Pretentii

Sentinţă civilă 2968 din 18.10.2012


I N S T A N T A

Prin cererea inregistrata la instanta cu nr. X din 6.04.2012 reclamanta C T a chemat in judecata pe paratii I M si C I C, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta:

- sa fie obligati paratii sa plateasca reclamantei suma de 500 lei/lunar, reprezentand despagubiri pentru suprafata de 173 m.p. teren, proprietatea reclamantei, situata in satul/com. C, jud. V, teren asupra caruia s-a constituit un drept de superficie pentru o constructie proprietatea paratilor;

- sa fie obligat paratul I M sa plateasca reclamantei suma de 1.000 lei, reprezentand c/valoarea viei, a pomilor fructiferi si a unui gard pe care paratul le-a distrus in anul 2010;

- sa fie obligati paratii la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii, precizata in cursul judecatii (precizarile scrise de la filele 33-34 si 52-53 dosar), reclamanta a aratat ca parata C I C este fiica sa, iar paratul I M a fost ginerele ei. In anul 2010, paratii, atunci soti, au edificat o constructie pe terenul proprietatea reclamantei, situat in satul/com. C, jud. V. Prin sentinta civ. nr. X2011 a Judecatoriei B, s-a constituit in favoarea paratilor un drept de superficie pentru suprafata de 173 m.p. teren proprietatea reclamantei din satul C. In aceste conditii, reclamanta este lipsita de folosinta asupra suprafetei de 173 m.p. teren, astfel ca se impune ca reclamanta sa fie despagubita pentru aceasta lipsa de folosinta. Reclamanta a mai aratat ca, atunci cand a edificat constructia, paratul a distrus un gard din plasa de sarma ce imprejmuia proprietatea pe 3 laturi, cu o lungime de aprox. 150 m. Totodata, paratul a distrus toata plantatia de vie (200 butuci de vie, ridicati pe spalieri din ciment si intinsi pe sarma, pe o suprafata de 600 m.p.) si a taiat aproximativ 20 de pomi fructiferi aflati pe rod (un nuc mare, 4 visini, zarzari, pruni si meri), de pe terenul proprietatea reclamantei. La momentul in care a inceput constructia, paratul a desfiintat gardul, a intrat cu buldozerul si cu camionul, a scos pomii din radacini si a distrus butucii de vie. In prezent pe teren se afla constructia edificata de parati, mai exista doar putina vie, iar din cei 30 de copaci au mai ramas doar 10. Reclamanta a precizat ca solicita plata despagubirilor incepand cu data de 20.09.2011, ca data a pronuntarii sentintei civ. nr. X2011 a Judecatoriei B, prin care s-a stabilit paratului un drept de superficie (precizarile de la filele 52-53 dosar).

In drept, reclamanta a invocat prevederile art. 492 si art. 494 din Codul civil.

In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar, in copie, sentinta civ. nr. X2011 a Judecatoriei B si a folosit proba cu interogatoriu, proba cu martori, proba cu expertiza judiciara in constructii.

La termenul de judecata din 14.06.2012, paratul I M a formulat  intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei, ca nefondata. Paratul a aratat ca el a edificat constructia pe terenul proprietatea reclamantei, cu acordul acesteia, in perioada in care relatiile dintre parti erau bune. Paratul a mai aratat ca, atunci cand a inceput edificarea constructiei, proprietara terenului era B M, care este mama reclamantei, iar pe terenul in cauza nu se afla nicio cultura de vita-de- vie si nici de pomi fructiferi, asa cum sustine reclamanta, ci se aflau vreo 3-4 pomi crescuti din intamplare. De asemenea, paratul nu a distrus gradul, ci gardul a fost demontat si refolosit in alta parte.

In aparare, paratul I M a solicitat administrarea probei cu martori, proba care a fost incuviintata de catre instanta. Insa paratul nu a indicat numele si adresele martorilor si nici nu a asigurat prezenta acestora in instanta, motiv pentru care, in temeiul art. 186 Cod.proc.civ., paratul a fost decazut din administrarea acestei probe - incheierea de sedinta din 21.06.2012, fila 55 dosar.

Parata C I C nu a formulat intampinare, nu a propus probe in aparare.

La dosarul cauzei a fost atasat, cu titlu de proba, dosarul civ. nr.X/189/2010 al Judecatoriei B, in care a fost pronuntata sentinta nr. X20.09.2011.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

Reclamanta C T este fiica defunctului B D. N.

