Putere de lucru judecat. Condiţii

Putere de lucru judecat. Condiţii

- Codul civil – art. 1201

- Codul de procedură civilă – 166

În sensul art. 1201 C. civ., art. 166 C. pr. civ., puterea de lucru judecat presupune tripla identitate: de obiect, de părţi şi de cauză.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1775/R din 12 septembrie 2012, F.Ş.

Prin sentinţa civilă nr. 750/22.03.2012, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1734/108/2010 a fost respinsă acţiunea civilă formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamanta D.E.M. împotriva pârâtului Municipiul Arad, prin Primar.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că reclamanta a chemat în judecată pârâtul solicitând anularea parţială (respectiv a articolului 2) a dispoziţiei nr.1416/01.03.2010 a Primarului Municipiului Arad şi restituirea în natură a suprafeţei de 1.371 mp. teren intravilan, înscris în CF nr.12(…), cu nr. top. 1412-14171/2/79.

În motivare, a arătat că la data de 18.03.1976 a cumpărat imobilul situat în Arad, înscris în CF nr. 12(…).

Ulterior, în baza Decretului nr. 223/1974, imobilul compus din casa de locuit şi anexe gospodăreşti a fost preluat şi trecut în proprietate de către Statul Român în mod abuziv şi fără nici un fel de despăgubire.

În baza Legii nr. 112/1995 a formulat cerere de restituire în natură a imobilului de mai sus, înregistrată sub nr.6698/23.04.1996/ III B, la care nu a primit nici un răspuns.

După apariţia Legii nr. 10/2001, a formulat cerere de restituire în natură. Urmare acestei notificări, s-a format dosarul administrativ, iar Primăria Municipiului Arad a invitat-o pentru a-şi exprima opţiunea cu privire la modalitatea de acordare a despăgubirilor.

Prin răspunsul său, reclamanta şi-a manifestat expres voinţa în sensul acordării ca măsură compensatorie pentru imobilul preluat de către Statul Român în mod abuziv, terenul în suprafaţă totală de 1.371 mp., situat în Arad, înscris în CF nr.12(…), cu nr. top. 1412-1417/1/2/79.

La data de 27.05.2008, în lipsa unui răspuns de la unitatea deţinătoare,  a formulat o acţiune în justiţie având ca obiect restituirea în natură a suprafeţei de 1.371 mp teren intravilan. Dosarul cauzei este pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în stadiul procesual al recursului.

Reclamanta a arătat că preluarea imobilului în cauză a fost una abuzivă şi fără titlu valabil. În opinia sa, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, restituirea în natură a imobilului casă şi teren aferent nemaifiind posibilă datorită vânzării acestuia în baza Legii nr. 112/1995, posibilă fiind doar restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă totală de 1.371 mp. proprietatea Statului Român.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1, 2, 3 şi urm. din Legea nr. 10/2001, art. 26 din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, astfel:

Potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. Aceasta înseamnă că o cerere poate fi judecată irevocabil o singură dată şi nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Aşadar, pentru a se stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat trebuie verificată tripla identitate impusă de art. 1201 C. civ. cu privire la părţi, obiect şi cauză.

Cu privire la părţi şi cauză nu pot fi ridicate probleme din perspectiva identităţii acestora, singura discuţie putându-se face cu privire la obiectul celor două cauze, reprezentantul reclamantei invocând tocmai lipsa de identitate a obiectului.

Astfel, prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat în mod expres „restituirea în natură a suprafeţei de 1371 mp. teren intravilan, înscris în CF 12(…), cu nr. top 1412-14171/2/79” şi anularea parţială (respectiv a art. 2) a Dispoziţiei nr. 1416/2010 a Primarului Municipiului Arad.

Este de menţionat că prin Dispoziţia nr.1416/2010, la art. 2 s-a respins cererea reclamantei de restituire a terenului, înscris în CF 12(…), în condiţiile în care, la art. 1 din aceeaşi dispoziţie s-a dispus acordarea de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 245/2007 pentru imobilul casă şi teren înscris în CF 12(…).

Cu alte cuvinte, demersul judiciar al reclamantei în prezenta cauză se referă la recunoaşterea dreptului de proprietate şi restituirea în natură a suprafeţei de teren de 1371 mp., înscris în CF 12(…).

Cu privire la această suprafaţă de teren, între părţi s-a mai purtat un litigiu finalizat prin sentinţa civilă nr. 77/2009 a Tribunalului Arad irevocabilă prin decizia civilă nr.1511/10.11.2011 a Curţii de Apel Timişoara, dată în dosar nr. 1720/108/2008. Din considerentele deciziei civile nr. 1511/2011 a Curţii de Apel Timişoara, tribunalul a reţinut că în litigiul anterior s-a pus problema restituirii în natură a suprafeţei de teren înscrisă în CF 12(…), în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 1511/2011 s-a statuat în mod irevocabil, referitor la situaţia terenului, că în patrimoniul reclamantei nu a fost transmis dreptul de proprietate asupra acestuia, acest drept de proprietate intrând în patrimoniul Statului Român ca urmare a aplicării art. 30 din Legea nr. 58/1974. În concluzie, s-a mai arătat că „reclamanta nu poate valorifica un pretins drept de proprietate cu privire la acest teren, în temeiul legilor reparatorii sau în temeiul unei acţiuni de drept comun”.

