Asupra cauzei de fata,
Prin cererea ainregistrata pe rolul Judecatoriei B sub nr. X/189/13.12.2011, reclamantii D I si D I, au solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei lor prin acord; exercitarea autoritatii parintesti ain ceea ce priveste pe minora D A-M , nascuta la data de 02.09.2010, exclusiv de catre reclamantul D I, stabilirea locuintei minorei la reclamantul D I, revenirea reclamantei la numele purtat ainainte de casatorie- C.
AIn motivarea ain fapt a cererii se arata ca s-au casatorit la data de 22.08.2009 iar din casatorie a rezultat minora D A-M, nascuta la data de 02.09.2010. Locuinta comuna au avut-o ain B, A nr. 16, jud. V, iar la scurt timp dupa aincheierea casatoriei , relatiile dintre ei s-au depreciat ain mod iremediabil. Lipsa unor relatii specifice familiei cat si separarea lor ain fapt a dus la vatamarea grava a raporturilor dintre ei, astfel aincat continuarea casatoriei dintre ei nu mai este posibila.
Cererea a fost motivata ain drept pe dispozitiile art. 373 alin 1 lit a Cod civil.
AIn sustinere au atasat la dosar certificatul de casatorie, copie de pe certificatul de nastere al minorei si de pe cartile de identitate (f. 5-8).
Parata D I nu s-a prezentat ain fata instantei pentru a-si exprima consimtamantul ain vederea desfacerii casatoriei prin acord, desi a fost citata cu mentiunea “ personal la interogatoriu”.
Reclamantul D I, la termenul din data de 8.03.2012 a solicitat desfacerea casatoriei din culpa paratei D I.
AIn cauza s-a dispus citarea Autoritatii Tutelare din cadrul Primariei B care a efectuat ancheta sociala depunand la dosarul cauzei Referatul de ancheta sociala.
AIn cauza au fost audiati martorii propusi de reclamant: T Mn si C T-E.
Alizand materialul probator administrat ain cauza, Judecatoria retine urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 22.08.2009, casatoria lor fiind ainregistrata la acea data sub nr. 301 la B, jud. V, conform certificatului de casatorie aflat la fila 5 ain prezentul dosar.
Cei doi soti au avut domiciliul comun la B, ain casa proprietatea parintilor reclamantului.
Din relatia celor doi a rezultat minora D A-M, nascuta la data 2.09.2010.
AIn prezent partile sunt despartite din luna noiembrie a anului 2011.
Prin declaratia data ain fata instantei martorul T Mn, a aratat ca partile sunt aimpreuna de aproape 6 ani, dar casatoriti sunt de 2 ani, locuinta comuna au avut-o ain casa proprietatea parintilor reclamantului din B, iar cei doi au aimpreuna o fetita. A aratat ca partile sunt despartite de la sfarsitul lunii noiembrie 2011 din cauza neaintelegerilor cauzate ain primul rand de faptul ca parata a plecat cu un alt barbat. Sustine ca reclamantul a vazut-o pe parata ain prezenta altui barbat, relatia extraconjugala consumandu-se ain apartamentul proprietatea parintilor paratei din B. A mai declarat ca a mers aintr-o seara aimpreuna cu reclamantul ain acel loc, ainsa parata nu a dat drumul la usa. Precizeaza ca era ain jurul orei 12 noaptea cand a fost chemata si politia, parata era ain interior , a vorbit cu cei de la politie, ainsa nu a vrut sa dea drumul la usa. De asemenea, persoA cu care aceasta era ain apartament l-a sunat pe reclamant de pe telefonul fix din acel apartament, spunandu-i sa nu-l deranjeze pentru ca are treaba. Martorul a declarat ca minora este la reclamant, acesta se ocupa de cresterea ei, fiind sprijinit de mama sa. Parata nu s-a interesat de minora, nu a contribuit la cresterea acesteia de la data despartirii.
