Tâlhărie calificată. Complicitate. Greșita individualizare a pedepsei

DREPT PENAL

Tâlhărie calificată. Complicitate. Greșita individualizare a pedepsei

- art. 91 - 92 Cod penal

- art. 48 Cod penal raportat la art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal

Față de logica regimului sancționator reglementat de noul Cod penal, în procesul de individualizare instanța trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situația în care a apreciat că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constatând că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 91 Cod penal, a apreciat că în raport de persoana inculpatului (I3), de conduita avută de acesta anterior comiterii infracțiunii, de eforturile depuse pentru diminuarea consecințelor acesteia, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată de timp

Ca atare, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul (I3) împotriva sentinței penale nr. (...) din 13 martie 2020 pronunțată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2019, care a fost desființată în parte și, rejudecând, în baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicate inculpatului (I3) pentru comiterea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal.

Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 208 din 5 mai 2020

Prin Sentința penală nr. (...) din 13 martie 2020, Judecătoria (...), în baza art. 396 alin. (1), (2) Cod procedură penală cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul (I1) la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal și art. 41 alin. (1) Cod penal coroborat cu art. 43 alin. (5) Cod penal.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) Cod penal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. (1) Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare perioada reținerii și a arestului preventiv, de la 05.09.2019 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) Cod procedură penală, s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului (I1), luată prin încheierea nr. (...)/DL/06.09.2019 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei (...) (în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. (...)/06.09.2019) și menținută ulterior prin încheierile din: 23.09.2019 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei (...), definitivă prin încheierea nr. (...)/26.09.2019 pronunțată de Tribunalul (...), 18.10.2019 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei (...), definitivă prin încheierea nr. (...)/01.11.2019 pronunțată de Tribunalul (...), 12.11.2019 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei (...), definitivă prin necontestare, 06.12.2019 pronunțată de Judecătoria (...), definitivă prin necontestare și 15.01.2020 pronunțată de Judecătoria (...), definitivă prin încheierea nr. (...)/22.01.2020 pronunțată de Tribunalul (...).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul (I1), în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 396 alin. (1), (2) Cod procedură penală cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul (I2) la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) Cod penal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. (1) Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 05.09.2019 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestului la domiciliu și s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestului la domiciliu a inculpatului (I2), dispusă prin încheierea nr. (...)/22.01.2020 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar (...)/2019/a3 și menținută ulterior prin încheierea din data de 13.02.2020 pronunțată de Judecătoria (...), definitivă prin necontestare.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul (I2), în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 396 alin. (1), (2) Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul (I3) la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) Cod penal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. (1) Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 05.09.2019 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) Cod procedură penală, s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestului la domiciliu a inculpatului (I3), dispusă prin încheierea nr. (...)/18.02.2020 pronunțată de Tribunalul (...), în dosarul nr. (...)/2019/a4*.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul (I3), în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 19 Cod procedură penală, art. 25 alin. (1) și art. 397 al. (1) Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil s-a admis acțiunea civilă și au fost obligați inculpații (I1) și (I3) la plata sumei de 2.000 lei (1.000 lei fiecare) cu titlu de despăgubiri morale în favoarea părții civile (V) [cu domiciliul în (...)(...)].

În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 22 Cod procedură penală, s-a luat act că partea civilă (V) [cu domiciliul în (...)(...)] a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului (I2).

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 272 alin. (6) Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați (...) a sumelor de: 1.663 lei (795 lei cameră preliminară, 868 lei fond), reprezentând onorariul pentru domnul avocat (...), desemnat în calitate de avocat din oficiu pentru inculpatul (I2), conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr. (...)/23.09.2019 și (...)/03.12.2019, 1.663 lei (795 lei cameră preliminară, 868 lei fond), reprezentând onorariul pentru domnul avocat (...), desemnat în calitate de avocat din oficiu pentru inculpatul (I1), conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr. (...)/23.09.2019 și (...)/10.12.2019 și 795 lei (cameră preliminară), reprezentând onorariul pentru doamna avocat (...), desemnată în calitate de avocat din oficiu pentru inculpatul (I3), conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. (...)/23.09.2019.

În baza art. 272 alin. (6) Cod procedură penală și art. 7 din Legea nr. 178/1997, s-a dispus ca prestația interpretului de limba maghiară (...), timp de 40 minute, la termenul de judecată din data de 12.03.2020, să fie achitată din fondurile Ministerului Justiției.

În motivarea soluției pronunțate instanța de fond a reținut în esență că în seara zilei de 01.09.2019, între orele 19:00 – 22:00, persoana vătămată (V) a consumat băuturi alcoolice și a jucat poker într-un bar din localitatea (...), părăsind barul în jurul orei 22:00, când s-a deplasat în stația de autobuz din centrul localității (...), unde a făcut autostopul, cu intenția să ajungă la domiciliu.

În jurul orei 02:00, inculpații (I3), (I1) și (I2), care se deplasau din direcția (...) spre (...) cu autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare (...), condus de inculpatul (I3), au observat-o, în stația de autobuz, pe persoana vătămată, care se afla într-o stare avansată de ebrietate.

În urma unei înțelegeri prealabile cu ceilalți doi pasageri, conducătorul autoturismului - inculpatul (I3) – a revenit cu autoturismul în stația de autobuz, oprind lângă persoana vătămată, care i-a întrebat dacă merg spre (...), jud. (...) și dacă ar putea să o ducă și pe ea, la răspunsul afirmativ al acestora persoana vătămată urcând pe bancheta din dreapta spate, lângă ea aflându-se inculpatul (I1).

După ce au parcurs 1,5 - 2 km, conducătorul autoturismului - inculpatul (I3) - a oprit pe partea dreaptă a direcției de deplasare, între localitatea (...) și localitatea (...), unde au coborât cu toții din autoturism, sub pretextul că vor să verifice unele defecțiuni care ar fi apărut la autoturism. După ce a coborât din autoturism și persoana vătămată, inculpatul (I1) a împins-o pe persoana vătămată, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut în șanțul de pe marginea drumului, unde a fost ținută de inculpatul (I2), până când inculpatul (I1) i-a sustras portofelul, care se afla în buzunarul din spate al pantalonilor.

După ce au sustras portofelul persoanei vătămate, cei trei au urcat grăbiți în autoturism și au pornit de pe loc, continuându-și deplasarea spre localitatea (...), abandonând-o pe persoana vătămată în șanțul de pe marginea drumului. În autoturism inculpații au verificat conținutul portofelului și au scos banii găsiți în acesta, pe care i-au păstrat în autoturism, după care, înainte de intrarea în loc. (...), inculpatul (I1) a aruncat pe marginea drumului portofelul și documentele persoanei vătămate.

După săvârșirea faptei, cei trei și-au continuat deplasarea spre (...), oprindu-se în benzinăriile din (...) și (...), aspecte surprinse de camerele de supraveghere din incinta unităților respective.

Din banii sustrași de la persoana vătămată, cei trei și-au cumpărat diverse bunuri alimentare și nealimentare.

Prin actele de agresiune exercitate, inculpații i-au cauzat persoanei vătămate leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 1-2 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. (...)/IIia/203 din 02.09.2018 al SJML (...).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea, în mod rapid, dar și pe căi ilicite, de beneficii financiare), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, conduita acestora după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestora.

De asemenea, având în vedere că infracțiunea de tâlhărie calificată a fost săvârșită de cei trei inculpați s-a reținut în sarcina acestora agravanta prevăzută de art. 77 lit. a) Cod penal, respectiv săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

În ceea ce-l privește pe inculpatul (I1) instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, modul concret de săvârșire, respectiv în timpul nopții, între două localități, fără teama de a fi surprins de cineva, profitând de starea avansată de ebrietate a persoanei vătămate și de imposibilitatea acesteia de a se apăra, abandonarea acesteia pe timp de noapte într-un șanț pe marginea drumului. De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul a avut o participație esențială în consumarea infracțiunii, fiind cel care a sustras bunurile din buzunarul persoanei vătămate.

În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, s-a constatat că inculpatul (I1) figurează în evidența cazierului judiciar cu multiple antecedente penale, săvârșind în trecut infracțiuni atât pe teritoriul României cât și în străinătate, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în condițiile recidivei postexecutorii, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. (...)/09.03.2010, pronunțată în dosarul nr. (...)/2010 al Curții de Apel (...), din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 08.03.2013, cu un rest de 771 de zile. Așadar, s-a reținut că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârșind în trecut fapte de același tip, respectiv infracțiuni de tâlhărie, având astfel o înclinație spre nerespectarea normelor elementare de conduită socială.

Referitor la comportamentul procesual al inculpatului, instanța de fond a avut în vedere faptul că acesta a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, însă, în faza de judecată a recunoscut în totalitate acuzația, solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate.

Totodată, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă reducerea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie calificată.

În privința pedepselor accesorii și complementare, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 65 alin. (1) Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Având în vedere circumstanțele cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului, dar mai ales dispozițiile art. 234 alin. (1) teza finală Cod penal și ale art. 67 alin. (2) Cod penal instanța de fond a apreciat necesară aplicarea pedepsei complementare.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului (I2), instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (reținând caracterul organizat al faptei, pe timp de noapte, între două localități, fără teama de a fi surprins de cineva, profitând de starea avansată de ebrietate a persoanei vătămate și de imposibilitatea acesteia de a se apăra, abandonarea acesteia pe timp de noapte într-un șanț pe marginea drumului), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (sustragerea unei sume de bani), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea, în mod rapid, dar și pe căi ilicite, de beneficii financiare), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul (I2) nu este cunoscut cu antecedente penale), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a avut o poziție oscilantă pe parcursul cercetărilor, dând declarații contradictorii, în fața instanței de judecată a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în sarcina sa), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (5 clase, fără loc de muncă, un copil minor în întreținere născut în perioada în care acesta se afla în detenție, a achitat prejudiciul solicitat de persoana vătămată).

Ținând cont, pe de o parte, că fapta inculpatului prezintă pericol public ridicat, dar, pe de altă parte, și de circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că este necesară stabilirea pedepsei închisorii pentru infracțiunea săvârșită, la individualizarea căreia au fost avute în vedere dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

În raport de aceste criterii, instanța de fond a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate pentru inculpat, care poate fi reintegrat social și reeducat numai cu izolare în regim de detenție.

În privința pedepselor accesorii și complementare, s-a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, rezultă că inculpatul (I2) nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului (I3) instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (reținând caracterul organizat al faptei, pe timp de noapte, între două localități, fără teama de a fi surprinși de cineva, profitând de starea avansată de ebrietate a persoanei vătămate și de imposibilitatea acesteia de a se apăra, abandonarea acesteia pe timp de noapte într-un șanț pe marginea drumului, împrejurarea că acest inculpat nu a participat în mod efectiv la sustragerea bunurilor mobile aparținând persoanei vătămate), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (sustragerea unei sume de bani), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea, în mod rapid, dar și pe căi ilicite, de beneficii financiare), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (condamnat anterior pentru infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a avut o poziție oscilantă pe parcursul cercetărilor, dând declarații contradictorii iar în fața instanței de judecată nu a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în sarcina sa infirmând existența unei înțelegeri prealabile între acesta și ceilalți doi inculpați cu privire la sustragerea bunurilor din posesia sau detenția persoanei vătămate), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (7 clase, fără loc de muncă, copii minori în întreținere).

Ținând cont, pe de o parte, că fapta inculpatului prezintă pericol public ridicat și, pe de altă parte, de circumstanțele personale ale inculpatului, s-a stabilit pedeapsa închisorii pentru infracțiunea săvârșită care va fi executată în regim privativ de libertate, apreciindu-se că acesta poate fi reintegrat social și reeducat numai cu izolare în regim de detenție.

S-a arătat că nu se poate reține apărarea inculpatului în sensul că, în privința infracțiunii reținute în sarcina sa, complicitate la tâlhărie calificată, nu sunt îndeplinite cerințele legale sub aspectul laturii subiective, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală, fapta nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, neexistând probe care să dovedească înțelegerea acestuia cu ceilalți doi inculpați în ceea ce privește sustragerea bunurilor din posesia sau detenția persoanei vătămate, respectiv că acuzația s-a întemeiat pe simple presupuneri rezultate din împrejurarea că au călătorit în aceiași mașină coroborat cu declarațiile celorlalți inculpați care nu au fost sinceri, aceștia recunoscând faptele doar pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executarea în regim de detenție, această pedeapsă fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunilor penale și fiind proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.

În privința pedepselor accesorii și complementare, instanța de fond a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, rezultă că inculpatul (I3) nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că, până la începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată (V) a arătat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 2.000 lei, reprezentând suma de bani sustrasă, folosul nerealizat, întrucât nu a putut munci timp de o săptămână, precum și contravaloarea suferințelor fizice și psihice care i-au fost cauzate.

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile a inculpaților. Astfel, s-a dovedit existența unei fapte ilicite (infracțiunea de tâlhărie calificată), a unui prejudiciu (suferințele fizice și morale ale persoanei vătămate în urma leziunilor suferite), a unei legături de cauzalitate între cele două, precum și faptul că inculpații au săvârșit fapta cu vinovăție (intenție directă).

Totodată, s-a luat act că partea civilă (V) a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului (I2) întrucât acesta a achitat partea sa din prejudiciu.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termenul legal, au declarat apel inculpații (I1) și (I3), iar în data de 25 martie 2020 și inculpatul (I2), criticând-o sub aspectul netemeiniciei.

Inculpatul (I1) a solicitat să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, având în vedere gradul relativ redus de pericol social al infracțiunii, sens în care s-a arătat că persoana vătămată nu a avut nevoie decât de 1-2 zile de îngrijiri medicale, atitudinea sa procesuală corectă, dar și faptul că este o persoană tânără și are în întreținere o fetiță de 10 ani.

Inculpatul (I2) a solicitat, la rândul său, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ținând seama de gravitatea relativ redusă a faptei, dar și de circumstanțele sale personale, sens în care s-a arătat că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a uzat de procedura simplificată în cazul recunoașterii învinuirii și are în întreținere doi copii.

În ceea ce privește data depunerii apelului s-a cerut să se țină seama de faptul că, la data pronunțării hotărârii atacate inculpatul apelant se afla în arest la domiciliu, neputând să se deplaseze la sediul instanței pentru a depune apelul, solicitându-se totodată să se țină seama și de situația socială și nivelul de educație al inculpatului, precum și de și împrejurarea că acesta și-a contactat apărătorul ales.

Inculpatul (I3) a solicitat să se desființeze hotărârea atacată, în principal în sensul de a se dispune, în baza art. 396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, achitarea sa de sub acuzația comiterii complicității la infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 Cod penal rap. la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, iar în subsidiar să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În ceea ce privește cererea principală s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie calificată, inculpatul nepurtând nicio discuție anterioară cu ceilalți doi inculpați în privința comiterii de către aceștia a unei infracțiuni de furt și, cu atât mai puțin, a unei infracțiuni de tâlhărie și nici nu le-a asigurat scăparea, câtă vreme nu a observat ce au făcut aceștia, activitatea inculpatului rezumându-se la conducerea autoturismului. S-a mai susținut că inculpatul nu a participat la împărțirea folosului rezultat din infracțiune, sens în care s-a arătat că nu a mers să mănânce cu coinculpații și nici nu i-a însoțit pe aceștia la cumpărături, condiții în care nu se poate vorbi nici de o complicitate morală a inculpatului.

S-a făcut referire la dispozițiile art. 50 alin. (2) Cod penal și s-a arătat că activitatea inculpatului este în fapt o complicitate improprie și fără vinovăție, pentru că acesta nu a realizat ce se întâmplă, necunoscând circumstanțele comiterii faptei de către cei doi coinculpați.

Referitor la cererea subsidiară s-a susținut ca, având în vedere împrejurările legate de fapta comisă, să se rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului s-a arătat că acesta a fost anterior condamnat pentru comiterea unor infracțiuni la regimul rutier, dar a încercat să-și îndrepte conduita, relevant fiind faptul că a obținut permisul de conducere și și-a înmatriculat autoturismul. S-a mai arătat că inculpatul este o persoană tânără, lucrează în Ungaria în agricultură, are trei copii minori și este singurul întreținător al acestora.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reținut următoarele:

I.În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul (I2)

Curtea a constatat că inculpatul (I2) a primit copia minutei sentinței penale nr. (...) din 13 martie 2020 a Judecătoriei (...) în data de 13 martie 2020 (fila 203 din dosarul de fond), împrejurare adeverită personal de inculpat și în fața acestei curți de apel în ședința publică din 06 aprilie 2020, când a confirmat că semnătura de pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare îi aparține.

Potrivit art. 410 Cod procedură penală termenul de declarare a apelului este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei.

Curtea a apreciat că instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 410 alin. (1) Cod procedură penală este un termen procedural, la calcularea căruia se ține seama de dispozițiile art. 269 Cod procedură penală, nesocotindu-se ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Termenul de apel este un termen imperativ (peremptoriu), legea impunând titularului dreptului de apel să declare calea de atac înainte de expirarea termenului stipulat pentru exercitarea căii ordinare de atac, și un termen absolut, în sensul că nesocotirea lui atrage sancțiuni procesuale, apelul declarat după expirarea termenului fiind tardiv.

Curtea a constatat că termenul procedural de 10 zile calculat începând cu data de 13 martie 2020 se împlinea în data de 24 martie 2020.

În aceste condiții, Curtea a opinat că apelul declarat de inculpatul (I2) în data de 25 martie 2020, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 410 alin. (1) Cod procedură penală, este tardiv.

Într-adevăr, potrivit art. 411 Cod procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Pentru a se putea reține că suntem în prezența unei cauze temeinice de împiedicare este necesar ca partea să se fi aflat într-un caz fortuit sau de forță majoră, respectiv să fi intervenit un eveniment care a împiedicat-o să acționeze, eveniment ce nu putea fi prevăzut sau înlăturat.

Situația socială, nivelul de educație al inculpatului, împrejurarea că acesta se afla în arest la domiciliu sau faptul că acesta și-a contactat apărătorul ales nu sunt împrejurări de natură a duce la reținerea unui caz temeinic de împiedicare, Curtea opinând că nu sunt absolut necesare cunoștințe juridice pentru a înțelege faptul că exercitarea căii de atac a apelului trebuie să se facă în 10 zile de la comunicarea minutei, așa cum a fost menționat în mod expres în minuta sentinței penale nr. (...) din 13 martie 2020 în data de 13 martie 2020 a Judecătoriei (...).

Având în vedere că apelul a fost declarat prin intermediul poștei electronice nimic nu împiedica pe inculpat să-și contacteze apărătorul imediat după primirea comunicării soluției primei instanțe și ca acesta să declare calea de atac prin poșta electronică în termenul legal.

În acest context restricțiile dreptului la circulație din perioada de timp în care a curs termenul de apel puteau fi compensate prin declararea apelului de către avocat prin intermediul poștei electronice.

Drept urmare, în baza art. 421 pct. (1) lit. a) teza I Cod procedură penală, a fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul (I2) împotriva sentinței penale nr. (...) din 13 martie 2020 pronunțate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2019.

II. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul (I1)

Având în vedere că inculpatul (I1) a fost judecat potrivit procedurii abreviate în cazul recunoașterii învinuirii, în urma aprecierii holistice a probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală [procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 7), planșele fotografice cu aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei (filele 9-14), declarațiile persoanei vătămate (V) (filele 16-19), procesul-verbal de identificare din 02.09.2019 (fila 20), procesul-verbal de identificare a inculpatului (I3) (fila 21), procesul-verbal de examinare a cămășii purtate de persoana vătămată (filele 22-23), dovada de predare obiecte și înscrisuri (fila 24), raportul de expertiză medico-legală nr. (...)/II i a/203 din 02 septembrie 2019 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală (...) (filele 25-26), declarațiile inculpatului (I1) (filele 27-28, 30-31, 33-36), procesul-verbal de identificare a inculpatului (I1) (fila 37), declarațiile inculpatului (I2) (filele 39, 41-44, 46-49), declarațiile inculpatului (I3) (filele 50-53, 55-56, 58-61, 63-67), procesul-verbal de identificare auto (file 68), declarațiile martorilor (M1) (filele 72-73), (M2) (filele 74-75), (M3) (filele 76-78), procesul-verbal de confruntare dintre (I1) și (I2) (filele 79-81), procesul-verbal de confruntare dintre (I2) și (I3) (filele 82-84), procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere (fila 88), planșele fotografice privind principalele aspecte fixate cu ocazia vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere aparținând Primăriei comunei (...) și Primăriei orașului (...) (filele 89-96), planșele fotografice privind principalele aspecte fixate cu ocazia vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere aparținând stației de carburanți (...) din (...) (100-105), planșele fotografice privind principalele aspecte fixate cu ocazia vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere aparținând stației de carburanți (...) din (...) (filele 108-113), planșele fotografice privind principalele aspecte fixate cu ocazia vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere aparținând Primăriei comunei (...) (filele 116-117), planșele fotografice privind principalele aspecte fixate cu ocazia vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere aparținând Primăriei mun. (...) (filele 119-121), procesul-verbal de reconstituire încheiat în 06.09.2019 (filele 125-126), planșele fotografice privind principalele aspecte fixate cu ocazia efectuării reconstituirii modului de săvârșire a infracțiunii (filele 127-132), copia cazierului judiciar al inculpatului (I1) (filele 133-134), copia cazierului judiciar al inculpatului (I3) (fila 135)], precum și în stadiul cercetării judecătorești în primă instanță [copia cazierului judiciar al inculpatului (I1) (filele 32-34), copia cazierului judiciar al inculpatului (I2) (fila 35), copia cazierului judiciar al inculpatului (I3) (fila 36), declarația inculpatului (...) (filele 88-91), declarația inculpatului (I1) (filele 92-94), declarația inculpatului (I3) (filele 96-98), declarația părții civile (V) (140-142), declarațiile martorilor (M1) (filele 143-144), (M2) (filele 145-146), (M3) (filele 147-148)], Curtea a opinat că rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, următoarea stare de fapt:

a.în data de 01 septembrie 2019, în jurul orei 21:00, inculpatul (I3) a acceptat propunerea inculpaților (I1) și (I2) de a-i transporta pe aceștia cu autoturismul tatălui său, marca Audi, cu nr. de înmatriculare (...), din localitatea (...), jud. (...) până în municipiul (...). După ce au consumat băuturi alcoolice și nealcoolice într-un bar din (...), cei trei au luat decizia de a se deplasa până în (...), pornind din (...) în jurul orei 24:00, oprindu-se pe drum la un local aflat la marginea unei localități unde, de asemenea, au consumat băuturi alcoolice și nealcoolice, după care și-au continuat drumul spre (...). În jurul orei 02:00, inculpații au ajuns în localitatea (...), unde au observat-o pe persoana vătămată (V), care se afla în stația de autobuz din centrul localității și făcea autostopul, după ce anterior consumase băuturi alcoolice și jucase poker în barul din localitatea (...), deținut de martorul (M1). Văzând că persoana vătămată (V) era în stare de ebrietate, cei trei inculpați au hotărât să întoarcă autoturismul, iar când au ajuns în dreptul acesteia, inculpatul (I2), care era așezat pe scaunul din dreapta față, a întrebat-o pe persoana vătămată unde dorește să meargă. Persoana vătămată (V) a arătat că dorește să ajungă în localitatea (...), iar inculpatul (I2), deși ei se deplasau în sens opus, spre (...), i-a spus că și ei merg spre (...), condiții în care persoana vătămată a urcat în autoturism, în partea din spate, lângă inculpatul (I1).

b.După ce au parcurs 1,5 - 2 km, inculpatul (I3) a oprit autoturismul pe partea dreaptă a direcției de deplasare, între localitățile (...) și (...), toți cei trei inculpați coborând din autoturism sub pretextul că inculpatul (I3) trebuie să verifice o defecțiune care ar fi apărut la autoturism. Inculpatul (I3) s-a deplasat în fața autoturismului, pentru a se uita la roata din partea stângă față, iar inculpații (I1) și (I2), împreună cu persoana vătămată (V) s-au deplasat în spatele autoturismului, iar după ce inculpatul (I1) i-a cerut persoanei vătămate o țigară, a împins-o. Datorită stării de ebrietate în care se afla, persoana vătămată s-a dezechilibrat și fiind împinsă apoi din nou de inculpatul (I1) a căzut în șanțul de la marginea drumului, iar în timp ce era căzută, inculpatul (I2) a ținut-o de mână până când inculpatul (I1) i-a luat portmoneul din buzunarul din spate al pantalonilor.

c.După ce au deposedat-o pe persoana vătămată de portmoneu, inculpații au urcat în autoturism, continuându-și deplasarea, iar în timp ce erau în autoturism inculpatul (I1) a verificat conținutul portmoneului persoanei vătămate, a scos banii ce se aflau în acesta pe care i-a pus în cotiera ușii din spate a autoturismului, iar înainte de intrarea în localitatea (...), a aruncat portmoneul și actele persoanei vătămate pe geamul mașinii, în șanțul de la marginea drumului. Cei trei inculpați și-au continuat apoi deplasarea până în (...), oprindu-se pe drum la stațiile (...) din (...) și din (...), de unde, din banii sustrași de la persoana vătămată au achiziționat diverse bunuri alimentare și nealimentare.

d.Persoana vătămată (V) a rămas în șanțul de la marginea drumului, iar după ce și-a revenit, a mers pe jos aproximativ 2 km, până a ajuns la o stație de pompieri, unde i s-a adus la cunoștință că nu se află în (...), ci în (...) și, ca urmare a cererii persoanei vătămate, a fost solicitată o patrulă de poliție.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. (...)/II i a/203 din 02 septembrie 2019 efectuat de Serviciul de Medicină Legală (...), persoana vătămată (V) a prezentat leziuni posttraumatice ce datează din 02 septembrie 2019, care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale și care s-au produs prin cădere pe un plan dur rugos, posibil în cadrul unei heteropropulsii.

Curtea a constatat că probele administrate în cauză se coroborează cu declarația dată de inculpatul (I1) în fața instanței de fond și fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptului că, în data de 01.09.2019, în jurul orei 02:00, acesta, împreună cu inculpatul (I2), a deposedat-o prin violență pe persoana vătămată (V) de portmoneul în care avea documentele personale și suma de 800 lei, faptă ce este tipică și întrunește, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective este format din două activități infracționale, una principală și alta secundară.

Activitatea principală constă în luarea fără drept a portmoneului din posesia persoanei vătămate (infracțiunea scop) iar cea secundară în violențele exercitate asupra persoanei vătămate (infracțiunea mijloc), respectiv în împingerea acesteia în șanțul aflat la marginea drumului. Urmarea imediată principală constă în împosedarea inculpatului cu bunurile sustrase, iar cea secundară în leziunile ce i-au fost cauzate persoanei vătămate, între acțiunile inculpatului și urmările imediate existând legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu intenție, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia (intenție directă calificată prin scop).

Având în vedere faptul că infracțiunea a fost comisă în timpul nopții, în mod corect s-a reținut agravanta prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal și, ținând cont de faptul că la săvârșirea acesteia au participat trei persoane, tot în mod corect s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) Cod penal.

Curtea a constatat că între cele două acțiuni ale inculpatului există o conexitate etiologică, actele de violență exercitate asupra persoanei vătămate fiind concomitente săvârșirii infracțiunii de furt, rezoluția infracțională atât cu privire la comiterea furtului, cât și cu privire la exercitarea violenței în acest scop fiind anterioară comiterii infracțiunii mijloc.

Din copia cazierului judiciar al inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea tentativei la tâlhărie calificată, a infracțiunilor de tâlhărie calificată și viol prin sentința penală nr. (...)/13/24.11.2008 a Tribunalului Central (...), recunoscută prin sentința penală nr. (...) din 05 mai 2010 a Curții de Apel (...), pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat în data de 08 martie 2013, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 771 zile închisoare, fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie.

De asemenea, inculpatul a mai suferit condamnări, atât pe teritoriul României (pentru infracțiuni de tâlhărie și de loviri sau alte violențe), cât și pe teritoriul Ungariei (pentru infracțiuni de furt și de tâlhărie).

În mod constant, în literatura de specialitate, s-a arătat că operațiunea de individualizare a pedepsei începe prin luarea în considerare a criteriilor care privesc gravitatea faptei comise, iar odată făcut acest lucru, trebuie avute în vedere criteriile privind persoana inculpatului, pentru că, deși își are cauza în gravitatea infracțiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume inculpat, pe care este menită să-l reeduce și a cărei readaptare socială diferă de a celorlalți inculpați, orice deosebire sub aspectul posibilității de îndreptare și reeducare a inculpaților răsfrângându-se și asupra sancțiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei comise.

În procesul de individualizare a pedepselor trebuie avută în vedere atât prevenția specială, prin stabilirea și aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei și reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât și prevenția generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în comiterea unora astfel de infracțiuni, precum și prin retribuție (expresie a indignării societății în ansamblu față de aceste infracțiuni și a poziției statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancționate).

Față de logica regimului sancționator reglementat de noul Cod penal, Curtea a apreciat că în procesul de individualizare instanța trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situația în care a apreciat că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Curtea a opinat că, față de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, prima instanță a procedat la o temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare fiind proporțională cu gravitatea faptei comise, având în vedere atât faptul că inculpatul (I1) este cel care a deposedat-o efectiv pe persoana vătămată de portmoneu, cât și împrejurarea că, după exercitarea de violențe asupra acesteia, inculpații au abandonat-o pe persoana vătămată în timpul nopții, în șanțul de la marginea drumului, fără să fie preocupați în vreun mod de ceea ce se va întâmpla cu aceasta.

De asemenea, Curtea a constatat că la individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama și de perseverența infracțională a inculpatului (I1), fiind evident că pedepsele ce i-au fost aplicate anterior nu și-au atins scopul.

Ca atare, Curtea a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului (I1), aceasta corespunzând atât sub aspectul cuantumului, cât și al naturii, gravității faptei și periculozității inculpatului.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, Curtea a constatat că și în situația în care s-ar fi apreciat că se impune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, în cauză nu este îndeplinită una dintre condițiile cerute de lege și anume cea prevăzută de alin. 91 alin. (1) lit. b) Cod penal, așa cum s-a arătat mai sus inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare.

Drept urmare, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul (I1) împotriva sentinței penale nr. (...) din 13 martie 2020 pronunțate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2019.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului (I1) perioada a reținerii și arestării preventive din 05 septembrie 2019 la zi, respectiv 05 mai 2020.

III.În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul (I3)

Curtea a reținut că, potrivit ipotezei acuzatoriale inculpatul (I3), în baza unei înțelegeri prealabile, i-a ajutat pe inculpații (I2) și (I1) să comită infracțiunea de tâlhărie, prin faptul că a luat-o pe persoana vătămată în autoturismul pe care-l conducea, lăsând-o să creadă că o va duce în localitatea (...), însă, la scurt timp, a oprit autoturismul sub pretextul că are o defecțiune, pentru ca inculpații (I2) și (I1) să-i poată sustrage persoanei vătămate bunurile, după care au abandonat-o pe persoana vătămată la marginea drumului, plecând cu autoturismul de la fața locului.

Prin complicitate se înțelege, în general, sprijinul dat de o persoană, în orice mod și prin orice mijloace, unei alte persoane, la realizarea unei fapte prevăzute de legea penală.

Activitatea pe care o efectuează complicele, chiar dacă este o contribuție indirectă (mediată), se alătură activității autorului, angrenându-se, în mod firesc, în cauzalitatea psihică sau fizică a faptei.

Prin apelul declarat, inculpatul (I3) a solicitat să se dispună achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, susținând că a fost doar șoferul autoturismului și că nu a avut o discuție anterioară cu ceilalți doi inculpați în privința comiterii vreunei fapte de furt și, cu atât mai puțin a unei tâlhării, poziția sa în acest sens fiind constantă pe tot parcursul procesului penal.

Într-adevăr, spre deosebire de acuzația penală, apărările persoanei inculpate nu trebuie dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, acest standard fiind impus exclusiv acuzării cu privire la fondul acțiunii publice, însă, în speță, apărările inculpatului (I3) nu sunt de natură să contureze o altă propoziție factuală alternativă ipotezei acuzatoriale, care să afecteze veritatea propoziției probatorii finale.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că, pe de o parte, declarațiile inculpatului (I3) nu se coroborează cu celelalte probe administrate, iar, pe de altă parte, că acestea nu sunt constante, de fiecare dată inculpatul oferind cu o altă versiune cu privire la modul în care s-au desfășurat evenimentele, doar scopul acestor versiuni fiind constant și anume acela de a se exonera de răspunderea penală.

Procedând la analiza atomizată a probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că, pe tot parcursul urmării penale, precum și în fața instanței de fond inculpații (I1) și (I2) au susținut că toți cei trei inculpați au luat decizia de a-i sustrage banii persoanei vătămate, doar în declarația dată în data de 06 septembrie 2020 în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria (...), inculpatul (I1) susținând că „șoferul nu este vinovat, atât doar că a condus mașina și a mâncat din ce am cumpărat eu. El are trei copii”.

În ceea ce privește declarațiile date de inculpatul (I3) pe parcursul procesului penal, Curtea a constatat că există inconsecvențe semnificative între variantele prezentate de acesta, care, în mod evident, nu sunt rezultatul unei greșeli oneste, ci al unei încercări de exonerare, care echivalează, implicit, cu o încercare de relatare de fapte nereale.

Astfel, în declarația dată în calitate de suspect în data de 05 septembrie 2019 (filele 63-67 din dosarul de urmărire penală), inculpatul (I3) a susținut că inculpatul (I2) i-a cerut să întoarcă mașina și să se oprească lângă persoana vătămată care se afla în stația de autobuz din (...) și că, după ce persoana vătămată a urcat, a pornit autoturismul, s-au deplasat circa 1,5 km, după care a oprit vehiculul pe marginea drumului, deoarece a avut impresia că s-a blocat roata din partea stângă față.

Totodată, inculpatul a arătat că a văzut când inculpatul (I1) a împins-o pe persoana vătămată, iar aceasta a căzut în șanțul de la marginea drumului și că, imediat inculpații (I1) și (I2) au urcat în autoturism și i-ar cerut să pornească repede, el s-a conformat și a observat când inculpatul (I1) a început să scoată din portofel tot ce era în el. A susținut inculpatul că, pe moment, nu a realizat ce faptă s-a comis, deoarece a fost surprins de desfășurarea evenimentelor, dar ulterior a acceptat situația existentă.

La întrebările organelor de cercetare penală, inculpatul (I3) a arătat atunci când inculpatul (I2) i-a cerut să întoarcă autoturismul că și el a fost de acord cu acest lucru și că după cei doi inculpați au comis tâlhăria nu a intervenit în sprijinul persoanei vătămate, lăsând-o în șanțul de la marginea drumului deoarece nu se aștepta ca cei doi inculpați să comită fapta respectivă și pentru că aceștia l-au grăbit să plece cât mai repede, iar el a acceptat situația și a ascultat de cei doi inculpați.

Tot la întrebarea organelor de cercetare penală, inculpatul (I3) a arătat că aproape de intrarea în localitatea (...) a oprit autoturismul și (I1) a coborât și a aruncat portmoneul și documentele persoanei vătămate în șanț.

În declarația dată în calitate de inculpat în 05 septembrie 2019 (filele 58-61 din dosarul de urmărire penală), inculpatul (I3) a dat aceleași detalii cu privire la modul în care persoana vătămată a ajuns în autoturismul pe care-l conducea și inclusiv cu privire la motivul pentru care ar fi oprit, după ce s-au deplasat circa 1,5 km din localitatea (...) spre (...). De această dată inculpatul (I3) a susținut că, după ce s-a urcat în autoturism a văzut, la un moment dat, că inculpatul (I1) a împins-o pe persoana vătămată și că aceasta a căzut în șanțul de pe marginea drumului, iar apoi, imediat, inculpații (I1) și (I2) au urcat în autoturism, iar (I2) i-a spus să pornească repede, el s-a conformat și a observat că când inculpatul (I1) a început să scoată tot ce se afla în portmoneul persoanei vătămate, că pe moment nu a realizat ce faptă au comis coinculpații, deoarece a fost surprins de desfășurarea evenimentelor, însă ulterior a acceptat „situația existentă”.

A arătat inculpatul că în timp ce se deplasau spre (...), inculpatul (I1) i-a cerut să oprească autoturismul pentru a-și satisface nevoile fiziologice și că deși nu l-a văzut pe acesta aruncând portmoneul și documentele persoanei vătămate, a presupus că a făcut-o, acesta fiind motivul pentru care le-a adus la cunoștință organelor de urmărire penală acest lucru cu ocazia efectuării cercetării la fața locului din 02.09.2019.

În declarația dată tot în calitate de inculpat, în data de 06 septembrie 2019 (filele 55-56 din dosarul de urmărire penală), inculpatul (I3) a susținut că, după ce au trecut de localitatea (...), într-o localitate, a văzut-o pe persoana vătămată în stația de autobuz și că cei doi coinculpați i-au spus să întoarcă autoturismul, dar el nu a știut de ce, presupunând că aceștia doreau să-și cumpere bere.

A arătat inculpatul că a întors autoturismul și s-a oprit lângă persoana vătămată, iar după ce a fost întrebată de inculpatul (I2) unde dorește să ajungă, persoana vătămată a urcat în autoturism, pe bancheta din spate, iar după ce au ieșit din acea localitate s-a blocat roata din stânga față, condiții în care s-au dat jos din mașină, iar el a verificat roata, adică „i-a dat un picior”.

