Divort

INSTANTA

Asupra cauzei de fata,

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Barlad sub nr. X/2011, reclamanta C M a chemat in judecata pe paratul C I, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei lor din culpa comuna; incredintarea paratului spre crestere si educare a minorei A-I, nascuta la data 06.01.1999, cu obligarea ei la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei; revenirea la numele avut anterior, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea in fapt a cererii reclamanta arata ca s-a casatorit cu paratul la data de 06.11.1997, iar din casatoria lor a rezultat minora A-I, care este in prezent in intretinerea paratului, din aprilie 2008.

Sustine ca s-a casatorit cu paratul din interesul parintilor sai, pentru ca dupa un an au inceput sa apara neintelegeri intre ei, batai nenumarate, nu muncea si avea relatii cu alte femei si  care dupa ce a plecat in 2008 cu acceptul lui, aducea femei in locuinta unde era si minora.

Arata ca , in ceea ce o priveste, din august 2011 are o relatie cu un tanar locuind impreuna in Italia. Considera ca raportuirle dintre ei sunt grav vatamate, iar casatoria nu mai este posibila.

Cererea a fost motivata in drept  pe dispozitiile  art. 373, 383, 403 C. civ.

In dovedirea cererii reclamanta a propus proba cu inscrisuri, martori si a atasat la dosar certificatul de casatorie si copie de pe cartea de identitate,  act de rezidenta(f. 5-6).

Reclamanta a fost reprezentata prin procurator in baza art. 614 Cod proc.civila deoarece are resedinta in strainatate, asa cum rezulta din procura judiciara aflata la fila 16 si inscrisul depuse la fila 5.

Paratul nu a formulat intampinare, prezent in fata instantei la prima zi de infatisare acesta a aratat ca este de acord cu desfacerea casatoriei din culpa comuna, a precizat ca in prezent minora locuieste cu el, nu a solicitat administrarea de probatorii.

In cauza s-a dispus citarea Autoritatii Tutelare din cadrul com. Al. V  care a efectuat ancheta psihosociala .

In cauza a fost audiat martorul  X propus de reclamanta  .

Analizand materialul probator administrat in cauza, Judecatoria retine urmatoarele:

Partile s-au casatorit la data de la data de 06.11.1997, casatoria lor fiind inregistrata la acea data sub nr. 19 la com. Al V, jud. V, conform certificatului de casatorie aflat la fila 6 in prezentul dosar.

Cei doi soti au avut domiciliul comun in com. Al. V, jud. V, in casa proprietatea parintilor paratului.

Din relatia celor doi a rezultat minora C A-I, nacuta la data de 06.01.1999.

In prezent partile sunt despartite, reclamanta locuind in Italia, din anul 2008, paratul ramanand sa locuiasca in continuare in com. A V.

Prin declaratia data in fata instantei martorul X, propus de reclamanta, arata ca este fratele reclamantei, iar partile sunt despartite din anul 2008, cand reclamanta a plecat in strainatate. Declara ca aceasta a revenit in tara in anul 2009 dar nu a mai mers la locuinta conjugala, deoarece il banuia pe parat de infidelitate. A venit in tara si in anul 2011, cand a mers la mama ei, in com. G, fara a trece pe la locuinta paratului. Partile au impreuna o fetita care locuieste cu paratul, reclamanta se intereseaza de minora, vorbeste cu ea la telefon, contribuie la intretinerea acesteia, trimitand lunar diferite sume de bani, cuprinse intre 50-100 Euro, iar atunci cand a venit in tara a locuint impreuna cu minora in casa proprietatea bunicilor materni. Martorul a declarat ca, in prezent de minora se ocupa paratul, care locuieste impreuna cu mama lui si care il ajuta la cresterea minorei, aceasta din urma fiind bine ingrijita, imbracata si arata bine. Minora este atasata de ambii parinti, dar mai mult de tatal sau pentru ca in ultimul timp a stat  cu ea.

Din sustinerile partilor si materialul probator administrat in cauza instanta urmeaza a retine culpa ambelor parti in destramarea relatiilor de familie.

Prin art. 5 alin.2 din Legea nr. 71/2011 s-a prevazut ca „Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil”.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 71/2011  (1) Dispozitiile Codului civil privind divortul se aplica fara a se deosebi intre casatoriile incheiate inainte sau dupa intrarea sa in vigoare.

(2) Divortul pronuntat anterior intrarii in vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea in vigoare la data cand s-a pronuntat hotararea ramasa irevocabila”, iar potrivit dispozitiilor art. 40 din Legea nr. 71/2011 “ In cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, instanta poate sa dispuna divortul prin acordul sotilor, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 373 lit. a) si art. 374 din Codul civil”

Dispozitii similare sunt prevazute si in art. 42 din Legea nr. 71/2011 , potrivit carora:” In cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, instanta de judecata poate sa dispuna divortul in temeiul prevederilor art. 373 lit. b) si art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, in masura in care motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil.”

