Decizie 843 din 16.09.2013

Contopire pedepse în calea de atac. Regula şi excepţiile instituite prin decizia nr. 70/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Conform deciziei nr. 70/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, ca regulă, instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente (regula fiind perfect aplicabilă şi în caz de recidivă postcondamnatorie), pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

Această regulă comportă însă două excepţii, care se desprind din considerentele aceleiaşi decizii şi conform cărora instanţa de control poate efectua operaţiunile de contopire direct în calea de ataca dacă:

-prima instanţă însăşi a dispus contopirea (se subînţelege, că este vorba despre o contopire greşită) sau

-prima instanţă, fiind legal învestită, a omis să se pronunţe în această privinţă.

Secţia penală - Decizia nr. 843/16 septembrie 2013

Prin sentinţa penală nr. 510/24.04.2013, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 3764/175/2012, s-au hotărât următoarele:

Au fost condamnaţi inculpaţii:

M.L. la:

-2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 – Art.209 alin.1 lit a, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

-2 ani şi 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 – Art.209 alin.1 lit a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi a art.37 lit.a C.pen, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

- totul cu aplicarea Art.33 lit.a Cpen

În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului de 2 ani şi 6 luni, şi 2 ani şi 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a şi b Cod penal pe durata prev.de art.71 Cod penal.

S.A.A. la:

-2 ani şi 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 – Art.209 alin.1 lit a, g, i Cod penal, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

-2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 – Art.209 alin.1 lit a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

-totul cu aplicarea Art.33 lit.a Cpen

În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului de 2 ani şi 3 luni şi 2 ani şi 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a şi b Cod penal pe durata prev.de art.71 Cod penal.

S.A.R. la:

- 2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 – Art.209 alin.1 lit a, g, i, C.pen, cu aplicarea art.41 alin.2 Cpen, a art.37 lit.a C.penal, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

S-a constatat că fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni prin sentinţa recurată fost săvârşită în termenul de încercare stabilit prin SP 1803/2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2011, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării (fapta săvârşită la 05/06.12.2010).

În baza art. art.83 C.pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sent.pen. nr. 1803/2012 a Judecătoriei Aiud şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin sentinţa recurată, respectiv 2 ani şi 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a constatat că fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa recurată a fost săvârşită în termenul de încercare stabilit prin SP 186/2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 27.02.2012, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată a executării (fapta săvârşită în decembrie 2010).

În baza art. art.83 C.pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 186/2012 a Judecătoriei Aiud şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin sentinţa recurată, respectiv 2 ani şi 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele rezultante aplicate inculpatului urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

I-a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a şi b Cod penal pe durata prev.de art.71 Cod penal.

În temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 998,999 C. civ. prima instanţă a luat act că părţile vătămate F.C.E. şi O.D. nu se constituie părţi civile.

În temeiul art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpaţii M.L. şi S.A.A. suma de 30 lei, câte 15 lei de la fiecare.

În temeiul art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la cei trei inculpaţi a sumei de 30 lei, câte 10 lei fiecare.

În baza art.191 al.1 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul M.L. la plata sumei de 616 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu în faza de urmărire penală, C.I. şi 300 lei avocatul din oficiu în faza de judecată, G.L., inculpaţii S.A.R. şi S.A.A. la suma de 414 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză din care suma de 300 lei fiecare reprezentând onorariul avocatului din oficiu, G.C. şi G.D.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud întocmit în dosar nr.179/P/2012 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- Ş.A.R. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.a,g,i C.penal cu aplicarea art.41 alin. 2 c penal, 2 acte materiale;

- S.A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal, 208 alin.1, 209 alin.1, lit. a,g,i cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, două acte materiale, totul cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal;

- M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1, lit.a, g,i, cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a cod penal, 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 c.penal, două acte materiale şi cu aplicarea art. 37 lit.a c.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, constând în aceea că, în toamna anului 2011 (septembrie - octombrie) inculpaţii S.A.A. şi M.L. au pătruns prin escaladare şi efracţie în imobilele părţilor vătămate F.C.R. de unde au sustras un televizor în valoare de 500 lei, iar în ziua de 23.01.2012 şi apoi în aceeaşi noapte ai pătruns prin escaladare şi efracţie în imobilul părţii vătămate F.C.R., în interior au căutat bunuri iar din curte au sustras obiecte de fier în valoare de 30 lei şi apoi în curtea părţii vătămate O.D.S. de unde au sustras obiecte din fier în valoare de 200 lei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale) şi a art.37 lit. a Cod penal faţă de inculpatul M.