Prin titlul de proprietate nr. 1510/48914/15.06.2000, s-a reconstituit titularului B D. N dreptul de proprietate pentru suprafata de 6 ha 3.700 m.p. teren, situata pe raza satului/com. C, jud. V, din care 3.700 m.p. teren intravilan si 6 ha teren arabil extravilan.

B D. N a decedat la data de 4.02.1992.

Prin sentinta civ. nr. X/1.10.2009, pronuntata de Judecatoria B, a fost admisa actiunea pentru iesirea din indiviziunea privitoare la suprafata de 6 ha 3.700 m.p. teren inscrisa in titlul de proprietate nr. 1510/48914/15.06.2000 (titular B D. N) si s-a atribuit  direct in proprietate reclamantei B M lotul nr.1, compus din suprafata de 3.304 m.p. teren, din tarlaua 160, parcelele 18, 18/1 din intravilanul satului/com. C, inscrisa in titlul de proprietate nr. 1510/48914/15.06.2000, individualizata prin pct. 26-1-28-27-3-4-5-6-30-29-26 din anexa nr. 1, pag 2 la raportul de expertiza th. judiciara intocmit de expertul X X X, ce face parte din prezenta sentinta.

Prin aceeasi sentinta, s-a atribuit direct in proprietate reclamantei C T lotul nr.2, compus din suprafata de 18.470 m.p. teren, situata pe raza satului/com. C, jud. V, inscrisa in acelasi titlu de proprietate, din care:

- 589 m.p. ce face parte din parcela 18, individualizata prin pct. 1-2-3-27-28-1, din anexele la raportul de expertiza intocmit de expertul X X X,

- 8.712 m.p., ce face parte din parcelele 18/1 si 1799/9/1, individualizata prin pct. 26-29-30-6-7-8-31-38-25-26, din anexele la acelasi raport de expertiza,

- 9.169 m.p., ce face parte din parcela 1799/9/5, individualizata prin pct. 11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-35-34-11 din anexele la acelasi raport de expertiza.

Alte loturi din teren au fost atribuite celorlalti mostenitori ai defunctului B D. N.

Sentinta civ. nr. X/1.10.2009 a Judecatoriei B a ramas irevocabila prin nerecurare.

Parata C I C este fiica reclamantei C T.

La data de 22.09.2001, C I C s-a casatorit cu I M, casatorie care ulterior a fost desfacuta, prin sentinta civ. nr. 19/16.12.2010, a Judecatoriei B.

In perioada casatoriei lor, C I C si I M au construit o casa de locuit, amplasata in satul/com. C, jud. V, pe terenul proprietatea reclamantei C T.

Desfacerea casatoriei dintre C I C si I M a generat o situatie litigioasa intre parti.

Astfel, prin sentinta civ. nr. X20.09.2011, pronuntata de Judecatoria B in dosarul nr. X/189/2010:

- a fost admisa actiunea in revendicare imobiliara, formulata de reclamanta C T, impotriva paratilor I M, C I C si au fost obligati paratii sa lase reclamantei, in deplina proprietate si posesie, suprafata de 416 m.p. teren neconstruita, situata in satul/com. C, in parcela 18 (lotul nr.2);

- a fost admisa cererea reconventionala formulata de paratul I M, impotriva reclamantei C T si s-a constatat ca paratul I M are un drept de superficie privind constructia constand intr-o casa de locuit, magazin, bar, edificata de parat pe terenul reclamantei C T, situat in satul/com. C, lotul nr.2, parcela 18, identificata prin raportul de expertiza intocmit de expertul X, drept de superficie ce cuprinde dreptul de proprietate asupra constructiei mentionate si un drept de folosinta asupra suprafetei de 173 m.p. teren aferent.

In considerentele sentintei civ. nr. X20.09.2011 a Judecatoriei B, s-a retinut ca paratul I M a edificat constructia cu acordul reclamantei C T, dar si cu acordul mamei acesteia, B M care, pana la ramanerea irevocabila a sentintei de partaj, stapaneau intreg terenul din intravilan in coproprietate. Dupa edificarea in parte a constructiei, relatiile dintre parti au devenit tensionate, paratul I M a manifestat acte de violenta fata de C T si fata de C I C.