Inculpatul a susținut că, după 5 minute, el a urcat în autoturism și a văzut că persoana vătămată, care era în stare de ebrietate, era să cadă, moment în care inculpatul (I1) a prins-o, posibil de cămașă, iar inculpatul (I2) a prins-o de braț, dar persoana vătămată a căzut în genunchi, întrucât era în stare de ebrietate. Deopotrivă, a arătat că inculpații (I2) și (I1) au urcat în autoturism și „l-au grăbit”, să plece de acolo, iar el a bănuit că se grăbeau, pentru că îi luaseră persoanei vătămate portmoneul și că nu a observat că aceasta nu urcase în autoturism decât atunci când au ajuns la o benzinărie din (...).

De asemenea, cu ocazia confruntărilor din 06 septembrie 2019, atât cu inculpatul (I2), cât și cu inculpatul (I1), inculpatul (I3) a arătat că atunci când au ajuns aproape de localitatea (...) a oprit autoturismul, iar inculpatul (I1) a coborât și a aruncat portmoneul și documentele în șanțul de pe marginea drumului.

În declarația dată în calitate de inculpat în 11 septembrie 2019, inculpatul (I3) a susținut că a observat-o în parcare pe persoana vătămată (V), care se afla în stare de ebrietate și că, la solicitarea inculpaților (I1) și (I2), a întors autoturismul, oprindu-se lângă persoana vătămată. A arătat inculpatul că atunci când au ajuns în dreptul persoanei vătămate (V), inculpatul (I2) a lăsat geamul autoturismului jos și a întrebat-o pe persoana vătămată unde dorește să meargă, iar persoana vătămată le-a spus în limba maghiară că dorește să ajungă în localitatea (...).

Inculpatul (I2) i-a spus persoanei vătămate că ei se deplasează spre (...), astfel că persoana vătămată a urcat în autoturism, pe bancheta din spate, în partea dreaptă, lângă inculpatul (I1), iar după ce s-au deplasat aproximativ 1,5 km, a oprit autoturismul pe partea dreaptă, deoarece a avut impresia că s-a blocat roata de pe partea stângă față.

A susținut inculpatul că el a coborât din autoturism pentru a verifica dacă este vreo defecțiune, iar apoi a urcat din nou la volan, celelalte persoane coborând și ele, iar, la un moment dat a văzut că inculpatul (I1) a împins-o cu brațele pe persoana vătămată, care a căzut în șanțul de pe marginea drumului și că, imediat, inculpații (I1) și (I2) au urcat în autoturism, pe aceleași locuri, inculpatul (I2) cerându-i să pornească repede, iar el s-a conformat, observând în oglinda retrovizoare că inculpatul (I1) avea ceva în mâini, dar nu a observat ce, nerealizând pe moment ce faptă s-a comis, deoarece a fost surprins de desfășurarea evenimentelor.

A mai arătat inculpatul că, la întrebarea sa, inculpatul (I2) i-a spus că persoana vătămată nu mai vine cu ei și că, după ce a pornit, în timp ce se deplasa spre (...), inculpatul (I1) i-a cerut să oprească pentru a-și satisface nevoile fiziologice și că deși nu a observat la inculpatul (I1) să fi aruncat portmoneul și documentele persoanei vătămate, a presupus acest lucru, acesta fiind motivul pentru care le-a adus la cunoștință organelor de urmărire penală această împrejurare cu ocazia efectuării cercetării la fața locului.

Cu toate acestea, inculpatul a precizat că a observat că (I1) se „juca” cu ceva în spate, dar nu a văzut cu ce și că acesta i-a cerut atunci când erau aproape de localitatea (...) să oprească autoturismul pentru ca să-și satisfacă nevoile fiziologice și abia apoi au oprit la benzinăria din (...).

În declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul (I3) a susținut că atunci când a văzut că inculpații (I1) și (I2) au aruncat-o pe persoana vătămată în șanț, el a pornit autoturismul și a vrut să-i lase pe toți 3 pe marginea drumului însă, în timp ce el pornise deja autoturismul și era în mers, au urcat repede și inculpații (I1) și (I2).

A arătat inculpatul că au mers spre (...) și că el s-a prefăcut că nu a văzut nimic și nu a purtat nicio discuție cu ceilalți doi inculpați, dar că, atunci când au pornit de pe loc, el i-a întrebat pe cei doi inculpați unde este persoana vătămată, iar aceștia i-au spus că persoana vătămată s-a întors înapoi în (...), la o prietenă.

Inculpatul (I3) a susținut că atunci când au ajuns în benzinărie, inculpatul (I2) a mers la cumpărături și crede că inculpatul (I1) a rămas în mașină deoarece și-a dat seama că el a văzut ce s-a întâmplat cu persoana vătămată. De asemenea, inculpatul a susținut că și atunci când au oprit la benzinăria din (...) a observat că inculpatul (I1) îl tot urmărea, acesta venind după el inclusiv la baie. Totodată, inculpatul a arătat că la acea dată inculpatul (I2) locuia cu sora sa și că, după ce a văzut ce a făcut acesta cu persoana vătămată, i-a fost frică de el, acesta fiind și motivul pentru care nu i-a reproșat inculpatului cele întâmplate, fiindu-i frică să „nu pățească și el la fel”.

Din planșele fotografice privind principalele aspecte fixate cu ocazia vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere aparținând stațiilor de carburanți (...) din (...) și din (...), se observă cum cei trei inculpați, inclusiv inculpatul (I3) se comportă firesc, astfel că nici susținerile acestuia în sensul că i-ar fi fost frică de inculpatul (I2) sau că ar fi fost urmărit de inculpatul (I1) nu se confirmă.

Procedând la aprecierea holistică a probelor administrate în cauză, Curtea a apreciat că în cauză s-au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă următoarele propoziții probatorii intermediare:

a.inculpatul (I3), în timp ce conducea autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare (...), în care se aflau inculpații (I1) și (I2), din direcția (...) spre (...), s-a întors din drum, oprindu-se lângă persoana vătămată, care era în stare de ebrietate și a acceptat ca aceasta să urce în autoturism, pentru a o transporta din localitatea (...) în localitatea (...), unde persoana vătămată dorea să ajungă;

b.după ce a parcurs 1,5 - 2 km, inculpatul (I3) a oprit autoturismul, susținând că are o defecțiune la una din roțile din față, pentru ca după ce inculpații (I2) și (I1) au deposedat-o prin violență pe persoana vătămată de bunuri, să conducă autoturismul până în (...), fără ca la vreuna dintre benzinăriile la care s-au oprit pe drum să încerce să repare autoturismul, fiind evident că acesta nu avea nicio defecțiune, relevant fiind și faptul că, așa cum a arătat în declarația dată în faza de urmărire penală în 06 septembrie 2019, pentru a remedia „defecțiunea” de la roată, „i-a dat un picior”.