Faptele inculpatului S.A.R. care, împreună cu inculpaţii S.A.A. şi M.L., în ziua de 23.01.2012 şi apoi în aceeaşi noapte, prin escaladare şi efracţie a pătruns în imobilul părţilor vătămate F.C.R. în interior a căutat bunuri iar din curte a sustras obiecte din fier în valoare de 30 lei şi apoi în curtea părţii vătămate O.D.S. de unde a sustras obiecte din fier în valoare de 200 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. (2 acte materiale).

Instanţa a admis solicitarea inculpaţilor M.L., S.A.A. şi S.A.R. de judecare a cauzei potrivit dispoziţiilor art.3201 Cod proc.pen., sens în care acestora li s-a luat câte o declaraţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanţă a reţinut următoarele:

În toamna anului 2011, în cursul lunilor septembrie - octombrie 2011, pe timp de noapte, inculpaţii S.A.A. şi M.L. au pătruns prin escaladarea gardului în curtea imobilului nr… de pe str… din mun. A., proprietatea părţii vătămate F.C.R. şi apoi prin forţarea uşii în imobil de unde a sustras un televizor.

Bunul sustras a fost vândut fratelui inculpatului M. martorului M.M. cu suma de 30 lei, banii fiind împărţiţi de cei doi inculpaţi în mod egal.

În data de 23.01.2012 pe timp de zi cei trei inculpaţi s-au deplasat la acelaşi imobil şi prin forţarea uşii de acces au pătruns în interior unde au căutat bunuri cu scopul sustragerii, însă nu au mai găsit, astfel încât din curtea imobilului au sustras obiecte de fier vechi, bunuri predate la un centru de colectare a fierului vechi contra sumei de 20-30 lei.

În noaptea de 23/24.01.2012 inculpaţii au revenit la acelaşi imobil au pătruns în curte prin escaladarea gardului şi de acolo în grădina imobilului învecinat, proprietatea părţii vătămate O.D.S., de unde au sustras mai multe bunuri din fier.

În faţa instanţei inculpaţii au recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

În drept, faptele inculpaţilor S.A.A. şi M.L. care, în toamna anului 2011 (septembrie - octombrie) au pătruns prin escaladare şi efracţie în imobilele părţilor vătămate F.C.R. de unde au sustras un televizor în valoare de 500 lei, iar în ziua de 23.01.2012 şi apoi în aceeaşi noapte ai pătruns prin escaladare şi efracţie în imobilul părţii vătămate F.C.R., în interior au căutat bunuri iar din curte au sustras obiecte de fier în valoare de 30 lei şi apoi în curtea părţii vătămate O.D.S. de unde au sustras obiecte din fier în valoare de 200 lei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale) şi a art.37 lit. a Cod penal faţă de inculpatul M.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat s-a realizat prin acţiunea de luare în mod repetat a mai multor bunuri aparţinând părţilor vătămate F.C.R. şi a unor bunuri din posesia părţii vătămate O.D., fără consimţământul acestora.

Urmarea imediată a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţilor civile.

Raportul de cauzalitate între acţiunea inculpaţilor şi urmarea imediată există, prejudiciul fiind consecinţa directă a acţiunii de luare a bunurilor din posesia părţii civile.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au săvârşit fapta cu intenţie directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din C.p., întrucât inculpaţii au prevăzut rezultatul faptei lor, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei, intenţie calificată de scopul însuşirii bunurilor pe nedrept.

Săvârşirea faptei mai sus menţionate, de către inculpaţii împreună, fiecare având calitatea de coautor, în timpul nopţii, pătrunzând prin efracţie în curtea părţilor vătămate, face necesară reţinerea în sarcina acestora a circumstanţelor agravante speciale prevăzute la art. 209 alin.1 lit. a, g, i C.pen.

În cauză se reţine faţă de toţi inculpaţii incidenţa dispoziţiilor art.41 al.2 Cod penal, având în vedere că aceştia au săvârşit faptele la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni care constituie fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea de furt calificat a fost săvârşita de inculpaţii M.L. şi S.A.R., în stare de recidiva post condamnatorie, prev.de art.37, lit.a Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului M.L., conform art.72 C.pen., prima instanţă a avut în vedere faptul că acesta, este cunoscut cu antecedente penale, prezenta faptă este săvârşită în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 343/210 a Judecătoriei Aiud, mai este cercetat şi condamnat în alte dosare pentru săvârşirea aceluiaşi gen de fapte, ceea ce denotă perseverenţă în săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului şi o periculozitate socială crescută a inculpatului. Totodată instanţa va avea în vedere atitudinea acestuia, care a avut un comportament procesual corect, prezentându-se în faţa organelor de cercetare penală şi a instanţei de judecată, recunoscând şi regretând săvârşirea faptelor, solicitând în acest sens aplicarea dispoziţiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală.

La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului S.A.A., conform art.72 C.pen., prima instanţă a avut în vedere faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, acesta mai este cercetat şi condamnat , pentru acelaşi gen de infracţiuni, ceea ce denotă perseverenţă în săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului şi o periculozitate socială crescută a inculpatului. Totodată prima instanţă a avut în vedere atitudinea acestuia, care a avut un comportament procesual corect, prezentându-se în faţa organelor de cercetare penală şi a instanţei de judecată, recunoscând şi regretând săvârşirea faptelor, solicitând în acest sens aplicarea dispoziţiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală.

La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului S.A.R., conform art.72 C.pen., prima instanţă a avut în vedere faptul că acesta este recidivist, suferind mau multe condamnări pentru infracţiuni de acelaşi gen, faptele pentru care este cercetat fiind săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării pedepselor stabilite prin sentinţele penale nr.1803/2011 şi 186/2012 ale Judecătoriei Aiud, ceea ce denotă perseverenţă în săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului şi o periculozitate socială crescută a inculpatului. Totodată prima instanţă a avut în vedere atitudinea acestuia, care a avut un comportament procesual corect, prezentându-se în faţa organelor de cercetare penală şi a instanţei de judecată, recunoscând şi regretând săvârşirea faptelor, solicitând în acest sens aplicarea dispoziţiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală.

Totodată, prima instanţă a avut în vedere, cu privire la toţi inculpaţii, modalitatea săvârşirii faptei reţinute în sarcina acestora, prin efracţie şi în timpul nopţii, dar şi prejudiciu cauzat, care nu a fost recuperat integral.

Pentru considerentele expuse mai sus şi cu aplic. disp. art. 3201 C.proc.penală, prima instanţă i-a consamnat pe inculpaţi astfel cum mai sus s-a arătat.

Cu privire la inculpatul S.A.R. pe a mai constatat că fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni prin prezenta sentinţă fost săvârşită în termenul de încercare stabilit prin SP 1803/2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2011, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării (fapta săvârşită la 05/06.12.2010).

În baza art. 83 C.pen. prima instanţă a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 1803/2012 a Judecătoriei Aiud şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă respectiv 2 ani şi 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Prima instanţă a mai constatat, cu privire la acelaşi inculpat, că fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare prin prezenta sentinţă fost săvârşită în termenul de încercare stabilit prin SP 186/2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 27.02.2012, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată a executării (fapta săvârşită în decembrie 2010).

În baza art.83 C.pen. prima instanţă a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 186/2012 a Judecătoriei Aiud şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă respectiv 2 ani şi 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit.b C.pen. prima instanţă a contopit pedepsele rezultante aplicate inculpatului urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a luat act că părţile vătămate F.C.R. şi O.D. nu se constituie părţi civile.

