Societăţi comerciale. Nerespectarea unor obligaţii legale de către asociaţi. Prejudicii. Prescripţie extinctivă. Începutul termenului de prescripţie.

TIP DOCUMENT: SENTINŢĂ CIVILĂ 

NUMĂR DOCUMENT: 17

DATĂ DOCUMENT: 11.01.2010

DOMENIU ASOCIAT: Prejudicii, daune

AUTOR: MARIUS PAVEL CAPOTA

Societăţi comerciale. Nerespectarea unor obligaţii legale de către asociaţi. Prejudicii. Prescripţie extinctivă. Începutul termenului de prescripţie.

Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2009 sub nr. 1029/187/2009, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâtul L. I., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata pe seama reclamantului a sumei de 3700 lei, cu titlu despăgubiri civile, sumă ce reprezintă cota de 1 parte a reclamantului din părţile sociale ale S.C. P. C. S.R.L.

Au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt arătate prin cererea de chemare în judecată:

Reclamantul arată că în anul 1992, împreună cu pârâtul, au înfiinţat o societate comercială şi anume S.C. P. C. S.R.L., iar părţile sociale în respectiva societate erau de 50% ale reclamantului, iar 50% ale pârâtului, iar capitalul social a fost de 100.000 lei vechi.

În anul 1998, printr-un act adiţional, reclamantul şi pârâtul, de comun acord, au majorat capitalul social al societăţii prin construcţia unui imobil, pe care l-au adus ca aport la capitalul social, majorându-l la suma de 4880 RON. Tot în anul 1998, societatea a contractat un credit în cuantum de 2500 RON, pentru investiţii şi dezvoltare, sumă cu care a achiziţionat un tractor.

În legătură cu construcţia imobilului, aceasta a fost realizată în întregime de către reclamant, imobilul fiind compus din două camere de locuit şi o încăpere anexă, unde acesta a montat o instalaţie de distilat alcool (cazan în valoare de 60000 lei la nivelul anului 1992), dotat cu cele necesare tot de către reclamant. Cele două camere au fost închiriate de către pârât, fără acordul reclamantului.

Reclamantul mai arată faptul că pârâtul, cu rea credinţă, a dezafectat şi scos din funcţionare respectivul cazan.

În anul 2001, pârâtul, cu rea credinţă, cu toate că trebuia să depună la Camera de Comerţ şi Industrie Bihor actul adiţional autentificat cu nr. 1474/1998 de către BNP I. T., act prin care societatea şi-a majorat capitalul social, nu a depus acest act, situaţie care a dus la dizolvarea de drept a societăţii.

Cu toate că, în decursul timpului, reclamantul a purtat mai multe discuţii cu pârâtul, în ceea ce priveşte împărţirea sumelor de bani investite în societatea comercială, acesta refuzând, însă, să dea curs cererii reclamantului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 998-999 C. civil.

Prin întâmpinarea depusă la termenul din 19.10.2009, pârâtul L. I. a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în ceea ce priveşte promovarea prezentei cereri, raportându-se la prevederile art. 3, alin. 1 din Decretul 167/1958, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt arătate prin întâmpinare:

Referitor la excepţia invocată, în faţa unei acţiuni în pretenţii, care fie că este de natură civilă, fie că este de natură comercială, sunt incidente prevederile art. 3 din Decretul 167/1958 referitoare la prescripţia dreptului la acţiune.

Potrivit art. 7 din acelaşi Decret, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune. Or, din însăşi motivarea acţiunii rezultă că societatea s-a dizolvat de drept în anul 2001.

În drept, a fost invocat art.115- 118 C. pr. civilă, art. 3, alin. 1 din Decretul 167/1958.

La data de 16.11.2009, s-a depus de către reclamant răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea excepţiei invocată de către pârât.

