Achitarea inculpatului la fond. Condamnarea acestuia in recurs.

infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 Cod penal. Reţinerea corectă a situaţiei de fapt dar aprecierea greşită a probelor urmată de achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 rap. la art.10 alin.1 lit.b Cod pr.penală. Condamnarea acestuia în recurs conform deciziei penale nr.40 din 24.03.2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 1062/232/2008. Incidenţa cazului de casare prev. de art. 385 9 alin.1 pct.16 Cod pr.penală.

Prin sentinţa penală nr. 219/07.11.2008 pronunţată în dosarul nr. 1062 / 232 /2008 de către Judecătoria Găeşti, s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit. a Cod proc. penală, raportat la art. 10 alin.1 lit. b Cod proc. penală, achitarea inculpatei V. N., pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art.292 Cod penal, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că, deşi instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, a apreciat greşit probele administrate în cauză, iar motivarea în fapt contrazice temeiul de drept invocat, de asemenea, s-au produs consecinţele juridice ale declaraţiei mincinoase a inculpatei, (că n-ar exista un antecontract de vânzare-cumpărare) adică s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare respectiv.

Examinând cauza, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele de apel şi de dispoziţiile art. 371, 378 Cod proc. penală, tribunalul constată ca fiind fondat apelul declarat de procuror pentru următoarele considerente:

În primul rând, se constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, anume: la 13.07.2006 inculpata în calitate de promitent vânzător, a încheiat cu martora R. E. R., un antecontract de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţă de 10.400 mp. situat pe raza comunei Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, identificat conform titlului de proprietate nr.36693 din 24.10.2004 emis de Comisia judeţeană de fond funciar Dâmboviţa, inculpatei în calitate de moştenitoare a defunctei P. M., anume în tarlaua 46, parcela 419/13.

La 11.08.2006, aceleaşi părţi au încheiat un nou antecontract de vânzare-cumpărare, de data aceasta autentificat sub nr.2305/11.08.2006 la B.N.P. G. D. din Găeşti, judeţul Dâmboviţa, din care rezultă că preţul vânzării de 14.560 lei s-a plătit, şi s-a convenit încheierea actului de vânzare-cumpărare în forma autentică, după îndeplinirea formalităţilor de carte funciară, dar nu mai târziu de 25.02.2007.

În aceeaşi zi inculpata a împuternicit-o pe martora R. E. R. prin procura specială autentificată sub nr.2308 la acelaşi notar, să se ocupe de obţinerea documentaţiei necesare întocmirii planului cadastral, a extrasului de carte funciară, a certificatului de atestare fiscală.

La data de 23.11.2006 inculpata încheie un contract de vânzare-cumpărare cu S.C. General Beton România S.R.L. Timişoara, reprezentată de martora D. A. M., autentificat sub nr.2251, dar la alt notar şi care a avut ca obiect vânzarea-cumpărare aceluiaşi teren promis spre vânzare martorei R. E. R., plătindu-se un preţ mai mare, anume 31.400 lei.

Din cuprinsul acestui titlu de proprietate rezultă că inculpata a declarat în faţa notarului că asupra imobilului respectiv nu s-a încheiat niciun fel de convenţie de înstrăinare, că nu s-a făcut nicio promisiune de vânzare-cumpărare altei persoane fizice sau juridice.

Reprezentanta S.C. General Beton România S.R.L. Timişoara, d-na D. A. M. a fost audiată ca martoră la instanţa de fond, declarând clar că nu ar fi cumpărat terenul dacă ar fi ştiut că asupra acestuia există încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu altă persoană.

Inculpata s-a apărat spunând că martora R. E. R. nu i-a plătit preţul întreg convenit, ulterior, afirmând că aceeaşi martoră nu a mai căutat-o o perioadă de timp îndelungată şi a crezut că s-a răzgândit în privinţa vânzării-cumpărării convenite, apărări ce nu se coroborează cu alte probe din dosar şi nici nu au semnificaţia juridică de atenuare sau lipsă de răspundere penală a acesteia.

În al doilea rând se constată că, la această situaţie de fapt, prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile legale de achitare (cazul prevăzut de art. 10 alin.1 lit. b Cod proc. penală), din întreg materialul probator – declaraţiile inculpatei, ale martorilor R. E. R., V.C, D. A. M., înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală şi mai sus numite, rezultând în mod clar vinovăţia inculpatei în comiterea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art.292 Cod penal.

Această infracţiune poate fi reţinută atunci când declaraţia făcută şi consemnată într-un înscris are prin ea însăşi, eficienţă probatorie şi serveşte la producerea consecinţelor juridice urmărite de făptuitor.

Este clar că, inculpata, în faţa notarului, la data de 23.11.2006 a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, atunci când, urmărind încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat în aceeaşi zi sub nr.2251, ceea ce s-a şi realizat, a menţionat în cuprinsul actului că asupra imobilului vizat spre vânzare-cumpărare nu există vreo promisiune de vânzare-cumpărare, deşi la 11.08.2006, în faţa altui notar autentificase un antecontract de vânzare-cumpărare cu altă persoană asupra aceluiaşi imobil.

De asemenea, reprezentantul celui care a cumpărat terenul la 23.11.2006, martora D. A. M., a declarat la prima instanţă, că nu l-ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut de existenţa acestui antecontract de vânzare-cumpărare.

Această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii întrucât s-a urmărit şi obţinut de către inculpată, un înscris oficial, autentic şi valabil (contractul de vânzare-cumpărare din 23.11.2006), ce serveşte prin el însuşi la producerea unor consecinţe juridice, totodată, fiind o infracţiune de pericol, nu de rezultat, în cauză nu poate exista latură civilă, aşa că argumentaţia primei instanţe în susţinerea soluţiei de achitare adoptată (invocând cazul prevăzut de art. 10 alin.1 lit. b Cod proc. penală), este netemeinică şi nelegală.

În consecinţă, admiţându-se apelul procurorului, desfiinţându-se sentinţa  atacată şi pronunţându-se o nouă hotărâre,  inculpata a fost condamnată la 1500 lei amendă penală - la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care s-a comis, limitele de pedeapsă (de la 3 luni la 2 ani sau amendă), persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale şi care a recunoscut, cu apărările mai sus nuanţate, fapta comisă.

Domenii speta

Spete similare