Faţă de soluţia asupra laturii civile, prima instanţă a făcut aplicarea art. art.118 lit. e Cod penal.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen, recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA AIUD.

Prin motivele scrise de recurs parchetul a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în esenţă, pentru următoarele considerente:

1. Pedeapsa aplicată de instanţă în cazul inculpatului M.L. este nelegală, prin omisiunea aplicării art 83 si 36 C pen.

Faptele săvârşite de inculpatul M.L. au fost săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate al pedepsei de 1 an aplicată prin SP 434/2010 a Judecătoriei Aiud def. la 27.09.2010 şi înainte de a rămâne definitivă SP 731/2012 a Judecătoriei Aiud def. la 08.10.2012 prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În aceste condiţii instanţa ar fi trebuit să procedeze după cum urmează:

-să descumuleze pedepsele cumulate în urma aplicării art 83 C pen prin SP 731/2012, dispunând astfel repunerea în individualitatea lor a pedepsei de 2 ani şi 10 luni aplicate pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată şi a pedepsei de 1 an cu suspendare condiţionată aplicată prin SP 434/2010.

-constatând că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar sunt concurente cu fapta pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare ( SP 731/2012), în temeiul disp art 33, 34, 36 C pen să procedeze la contopirea acestora.

-rezultanta astfel obţinută ar fi trebuit să fie adăugată pedepsei de 1 an aplicată prin SP 434/2010 în temeiul disp art 83 C pen întrucât cele trei fapte contopite anterior sunt săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate al pedepsei de 1 an.

Se observă că instanţa, deşi a solicitat toate sentinţele de condamnare privind pe inculpatul nu a procedat la efectuarea contopirii, limitându-se doar la a stabili o pedeapsă pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

2. Pedeapsa aplicată de instanţă în cazul inculpatului S.A.R. este nelegală, prin omisiunea aplicării art. 39 C pen, art 36 C pen si prin aplicarea greşită a art. 83 C pen rap la SP 186/2012.

Fapta de furt calificat săvârşită de inculpat la data de 23.01.2012 este comisă în termenul de încercare al pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată de SP 1803/2012 def. la 30.12.2012 a Judecătoriei Aiud (recidivă) şi înainte de rămânerea definitivă a sentinţelor 186/2012, 931/2012, 731/2012, 430/2012 (concurs).

Fapta de furt calificat săvârşită în perioada septembrie - octombrie 2011 a fost comisă înainte de a rămâne definitive sentinţele de condamnare amintite mai sus ( concurs).

Astfel se observă, pe de o parte că instanţa, în mod greşit a dispus revocarea suspendării pedepsei de 2 ani aplicate prin SP 186/2012 a Judecătoriei Aiud, deşi această sentinţă a rămas definitivă la 27.02.2012, după data săvârşirii celor două fapte pentru care a fost trimis în judecată.

Pe de altă parte remarcăm că instanţa, nici de această dată nu a procedat la contopirea pedepselor stabilite anterior, deşi la dosar există sentinţele de condamnare.

Considerăm că instanţa ar fi trebuit, în baza recursului în interesul legii pronunţat prin Decizia 42/2008 a ICCJ, să procedeze astfel:

-să anuleze suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate prin SP 1803/2012, 186/2012, 931/2012, 731/2012, 430/2012 şi să contopească, în temeiul disp. art. 85 al 1, 33, 34, 36 C pen pedeapsa de 1 an şi 6 luni aplicată pentru comiterea faptei din septembrie - octombrie 2011 cu pedepsele stabilite prin SP 1803/2012, 186/2012, 931/2012, 731/2012, 430/2012, stabilirea pedepsei celei mai grea, eventual cu aplicarea unui spor.

-rezultanta astfel obţinută să o contopească, în temeiul disp art 39 C pen cu pedeapsa de 2 ani şi 8 aplicată pentru fapta comisă la data de 23.01.2012 întrucât a fost săvârşită în termenul de încercare al pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată prin SP 1803/2012.

