a instanţei şi s-a dispus începerea cercetării judecătoreşti şi administrarea probatoriului din cursul urmăririi penale.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii ......; la termenul din data de 22.11.2018, respectiv 10.01.2019 s-a constatat imposibilitatea audierii martorului .... şi s-a dat citire declaraţiilor acestora din cursul urmăririi penale, punându-se în discuţia contradictorie a părţilor, iar la termenul din data de 11.09.2019 a fost audiat inculpatul A., care a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că îşi aminteşte că a sustras suma de 1677 lei, iar nu suma de 1577 lei, astfel cum a declarat partea civilă.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului de a pătrunde la data de 25.02.2017, în curtea şi locuinţa persoanei vătămate B., cunoscând faptul că aceasta deține sume de bani provenind din pensie, pe care le ţine ascunse în casă, acesta săvârşind acte similare împotriva aceleiaşi persoane vătămate şi în alte rânduri, pentru care inculpatul a fost cercetat în dosare distincte, şi a sustras suma de 1577 lei, compusă din bancnote de 200 lei, 100 lei, 50 lei, 10 lei şi 1 leu, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de „furt calificat”, prev. și ped. de art. art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod Penal.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii săvârșite de inculpat în dauna persoanei vătămate mai sus menționată, s-a reţinut că elementul material este reprezentat de acțiunea de luare pe nedrept a sumei de bani, cu scopul de a o folosi pe nedrept, urmarea imediată constând în deposedarea persoanei vătămate de această sumă.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat din materialitatea faptei și din modul de comitere al acesteia.

În ceea ce privește latura subiectiv㸠instanța de fond a reţinut că infracțiunea a fost comisă de către inculpat cu intenție directă, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a). Astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei săvârșite, rezultat pe care l-a urmărit prin comiterea infracțiunii, acționând cu scopul de a-şi însuși pe nedrept suma de bani.

Având în vedere circumstanțele comiterii faptei, instanța de fond a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în sarcina inculpatului a formei calificate a infracțiunii de furt prev. de art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, întrucât, fapta a fost săvârșită prin violare de domiciliu.

Luând în considerare toate acestea, instanța de fond a apreciat că, din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, fiind săvârșită cu vinovăție de inculpat.

Cu privire la individualizarea pedepsei, având în vedere cele expuse și luând în considerare faptul că sancțiunea este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța de fond a procedat la stabilirea pedepsei pentru infractiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Referitor la circumstanțele comiterii faptei, instanța de fond a considerat că activitatea infracțională desfășurată de către inculpat prezintă un grad de pericol social suficient de ridicat, având în vedere modul de operare al inculpatului, precum şi faptul că victima, căreia i-a sustras şi în alte rânduri diferite sume de bani, este o persoană în vârstă, vulnerabilă, locuieşte singură, posibilitatea acesteia de apărare fiind astfel minimă, sporind în acest mod şansele atingerii scopului rezoluţiei infracţionale, inculpatul cunoscând că victima are ca mijloc de venit pensia, dând astfel dovadă de o îndrăzneală deosebită şi un grad de pericol social ridicat, întrucât o astfel de faptă poate degenera oricând într-o faptă mult mai gravă. Dinamica infracţională a inculpatului a dovedit un grad ridicat de indiferenţă a acestuia faţă de valorile sociale protejate de legea penală, indiferenţă care a dus în final la săvârşirea mai multor infacţiuni împotriva patrimoniului.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a reţinut că acesta este tânăr și trebuie să beneficieze de posibilitatea de a-și îndrepta conduita, nu are ocupație şi este necăsătorit. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pe parcursul urmăririi penale și a judecății și colaborat cu organele judiciare.

În consecință, în baza art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală, instanța de fond a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Având în vedere perioada de timp în care inculpatul a săvârșit această faptă, instanța de fond a constatat că aceasta se află în concurs real prevăzut art. 38 alin. 1 Cod penal cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 10 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 şi 41 Cod penal (4 acte materiale săvârşite în luna martie 2018), prin sentinţa penală nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente anterior menţionate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani, la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 1 an şi 10 luni, pedeapsă rezultantă pentru concursul de infracţiuni fiind de 2 ani şi 7 luni şi 10 zile închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Instanţa de fond a constatat că fapta din prezenta cauză, săvârşită la data de 25.02.2017, a fost comisă după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b şi d şi alin. 2 lit. b Cod penal.

Ca urmare a acestui fapt, instanţa de fond a constatat că infracţiunea pentru care este condamnat prin prezenta sentinţă a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind constituit din faptele aflate în concurs, pentru care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 20 zile închisoare, în regim privativ de libertate, prin Decizia nr. 110 din 30.01.2019 a Curţii de Apel Suceava.

Conform prevederilor art. 43 alin. 1 Cod penal, dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată sau la restul rămas neexecutat din aceasta, astfel încât la pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 20 zile închisoare, s-a adăugat pedeapsa rezultantă calculată potrivit prezentei pentru concursul de infracţiuni, de 2 ani şi 7 luni şi 10 zile închisoare, pedeapsa rezultantă pentru recidivă fiind de 5 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Deoarece inculpatul a fost supus măsurilor preventive privative de libertate în celelalte dosare menţionate mai sus, instanţa de fond a dispus în temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, deducerea acestor perioade, astfel cum au fost reţinute cu caracter definitiv în Decizia penală nr. 110 din 30.01.2019 a Curţii de Apel Suceava şi în Decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava, în consecinţă, din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului instanţa deduce reţinerea din data de 09.06.2016, durata arestării preventive de la data de 10.06.2016 la data de 21.09.2016, durata arestului la domiciliu de la data de 21.09.2016 la data de 19.02.2017, durata arestării preventive de la data de 04.04.2017 la data de 19.01.2018 şi durata executată de la data de 19.01.2018 la data de 27.02.2018, toate în considerarea sentinţei penale nr. 201/2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curţii de Apel Suceava, precum şi durata reţinerii din data de 24.11.2015, a arestării preventive de la data de 25.11.2015 la data de 10.03.2016 şi a arestului la domiciliu de la data de 11.03.2016 la data de 03.05.2016, toate în considerarea sentinţei penale nr. 49/2016 a Judecătoriei Darabani, precum şi durata arestării preventive a inculpatului din data de 21.05.2018 la data de 13.03.2019, în considerarea sentinţei penale nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 55 indice 1 din Legea nr. 254/2013, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului şi durata de 90 zile închisoare, considerate ca executate suplimentar (măsură compensatorie), potrivit Deciziei penale nr. 110 din 30.01.2019 a Curţii de Apel Suceava.

Prin încheierea din data de 11.04.2019 s-a dispus admiterea sesizării din oficiu privind eroarea materială din cuprinsul minutei pronunţate la data de 14.03.2019 de Judecătoria Darabani, în dosarul nr. .../217/2017, privind nemenționarea prevederilor privind anularea sau revocarea mandatului de executare nr. 9/13.03.2019 emis în baza sentinţei penale nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava şi anularea sau revocarea mandatului de executare nr. 181/30.01.2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 128 din 07.11.2018 în dosarul nr. ../217/2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin Decizia nr. 110 din 30.01.2019 a Curţii de Apel Suceava. Văzând că minuta penală a fost îndreptată în acest sens şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, instanţa de fond a cuprins aceste precizări în prezentele considerente şi în dispozitivul îndreptat în acest fel.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reţinut că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în proces, în termenul procedural prevăzut de art. 20 alin. 1 Cod procedură penală, anterior citirii actului de sesizare a instanței, chiar din cursul urmăririi penale, cu suma de 1577 lei, reprezentând totalul sumei sustrase de inculpat, solicitând obligarea acestuia la plata întregii sume de bani sustrase.

Instanța de fond a reţinut că potrivit art. 1347 alin. (1) şi alin. (2) C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar prin art. 1349 C.civ., se consacră răspunderea delictuală, stipulându-se ca orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Pe latura civilă a cauzei, proba propusă de partea civilă și încuviințată de instanță a fost cea cu înscrisuri, iar față de datele speței, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale privitoare la existența faptei ilicite, vinovăția inculpatului, prejudiciul produs precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, iar în baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1577 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 490 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 170 lei din cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani şi inculpatul A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În esenţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani a criticat sentinţa întrucât, la momentul formulării cererii de apel, prima instanţă nu a dispus anularea mandatelor de executare anterioare, însă s-a apreciat că această neregularitate a fost înlăturată prin încheierea din 11 aprilie 2019, prin care s-a dispus anularea mandatelor de executare nr. 9/13.03.2019 şi nr. 181/30.01.2019, dispunând totodată emiterea unui nou mandat de executare cu privire la inculpat.

O altă critică adusă sentinţei instanței de fond s-a referit la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt raportat la gravitatea faptei şi repetabilitatea faptelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege nu este de natură a asigura reeducarea inculpatului.

Oral, procurorul de şedinţă a criticat sentinţa primei instanţe şi cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor aplicate raportat la hotărârile anterioare de condamnare, apreciindu-se că se impunea revocarea suspendării şi efectuarea concursului cu celelalte pedepse aplicate.

Inculpatul A. a criticat sentința cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor, apreciindu-se că prima instanţă nu a aplicat în mod corect prevederile art. 38 şi 39 Cod penal.

Procedând la soluționarea apelurilor promovate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani şi inculpatul A., prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, ajungând în final la concluzia că inculpatul A. se face vinovat de comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate de procuror şi inculpat, expuse anterior.

Rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, la care a făcut referire detaliată prima instanţă şi pe care Curtea nu le va mai relua, în esență, că inculpatul a pătruns fără drept la data de 25.02.2017, în curtea şi locuinţa persoanei vătămate B., cunoscând faptul că aceasta deține sume de bani provenind din pensie, pe care le ţine ascunse în casă, în contextul în care acesta a comis acte similare împotriva aceleiaşi persoane vătămate şi în alte rânduri, fiind cercetat şi judecat în dosare distincte, şi a sustras suma de 1577 lei, compusă din bancnote de 200 lei, 100 lei, 50 lei, 10 lei şi 1 leu.

Raportat la starea de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a faptei săvârşite de inculpatul A. de se circumscrie în drept elementelor constitutive ale infracţiunii de „furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, în ceea ce priveşte pedeapsa stabilită, Curtea, contrar opiniei acuzării,  constată că aceasta a fost judicios individualizată în raport de prevederile art. 74 C.pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabilesc şi întinderea acesteia, respectiv în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menţionate la lit. a-g ale aceluiaşi text de lege, anume împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (astfel cum au fost evidenţiate anterior); starea de pericol creată pentru  valoarea ocrotită (atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la posesia şi detenţia bunurilor mobile); natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor (diminuarea patrimoniului persoanei vătămate); motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (obţinerea de venituri în mod facil); natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul este cunoscut cu un amplu trecut infracţional - conform fişei de cazier judiciar, p. 54-55 dosar apel, fiind recidivist); conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei); nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (în vârstă de 25 ani la data săvârşirii faptei, studii 10 clase, fără ocupaţie, necăsătorit), fiind în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei, de prevenţie şi de reeducare a acestuia, neimpunându-se majorarea acesteia, aşa cum a solicitat acuzarea.

De altfel, Curtea reţine că instanţa de fond s-a orientat către un cuantum corespunzător al pedepsei pentru infractiunea reţinută, aceasta fiind suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului la normele de conduită acceptate de societate şi prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.

Cu toate acestea, Curtea reţine faptul că prima instanţă a aplicat greșit pedeapsa rezultantă în urma concursului de infracţiuni.

Astfel, din oficiu, pentru a verifica situaţia juridică a inculpatului apelant, Curtea a solicitat fişa de cazier actualizată a inculpatului, din cuprinsul acesteia rezultând că inculpatul apelant a fost condamnat:

- la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. „b şi d” şi alin. 2 lit. „b” Cod penal, în condiţiile art.91 Cod penal, prin sentinţa penală nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016;

- la pedeapsa rezultantă 1 an 11 luni şi 10 zile închisoare, cu executare în regim de penitenciar, prin sentinţa penală nr. 201/05.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curții de Apel Suceava.

- la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de penitenciar, prin sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava.

- la pedeapsa de 1 an şi 10 luni, cu executare în regim de penitenciar, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 şi 41 Cod penal (4 acte materiale), prin sentinţa penală nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava.

Astfel, raportându-se la conţinutul hotărârilor judecătoreşti anterior menţionate, Curtea constată, pe de o parte că în speţă, în ceea ce priveşte efectele stării de agravare a pedepsei reprezentată de recidivă ca formă a pluralităţii infracţionale, este incidentă această cauză de agravare întrucât potrivit fişei de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosar, primul termen al recidivei este reprezentat de pedeapsa anterioară de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. „b şi d” şi alin. 2 lit. „b” Cod penal, prin sentinţa penală nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, în condiţiile în care fapta dedusă judecăţii a fost comisă în cadrul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin hotărârea menţionată, iar cuantumul pedepsei depăşeşte 1 an, cu precizarea că dispoziţia de suspendare sub supraveghere a a cestei pedepse a fost anulată prin prin sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava, iar pe de altă parte că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu faptele pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 201/05.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curții de Apel Suceava, sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava şi sentinţa penală nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava.