Prin declaratia data ain fata instantei martorul C T-E, a aratat ca este vecin cu reclamantul, stie ca partile sunt casatorite de 2 ani, fiind despartite de la sfarsitul lunii noiembrie 2011, atunci cand reclamantul a surprins-o pe parata cu un alt barbat ain locuinta apartinand parintilor paratei. Sustine ca reclamantul o suspecta pe parata de relatii extranconjugale, astfel ca a urmarit-o. A mers aimpreuna cu reclamantul si T Mn la apartamentul parintilor paratei, dupa ce anterior au mers la politie pentru a solicita participarea unui agent de politie la fata locului. AIntrucat de la politie li s-a spus ca nu intra ain competenta lor, au mers singuri la apartamentul din cauza, reclamantul a batut la usa, ainsa nu i-a deschis nimeni, vecinii au sunat la 112, din gauza zgomotului, au venit agenti de politie ainsa parata nu a deschis usa. Barbatul cu care aceasta era l-a apelat pe reclamant de pe telefonul fix din apartament spunandu-i sa renunte la a mai bate ain usa. A declarat ca partile au aimpreuna o fetita de 1 an si 4 luni care ain prezent locuieste cu reclamantul, acesta ocupandu-se de minora fiind sprijinit si de mama lui care locuieste aimpreuna cu el si de un nepot ain varsta de 20 de ani care vine din cand ain cand la el.Martorul a declarat ca atat timp cat parata nu s-a interesat de minora este clar ca nu se va aintoarce nici la reclamant.
Prin art. 5 alin.2 din Legea nr. 71/2011 s-a prevazut ca „Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii ain vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de aintretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea ain vigoare a Codului civil”.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 71/2011 (1) Dispozitiile Codului civil privind divortul se aplica fara a se deosebi aintre casatoriile aincheiate ainainte sau dupa intrarea sa ain vigoare.
(2) Divortul pronuntat anterior intrarii ain vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea ain vigoare la data cand s-a pronuntat hotararea ramasa irevocabila”, iar potrivit dispozitiilor art. 40 din Legea nr. 71/2011 “ AIn cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii ain vigoare a Codului civil, instanta poate sa dispuna divortul prin acordul sotilor, daca sunt aindeplinite conditiile prevazute la art. 373 lit. a) si art. 374 din Codul civil”
Dispozitii similare sunt prevazute si ain art. 42 din Legea nr. 71/2011 , potrivit carora:” AIn cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii ain vigoare a Codului civil, instanta de judecata poate sa dispuna divortul ain temeiul prevederilor art. 373 lit. b) si art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, ain masura ain care motivele de divort subzista si dupa intrarea ain vigoare a Codului civil.”
AIn conditiile textelor de lege mai sus invocate, ain cauza devin aplicabile prevederile art. 373 lit b) din Codul civil (Legea nr. 287/2009), conform carora „ Divortul poate avea loc atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila” si art. 379 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), conform carora: AIn cazul prevazut la art. 373 lit. b) divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti ain destramarea casatoriei.”
Pentru aceste motive, aintrucat relatiile dintre cei doi soti sunt iremediabil vatamate, instanta apreciaza ca cererea reclamantului este temeinica, astfel aincat o va admite si, ain temeiul art. 373 alin 2 din Codul civil (Legea nr. 287/2009),, va desface casatoria din culpa paratei aintrucat din probele administrate ain cauza, este conturata culpa exclusiva a acesteia ain destramarea relatiilor de familie .
Referitor la modul de exercitare a autoritatii parintesti fata de minora D A-M, nascuta la data de 02.09.2010 si de stabilire a locuintei acesteia, din referatul de ancheta sociala realizat de Autoritatea Tutelara a mun. B rezulta ca, aceasta se afla ain grija tatalui sau, D I, care se ocupa de cresterea, aingrijirea si educarea acesteia, oferindu-i conditii bune de viata. Reclamantul este ajutat la cresterea si aingrijirea minorei de mama sa D F.
AIn cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 396 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) potrivit carora (1) Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de ainvoiala parintilor, pe care aii asculta” , dar si dispozitiile art. 397 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) potrivit carora „Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti
Dupa divort, autoritatea parinteasca revine ain comun ambilor parinti, afara de cazul ain care instanta decide altfel”.
Din declaratiile martorilor audiati ain cauza rezulta ca minora locuieste cu reclamantul si cu bunica materna, parata nu pastreaza legatura cu minora, nu contribuie la cresterea si educarea acesteia.
Parata desi a fost legal citata, inclusiv cu mentiunea de a a se prezenta personal la interogatoriu, nu s-a prezentat ain fata instantei si nu a efectuat niciun act de procedura.
Autoritatea parinteasca este definita ain art. 483 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) astfel : 1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si aindatoriri care privesc atat persoA, cat si bunurile copilului si apartin ain mod egal ambilor parinti.