Curtea a considerat că din declarațiile inculpaților (I2) și (I1), care se coroborează că celelalte probe administrate în cauză, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul (I3) a fost de acord cu decizia celor doi inculpați de a o deposeda de bani pe persoana vătămată, rezoluție la care a achiesat, dovadă fiind faptul că, după ce au parcurs 1,5 - 2 km, a oprit autoturismul pe marginea drumului, susținând că acesta are o defecțiune, pentru ca cei doi inculpați să poată acționa, iar după ce aceștia au deposedat-o prin violență pe persoana vătămată de bunuri, a pornit repede de la locul faptei, lăsând-o pe persoana vătămată abandonată în șanțul de la marginea drumului.

Actele de înlesnire și de sprijin ale inculpatului (I3) au constat atât într-o contribuție materială anterioară, prin luarea persoanei vătămată în autoturism și prin oprirea autoturismului la o distanță de aproximativ 1,5 -2 km din localitatea (...), la marginea unui drum, într-o zonă nelocuită, pentru a le crea celor doi inculpați posibilitatea de a comite fapta, precum și dintr-o complicitate concomitentă morală, inculpatul asistând la comiterea de către cei doi inculpați a infracțiunii de tâlhărie, aceștia având siguranța că, după ce o vor deposeda pe persoana vătămată de bunuri, inculpatul îi va transporta de la locul faptei.

În consecință, Curtea a considerat că fapta inculpatului (I3) de a o lua pe persoana vătămată (V) în autoturismul pe care îl conducea, pe care l-a oprit la o distanță de aproximativ 1,5 - 2 km de localitatea (...), într-o zonă nelocuită, pentru a le da inculpaților (I2) și (I1) de a o deposeda prin violență pe persoana vătămată (V) de portmoneu, aceștia având siguranța că după comiterea faptei inculpatul le va asigura plecarea de la locul faptei este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie calificată.

Elementul material al laturii obiective constă în actele de înlesnire și ajutor la comiterea de către inculpații (I2) și (I1) a infracțiunii de tâlhărie asupra persoanei vătămate (V), urmarea imediată constă în deposedarea persoanei vătămate de portmoneul pe care-l avea asupra sa și în leziunile ce i-au fost cauzate acesteia ca urmare a violențelor exercitate de autorii infracțiunii, iar între actele de înlesnire și ajutor ale inculpatului (I3) și urmările imediate (principală și secundară) există legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul (I3) a acționat cu intenție, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevăzând că prin actele sale îi ajută pe inculpații (I2) și (I1) să o deposedeze prin violență pe persoana vătămată de banii pe care îi avea asupra sa și urmărind producerea acestui rezultat (intenție directă calificată prin scop).

Având în vedere faptul că infracțiunea a fost comisă în timpul nopții, în mod corect s-a reținut agravanta prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal și, ținând cont de faptul că la săvârșirea acesteia au participat trei persoane, tot în mod corect s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) Cod penal.

În raport de contribuția concretă a inculpatului (I3) la comiterea de către cei doi autori a infracțiunii de tâlhărie, Curtea a considerat că în favoarea acestuia nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea a apreciat că, față de logica regimului sancționator reglementat de noul Cod penal, în procesul de individualizare instanța trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situația în care a apreciat că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Curtea a opinat că, față de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, prima instanță a procedat la o temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului (I3), pedeapsa de 3 ani închisoare fiind proporțională cu gravitatea faptei comise, având în vedere contribuția concretă a acestuia la comiterea de către inculpații (I2) și (I1) a infracțiunii de tâlhărie asupra persoanei vătămate (V), ținând seama de faptul că, după săvârșirea acesteia, inculpatul a plecat împreună cu autorii faptei, a abandonat-o pe persoana vătămată în timpul nopții, în șanțul de la marginea drumului, fără să fie preocupați în vreun mod de ceea ce se va întâmpla cu aceasta.

Împrejurarea că inculpatul (I3) nu ar fi participat la împărțirea folosului realizat prin infracțiune, sau faptul că partea civilă i-ar fi spus în momentul în care a transportat-o acasă de la poliție că nu are nimic cu el, întrucât știe că ceilalți doi inculpați au comis fapta nu diminuează nici gravitatea infracțiunii și nici periculozitatea inculpatului.

De asemenea, Curtea a constatat că la individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama și persoana inculpatului, care deși are antecedente penale, este o persoană tânără, care are în întreținere 3 copii minori și care lucrează în agricultură în Ungaria.

Ca atare, Curtea a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului (I3), aceasta corespunzând atât sub aspectul cuantumului, cât și al naturii, gravității faptei și periculozității inculpatului.

Curtea a constatat că inculpatul (I3) a fost reținut pe o durată de 24 de ore în 05 septembrie 2019, iar apoi arestat preventiv din 06 septembrie 2019 până în 18.02.2020, când, prin încheierea nr. (...)/DCCP din 18 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2019/a4* s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și că, de la această dată și până în prezent inculpatul a respectat toate măsurile și obligațiile ce i-au fost impuse în sarcină.

Având în vedere cele mai sus arătate, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constatând că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 91 Cod penal, a apreciat că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută de acesta anterior comiterii infracțiunii, de eforturile depuse pentru diminuarea consecințelor acesteia, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul (I3) nu va comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată de timp.

Ca atare, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul (I3) împotriva sentinței penale nr. (...) din 13 martie 2020 pronunțate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2019, care a fost desființată în parte și, rejudecând, în baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicate inculpatului (I3) pentru comiterea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzute de art. 48 Cod penal raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul (I3) va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la Serviciul de Probațiune (...), la datele fixate de acesta; b) va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) va comunica schimbarea locului de muncă: e) va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul (I3) va frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul (I3) va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile la Primăria comunei (...) sau la Fundația (...) (...).

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului (I3) asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat suspendată de drept executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal și că, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal pe o durată de 2 ani începe de la data pronunțării prezentei decizii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului (I3) durata a reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu din 05 septembrie 2019 la zi, respectiv 05 mai 2020.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, au fost obligați inculpații (I2) și (I1) la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului (I3) au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) Cod procedură penală, onorariile pentru avocații din oficiu și contravaloarea serviciului prestat de traducătorul autorizat de limbă maghiară au rămas în sarcina statului și se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Domenii speta

Spete similare