Aşadar, după cum în mod corect s-a reţinut la primul grad de jurisdicţie, în raport de durata pedepsei ce constituie primul termen al recidivei, sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de existenţă ale acestei forme a pluralităţii infracţionale.

 Potrivit art. 43 alin. (1) C.pen., atunci când se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Astfel se instituie regula cumulului aritmetic în stabilirea pedepsei pentru recidiva postcondamnatorie.

Art. 43 alin. (1) C.pen. prevede două situaţii în care se aplică regula cumulului  aritmetic în cazul pedepsei pentru recidiva postcondamnatorie:

- când, înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată, se săvârșește o nouă infracţiune în stare de recidivă; în acest caz, pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată, rezultând pedeapsa aplicată pentru recidivă;

- când pedeapsa anterioară pentru prima infracţiune nu a fost executată în întregime şi este săvârşită o nouă infracţiune, în stare de recidivă; în acest caz, pedeapsa pentru noua infracţiune se cumulează cu restul pedepsei rămase de executat, rezultând pedeapsa care trebuie executată de condamnat.

Pe de altă parte,  art. 43 alin. (2) C.pen. reglementează pedeapsa în cazul în care, înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată, sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă. Este avută în vedere situaţia în care un condamnat aflat în executarea unei pedepse privative de libertate săvârşeşte un concurs de infracţiuni, care constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

În ipoteza prevăzută de art. 43 alin. (2) C.pen., pentru aplicarea pedepsei aferentă stării de recidivă, se procedează în felul următor:

- se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunile concurente potrivit art. 39 C.pen., adică, spre exemplu, dacă s-au stabilit două pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită;

- pedeapsa astfel rezultată se va adăuga la pedeapsa neexecutată ori la restul rămas neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, obţinându-se pedeapsa pe care condamnatul o va avea de executat.

În cazul în care al doilea termen al recidivei este un concurs de infracţiuni, se aplică mai întâi dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni şi apoi cele incidente în cazul recidivei. Acest tratament se aplică şi în situaţia în care numai una dintre infracţiunile concurente se află în stare de recidivă, restul fiind în pluralitate intermediară, calitatea de recidivist atrăgând tratamentul specific acestei forme de pluralitate.

Prin urmare, prima instanţă a calculat greşit primul termen al recidivei postcondamnatorii ca fiind pedeapsa de 3 (trei) ani şi 20 zile închisoare, în regim privativ de libertate, aplicată prin Decizia nr. 110 din 30.01.2019 a Curţii de Apel Suceava, în realitate acesta constituindu-l pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. „b şi d” şi alin. 2 lit. „b” Cod penal, prin sentinţa penală nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016.

De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior, în speţă, Curtea constată că sunt întrunite şi elementele concursului de infracţiuni, fapta din prezenta cauză fiind comisă în concurs real cu faptele pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 201/05.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curții de Apel Suceava, prin sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava si  prin sentinţa penală nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava, caz în care trebuie să se aplice o pedeapsă rezultantă. În acest caz, pedeapsa rezultantă va creşte, fie pentru faptul că pedeapsa descoperită ulterior este mai mare, fie pentru că sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse va fi mai ridicat.

În acest sens, Curtea reţine că doctrina în materie a statuat că, dacă prin hotărârea pronunţată ulterior pentru o infracţiune concurentă sau prin hotărârea de condamnare anterioară infractorul este condamnat tot pentru un concurs de infracţiuni, deoarece toate infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin cele două (sau mai multe) hotărâri sunt concurente, trebuie să se aplice o pedeapsă unică.

În acest caz, nu se va proceda la contopirea directă a pedepselor rezultante ca urmare a contopirilor anterioare, ci se va proceda întâi la descontopirea pedepselor rezultante, redând fiecărei pedepse individualitatea ei corespunzătoare infracţiunilor pentru care au fost aplicate, după care va proceda la contopirea lor în pedeapsa cea mai grea care va fi sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse.

Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.

În cuprinsul în art. 40 alin. 1 C. pen., se prevede că dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul in care infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă.

În speţă, Curtea constată că, prin sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava au fost repuse în individualitatea lor şi contopite pedepsele aplicate inculpatului A. prin sentinţele penale nr. 201/05.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curții de Apel Suceava şi nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016 cu pedeapsa aplicată prin hotărârea menţionată, rezultând o pedeapsă de executat de 3 ani şi 20 zile închisoare în regim de penitenciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (2) Cod penal, „Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă.”.