(2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai ain interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si ail asociaza pe copil la toate deciziile care ail privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.
(3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.”
Vazand si dispozitiile legale citate mai sus, instanta apreciaza ca ain cauza nu s-a facut dovada ca exista motive aintemeiate de a se limita acest drept paratei, relatiile dintre soti nu trebuie sa aimpieteze asupra relatiilor dintre parinti si copii, dar nici asupra drepturilor si obligatiilor parintilor ain ceea ce priveste atat persoA, cat si bunurile minorilor.
Urmeaza asadar, sa se dispuna ain temeiul art. 263 si 396 din codul civil ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre ambii parinti .
AIn ceea ce priveste locuinta minorei, potrivit art. 400 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), instanta stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste ain mod statornic sau daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta aii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.
AIn cauza s-a dovedit faptul ca minora locuieste ain casa proprietatea bunicilor paterni, unde locuieste si reclamantul, acesta fiind cel care de la data despartirii de parata se ocupa de aingrijirea minorei, astfel ca, avand ain vedere interesul minorei de a se dezvolta aintr-un mediu sigur, sanatos si care sa-i confere stabilitate, precum si interesul acesteia de a se limita pe cat posibil consecintele psihice generate de divortul parintilor, instanta urmeaza ca ain temeiul art. 400 al 1 Codul civil (Legea nr. 287/2009), sa stabileasca locuinta minorei la reclamant.
AIn temeiul art. 402 pct.1 si 2 din codul civil din Codul civil (Legea nr. 287/2009) fiecare parinte trebuie sa contribuie la cheltuielile de crestere, educare, ainvatatura si pregatire profesionala a copiilor, dispozitiile privind obligatia de aintretinere prevazute de Titlul V din Codul civil (Legea nr. 287/2009), fiind aplicabile.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 514 Legea nr. 287/2009-“Caracterul personal al obligatiei de aintretinere
(1) Obligatia de aintretinere are caracter personal.
(2) Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligatiei de aintretinere, daca prin lege nu se prevede altfel.
(3) Dreptul la aintretinere nu poate fi cedat si nu poate fi urmarit decat ain conditiile prevazute de lege” , iar potrivit dispozitiilor art. 515 ” Inadmisibilitatea renuntarii la aintretinere
Nimeni nu poate renunta pentru viitor la dreptul sau la aintretinere.”
Fata de aceste dispozitii legale rezulta ca, atat timp cat creditorul aintretinerii nu poate renunta la acest drept, cu atat mai mult parintii nu pot renunta la dreptul minorului de a beneficia de aintretinere.
AIn cauza, din declaratiile martorilor audiati rezulta ca parata nu a contribuit si nu contribuie la aintretinerea minorei, ain schimb minora locuind la tata aintretinerea acordata de acesta se va materializa si ain viitor prin acordarea ain natura a celor necesare cresterii si educarii minorei potrivit art. 529, 530 din Codul civil (Legea nr. 287/2009)
AIn ceea ce o priveste pe parata, neexistand vreo aintelegere aintre parinti ain acest sens, dar si neparticiparea paratei la cheltuielile de crestere si educare ale minorei, instanta potrivit art.529 al. 2 si art.530 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), urmeaza sa o oblige sa contribuie la aintretinerea minorei prin plata, lunar, a unei pensii de aintretinere ain cuantum de 132 lei, calculata ain functie de salariul minim pe economie - 700 lei, insTit prin H.G. nr. 1225/2011 (net: 530 lei), avand ain vedere ca nu s-a facut dovada ca parata realizeaza venituri din munca, aincepand cu data introducerii cererii – 13.12.2011, ain temeiul art. 532 din codul civil (Legea nr. 287/2009), si pana la majoratul minorei.
Cu privire la numele ce urmeaza a fi purtat de parata dupa pronuntarea divortului, ain temeiul art. 383 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), se va dispune ca aceasta sa revina la numele avut anterior aincheierii casatoriei – C.
Urmeaza a lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Actiunea a fost legal timbrata.
5
Curtea de Apel Craiova
Exercitarea drepturilor părinteşti faţă de copil pe durata măsurii plasamentului dispus de Comisia pentru protecţia copilului.
Curtea de Apel Constanța
Inculpat minor. Aplicarea măsurii educative neprivative de libertate a
Judecătoria Iași
Program de vizitare minor
Judecătoria Calafat
Sentinta civila nr 268
Judecătoria Bârlad
Minori si familie