In drept, prin sentinta civ. nr. X20.09.2011 au fost retinute ca fiind aplicabile prevederile art. 492 din Codul civil (1864), potrivit carora „orice constructie, plantatie, sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana se dovedeste din contra”. Prin probele administrate, s-a dovedit ca paratul I M a dobandit dreptul de proprietate asupra casei, pe masura incorporarii materialelor in teren, iar dreptul de a folosi terenul proprietatea reclamantei, de a construi pe terenul respectiv, a fost dobandit in momentul incheierii conventiei dintre parat si reclamanta, impreuna cu B M. 

Sentinta civ. nr. X20.09.2011 a Judecatoriei B a ramas irevocabila, prin decizia civ. nr. 322/R/14.03.2012 a Tribunalului V, prin respingerea recursului declarat de C T.

Prin declaratia data in prezenta cauza, martorul X, propus de reclamanta, a aratat ca el cunoaste cum se prezenta terenul proprietatea reclamantei inainte ca paratii sa fi inceput construirea casei de locuit pe acest teren. Astfel, martorul a aratat ca, inainte de a se fi inceput construirea casei, pe terenul reclamantei se aflau vita de vie producatoare, pe spalieri, iar pe marginea plantatiei se aflau 30 de pomi fructiferi: meri, visini, nuci si de jur imprejurul lor era un gard din plasa de sarma. In prezent,  gradul din plasa de sarma nu mai exista, nu mai este nici plantatia de vie, iar din pomii fructiferi au mai ramas doar 10, aceasta din cauza ca, atunci cand au inceput construirea casei, paratii au scos plantatia de vie, pomii si gardul. Martorul a declarat ca terenul pe care paratii au edificat constructia era un teren arabil situat in curtea casei reclamantei.

Pentru solutionarea prezentei cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare in constructii.

Astfel, prin raportul de expertiza tehnica judiciara in constructii intocmit de expertul Anton Costel, depus la dosarul instantei la data de 13.09.2012, filele 60-64, a fost identificata suprafata de 173 m.p. teren din satul/com. C, jud. V, pentru care s-a stabilit lui I M un drept de superficie prin sentinta civ. nr. X20.09.2011 a Judecatoriei B, stabilindu-se urmatoarele:

- suprafata de 173 m.p. teren din satul/com. C, jud. V, pentru care s-a stabilit lui I M un drept de superficie prin sentinta civ. nr. X20.09.2011 a Judecatoriei B, este situat in zona periferica a satului C, in partea de N-E a localitatii si are ca vecin, pe toate laturile (N, E, S, V) propr. C T. Aceasta suprafata de teren de 173 m.p. este amprenta la sol a constructiei edificata de parati, fara trotuar sau cale de acces;

- conform titlului de proprietate nr. 1510/48914/15.06.2000, emis titularului B N, suprafata de 173 m.p. teren face parte din tarlaua 160, parcela 18/1, de categoria de folosinta „vii”, din intravilanul satului C;

- valoarea suprafetei de 173 m.p. teren plantat cu vita de vie si livezi este de 12.053 lei;

- pentru aceeasi suprafata de teren, chiria lunara la nivelul lunii septembrie 2011 a fost de 17 lei. Pentru perioada 20.09.2011-20.09.2012 (ca data a efectuarii expertizei), chiria totala aferenta suprafetei de 173 m.p. teren este de 209,96 lei;

- conform descrierii facute de partile prezente la efectuarea expertizei, pe suprafata de 30 m x 22 m se aflau montati 84 buc. spalieri refolositi cu 3 randuri de sarma, in lungime totala de 1.530 m.l., astfel ca valoarea a 84 de spalieri si a sarmei care a fost intinsa pe spalieri este de 1.141 lei;

- c/valoarea actuala a imprejmuirii inlaturata de parati (gard din plasa de sarma cu inaltimea de 1,50 m si spalieri) este de 3.302 lei.

Partile nu au formulat obiectiuni impotriva raportului de expertiza intocmit.

La termenul de judecata din 11.10.2012, reclamanta a precizat ca isi insuseste concluziile raportului de expertiza- incheierea de sedinta din 11.10.2012, fila 72 dosar.

Potrivit art. 201 Cod.proc.civ., raportul de expertiza in constructii va fi retinut in solutionarea cauzei, ca util si concludent.

Privitor la cererea prin care reclamanta a solicitat ca paratii sa-i plateasca despagubiri lunare pentru lipsa de folosinta a suprafetei de 173 m.p. teren proprietatea reclamantei, pentru care, prin hotarare judecatoreasca, s-a constatat ca paratul I M are un drept de folosinta,  se retine ca dreptul de superficie nu a fost reglementat in mod expres in Codul civil din 1864.

Codul civil din 1864 a fost abrogat prin art. 230 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

In prezent, superficia este reglementata prin art. 693 - 702 din Codul civil (Legea nr. 287/2009).

Astfel, potrivit art. 693 alin.1 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) „Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta”.

In ceea ce priveste „evaluarea prestatiei superficiarului”, articolul 697 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) prevede ca:

„(1) In cazul in care superficia s-a constituit cu titlu oneros, daca partile nu au prevazut alte modalitati de plata a prestatiei de catre superficiar, titularul dreptului de superficie datoreaza, sub forma de rate lunare, o suma egala cu chiria stabilita pe piata libera, tinand seama de natura terenului, de destinatia constructiei in cazul in care aceasta exista, de zona in care se afla terenul, precum si de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosintei.

(2) In caz de neintelegere intre parti, suma datorata proprietarului terenului va fi stabilita pe cale judecatoreasca”.

Insa, articolul 68 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede ca dispozitiile art. 693-702 din Codul civil nu se aplica drepturilor de superficie constituite inainte de intrarea in vigoare a Codului civil.

In cauza de fata, dreptul de superficie al paratilor a fost constatat prin sentinta civ. nr. X20.09.2011 a Judecatoriei B, deci sub imperiul Codului civil din 1864.

Pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil, practica judiciara a consacrat dreptul de superficie ca fiind un drept real imobiliar, stabilind ca exista doua categorii de drepturi cu subiecti diferite: astfel, pe de o parte exista dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiei si dreptul de folosinta asupra terenului pe care se afla constructia, iar pe de alta parte exista dreptul proprietarului asupra terenului pe care se afla constructia si dreptul acestuia de a pretinde de la superficiar sa foloseasca terenul potrivit destinatiei sale si sa-i plateasca o indemnizatie pentru folosinta acestuia.

Conform doctrinei in materie, superficia nu este, prin esenta sa, un drept real cu titlu gratuit, astfel ca superficiarul poate fi obligat sa plateasca o indemnizatie pentru folosinta terenului, daca nu s-a convenit altfel.

Din probele aflate in dosarul nr. X/189/2010 al Judecatoriei B (in care a fost pronuntata sentinta nr. X20.09.2011) rezulta ca paratii au edificat constructia pe terenul reclamantei fara sa fi avut autorizatie de construire si fara ca reclamanta sa le fi atribuit terenul in folosinta cu titlu gratuit.

Potrivit articolului 1 alin.1 al Protocolului aditional nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.

In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca principiul respectarii proprietatii se considera violat nu numai in ipoteza in care o persoana este lipsita in mod propriu-zis de proprietatea sa, dar si atunci cand unei persoane nu i se acorda posibilitatea de a se folosi in mod normal de aceasta.

Fata de aceste considerente si raportat jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, (hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Bock si Palade impotriva Romaniei din 15.02.2007), instanta apreciaza ca reclamanta are dreptul de a fi despagubita de catre parati pentru lipsa de folosinta a terenului pe care paratii au edificat constructii.

Ca urmare, cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea paratilor I M si C I C la plata de despagubiri pentru lipsa de folosinta a suprafetei de 173 m.p. teren, asa cum a fost precizata in cursul judecatii, este intemeiata, urmand sa fie admisa.

In consecinta, paratii I M si C I C vor fi obligati sa plateasca reclamantei suma de 209,69 lei, reprezentand despagubiri pentru lipsa de folosinta a suprafetei de 173 m.p. teren situata in intravilanul satului/com. C, aferenta perioadei septembrie 2011-septembrie 2012, iar in continuare, incepand cu 1.10.2012  paratii vor fi obligati sa plateasca reclamantei suma de cate 17,85 lei, lunar, pe toata durata existentei constructiei edificate de parati pe terenul proprietatea reclamantei.

Privitor la cererea prin care reclamanta a solicitat ca paratul I M sa-i plateasca despagubiri pentru distrugerea gardului si a spalierilor, la termenul de judecata din 18.10.2012 avocatul paratului I M a ridicat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei in cererea pentru plata de despagubiri pentru distrugerea gardului si a spalierilor, din probele (raspunsuri la interogatorii, declaratii de martori) administrate in cauza ce a facut obiectul dosarului civ. nr. X/189/2010 al Judecatoriei B, in care a fost pronuntata sentinta nr. X20.09.2011, rezulta ca paratii au edificat imobilul pe terenul proprietatea reclamantei in perioada 2009-2010.