Raportat la speţa de faţă, Curtea consideră că primul pas în soluţionarea cauzei era determinarea încadrării juridice a faptei și a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea ce a fost comisă, respectiv stabilirea dacă infracțiunea a fost săvârșită în forma de bază, forma atenuată sau cea agravată, iar următorul pas vizează aplicarea tratamentului sancționator de la concursul de infracțiuni şi apoi de la recidivă.

Cu alte cuvinte, ordinea de aplicare a cauzelor de agravare a răspunderii pune în evidență faptul că individualizarea pedepsei are la bază concepția potrivit căreia aceasta se va realiza mai întâi în funcție de gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului (acestea fiind cuantificate inițial prin intermediul circumstanțelor agravante, infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni), și numai după aceea se va da eficiență stării de recidivă postcondamnatorii. Mai mult, starea de recidivă își aplică efectele în cele din urmă, având în vedere că este o împrejurare independentă de infracțiunea săvârșită, dar care, prin intermediul făptuitorului, influențează gradul de pericol social.

Concluzionând, în situația în care ne aflăm în prezența unei infracțiuni săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, prima instanţă trebuia să acorde prioritate cauzelor de agravare prevăzute mai sus, și doar la final să aplice tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii.

În consecință, pentru cele ce preced, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 14.03.2019 a Judecătoriei Darabani, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi în rejudecare, va înlătură din sentinţa atacată disp. de la pct.2-5.

Se va constată că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa apelată se află în stare de recidivă postcondamnatorie cu fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. „b şi d” şi alin. 2 lit. „b” Cod penal, prin sentinţa penală nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, şi în concurs real cu faptele pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat:

- la pedeapsa rezultantă 1 an 11 luni şi 10 zile închisoare prin sentinţa penală nr. 201/05.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curții de Apel Suceava.

- la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava.

- la pedeapsa de 1 an 10 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 şi 41 Cod penal (4 acte materiale), prin sentinţa penală nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava.

Se va constată că prin sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava au fost repuse în individualitatea lor şi contopite pedepsele aplicate inculpatului A. prin sentinţele penale nr. 201/05.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curții de Apel Suceava şi nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016 cu pedeapsa aplicată prin hotărârea menţionată, rezultând o pedeapsă de executat de 3 ani şi 20 zile închisoare în regim de penitenciar.

Se vor repune în individualitatea lor pedepsele contopite prin sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava,

În baza art. 40 alin.1 Cod penal raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b Cod penal se va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată cu:

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 teza I Cod procedură penală şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 396 alin. 10 teza I Cod procedură penală, prin sentinţa penală nr. 201/05.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 64/19.01.2018 a Curții de Apel Suceava;

- pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală prin sentinţa penală nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava.

- pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 şi 41 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală prin sentinţa penală nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse menţionate (6 ani şi 4 luni închisoare), respectiv 2 (doi) ani 1 (una) lună şi 10 (zece) zile închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 4 ani 1 lună şi 10 zile închisoare.

Conform art.41 alin.1 rap. la art.43 alin.1 şi 2 Cod penală, se va adaugă pedeapsa rezultantă calculată potrivit prezentei pentru concursul de infracţiuni, de 4 ani 1 lună şi 10 zile închisoare, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. „b şi d” şi alin. 2 lit. „b” Cod penal, prin sentinţa penală nr. 49/30.05.2016 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 5 ani 5 luni şi 10 zile închisoare  (în loc de 5 ani 8 luni închisoare).

Se va deduce din pedeapsa finală de 5 ani 5 luni şi 10 zile închisoare şi perioada reţinerii din data de 26.08.2018 conform sentinţei penale nr. 128/07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110/30.01.2019 a Curții de Apel Suceava, pe care prima instanţă nu a avut-o în vedere şi care profită inculpatului.

Vor fi anulate: mandatul de executare nr. 9/13.03.2019, emis în baza sentinţei penale nr. 3/17.01.2019 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 278/13.03.2019 a Curții de Apel Suceava şi mandatul de executare nr.181/30.01.2019, emis în baza sentinţei penale nr. 128 din 07.11.2018 a Judecătoriei Darabani, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 110 din 30.01.2019 a Curţii de Apel Suceava şi dispune emiterea unui nou mandat de executarea a pedepsei închisorii conform prezentei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant A., în cuantum de 868 lei (av. .. - delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 1742/02.07.2019) rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.