3. Pedeapsa aplicată de instanţă în cazul inculpatului S.A.A. este nelegală, prin neaplicarea disp art 85 C pen.

Faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.A.A. au fost săvârşite înainte de a rămâne definitivă SP 731/2012 a Judecătoriei Aiud, prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani cu suspendarea condiţionată a acesteia.

Prin urmare, instanţa ar fi trebuit să facă aplicarea disp. art. 85 al 1 C pen, anulând suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate prin SP 731/2012 şi contopind astfel pedepsele aplicate infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin SP 731 /2012 a Judecătoriei Aiud.

Întrucât cele trei aspecte invocate mai sus privesc omiterea aplicării de către instanţa de fond a procedurii de contopire a pedepselor, iar potrivit recursului în interesul legii (Decizia LXX/2007 a ICCJ), instanţa de control judiciar nu poate proceda în calea de atac la contopirea pedepselor, parchetul a apreciat că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Aiud, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen. raportat la art 3859 172, art 385 al 3, art. 3851 al. 1 lit. a C. pr. pen.

Procurorul de şedinţă a arătat că susţine, în mare, motivele din recursul scris, cu singura precizare să, având în vedere că prima instanţă a avut la dosar toate sentinţele conţinând pedepsele a căror contopire se impunea, instanţa de recurs urmează să caseze sentinţa cu reţinere şi nu cu trimitere.

Inculpaţii S.A.R. şi S.A.A., prin apărători desemnaţi din oficiu, şi-au exprimat poziţia procesuală în sensul admiterii recursului parchetului, al reţinerii spre rejudecare şi al refacerii tehnicii de contopire fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Inculpatul M.L., prezent fiind în faţa instanţei de recurs, personal şi prin apărător din oficiu, şi-a exprimat poziţia în acelaşi sens al admiterii recursului parchetului, al reţinerii spre rejudecare şi al refacerii tehnicii de contopire fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Analizând recursul pe baza motivelor invocate, atât în scris cât şi a celor precizate oral în faţa instanţei dar şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea a reţinut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Aspecte cercetate din oficiu

Prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta reiese din probele administrate în faza de urmărire penală, probe care se coroborează şi cu recunoaşterile inculpaţilor beneficiari ai procedurii simplificate prev. de art. 3201 din Codul de procedură penală.

Starea de fapt a fost corect încadrată în drept, ea întrunind, într-adevăr, elementele constitutive ale infracţiunilor de furt întocmai cum mai sus s-a arătat.

Şi procesul de individualizare judiciară a cuantumului pedepselor a fost unul judicios, în conformitate cu prevederile art. 72 din Codul penal şi art. 52 din Codul penal.

Aspecte cercetate pe baza motivelor scrise de recurs

Motivele scrise de recurs referitoare la greşita tehnică de contopire a pedepselor aplicate inculpaţilor sunt întemeiate.

Efectuând o proprie analiză a situaţiilor de pluralităţi de infracţiune în care se găsesc inculpaţii, Curtea a constatat următoarele:

Cu privire la inculpatul M.L.

-datele faptelor din prezenta cauză sunt următoarele:

oseptembrie-octombrie 2011, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal;

o23.01.2012, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i cu aplic. art. 41 alin 2cpen;

-inculpatul a fost condamnat:

ola 1 an închisoare cu suspendare simplă prin sentinţa penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 27.09.2010, deci prim termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu infracţiunile din cauză;

ola 2 ani şi 10 luni prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă în ceea ce-l priveşte inculpat la 08.10.2012, deci concurentă cu infracţiunile din cauză, dar al doilea termen al recidivei pentru condamnarea din sentinţa penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud.

Cu privire la inculpatul S.A.A.

-data faptelor din prezenta cauză sunt următoarele:

oseptembrie-octombrie 2011, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin. 1, art, 209 alin 1 lit a, g şi i din Codul penal;

o23.01.2012, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i cu aplic. art. 41 alin 2 din Codul penal;

-inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani cu suspendare simplă prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2013 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 11.06.2012, deci concurentă cu faptele din prezenta cauză.

Cu privire la inculpatul S.A.R.

-data faptei din prezenta cauză:

o23.01.2012, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i, cu aplic. art. 41 alin 2 din Codul penal.

-inculpatul a mai fost condamnat:

oprin sentinţa penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 30.12.2011, deci prim termen al recidivei postcondamnatorii pentru fapta din prezenta cauză, la:

1 an şi 6 luni cu suspendare simplă, pentru furt, cu data faptei la 05/06/12.2010;

oprin sentinţa penală nr. 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 27.02.2012, deci concurentă cu fapta din cauză, la:

2 ani cu suspendare simplă, cu data faptei la sfârşitul lunii noiembrie-07.12.2010, pentru furt, deci concurentă şi cu faptele din sentinţa penală 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud şi pentru care ar fi atras anularea suspendării;

oprin sentinţa penală nr. 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 10.07.2012, deci concurentă cu fapta din cauză, la:

2 ani şi 10 luni cu suspendare sub supraveghere, cu data faptei la sfârşitul noiembrie 2010, pentru furt, deci concurentă şi cu faptele din sentinţele penale ale Judecătoriei Aiud nr. 1803/07.12.2011 şi 186/ 08.02.2012 şi pentru care ar fi atras anularea suspendării;

oprin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă cu raportare la inculpat la 05.06.2012, deci concurentă cu fapta din cauză, la:

2 ani şi 10 luni cu suspendare simplă, cu data faptei la 15.10.2010, pentru furt, deci concurentă şi cu faptele din sentinţele penale ale Judecătoriei Aiud nr. 1803/07.12.2011, 186/08.02.2012 şi 931/29.06.2012 şi pentru care ar fi atras anularea suspendării;

oprin sentinţa penală nr. 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 10.04.2012, deci în concurs cu fapta din cauză, la:

2 ani cu suspendare simplă, cu data faptei la 02.10.2010, pentru furt, deci concurentă şi cu faptele din sentinţele penale al Judecătoriei Aiud nr. 1803/07.12.2011, 186/08.02.2012, 931/29.06.2012 şi 731/25.05.2012 şi pentru care ar fi atras anularea suspendării.

Constatând relaţiile de mai sus existente între infracţiunile şi condamnările inculpaţilor, Curtea a considerat că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale pertinente ale art. 34 lit. b, art. 36, art. 39, art. 83, art. 85 şi art. 865 din Codul penal, fără a ţine cont, în ceea ce priveşte situaţia inculpatului S.A.R., de regulile trasate în materie de vocaţie de aplicare concomitentă a efectelor concursului şi ale recidivei, trasate în decizia nr. 42/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, greşeală care reprezintă cazul expres de casare prev. de art. 3859 pct. 172 din Codul de procedură penală.

În efortul său de unificare a practicii judiciare în materia contopirii pedepselor, în acord cu prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţând decizia nr. 42/2008, a admis un recurs în interesul legii, hotărând următoarele:

„În cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din Codul penal.

Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracţiuni deduse judecăţii;

- se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior;

- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;

- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.”

Prin decizia în discuţie Înalta Curte a instituit regula conform căreia, în cazul vocaţiei de aplicare concomitentă a instituţiei revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a instituţiei anulări suspendării condiţionate a executării pedepsei, se va da eficienţă doar dispoziţiilor legale ce reglementează instituţia anulării.

Deşi ipoteza avută în vedere de Înalta Curte este una singură din multele în care se poate găsi o persoană care a săvârşit mai multe infracţiuni şi destul de restrânsă (din cauza condiţionării referitoare la felul sesizării instanţei, la forma de vinovăţie a săvârşirii infracţiunilor, la modalitatea de suspendare a executării pedepsei), Curtea este de părere că, ţinând cont de finalitatea deciziilor în interesul legii de a asigura o practică unitară, trebuie să se admită că regula ce se desprinde din această decizie poate primi o aplicabilitate mai largă decât ipoteza care a generat-o.

Astfel raţionând, se poate afirma că, prin decizia supusă analizei, Înalta Curte a instituit o regulă (anularea exclude revocarea) de aplicat ori de câte ori ne aflăm în prezenţa unei pluralităţi alcătuite din trei sau mai multe infracţiuni, intenţionate sau nu, între care există următoarea relaţie: prima categorie de infracţiuni, pentru care s-a dispus, prin hotărâri definitive, suspendarea executării pedepselor, este concurentă cu a doua categorie de infracţiuni (definitiv judecate sau care se judecă în cauză), care este concurentă cu a treia categorie de infracţiuni (definitiv judecate sau care se judecă în cauză), această din urmă categorie aflându-se, în acelaşi timp, în relaţie de recidivă postcondamnatorie sau de pluralitate intermediară cu prima categorie.

În decizia analizată, Înalta Curte a ales, pentru o mai bună utilizare practică a regulii, să exemplifice un algoritm, un patern după care instanţele vor proceda atunci când vor aplica în concret regula. Acest algoritm este alcătuit din patru etape, din patru paşi, care, traduşi prin prisma aplicabilităţii extinse, pot fi formulaţi astfel:

Pasul I - se vor aplica pedepse sau se va ţine cont de pedepsele deja aplicate pentru fiecare dintre categoriile de infracţiuni a doua şi a treia.

Pasul II - se va dispune anularea suspendării sau a suspendărilor executării pedepsei sau pedepselor pronunţate anterior pentru infracţiunile din prima categorie.

Pasul III - se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa sau pedepsele pentru infracţiunea sau infracţiunile din prima categorie, a căror executare a fost iniţial suspendată, cu pedeapsa sau pedepsele pentru infracţiunea sau infracţiunile din categoria a doua, care au atras anularea, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

Contopirea se va face doar între pedepse individuale nu rezultante, scop în care rezultantele vor fi descontopite.

Pasul IV - pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru infracţiunea sau infracţiunile din a treia categorie, săvârşite în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

Aspecte cercetate pe baza motivelor relevate oral.

-prima instanţă însăşi a dispus contopirea (se subînţelege, că este vorba despre o contopire greşită) sau

-prima instanţă, fiind legal învestită, a omis să se pronunţe în această privinţă.

Din analiza sentinţei recurate şi a înscrisurilor de la dosarul primei instanţe rezultă că aceasta a efectuat chiar ea unele operaţiuni greşite de contopire cu privire la inculpatul S.A.R. iar cu privire la ceilalţi inculpaţi, deşi a fost legal învestită cu cererea de contopire a pedepselor (astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul din 20.02.2013 şi din depunerea la dosar a tuturor sentinţelor pertinente şi a cazierelor inculpaţilor), a omis a se pronunţa în această privinţă.

Cele proxim mai sus reţinute fac să fie incidente în cauză excepţiile la care se referă decizia nr. 70/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, drept pentru care soluţia Curţii va fi casare cu reţinere spre rejudecare, având în vedere şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA AIUD împotriva sentinţei penale nr. 510/24.04.2013, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 3764/175/2012, pe care a casat-o doar sub aspectul tehnicii de contopire a pedepselor aplicate inculpaţilor M.L., S.A.A. şi S.A.R. şi al individualizării judiciare a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului S.A.A. şi, rejudecând în aceste limite:

I. Cu privire la inculpatul M.L.:

A constatat că infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoarea aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 27.09.2010.

A constatat că prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoarea aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud.

A constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă faţă de inculpat la 08.10.2012.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud în elementele ei componente: 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi i din Codul penal, cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal şi art. 3201 din Codul penal, prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud; 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c din Codul penal prin sentinţa penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză în elementele ei componente: 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal şi art. 3201 din Codul de procedură penală; 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. a din Codul penal şi art. 3201 din Codul penal.

A menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c din Codul penal prin sentinţa penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 34 lit. a din Codul penal, a contopit pedepsele de:

o2 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud,

o2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză,

o2 ani şi 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză,

în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. 1 din Codul penal, la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud, urmând ca inculpatul M.L. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. 2 din Codul penal.

A dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare perioada executată de inculpat în baza sentinţei penale nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, respectiv perioada 15.10.2012 – 16.09.2013.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud şi dispune emiterea unui nou mandat de executare, în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii.

II. Cu privire la inculpatul S.A.A.:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, în elementele ei componente: 2 ani şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală; 2 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 3201 din Codul de procedură penală.

A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă faţă de inculpat la data de 11.06.2012.

În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi i din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud.

În baza 34 lit. b din Codul penal, a contopit pedepsele de:

- 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală,

- 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 3201 din Codul de procedură penală,

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi i din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală, aplicată prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud,în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care o va spori la 3 ani închisoare, sporul de 6 luni închisoare impunându-se ca un echivalent rezonabil al pedepselor care nu se execută, pentru a nu crea inculpatului un sentiment de impunitate şi a-i atrage atenţia supra gravităţii pluralităţii de infracţiuni.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. 2 din Codul penal.

Considerând, totuşi, că pedeapsa rezultantă aplicată, prin cuantumul acesteia, este de natură să atragă atenţia inculpatului asupra gravităţii faptelor sale şi apreciind, dată fiind lipsa stării de recidivă, că inculpatul se poate îndrepta şi fără a executa efectiv pedeapsa, în baza art. 865 alin. 2 teza I şi art. 861 alin. 2 din Codul penal, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 862 alin. 1 din Codul penal, a stabilit termenul de încercare la 5 ani, care, în baza art. 865 alin. 2 teza a II-a, se va calcula de la data de 11.06.2012.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

Conform art. 863 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 863 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare, va obliga condamnatul:

- să urmeze, dacă Serviciul de probaţiune consideră necesar, un curs de învăţământ ori de calificare.

A atras atenţia inculpatului cu privire la prevederile art. 864 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârşirii de noi infracţiunii, al neplăţii despăgubirilor civile şi al nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau a obligaţiei impuse de instanţă.

III. Cu privire la inculpatul S.A.R.:

A constatat că infracţiunea din prezenta cauză a fost săvârşită în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud, definitivă la data de 30.12.2011.

A constatat că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale nr.: 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 27.02.2012; 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 10.07.2012; 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă faţă de inculpat la 05.06.2012; 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 10.04.2012.

A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud, 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud, 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud sunt concurente între ele dar şi cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud.

În temeiul deciziei nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii:

În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal, a anulat:

osuspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i, cu aplic. art. 75 lit. c din Codul penal şi art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentinţa penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud;

osuspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 75 lit. c din Codul penal şi art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentinţa penală nr. 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud;

osuspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi i din Codul penal, cu aplic. art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud;

osuspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplic. art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentinţa penală nr. 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 865 alin. 1 din Codul penal a anulat:

osuspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i din Codul penal, cu aplic. art. 75 lit. c din Codul penal şi art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentinţa penală nr. 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 34 lit. b din Codul penal a contopit pedepsele de:

o1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud,

o2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud,

o2 ani şi 10 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud,

o2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud,

o2 ani şi 10 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud,în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare, pe care o va sporii la 3 ani închisoare, sporul de 2 luni închisoare reprezentând un echivalent al pedepselor care nu se execută, menit a nu crea inculpatului un sentiment de impunitate şi a-i atrage atenţia supra gravităţii pluralităţii de infracţiuni a concursului.

În baza art. 39 alin. 1 din Codul penal, a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o va spori, pentru a nu crea inculpatului un sentiment de impunitate şi a-i atrage atenţia supra gravităţii pluralităţii de infracţiuni a recidivei, la 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă pe care inculpatul S.A.R. o va executa în final.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 alin. 2 din Codul penal.

Curtea a menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Infracţiuni

Contopire pedepse în calea de atac. Regula şi excepţiile instituite prin decizia nr. 70/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă penală - 11.10.2019

Sentinţă penală - 09.05.2013

Sentinţă penală - 27.10.2016

Sentinţă penală - 01.06.2010

Decizie - 22.11.2007