 In prezenta cauza, reclamanta a precizat ca paratii au distrus gardul si spalierii ce se aflau pe terenul proprietatea ei pe o durata de timp cuprinsa intre luna martie- decembrie 2009. Rezulta ca termenul de prescriptie al dreptului la actiune al reclamantei pentru plata de despagubiri cauzate prin distrugerea gardului si a spalierilor a inceput sa curga sub imperiul dispozitiilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva care, in art.3 alin.1, prevede ca termenul general de prescriptie este de 3 ani.

Conform art. 7 din  acelasi act normativ, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.

Decretului nr. 167/1958 a fost abrogat prin art. 230 lit. p din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Insa, articolul 201 din Legea nr. 71/2011 prevede ca „Prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman suspuse dispozitiilor legale care le-au instituit”.

Asadar, cererea reclamantei pentru plata de despagubiri cauzate prin distrugerea bunurilor este supusa termenului de prescriptie de 3 ani, prev. de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.

Dreptul la actiune al reclamantei a inceput in primavara anului 2009, iar actiunea dedusa judecatii a fost inregistrata la instanta la data de 6.04.2012.

In aceasta situatie, se apreciaza ca cererea reclamantei pentru plata de despagubiri cauzate prin distrugerea bunurilor a fost formulata in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani, motiv pentru care exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei, ridicata de avocatul paratului I M, este neintemeiata, urmand sa fie respinsa.

Asa cum s-a retinut prin raportul de expertiza tehnica judiciara in constructii intocmit in aceasta cauza de catre expertul X, c/valoarea spalierilor si a sarmei intinse pe spalieri, proprietatea reclamantei, distruse de parat este in valoare de 1.141 lei, iar valoarea imprejmuirilor proprietatea reclamantei, distruse de parat este de 3.302 lei. In total, daunele cauzate de parat, reclamantei, prin distrugerea acestor bunuri sunt in valoare de 4.443 lei.

Potrivit art. 998 din Codul civil (1864), „Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”.

Pentru considerentele aratate, cererea prin care reclamanta a solicitat ca paratul I M sa-i plateasca despagubiri pentru via (spalierii) si pentru gardul distrus este intemeiata, urmand sa fie admisa.

In consecinta, paratul I M va fi obligat sa plateasca reclamantei suma de 4.443 lei, reprezentand c/valoarea  bunurilor proprietatea reclamantei, distruse de catre parat (c/valoarea gardului, a spalierilor si a sarmei ce a fost intinsa pe spalieri).

Cu privire la cererea prin care reclamanta a solicitat ca paratul I M sa-i plateasca c/valoarea viei si a pomilor pe care acesta le-a distrus, se retine ca reclamanta nu a mai administrat probe pentru evaluarea vie si a pomilor distrusi, motiv pentru care aceasta cerere urmeaza sa fie respinsa.

Reclamanta a efectuat in proces cheltuieli de judecata in suma totala de 1.328,10 lei (621 lei taxa judiciara de timbru; 5 lei timbru judiciar; 702,10 lei indemnizatie expert). Reclamanta nu a depus la dosar chitanta doveditoare a platii onorariului avocatului care a asistat-o in proces, motiv pentru care onorariul avocatului nu va fi inclus in totalul cheltuielilor de judecata.

In temeiul art. 274 alin.1 si art. 277 Cod. proc. civ., paratii I M si C I C vor fi obligati, in solidar, sa plateasca, reclamantei, cheltuielile de judecata pe care aceasta le-a efectuat in proces.

Prin incheierea pronuntata la data de 17.10.2012 in prezentul dosar (dosarul nr. 1969/189/2012 al Judecatoriei B) a fost admisa in parte cererea prin care reclamanta C T a solicitat acordarea ajutorului public judiciar in materie civila, constand in scutirea de plata diferentei taxei judiciare de timbru datorata in cauza si s-a acordat reclamantei ajutor public judiciar constand in scutirea reclamantei de plata sumei de 490 lei, reprezentand diferenta taxa judiciara de timbru.

Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume”.

In temeiul textelor de lege sus enuntate, paratul I M (CNP- 1770612370028) va fi obligat sa plateasca statului suma de 490 lei, reprezentand diferenta taxa judiciara de timbru pentru care s-a acordat reclamantei C T ajutor public judiciar in materie civila in dosarul civ. nr. X/189/2012 al Judecatoriei B, dispozitivul sentintei constituind, potrivit art. 21 din O.U.G. nr. 51/200, titlu executoriu.

6

Domenii speta