În probaţiune, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, act constitutiv al S.C. P. C. S.R.L., act adiţional, raport de evaluare imobil, contract de ipotecă, încheierea prin care s-a dizolvat de drept societatea, chitanţe, facturi, ordine de plată.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Potrivit contractului de societate autentificat sub nr. 1596/29.04.1992 (fila 8-11), reclamantul B. I. şi pârâtul L. I. au convenit la înfiinţarea unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, având denumirea de P. C.

Ulterior, potrivit actului adiţional la contractul de societate şi statutul societăţii, autentificat sub nr. 1474/04.07.1998 (fila 7), părţile în cauză, în calitate de asociaţi ai S.C. P. C. S.R.L., au hotărât majorarea capitalului social de la 100.000 lei (vechi) la valoarea de 48.000.000 lei (vechi).

Cu toate acestea, prin încheierea nr. 730/26.09.2001 (fila 36), admiţându-se cererea Camerei de Comerţ şi Industrie Bihor nr. 5789/26.09.2001, s-a constatat dizolvarea de drept a S.C. P. C. S.R.L., dispunându-se şi radierea din Registrul Comerţului a societăţii, cu efectuarea publicităţii legale a acestei încheieri.

Instanţa reţine că motivul, pentru care s-a constatat dizolvarea de drept a S.C. P. C. S.R.L., a constat în neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de lege de a majora capitalul social la nivelul minimum stabilit prin Legea nr. 31/1990, republicată.

Pe parcursul procesului, a fost invocată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Pârâtul L. I., în susţinerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, arată că eventualele pretenţii pe care foştii asociaţi le-ar avea unul faţă de celălalt, pot fi invocate în termenul general de prescripţie, care, în cauză, curge de la data dizolvării de drept a societăţii comerciale, adică din anul 2001.

În apărare, reclamantul B. I. arată că nu a avut cunoştinţă despre dizolvarea de drept a societăţii, decât „în lunile martie – aprilie 2009.”

Instanţa constată că pretenţiile reclamantului se fundamentează, pe de-o parte, pe o eventuală neglijenţă a pârâtului privind depunerea documentelor necesare pentru efectuarea modificărilor cuvenite (majorare capital social) la Registrul Comerţului, iar, pe de altă parte, pe faptul că reclamantul „a investit în societatea comercială”.

În soluţionarea excepţiei, instanţa va avea în vedere aplicabilitatea următoarelor prevederi din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă: art. 1, alin. 1 – „Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.”; art. 3 - „Termenul de prescripţie este de trei ani.”; art. 8 – „Prescripţia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.”; art. 16, alin. 1 „Prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.”

Instanţa constată că dizolvarea de drept a fost constatată ca urmare a nerespectării obligaţiilor stabilite prin Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale.

Este de precizat faptul că, potrivit art. 2, alin. 2 din Legea nr. 314/2001, publicitatea legală a constatării dizolvării se face prin afişarea la Oficiul Registrului Comerţului a încheierii judecătorului delegat, cuprinzând în anexă lista cu societăţile comerciale dizolvate, pe Internet, precum şi în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Faţă de această modalitate privind realizarea publicităţii legale a dizolvării societăţii comerciale, nu poate fi primită afirmaţia reclamantului B. I., în sensul că nu a avut cunoştinţă despre o atare dizolvare, decât „în lunile martie – aprilie 2009.”

Este fără îndoială că reclamantul trebuia şi putea să cunoască faptul că s-a  pronunţat încheierea privind dizolvarea de drept a societăţii.

În aceste condiţii, termenul de prescripţie privind dreptul la acţiune  începe să curgă cel mai târziu, de la data efectuării publicităţii legale, deci din anul 2001.

Având în vedere că pretenţiile reclamantului împotriva pârâtului rezultă din eventualele contribuţii la activul societăţii comerciale, instanţa constată că dreptul la acţiune pentru o astfel de cerere este prescris, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată abia la data de 25.05.2009.

Domenii speta

Spete similare