In conditiile textelor de lege mai sus invocate, in cauza devin aplicabile prevederile art. 373 lit b) din Codul civil (Legea nr. 287/2009),  conform carora „ Divortul poate avea loc atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila” si art. 379 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), conform carora: In cazul prevazut la art. 373 lit. b) divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei.”

Pentru aceste motive, intrucat relatiile dintre cei doi soti sunt iremediabil vatamate, instanta apreciaza ca cererea principala a reclamantei  este intemeiata, astfel incat o va admite si, in temeiul art. 373 alin 2 din Codul civil (Legea nr. 287/2009),, va desface casatoria din culpa ambelor parti, intrucat din probele administrate in cauza, este conturata culpa ambilor in destramarea relatiilor de familie .

Referitor la cererea, de incredintare a minorului, C A -D, din referatul de ancheta sociala realizat de Autoritatea Tutelara a com. A V  rezulta ca aceasta este eleva la scoala din localitate in clasa a VIII-a. Casa in care locuieste impreuna cu tatal si bunicii este formata din 4 camere, mobilate corespunzator, invelita cu azbest, au curent electric, conditii bune de trai si igiena. Pe langa gospodarie famila mai detine 1 cal cu caruta, 10 pasari, un porc si o suprafata de 1 ha teren agricol pe care il gopodaresc impreuna. Relatiile in cadrul familiei sunt bune, fiind indeplinite conditiile necesare dezvoltarii psihice si fizice a minorei, aceasta fiind foarte atasata de tata si bunica.

In cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 396 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) potrivit carora (1) Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta” , dar si dispozitiile art. 397 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) potrivit carora „Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti

Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel”.

Din declaratiile martorului audiat in cauza rezulta ca minora locuieste la parat, dar ca reclamanta pastreaza legatura cu aceasta, se intereseaza de soarta ei, ii trimite lunar bani.

Autoritatea parinteasca este definita in art. 483 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) astfel : 1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.

(2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.

(3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.”

Audiata in camera de consiliu a instantei minora si-a aratat atasamentul fata de ambii parinti , aratand totodata ca ii este foarte dor de mama ei. Desi mama i-a spus ca o va lua in vacanta la ea, minora a aratat ca nu vrea sa locuiasca in Italia, pentru ca nu-i place, dar vrea sa mearga in vacanta .

Fata de aceste considerente, vazand si dispozitiile legale citate mai sus, instanta apreciaza ca ambii parinti sunt capabili sa exercite autoritatea parinteasca fata de minora, neexistand motive intemeiate de a limita aceste drept vreunuia dintre ei.

Urmeaza asadar, sa se dispuna in temeiul art. 263 si 396 din codul civil ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre ambii parinti .

In ceea ce priveste locuinta minorului, potrivit art. 400 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), instanta  stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic sau daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.

Avand in vedere concluziile referatului de Ancheta psihosociala, sustinerile partilor si declaratia martorului audiat,  precum si interesul minorei de a se limita pe cat posibil consecintele psihice generate de divortul parintilor, instanta urmeaza ca in temeiul art. 400 al 1 Codul civil (Legea nr. 287/2009), sa stabileasca locuinta acesteia la parat.

In  temeiul  art.  402 pct.1 si 2 din codul civil din Codul civil (Legea nr. 287/2009) fiecare  parinte  trebuie  sa contribuie la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor, dispozitiile privind obligatia de intretinere prevazute de Titlul V din Codul civil (Legea nr. 287/2009), fiind aplicabile.

In cauza, din materialul probator administrat rezulta ca parata contribuie la intretinerea minorei, prin trimiterea unei sume de bani lunar, in schimb minora locuind la tata, intretinerea acordata de acesta se va materializa  si in viitor prin acordarea in natura a celor necesare cresterii si educarii minorei  potrivit art. 529, 530 din Codul civil (Legea nr. 287/2009)

In ceea ce o priveste pe reclamanta, neexistand vreo intelegere intre parinti in acest sens, dar si faptul ca aceasta este in strainatate si vine destul de rar in tara, instanta potrivit art.529 al. 2 si art.530 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), urmeaza sa o oblige sa contribuie la intretinerea minorei prin plata, lunar, a unei pensii de intretinere in cuantum de 132 lei, calculata in functie de salariul minim pe economie - 670 lei, instituit prin H.G. nr. 1225/2010 (net: 530 lei), avand in vedere ca nu s-a facut dovada ca parata realizeaza venituri din munca, incepand cu data introducerii cererii – 30.11.2011, in temeiul art. 532 din codul civil (Legea nr. 287/2009), si pana la majoratul minorei.

Cu privire la numele ce urmeaza a fi purtat de reclamanta dupa pronuntarea divortului,  in temeiul art. 383 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), se va dispune ca aceasta sa revina la numele avut anterior incheierii casatoriei – Matei.

Urmeaza a lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Cererea a fost legal timbrata.

4

Domenii speta

Spete similare