Drept urmare, comparând obiectul cauzei soluţionate irevocabil prin decizia civilă nr. 1511/2011 a Curţii de Apel Timişoara cu cel din prezentul demers judiciar al reclamantei, instanţa a considerat că acesta este identic, în sensul că în ambele cauze se pune problema îndreptăţirii reclamantei de a obţine restituirea în natură a suprafeţei de teren neafectată de construcţii înscrisă în CF 12(…).

Susţinerea reclamantei potrivit căreia în cauza precedentă, prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea în compensare a suprafeţei de 1371 mp. teren înscris în CF 12(…) în schimbul imobilului preluat abuziv din Arad nu are relevanţă pentru rezolvarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, câtă vreme instanţele au analizat şi statuat în mod indubitabil asupra restituirii în natură a terenului în baza Legii nr.10/2001 (iar nu în compensare), cerere ce formează şi obiectul prezentului dosar.

Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.

În motivare a invocat greşita reţinere a incidenţei dispoziţiilor referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Astfel, în dosarul înregistrat la Judecătoria Arad la data de 27.05.2008 părţi au fost şi intervenienţii B., pe când în prezenta cerere părţi sunt doar reclamanta şi pârâtul Municipiul Arad, prin Primar.

A învederat că prin acţiunea iniţială a solicitat obligarea pârâtului la acordarea în compensare pentru imobilul înscris în CF 12(…) suprafaţa de 1371 mp. teren înscris în CF 12(…) nr. top 1412-1417 ? /79, iar pentru diferenţa dintre valoarea casei cu nr. 76 şi a anexelor şi valoarea terenului să-i fie acordate alte bunuri sau servicii, obiect diferit de cel al prezentei acţiuni.

În concluzie, nu există identitate de obiect, în prima acţiune solicitându-se  un teren oarecare aflat în patrimoniul pârâtului, cererea fiind întemeiată pe dreptul comun, iar în prezentul dosar solicitându-se în temeiul legii speciale restituirea terenului ce a fost preluat de la reclamantă.

În fine, reclamanta a învederat că nici condiţia identităţii de cauză nu este îndeplinită, prima acţiune vizând acordarea în compensare a unui teren din partea proprietarului pentru terenul abuziv preluat, pe când cea de a doua tinde să valorifice dreptul propriu al reclamantei asupra terenului.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 3041 C. pr. civ.

Examinând recursul, instanţa a reţinut că autoritatea de lucru judecat, reglementată ca prezumţie legală absolută, irefragabilă, de dispoziţiile art. 1021 din Codul civil în vigoare la data sesizării primei instanţe şi ca excepţie de fond, peremptorie şi absolută de dispoziţiile art. 166 C. pr. civ. presupune existenţa triplei identităţi: de părţi, de obiect şi de cauză.

În sensul art. 1201 C. civ., partea este persoana care a figurat în proces, ea însăşi sau prin reprezentant.

Or, atât în dosarul 1720/108/2008 al Tribunalului Arad cât şi în prezenta pricină, părţi au fost (sunt) reclamanta D.E.M. şi pârâtul Municipiul Arad, prin Primar, fiind indiferent că în dosarul iniţial au fost împrocesuate şi alte persoane, în calitate de intervenienţi.

Nici susţinerile recurentei referitoare la lipsa identităţii de obiect- văzut ca beneficiu juridic urmărit a fi obţinut, respectiv bunul material şi dreptul ce poartă asupra bunului- dintre cele două pricini nu sunt întemeiate.

Astfel, prin cererea iniţială, reclamanta a solicitat să i se atribuie teren intravilan înscris în CF 12(…), nr. top 1412-1417/1/2/79 (şi bunuri sau alte servicii în echivalent) în compensare pentru imobilul  preluat abuziv invocate fiind dispoziţiile art. 1,2,3,26 din Legea nr. 10/2001, art. 480 C. civ., cererea fiind respinsă cu motivarea că reclamanta nu poate valorifica un pretins drept de proprietate, iar prin prezenta cerere a solicitat restituirea aceluiaşi imobil-teren ca urmare a anulării dispoziţiei prin care Primarul Municipiului Arad, în baza Legii nr. 10/2001, a respins cererea de restituire în natură a terenului, invocate fiind dispoziţiile art. 1, 2, 3, 26 din Legea nr. 10/2001.

În consecinţă, în mod corect a reţinut prima instanţă existenţa identităţii de obiect între cele două cereri.

În fine, în mod legal a fost reţinută şi identitatea de cauză ca element al puterii de lucru judecat, câtă vreme în ambele cereri reclamanta a invocat abuziva preluare de către stat a imobilului şi necesitatea reparării prejudiciului astfel creat.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. pr. civ. raportat la art. 304, 3041 C. pr. civ., instanţa a respins recursul declarat de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare