Acţiune în contencios administrativ. Lipsa dreptului vătămat sau a interesului legitim personal în promovarea acţiunii

Este nefondată pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acţiunea în contencios administrativ care nu se întemeiază pe dovada unui drept vătămat sau a interesului personal, printr-un act administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 1688 din 28 mai 2012, pronunţată în dosarul nr. 112/30/2012, Tribunalul Timiş a respins acţiunea precizată de către reclamanta societate comercială în contradictoriu cu pârâţii societate comercială şi Consiliul Local al Comunei Lovrin, judeţul Timiş, obligând reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.

În cauză a declarat recurs reclamanta şi prin decizia civilă nr. 5319 din 6 decembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. 112/30/2012 Curtea de Apel Timişoara l-a respins ca nefundat conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. pr. civ.

Curtea da stabilit că motivarea primei instanţe este temeinică în soluţionarea excepţiei privind lipsa interesului reclamantei în soluţionarea cererii de anulare a contractelor de concesiune şi de închiriere atribuite pârâtei societate comercială.

Afirmaţiile potrivit cărora atribuirea celor două contracte în baza unei licitaţii anulate a dat naştere unui interes personal pentru promovarea acţiunii în anulare nu pot fi reţinute, datorită faptului că, astfel cum s-a reţinut în hotărârea atacată, art. 8 alin. (1 ind. 1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul nu permite promovarea acţiunilor în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. În alţi termeni, atâta vreme cât reclamanta nu dovedeşte interesul său personal, privat pentru promovarea acţiunii, nu i se poate recunoaşte dreptul de a contesta legalitatea unor acte administrative.

Or, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, acest interes personal nu poate fi decelat în speţă, atâta vreme cât reclamanta nu a contestat în condiţiile impuse de pct. 6 din anexa nr. 2 la HG nr. 68/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 54/2006, respectiv de documentaţia de atribuire a contractului de concesiune, cuprinsă în anexa nr. 2 la HCL Lovrin nr. 38/11.08.2011, procesul-verbal nr. 3331/13.09.2011, prin care s-a dispus respingerea ofertei reclamantei în prima etapă a licitaţiei, cea de deschidere a plicurilor exterioare.

În mod corect instanţa de fond a constatat că omisiunea reclamantei de a contesta acest act prin procedură în termenul stabilit în documentaţia de atribuire conferă acesteia caracter definitiv, excluzând posibilitatea reclamantei de a contesta acte ulterioare celui de excludere din procedură pe motiv de prezentare a unei oferte nevalabile (întrucât nu s-a prezentat scrisoare de garanţie bancară sau un document din care să rezulte că dispune de sumele necesare constituirii garanţiei bancare şi nici un act din care să reiasă că firma desfăşoară activitate în domeniul producerii de energie electrică cu panouri fotovoltaice).

În alţi termeni, în condiţiile în care reclamanta numai poate contesta în faţa instanţei excluderea sa din procedură, în prima etapă a acesteia, întrucât nu a înţeles să uzeze de posibilitatea de a contesta în faţa autorităţii contractante actul de excludere, aceasta nu poate justifica interesul pentru a contesta acte ulterioare, întrucât eventuala anulare a acestora din urmă nu i-ar putea produce vreun folos practic, aceasta rămânând în continuare exclusă din procedură şi, deci, în imposibilitate de a i se atribui contractele de concesiune şi de închiriere.

Este corect a se concluziona că reclamanta nu justifică un interes personal privat pentru promovarea acţiunii în anularea celor două contracte, admiterea acestei excepţii făcând de prisos analizarea susţinerilor sale, referitoare la nelegalitatea măsurii de atribuire a contractelor către pârâtă, după anularea iniţială a licitaţiei, aceste aspecte vizând fondul acţiunii în anulare, ce nu mai poate fi cercetat, conform art. 137 alin. (1) C. pr. civ.

Nu se poate considera nici că instanţa de fond ar fi interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii (procesul-verbal nr. 3331/13.09.2011), în condiţiile în care reclamanta nu contestă că prin dispoziţiile acestui act juridic s-ar fi dispus respingerea ofertei sale ca nevalabilă, pentru lipsa garanţiei bancare ori a altui document din care să rezulte că dispune de sumele necesare constituirii garanţiei bancare şi nici un act din care să reiasă că firma desfăşoară activitate în domeniul producerii de energie electrică cu panouri fotovoltaice. Aşadar, în mod corect instanţa de fond a conchis că actul menţionat produce efectul juridic de înlăturare a reclamantei din procedura de atribuire a contractelor în etapa de deschidere a plicurilor exterioare, respectiv de înlăturare a acesteia de la cea de-a doua etapă a licitaţiei, în cadrul căreia s-au evaluat cele trei oferte rămase în procedură, între care şi cea depusă de pârâtă.

Urmează a se înlătura şi motivul de recurs invocat de reclamantă cu trimitere la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. p. civ., potrivit căruia instanţa de fond ar fi dat o greşită interpretare dispoziţiilor O.U.G. nr. 54/2006, în considerarea faptului că aceasta nu mai era îndreptăţită să analizeze prevederile art. 25 alin. (2) din ordonanţă, de care se prevalează recurenta, atâta timp cât a dat eficienţă excepţiei privind lipsa interesului în soluţionarea acţiunii, fiind astfel exclusă posibilitatea de analizare a susţinerilor referitoare la nelegalitatea actului de atribuire a contractelor de concesiune şi de închiriere în absenţa unui număr minim de trei oferte valabile.

Domenii speta

Spete similare